1,034 matches
-
mintale, a cărei degenerare afectează nervii, sîngele și se transmite prin salivă și transpirație". SIDA sau sifilisul s-ar răspîndi în același mod, în mintea celor care adoptă acest mod de gîndire, în ciuda dezmințirilor date de oamenii de știință. Această reminiscență de credințe arhaice se operează în favoarea lipsei de informare. Dar forța i se datorează unei valori simbolice: pericolul apropierii corporale este, din Antichitate, o temă recurentă a discursului rasist, care utilizează referința biologică pentru a pune bazele pentru excluderea alterității
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
de "cunoașteri" și credințe pe care acestea din urmă le implică. Membrii unui anume grup social sînt văzuți ca violenți sau hoți. Exemplul reprezentării sociale a țiganilor, studiată de Jorge Correia Jesuino și colaboratorii săi din Portugalia, demonstrează existența unor reminiscențe interpretative rezistînd de-a lungul secolelor. Complexitatea chestiunii crește prin confirmarea parțială a acestor stereotipuri în statisticile despre delincvență, care pot traduce în special efectele unei inegalități economice și sociale sau prejudecăți intergrupale. În consecință, există mari probabilități ca anumiți
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
încă solicitată, încît să garanteze retipărirea. Însă eu eram din ce în ce mai neîncrezătoare, așa că am propus o revizuire. Existau trei probleme privind retipărirea în forma ei inițială. Mai întîi de toate eram din ce în ce mai nelămurită în ceea ce privește tonul, accentele de "certitudine" și toate acele reminiscențe ale discursului pozitivist derivînd din gîndirea structuralistă. Mi-am schimbat și părerea, sau mai degrabă dispoziția, în legătură cu prezentarea oarecum aridă a conceptelor, cu exemple relaționînd numai cu conceptul în discuție de aici, o anume lejeritate în aplicarea conceptului. Iar în
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
sînt fața ei propria-mi față m-a abandonat ... vreau să fiu noi două ... vreau contopirea. Toni Morrison, Beloved Această narație a unei experiențe este atît de ciudată, la prima vedere, încît pentru acest singur motiv nu îi suspectăm veridicitatea. Reminiscență a altui principiu al aceleiași teorii psihanalitice (lacaniene), combinația între contopirea cu mama și fragmentarea eului pe care o trăiesc naratorii lui Suleiman vorbește despre pierderea sinelui în fragedă copilărie. Această idee generală se împletește aici cu drama istorică a
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Antonio del Pollaiuolo, ca să vă țin toată lecția, a și dominat, pe la 1460. Ajutat de fratele său, Piero, căruia unii îi și atribuie lucrări din atelierul Pollaiuolo. Dar Cosimo a încurajat asprimea stilului, sub influența nordicilor. Eleganța liniei, suavitatea tonurilor. Reminiscențe de gravor... se aude o voce. — Iată, doamna Hariga pleacă. A fost vocea mea, să recunoaștem : eu am auzit sau am vrut sau am crezut că aud numele lui Cosimo : eu pândeam clipa când partenera mea ar tresări din nou
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dintr-odată, cu pași mari, spre prima fereastră din stânga. Se rezemase cu coatele de pervaz, rămânând, multă vreme, tăcută și singură. Fantezistă, poate, ipoteza că apariția tinerei necunoscute ar fi declanșat cândva, în vastul hol al casei Hariga, asemenea murmur, reminiscențe culturale atât de puțin obișnuite ?... Greu de crezut, probabil, că încântarea ar fi ajuns la derută și perplexitate. Iar dacă cineva și-ar fi dezvăluit, totuși, uimirea, ecoul n-ar fi putut persista : îngrijorarea, proiectele și febrilitatea viitoarelor acțiuni militante
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și constă într-un Semn sau într-un Rit al căror înțeles s-a uitat. Legătura sa cu Mexicul și, în ultimă instanță, cu Jodorovski trece prin știința ritualurilor, prin antropologie. Exoticul, sălbaticul, negrul, ceremoniile ermetice, gesturile hieratice, tatuajul, idolii, reminiscențele din vechi jurnale de călătorii care, în locul fotografiilor de azi, aveau gravuri prezentând naiv pirogi lunecând pe sub liane, negri cu pene în nas și întîlnirea inevitabilă dintre Stanley și Livingstone - fără ele suprarealismul ar fi rămas într-o variantă bretoniană
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și un calendar - mai bine gândite decât ale noastre. Ca și babilonienii, ei concepuseră un sistem loc-valoare de unități și poziții. Singura diferență reală era că în locul sistemului babilonian în bază 60, cel mayaș era în baza 20 și păstra reminiscențele unui sistem mai vechi, în bază 10. Și, la fel ca babilonienii, aveau nevoie de zero pentru a ști valoarea fiecărui simbol. Pentru a face lucrurile și mai interesante, mayașii aveau două feluri de simboluri. Cele simple erau formate din
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
