717 matches
-
Zong, doamna Wu, care l-a subjugat afectiv și sexual pe împărat. A avut o fetiță cu suveranul și, întrucât gândea să devină împărăteasă, și-a sufocat fetița și a dat vina pe împărăteasa de facto. Revoltat, împăratul și-a repudiat soția și a înlocuit-o cu îndoliata concubină, devenind împărăteasa Wu. Fosta călugăriță budhistă și devenită împărăteasa Wu se amesteca tot mai mult în rezolvarea problemelor de stat, s-a înconjurat de oameni capabili și fideli. Ambițioasă, s-a mobilizat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a reușit să trezească ostilitatea împărătesei, să-l seducă pe Marele preot Ariake, sfidând jurământul de celibat. Cu timpul, excesele Doamei Nijo l-au dezgustat pe împărat și l-au determinat s-o excludă din rândul concubinelor și s-o repudieze. Aflată în această postură dezonorantă, a încercat să trăiască din recitarea versurilor, din consultații privind decorațiile interioare. A decis să intre în lumea călugărițelor budhiste, ea fiind o călugăriță nonconformistă, călătoare. În condițiile acestea și-a scris Confesiunile. Infidela și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
5000 km, doamna Wan a ajuns Guifei sau concubină preferată. Împăratul avea unele complexe sexuale, rezolvate de experimentata asistentă medicală, astfel încât împăratul se simțea împlinit erotic doar în compania ei. Prins în mrejele ei, dând ascultare intrigilor, împăratul și-a repudiat soția, și-a respins favoritele. Înfluența ei asupra împăratului crescuse atît de mult, încât unele decizii în guvernare le lua ea. Uzând de intrigi și de arta seducției, favorita împăratului i-a câștigat de partea ei pe șeful cancelariei imperiale
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
prințului moștenitor, Mustafa. Invidioasă, Roxelana a provocat-o pe prima cadână, Gulbahar a lovit-o, ea nu a ripostat, conform protocolului, și a pozat drept victimă. Soliman (avea 30 de ani) a fost revoltat de violența primei cadâne și a repudiat-o. I-a luat locul Roxelana, europeanca mignonă, frumoasă, ageră, inteligentă și ambițioasă. Mulți o urau pe răzbătătoarea Roxelana, Soliman a fost cucerit de personalitatea ei, de frumusețea, inteligența și talentul ei poetic. Împreună au avut patru copii: Cihangir, Selim
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Iași, în cavoul din Biserica "Sfântul Spiridon". A fost deshumată iar osemintele au fost mutate în cavoul familiei Catargi din cimitirul "Eternitatea". Blanche Delacroix / de Vaughan (1865-1910) Blanche Delacroix a fost fiica unui inginer din Lylle, Jules Delacroix ce fusese repudiat de familie întrucât s-a căsătorit cu o femeie neagreată. Tânărul inginer și soția sa au părăsit Franța și s-au stabilit în România, la București, unde s-a născut cel de al treisprezecele copil, Blanche. Sora sa, Mariette, a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
este că toți au părăsi-o, deși avea un teanc de cărți de vizită de la diplomați, militari, oameni de afaceri, negustori, cu excepția prietenului și admiratorului ei, avocatul Edouard Clunet care nu a reușit s-o apere de pedeapsă. Soțul a repudiat-o, tânărul amant rus a evitat-o și a exclus-o din viața lui. În ziua de 15 octombrie 1917, dansatoarea Margareth Gertruide Zelle Mac Leod, spioana Mata Hari / H 21 a fost adusă în fața plutonului de execuție. Îmbrăcată elegant
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
explica el, recurge la vis altfel decât au făcut-o romanticii și suprarealiștii. Pentru scriitorul oniric visul nu înseamnă un simplu rezervor de imagini. Nu incoerența libertară e preluată de la vis, ci anumite legi sau reguli de structurare. Acum se repudiază dicteul automat și se preconizează producerea textului în deplină luciditate. Respingând formula literară suprarealistă, onirismul românesc din anii ’60 își descoperă afinitățile cu suprarealismul pictural (De Chirico, Magritte, Dalí, Victor Brauner) și cultivă stranietatea subiectului, asociată cu perfecțiunea tehnică. Atașat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
