1,325 matches
-
cred decât În forța lor de a ronțăi victimile! Apsolut toate presupusele intimități, zile și nopți prin cârciumi la care el nu contribuia cu nimic, mai ales „Ciubucul”, care-i burdușea buzunarele cu bani nemunciți, le da uitării cu o repeziciune dezarmantă, rostind amenințări cu o tonalitate Înfricoșetoare...!! Cunoscând aceste ciudate anomalii În comportarea Șefului de Șantier, Tony Pavone Își propuse să fie diplomat refuzând cu delicatețe o eventuală escapadă prin cârciumile din raza Șantierului. În acest scop, afișând o figură
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dorit ca barca să se răstoarne; voia să se întâmple ceva, orice. Femeia s-a întors către Jina, care-l lăsase în pace pe fiul ei și se așezase țeapănă pe locul ei, privind cum cataractele Rainier se apropiau cu repeziciune. Barca a început să salte pe apă. Țineți-vă bine, a spus Mary. Jina a clătinat din cap, dar s-a apucat de frânghia întinsă în lungul ambarcațiunii. Naji a renunțat să-l dea pe Danny la o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
puștii au continuat să chiuie când ambarcațiunea a trecut de vâltorile de la Bailey, Split Rock și Big Mallard. Naji a rămas alb la față; Irene îl ținea strâns de mână. În ciuda atmosferei sumbre, râul i-a purtat în jos cu repeziciune, departe de incendii, către cer senin și siguranță. La Whitewater Ranch, Jake a fost primul care-a sărit afară din barcă. Terrierul a lipăit prin apă, apoi a recuperat fericit bățul aruncat de Danny. Mary știa că alea erau singurele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
iute, răsări o căprioară cenușie, pe picioarele-i subțiri și sprintene. Ca o săgeată trecu pe lângă boier, la cinci pași. Pădurarul tresări. Cuconu Grigoriță se smuci în sus ca trezit cu spaimă într-o visare; puse pușca la ochi cu repeziciune, și slobozi două focuri unul după altul. Prin fumul risipit văzu căprioara în fuga-i de vânt în lungul poienii. Înghiți de două ori, frânse pușca cu mânile tremurătoare, și o încărcă iar. Dar prin fumul care se trăgea lin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un înveliș de fier, celălalt lovea cu bâta, înfigând castrapilum-ul în pământ. Imediat, învelișul de fier acoperea vârful altui castrapilum și era lovit cu bâta - și tot așa, un castrapilum lângă altul, o barieră aducătoare de moarte, construită cu o repeziciune uimitoare. Valerius se uita înfrigurat când la soldații care pregăteau capcana, când la quazii care continuau să avanseze urlând; înaintarea le era însă îngreuiată de noroi și zăpadă. — Fratele tău a calculat foarte bine timpii - Titus exulta. Capcana va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vindecase de boli grave sau de răni ce păreau mortale. Stătea întins pe pardoseala de piatră, cu brațele încrucișate peste chipul său, pentru ca nimeni să nu i-l vadă. Veneau bărbați, femei, copii, pentru că vestea morții Velundei se răspândise cu repeziciune; le părea rău că preoteasa fusese omorâtă și că Valerius Galul era acuzat de uciderea ei. Îi aduseră un vas cu jăratic, să nu-i fie frig, niște paie, ca să nu doarmă pe piatră, și mâncare, să-și astâmpere foamea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
clipa aceea, văzu că Skorpius se îndrepta șchiopătând spre pulvinar, plin de sânge, cu tridentul ridicat. — Vitellius... Să te înghită infernul! strigă. N-am nevoie de ajutorul tău! Aruncă tridentul spre împărat. Vitellius își lăsă capul în jos cu o repeziciune surprinzătoare, iar tridentul se înfipse în spatele lui, într-un perete de lemn, care se prăbuși. Vreo zece gărzi se aruncară asupra lui Skorpius, lovindu-l cu pila și scuturile în piept, în cap, peste picioare... Când rețiarul se prăbuși, începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o privire oțelită din partea lui taică-meu, care, tot văzîndu-ne cum ne duceam și ne Întorceam, Începuse să ne bănuie că umblam cu ceva dubios. Fermín bolborosi ceva incoerent despre niște comisioane rămase nerezolvate și ne-am făcut nevăzuți cu repeziciune. Am presupus că, mai devreme sau mai tîrziu, va trebui să-i dezvălui lui taică-meu o parte din Încurcătura aia, Însă care parte anume era altă mîncare de pește. Pe drum, cu obișnuitul său dar pentru folclorul foiletonesc, Fermín
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
