1,877 matches
-
pus întrebări legate de copilărie, am spus eu ridicând din umeri. Nu știu de ce m-am supărat așa de tare. Sper că n-o iau razna. Deloc, a protestat Chris. E perfect normal. Gândește-te! Ani de zile, ți-ai reprimat sentimentele cu ajutorul drogurilor. Acum, că nu mai poți recurge la ele, decade întregi de durere, furie și alte chestii de genul ăsta vor ieși la suprafață. Asta a fost tot ce s-a întâmplat, a încheiat el cu bunătate. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tău. Mi-e așa de dor de el. Ai apucat să ajungi în Virginia? Carrie mi-a spus că acum călărește în fiecare zi, iar Jackson s-a apucat să facă plimbări lungi în natură. La gândul ăsta, mi-am reprimat un hohot de râs: Jackson era cea mai delicată persoană pe care o cunoșteam. Nu mi-l puteam închipui luând pădurea în piept. Nici măcar nu mi-l puteam imagina în pantaloni scurți. — Îhî. Cred că pentru unchiul Jack plimbările înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ne-am ridicat și ne-am luat la revedere. Eu mă concentram ca să-mi mențin poziția verticală. În vreme ce Randall mă ajuta să mă instalez în scaunul adânc al Porsche-ului, le-am făcut cu mâna părinților lui, străduindu-mă să-mi reprim furia. Nu-mi vine să cred c-ai făcut chestia asta! am fumegat imediat ce Randall a închis portiera. — Ce-am făcut? — Ai încercat să-i lași baltă pe Bea și Harry! M-ai pus în postura să-i spun mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
necazuri. Cu suptul și fututul mergea o vreme, dar, dacă se putea face cu adevărat indispensabil, atunci cariera lui de artist era asigurată. În ciuda intelectualismului rece al creațiilor sale, Dryer avea un dar enorm ca desenator și colorist. Și-l reprimase în numele unei idei, a noțiunii de artă care punea mai mult preț pe rigoare și precizie decât pe orice altceva. Detesta romantismul care țâșnea din pictura lui Smith, cu gesturile sale înflorite și impulsurile pseudoeroice, dar asta nu însemna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
jenată. — Pe bune ? Katie mă privește visătoare. Doamne, Emma, sunteți un cuplu absolut perfect. Când mă uit la voi, parcă mai-mai Îmi revine speranța că asemenea lucruri chiar se Întâmplă. Ție toate Îți ies așa de ușor ! Nu-mi pot reprima o mică tresărire de mândrie, când o aud. Eu și Connor. Cuplul perfect. Modele pentru alții. — Ei, nu e chiar atât de ușor, spun cu un chicot modest. Vreau să spun că ne certăm și noi, ca toată lumea. Serios ? Katie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mai sună-mă când ai chef. Se Îndreaptă cu pași Împleticiți spre masa ei, iar Jack mă fixează Întrebător. — Vrei să-mi spui ceva ? — Da, zic. Femeia aia e mangă. În clipa În care Îi Întâlnesc privirea, nu-mi pot reprima un mic chicot, și Îl văd cum mustăcește. Deci ce facem, ne așezăm ? Sau mai ai de salutat și alți vechi prieteni ? Mă uit Împrejur cu mare atenție. Nu, cam ăștia ar fi. Dacă zici tu. Te rog, nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de acord să mai Încercăm o dată ? Mâine seară ? De data asta, Îți promit, facem tot ce vrei tu. Tu hotărăști. — OK. Încerc să ridic din umeri cât mai neutru, dar, În clipa În care Îi surprind privirea, nu-mi pot reprima un surâs. — Tot la ora opt ? — La opt. Și lasă mașina acasă, adaug ferm. Eu fac programul. Perfect ! Abia aștept. Noapte bună, Emma. — Noapte bună. Când Îmi Întoarce spatele pentru a coborî, urc scările spre etaj. Mă duc spre scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
râzând stresată. Bănuiesc că nu te temi de nimic. Jack ridică evaziv din umeri, iar eu schițez un zâmbet. Chiar așa, nu ți-e frică de absolut nimic ? insist. — Bărbaților adevărați nu le e frică, spune glumind. Nu-mi pot reprima o mică Împunsătură de nemulțumire. Jack e probabil singurul om din lume care nu vorbește aproape deloc despre sine. — De unde ai cicatricea asta ? Îl Întreb, arătând spre Încheietura lui. — E o poveste lungă și plicticoasă. Zâmbește. Nu vrei s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