lor, era puțin probabil să mai fi constituit acum o problemă. Neantul haotic Însă ceea ce eu gândeam cu adevărat nu era lipsit de orice formă, ci era ceva diform... și gândirea justă mă îndemna să mă sustrag cu totul de la reminiscențele oricărui fel de formă, dacă, într adevăr, voiam să-mi reprezint informul, însă nu eram în stare... SFÂNTUL AUGUSTIN, CONFESIUNI Este greu să-i învinuim pe călugări pentru ignoranța lor. Lumea lui Dionysius Exiguus, Boethius și Beda era, într-adevăr
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
mai cu seamă din momentul accelerării accesului la tehnologiile de comunicare. "Rudă săracă" a unei tradiții doctrinare cu veleități aristocratice în ierarhia produselor gândirii, ideologia a fost multă vreme definită, din această perspectivă, într-o manieră "sincretică", una ce combină reminiscențe ale semnificațiilor marxiste și ale celor proprii teoriei critice. Pe de altă parte, din unghiul rezervat teoriei politice empirice, ideologia a cunoscut, de asemenea, analize periferice, legate mai ales de problema comportamentelor actorilor politici și de studiile electorale. Nu e
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
se manifestă această în cazul oamenilor? Pe langă capacitatea de a stoca impresiile provenite de la puterea cogitativa și de a recunoaște experiențele trecute, oamenii mai au și capacitatea re amintirii unor senzații. Această din urmă abilitate umană poartă denumirea de reminiscența și poate fi înțeleasă că un fel de memorie arbitrară. Spre deosebire de memoria animalelor, reminiscența este de felul unei căutări cvasi-silogis tice printre amintirile obiectelor experimentate individual: (ÎI.3.15.) Ex parte autem memorativae, non solum habet memoriam, sicut cetera animalia
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
de la puterea cogitativa și de a recunoaște experiențele trecute, oamenii mai au și capacitatea re amintirii unor senzații. Această din urmă abilitate umană poartă denumirea de reminiscența și poate fi înțeleasă că un fel de memorie arbitrară. Spre deosebire de memoria animalelor, reminiscența este de felul unei căutări cvasi-silogis tice printre amintirile obiectelor experimentate individual: (ÎI.3.15.) Ex parte autem memorativae, non solum habet memoriam, sicut cetera animalia, în subita recordatione praeteritorum; șed etiam reminiscentiam, quasi syllogistice inquirendo praeteritorum memoriam, secundum individuales
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
reminiscentiam, quasi syllogistice inquirendo praeteritorum memoriam, secundum individuales intentiones (S. th., I, q. 78, a. 4, co.). În ceea ce privește puterea memorativa, [omul] nu are doar memorie, cum au restul animalelor în momentul amintirii șubițe a celor trecute, ci, în plus, are reminiscența, o investigare cvasi silogistica a memoriei celor trecute în acord cu intențiile individuale. A spune că memoria are puterea de a investiga experiențele personale referitoare la obiecte individuale într-o manieră cvasi-silogistica ridică cel putin o întrebare: cum și ce
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cel mai rezervat mod cu putință, ca ordine a lucrurilor. Altfel spus, memoria este capabilă de readucerea în prezent a unor impresii, iar această reactualizare a lor are loc într-o manieră ordonată asociativ. Un exemplu pentru modul în care reminiscența acționează prin asocieri ar putea avea ca punct de plecare următoarea situație: să spunem că X intra într o casă asemănătoare casei părinților lui, pe care nu a vizitat-o de mult timp. În acel moment își aduce aminte de
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
străbătea încă perea. Manieră asociativa în care tot acest șir de amintiri este reactivat, adus în prezent, fără a se pierde conștiința faptului că face parte dintr-o experiență tre cuta, si nu una prezenta, este exact felul în care reminiscența funcționează. 3.4. Imaginația sau fantezia Din ansamblul simțurilor interne mai rămâne doar unul de analizat: imaginația (imaginatio) sau fantezia (phantasia). Imaginația este pentru simțul comun ceea ce memoria este pentru puterea cogitativa. Altfel spus, imaginația este sim tul interior înzestrat
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
nouă a toponimiei, a dezvoltat o direcție istorică de cercetare dedicată desco peririi straturilor denominării topicelor din perimetrele orașelor. De pildă, Adrian Rezeanu, care se preocupă în mod special de urbanonimie, a realizat o periodizare a spațiului toponimic bucureștean, urmărind reminiscențele rurale în toponimia capitalei și direcțiile de evoluție ale toponimiei acestei metropole. Orașul pivot, considerat satul primar supus presiunilor evoluției spre urban, a antrenat treptat, în acest proces, unități administrative periurbane. În cazul Bucureștiului, în prima etapă, începînd de pe la 1860
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dar și în amestec cu vită) și rulată sub forma micilor noștri, ce se înfig apoi în țepușe și se rumenesc la grătar. Apropo, oare nu este cumva obiceiul românesc de a mânca mititeii cu scobitori înfipte într-înșii o reminiscență a vremurilor de demult, când se frigeau în țepușe? Mititei fac și bulgarii (sub numele de kebabceta), din carne tocată de vită, porc sau oaie (uneori se pune pui!). De fript, se frig tot pe grătar, doar forma mult mai