acestea” nici un falit nu e român, Cațavencu adoptă diferite măști, simulări care devin comice. Poziția lui „criticistă” se transformă în parodie, în caraghioslâc, în patetism patriotard cu plânsete, strigăte, interogații, izbucniri negatoare. Despre marea varietate a stărilor lui afective și repeziciunea unică a transformării lor, Ștefan Cazimir notează: „numai în cuprinsul câtorva scene din actul II personajul parcurge un registru vast, iar tonul vorbirii lui cunoaște infinite modulații, devenind de la o clipă la alta sentențios sau galant, protocolar sau naiv emfatic
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
trupul lui, printr-un efort de voință, se arcui țâșnind În aer, prinzându-se de pânza ce Începu să geamă jalnic și să se dezumfle... „Te-am prins”, reuși să mai articuleze medicul, după care evenimentele se derulară cu o repeziciune uluitoare. Strângând În brațe cămașa de noapte, Noimann simțea că interiorul ei e umplut cu un vid viu, alunecos, ce se „evapora” În aer și-i pătrundea În corp, prin pori, prin nări, prin ochi și prin toate orificiile, Învăluindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
existențiale, Îmbrăcând mereu alte haine și schimbându-ne mereu Înfățișarea... Dar noi”, Își spuse Noimann, „suntem cu totul robiți propriei noastre piei În care, odată intrați, n-o părăsim decât o singură dată și pe totdeauna...” Gândurile se perindau cu repeziciune prin capul cinicului. Noimann stătea În fața oglinzii, privindu-și cu nedumerire chipul buhăit de alcool. Cum și-ar putea arăta o astfel de față În lume? Stomatologul Își mai umplu un păhărel și-l dădu În grabă pe gât. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
primire serviciu’ care mi s-a ordonat, adică șef de cuptor. Imaginea Îmbrăcă imediat alura ei de arhivă de război și Înțelegem că lucrurile despre care vocea bătrânească vorbește s-au Întâmplat În urmă cu ani. Imaginile se succed cu repeziciune ca la un jurnal de actualități din acea vreme și nici gramatica montajului nu pare tocmai bine pusă la punct. Oricum, vedem convoaie de căruțe și plutoane de soldați mișcându-se Într-o ordine aproximativă pe drumuri noroioase, părăsind, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
spus că mă remarcase în sanatoriu, la tratament. Știa despre ce e vorba, de situația mea, însă a făcut schimb cu terapeutul care venea de obicei. Era o femeie serioasă, brunetă, obișnuită... acțiunea s-a petrecut de-aici încolo cu repeziciune, chiar fulminant. Imediat a început să-și scoată veșmintele pregătindu-se de ședință. Și-a dezbrăcat penultimele desuuri în mod firesc și a stat în cumpănă, derutată, câteva secunde. Deodată, hotărâtă, cuprinsă de o blândă, nespusă și nesupusă rătăcire a
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]
-
nu te așteptam - a răspuns ea, privindu l în ochi. ― Atunci, mâine seară, înainte de primul cântat al cocoșilor, te aștept la portiță. Să vii! ― Am să... - nu și-a sfârșit ea vorba, lăsând mâna moale în palma lotrului... Mergeau cu repeziciune. Inima le bătea să le spargă coșul pieptului... Lotrul o ținea de mijloc, săltând-o peste locuri mai puțin prietenoase... În sfârșit, au ajuns. A luat-o în brațe și a trecut o peste prag, ca pe o mireasă. A
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cât mai repede. În timp ce ea se îmbrăca, lotrul l-a legat pe hangiu fedeleș și i-a pus un căluș în gură. ― Dormi în pace, că mă întorc îndată - i a șoptit, aruncând un țol peste el... Au ieșit cu repeziciune și au pornit către han. Fără a se fi dumirit ce s-a întâmplat cu adevărat, hangița îl urma în tăcere. Abia se ținea de lotrul care, cu pistoalele în chimir și durda în mână, călca apăsat, fără să scoată
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cine-i. Atunci a întrebat: <mai dorești ceva?> Nici un răspuns. <Poate te întorci cu fața spre mine și îmi spui ce vrei>? Văzând că nu primește nici un răspuns, a înaintat... Simțindu-i pașii pe aproape, lotrul s-a întors cu repeziciune... Un <aaah> spus din adâncul ființei a bântuit prin încăpere, în timp ce hangița, albă la față, a dus mâinile la piept, pentru a opri parcă inima să nu iasă afară... Lotrul a sărit de pe scaun cu mâinile întinse spre ea, gata
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a dus la nas, să inspire vapori de oțet. Poate... Cine știe? Se trezește. „Petruță, hai să-i scoatem sumanul și cizmele”. Au avut de furcă până să reușească. „Acum, freacă-i mâinile cu oțet”. Băiatul s-a executat cu repeziciune. Pe chipul hangiței treceau umbreumbre, semn că este gata gata să izbucnească în plâns. Nu mai văzuse niciodată un om leșinat. Și unde mai pui că lotrul nu era unul oarecare... Cu gesturi grijulii, îi mângâia fața fierbinte ca para
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