din cauza unui bărbat, recunosc. Metroul se oprește, iar femeia În costum Închis la culoare Își dă ochii peste cap și iese. Tanti cu ananas ridică ochii spre cer. Auzi, foametea la nivel mondial ! spune cu dispreț și nu-mi pot reprima un mic chicotit. Nu-ți face griji, scumpo. Mă mângâie blând pe umăr, În timp ce eu mă șterg la ochi. Bea un ceai, mănâncă vreo câțiva biscuiți digestivi și schimbă câteva cuvinte cu mama ta. Ai mamă, sper. — Sinceră să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mică intenție de a se folosi de mine, spun În cele din urmă. Mi-a zis că i-am intrat În gânduri. Și că o să-i dea afară pe toți ăia care m-au luat peste picior. Nu-mi pot reprima un mic chicotit. — Pe bune ? spune Lissy. Doamne. E de-a dreptul roman... Tace și face o față de om care-și cere scuze. Iartă-mă. Mi-a zis că-i pare foarte rău pentru ce s-a Întâmplat și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
afacerea și că sunt obsedată de cumpărături. Și eu i‑am zis că e obsedat de muncă... și că maică‑sa e... o vacă... Ai făcut‑o pe maică‑sa vacă? Suze e atât de șocată, că nu‑mi pot reprima un chicot firav. — Păi, dacă asta e! E oribilă. Și nici măcar nu‑l iubește. Dar el nu vede asta... nu vrea decât să pună pe picioare cea mai mare afacere din lume, ca s‑o impresioneze pe ea. Numai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și începe să scrie. OK... bine... da. Da. Am să‑i spun. Mersi. — Deci, zic în clipa în care ea lasă telefonul jos, cine era? Și, știu că e o prostie, dar, când mă uit la ea, nu‑mi pot reprima o tresărire de speranță. Poate era producătorul altei emisiuni. Poate era cineva care vrea să scriu în ziarul lui. Poate era John Gavin, care a sunat să‑și ceară scuze și să‑mi ofere înlesniri nelimitate de creditare. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mai aștepte. Viitorul companiei tale poate să mai aștepte? Ridic din sprâncene. Nu crezi că e cam... iresponsabil din partea ta, Luke? — Compania mea n‑ar fi avut absolut nici un viitor, fără tine, strigă el, aproape furios, și nu îmi pot reprima un fior de încântare în tot corpul. Știu ce ai făcut de la Michael. Cum ai prins‑o pe Alicia. Cum l‑ai avertizat, cum ai descoperit totul. Clatină din cap. Habar n‑am avut. Dumnezeule, fără tine, Becky... N‑ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
am avut mai mult de zece minute. Habar n‑ai cum a fost. — Știu ceva‑ceva de la Michael, recunosc. — Am așteptat până când lucrurile s‑au mai liniștit un pic. — Așa că ți‑ai ales tocmai ziua de azi. Nu‑mi pot reprima un mic zâmbet. Ziua când toți investitorii tăi au venit de peste ocean să stea de vorbă cu tine. — Da, nu e ziua ideală. Aici sunt perfect de acord. Chipul îi e străbătut de un zâmbet amuzat. Dar de unde era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
râd, să dansez, să țip, să fac ceva. În loc de asta, însă, îmi iau caietul și, fără să mă grăbesc, mă răsucesc spre el. — De obicei, încep prin a‑mi ruga clienții să îmi spună câte ceva despre ei. Nu‑mi pot reprima agitația din glas și mă opresc. Poate ai putea să... faci și tu același lucru? — Am înțeles. Cu mare plăcere. Luke se gândește un pic. Sunt un om de afaceri britanic. Am sediul în Londra. Îmi întâlnește privirea. Dar mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
jos din tren, începe Mao. Porțile școlilor erau închise. Nu erau oameni pe străzi. Activitatea maselor era cândva precum vlăstarii de bambus primăvara - înmugurea de voie bună. Însă acum nu se zărea nimic. Cine a stins demonstrațiile? Cine i-a reprimat pe studenți? Cui îi e teamă de popor? Pe vremuri, asta făceau căpeteniile războinice, Chiang Kai-shek și reacționarii. Mao se agită, lovind din brațe, și vorbește tare. Aceia care îi reprimă pe studenți vor sfârși ei înșiși prin a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
zărea nimic. Cine a stins demonstrațiile? Cine i-a reprimat pe studenți? Cui îi e teamă de popor? Pe vremuri, asta făceau căpeteniile războinice, Chiang Kai-shek și reacționarii. Mao se agită, lovind din brațe, și vorbește tare. Aceia care îi reprimă pe studenți vor sfârși ei înșiși prin a fi distruși. Vicepreședintele Liu e stană de piatră de uimire. Mao s transformă într-un străin sub ochii lui. Îndurerat amarnic, Liu își pune la îndoială propria capacitate și judecată. Nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