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
influență arabă). Parfumurile florale, mai deloc întâlnite în bucătăria medievală, apar în Italia secolului al XV-lea și, două secole mai târziu, inundă toate preparatele culinare. Pe de altă parte, absența din manuscris a oricărei rețete de ciuperci reprezintă o reminiscență a Evului Mediu culinar, care vedea doar alimente demne de dispreț, „țărănești“, în aceste fructe ale pământului. Nu găsim nici rețete pentru gătirea curcanului, deși ele apar în cărțile italienești de bucate încă din 1570 (Scappi, Opera). Influența turcească există
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
din ce în ce mai departe, corporalitatea unui necunoscut, a strămoșului. Este ea veridică sau nu? Poate că nu este cum a fost, ci cum ar fi putut fi. Putem ajunge foarte departe în urmă, ca și cum s-ar trezi memoria. Este un fenomen de reminiscență, ca și cum ne-am aminti de Performer-ul ritualului primar. De fiecare dată când descopăr ceva am sentimentul că de acest lucru îmi amintesc. Descoperirile sunt în urma noastră și trebuie să facem o călătorie în urmă pentru a ajunge până la ele
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
numea Paul Cornea -, au acționat ca un ferment și au conturat "transmutația creatoare" în "paginile bizare", dând, prin raportare la prototip, măsura originalității urmuziene. Loredana Ilie aduce semnificative mărturii documentare despre fascinația exercitată de opera lui Caragiale, direct sau prin reminiscențe afective. Creația amândurora se intersectează în spațiul omologiilor tematice: familia, triunghiul conjugal și tipologice: "amici", "moftangii", "savanți", individul "mecanomorf" ș.a. În schimb, nivelul stilistic integrând deopotrivă, în forme inuzitate, "parodia, comicul absurdului, caricatura, grotescul, ironia, alegoria, paradoxul, comicul derivat din
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
într-o suită de opere aparținând scriitorilor fascinați în mod declarat de arta marelui înaintaș, dar și celor care încearcă o desprindere mai mult sau mai puțin fățișă de sub tutela acestuia. În consecință, în primele capitole sunt căutate astfel de reminiscențe printre manifestările literare specifice comicului, mai întâi în firidele departajate după criteriul "sensului"1 (satiră, ironie, parodie, grotesc, umoristic) și apoi în cele delimitate în funcție de "articularea tematică"2 (comicul de caracter, de situații și de moravuri) și "formală"3 (comicul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vremuri noi, măști comice noi Dintre toate modurile comicului se poate constata că cel satiric, îndeaprope înrudit cu cel sarcastic, este foarte bine reprezentat în literatura română, cel puțin din punct de vedere cantitativ. O anumită predispoziție națională 31, o reminiscență genetică de la străvechii latini care-și revendicau paternitatea asupra acestui genus comoediae prin formularea apodictică "satura tota nostra est" (Quintilian), dar și valurile istoriei care au modelat în fiecare etapă condiții prielnice pentru proliferarea formelor literare de defulare a revoltelor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau al vedetismului autorilor, mai întotdeauna ilustrează efectul de dublu tăiș al satirei, prin refractarea intenției critice asupra contemporanilor. De pildă, într-o piesă ca Mobilă și durere de Teodor Mazilu, parodierea prea stridentă a stilului de viață high-life, pretinsă reminiscență de moravuri burgheze, se transformă în subteranul replicilor într-o "înghimpare" a fățărniciei și a snobismului celor care-și trădează nostalgia vremurilor trecute chiar prin mimetismul reiterării obiceiurilor mondene: acumulări de Luchieni, fixarea unei zile de primire, afișarea unui comportament
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
penibilul încercării de cosmetizare a sărăciei cu ajutorul formulărilor pretențioase. Ar fi de remarcat, în privința acestora, un aspect esențial, și anume: lipsa de ridicol. Aceasta deoarece denumirile franțuzești pompoase nu provin din intenția de a eclata impusă de snobism, ci par reminiscențele melancolice ale unei veritabile moșteniri culturale uzate și denaturate într-un mediu meschin sau sunt pur și simplu asumate autoamăgiri, palide recompense la nivel lingvistic pentru un destin ratat. Umorul, așadar, și nu comicul ironic sau satiric reiese din contrastul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
complexe și dramatice decât celor aflate la limita ridicolului. Chiar și acestea însă vor fi urmărite cu o undă de înțelegere. Aceasta derivă din încercarea de introspecție care motivează, de pildă, gradual, decăderea morală a văduvei colonelului Zaharescu. În general, reminiscențele caragialiene sesizabile la nivelul tipologiei sunt umbrite prin grija de organizare echilibrată, de autentificare a comediei umane prin opoziția între personaje negative și pozitive. Astfel, lui Mirea, tipul amicului colpoltor care amintește de perfidul Lache, i se opune în plan
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]