poetica" a lui Horațiu. Tocmai începusem strofa următoare, când aud glasul tăios al profesorului lângă mine: ― Dar ce, dumneata obișnuiești să iei notițe la Psihologie în versuri? Am tresărit, m-am ridicat brusc în picioare și am închis maculatorul cu repeziciune: ― Nu, domnule profesor! Dealtfel nu luam notițe la Psihologie! ― Dar ce mâzgăleai acolo? Nu versuri? ― Ba da! ― Ce fel de versuri? ― De 14 și 15 silabe, cu rime încrucișate și cu picioare... ― Hm, hm... nu te-am întrebat de metrica
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
se Întunecă. Corpul i se Încordă, devenind parcă un bloc de granit. Ochii priveau fix, undeva În dreapta. Alexandru nu-l văzuse niciodată În felul acesta. Devenise alt om. Un om transformat Într-o mașină de luptă care dădea ordine cu repeziciune: - Pietro! Cinci sute de Apărători pe flancul stâng, atac la lance! Galop mare! Pietro dădu pinteni, fără nici o Întrebare. Știa că Oană simțise o mare primejdie abătându-se asupra voievodului. - Gâlcă! Lacrămă! Trei sute de oameni, apărare În triunghi cu arcași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la gât Într-o luptă reală) și ieși din cursă. Rămăseseră opt. Pară cu Îndemânare un atac venit din dreapta, apoi țâșni din nou În față, intrând Într-o confruntare frontală cu unul din Apărători. Lamele săbiilor se mișcau cu o repeziciune care le făcea aproape invizibile. Dar tânărul Întârziase prea mult Într-o ciocnire În care nu deținea supremația. O mână puternică Îi blocă Încheietura. Sabia căzu În iarbă. Lupta nu era, Însă, terminată. Alexandru reuși să evite lovitura de Împungere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În care știa că se află cerșetorul. Dar cerșetorul nu mai era acolo. Nu trecuse decât o clipă. Dar nu mai era acolo. Nu mai era nici la stânga, nici la dreapta, ceea ce era imposibil. Oricine s-ar fi deplasat cu repeziciune prin mulțime ar fi părut suspect gărzilor. Alexandru căută, cu o disperare pe care nu și-o Înțelegea, un detaliu, o formă care ar fi putut reconstitui imaginea cerșetorului. „O mască... ” gândi, deodată, străfulgerat. Nu mai exista nici un om Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe unul, dar tocmai fusese ucis. - Nu Înțeleg. Și n-avem timp de amintiri acum. Trecuseră mai bine de douăzeci de minute până când ajunseră la corabia cu pavilion genovez. Echipajul termina pregătirile de plecare. Pe catarg, pânzele erau ridicate cu repeziciune. Gabriel și Alexandru intrară În cală, unde Îi așteptau ceilalți Apărători. - A sosit toată lumea? Întrebă Gabriel. - Da, răspunse unul din Apărători. Documentele sunt În seif, seiful ascuns sub scândurile calei. - O fi totul secret, spuse Alexandru, Încă răvășit de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
oprită Însă de mongoli, iar semnul șarpelui și al săgeții, pe care aceștia Îl purtau În colțul din dreapta al platoșelor de piele, impunea suficient respect pentru ca patrula să se retragă. Dar rumoarea cu privire la un atac asupra palatului se răspândi cu repeziciune. Fără nici un ordin special, Cuceritorii aflați În garnizoană În capitala imperiului se adunară În fața palatului. În semn de solidaritate cu grupul războinicilor mongoli, ei Întăriră paza palatului, menținând mulțimea la distanță și oprind intrarea tuturor trimișilor sultanului. Alexandru ajunse Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
plan secund. - Cifrăm mesajul... spuse Alexandru. Și luptăm până la ultimul. Ceilalți aprobară. Doi Apărători ai misiunii coborâră În cală, scoaseră seiful și citiră repede informațiile de pe fiecare raport. Apoi, unul dictă semnele cifrate, iar celălalt Începu să le scrie cu repeziciune. * - Care e sistemul de semnalizare? Întrebă Ștefănel. - Vizual, răspunse Amir. Steaguri În diferite culori, fluturate de pe acoperișul palatului. Marinarul de cart vede semnalele prin lunetă și le transmite comandantului navei. - Să urcăm pe acoperiș. Nu vreau să avem o bătălie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și Îi Înmână răvașul lui Angelo. Textul era scurt. Avangarda lui Dracula, trei ore galop. Lucrurile se complicau pentru trupele disciplinate ale lui Mihaloglu. Ajutoarele de la Istanbul abia debarcaseră pe coasta Muntenegrului, pe când forțele transilvane comandate de Vlad avansau cu repeziciune spre bariera de netrecut a Apărătorilor. - Allah Ekber!!! se auzi deodată strigătul de luptă al ienicerilor și Întregul dispozitiv al lui Mihaloglu porni la atac. Era o desfășurare de forțe impresionantă. Cinci mii de ieniceri porniră În aceeași secundă atacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]