telefonul trecând peste aceastè voce de femeie rènitè, dar eu sâmbètè?! Mè mai întreabè dupè nu știu-l meu când ar putea sè mè vadè, o întrebare-rugè, Matei! Speriindu-mè de cruzimea cu care as vrea sè lovesc în ea, îmi reprim cu greu infamele cuvinte, Eu sunt oricând la dispoziția ta, Doamnè, numai tu, tu nu ești niciodatè când te doresc eu! n-au mai ajuns la ea cuvintele de mai sus, din fericire! Oricând! rèspunsul meu bucurând-o, în aceastè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
o stalactitè de toatè frumusețea, În prezența lui Virgil, insensibil la frumusețea lumii și cu gândul la tot soiul de lucruri prozaice, cum ar fi, de pildè, modul in care sè izoleze țeavă spartè de restul sistemului de încèlzire, îmi reprim orice formè de extaz artistic, Nu sunt instalator așa cè nu-i pot fi de prea mare folos, iar pèrerile mele despre cum ar fi mai bine sè facem nu au alt rol decât acela de a iniția o apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Haide! De ce trebuie întotdeauna să-ți cerem să faci ceva de trei-patru ori înainte să te miști? —Întreabă-l dacă vrea douăzeci de lire de cheltuială. Cu chestia asta ar trebui să intervină o modificare de tipar. Fiona și-a reprimat un oftat profund, mimând un căscat. —Doamne, ce obosită sunt! Abia aștept să dau cu nasul de puțin aer curat. Cu o seară în urmă, cuibărită pe canapea, lângă David, după ce a băut câteva pahare de șampanie, Fiona avusese ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
stai puțin! Vino cu mine! Julia l-a luat pe Paul de braț și-a făcut câțiva pași până în locul unde Jade și Deborah erau adâncite în conversație. Probabil că discută despre diagramele Venn sau logaritmi, și-a spus Julia reprimându-și un căscat. —Jade, le-a întrerupt ea, îl cunoști pe Paul? În secret, Julia era încântată de faptul că Deborah era singura care nu pricepea gluma. —Vagamente, a răspuns Jade și i-a strâns mâna lui Paul. Deși, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Mi se pare că ieșirea din comă nu va însemna decât începutul unei lupte acerbe pentru recăpătarea sănătății. Bărbatul a început să plângă - la început mai liniștit, după care din ce în ce mai tare, cu sughițuri pe care a încercat să și le reprime în spatele mâinii cu care își acoperise gura. — Îmi cer scuze, a bolborosit el. —N-ai de ce. Ar fi nefiresc dacă nu ai suferi, l-a asigurat Fiona cu blândețe. Nu știu cum o să reușim să trecem peste toate astea. Fiona s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
este Încă și mai valabil pentru cei din Samarkand, nesupuși din fire, și prefer să mă predau singur, fără arme, lui Alp Arslan decât să-mi datorez salvarea locuitorilor. Ofițerii s-au declarat cu toții de aceeași părere, au făgăduit să reprime orice zel popular, și-au reînnoit jurământul de credință, au făgăduit să lupte ca niște fiare rănite. Nu sunt vorbe goale. Trupele din Transoxiana nu sunt mai puțin valoroase decât acelea ale selgiucizilor. Alp Arslan n-are decât avantajul numărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
La fiecare pas pe care Îl face, dacă Îl numim pas o facem doar pentru a ajuta imaginația celui care citește, nu pentru că ea s-ar mișca efectiv ca și cum ar dispune de picioare, moartea trebuie să se lupte mult ca să reprime tendința expansivă inerentă naturii sale, care, lăsată În libertate, ar face imediat să pocnească și să se disperseze În spațiu unitatea sa precară și instabilă, agregată cu atâta greutate. Distribuția Încăperilor apartamentului unde locuiește violoncelistul care nu a primit scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nevoie să se simtă liberă, fără Îngrădiri. Cum spunea vechea zicală, găinușa de stepă nu vrea În coteț. În sens figurat, deci, moartea umblă prin stepă. Nu va cădea din nou În prostia, sau În slăbiciunea de neiertat, de a reprima ce e mai bun În ea, Însușirea sa expansivă nelimitată, prin urmare nu va repeta dificila acțiune de a se concentra și de a se menține la ultimul prag al vizibilului, fără a trece de cealaltă parte, așa cum făcuse noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]