că asistăm la nașterea unui teatru, căci pentru prima dată există în Franța (sau în Belgia, la Gand, noi nu vedem Franța într-un teritoriu neînsuflețit, ci într-o limbă, iar Maeterlinck este tot atât de pe drept al nostru pe cât îl repudiem pe Mistral) un teatru ABSTRACT, și putem în sfârșit citi fără efortul unei traduceri ceva care să fie la fel de etern tragic ca și Ben Jonson, Marlowe, Shakespeare, Cyril Tourneur, Goethe." În ceea ce-l privește, Mallarmé, care asistă la una din
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este conștiința hotarului care desparte fondul intim-străin de toate proiectele libertății mele. Ea este totodată cumpăna între cele două teritorii și singura modalitate de a feri eul de hipertrofia libertății (excesul orgoliului) și de atrofia ei (excesul umilinței); căci ea repudiază deopotrivă orgoliul și umilința. Pe de-o parte, umilitatea știe că ceea ce este superior nu poate umili. De aceea ea nu intră în conflict nici cu ceea ce premerge cauzal libertății noastre, nici cu ceea ce este înzestrat cu un grad sporit
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pentru ceea ce nu mai pot schimba, mă grăbesc să modific determinațiile asupra cărora pot reveni. Pot să-mi accept sau să-mi detest chipul și înzestrarea mentală, pot să-mi doresc alți părinți, să tânjesc după alt tărâm, să-mi repudiez neamul, să regret că m-am născut în acest secol, să visez că sunt alb, în vreme ce sunt negru, să-mi resimt numele ca pe un blestem, să-mi detest apartenența la masculinitate sau la feminitate. Pot deci să nu mă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
numele ca pe un blestem, să-mi detest apartenența la masculinitate sau la feminitate. Pot deci să nu mă împac cu hotarul pe care îl am și să-mi doresc un altul, după cum pot să contest prestigiul oricărui hotar: să repudiez sexualitatea în principiu și să resimt tentația androginului; să nu-mi priască nici un loc, să fiu distopic, mânat de instinctul apodemiei, etern rătăcitor; să nu mă simt bine în nici un trib al lumii, să vreau să-mi pierd orice rădăcină
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
câmpul alegerii și ceea ce mi-a fost dat poate fi comparat, reevaluat și, în final, poate deveni obiect al unei decizii: rămân în centrarea inițială - dar de astă dată ea devine o centrare aleasă (și nu doar conferită) - sau o repudiez, alegând o altă limbă, un alt trib, un alt nume, ba chiar - refuzând calitatea de contemporan - refugiul în altă epocă, trecută sau viitoare. Descentrarea poate fi urmată în acest caz de o re-centrare. Eu rămân să fiu centrat pe o
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
I, numărul 2, mai 1967, p. 76 6 După cum i-a relatat doamna Lia Brătianu locotenentului lui Iorga, Dimitrie Munteanu-Râmnic (acesta repetîndu-i ulterior fiului său, Frasin Munteanu-Râmnic spusele acesteia), alăturîndu-i-se lui Carol după întoarcerea acestuia, Gheorghe Brătianu a fost practic repudiat de restul clanului Brătianu. De asemenea, conform zvonurilor bucureștene, după întoarcere, Carol l-a găsit pe prințul Barbu Știrbei în apartamentele Reginei Maria și a făcut o scenă. Carol, care-și venerase mama pînă atunci, nu putea accepta ideea că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
parcă Într-un colț obscur al propriului lor continent, la mila unei mari puteri seminecunoscute, mai Înapoiată decât ele și care le parazita resursele În scădere, istoria părea că s-a oprit În loc. VIItc "VII" Războaie culturaletc "Războaie culturale" Toți repudiam epoca precedentă. O știam mai mult din literatură și mi se părea o eră a prostiei și a barbariei. Milan Șimečka La mijloc de secol XX, orice gest implică adoptarea unei poziții față de sistemul sovietic. Raymond Aron Am avut dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Kremlinul nu dorea, totuși, să îndepărteze și mai mult România, mai ales după succesul negocierilor de la Washington. Ca urmare, pe 3 iulie, "Izvestia" a publicat un articol scris de domnul Bogomolov, unul din economiștii sovietici de frunte ai CAER, care repudia articolul lui Valev. Bogomolov scria că teoria lui Valev "era fundamental greșită și nu era în spiritul politicii comuniste sovietice"1124. La două săptămîni după aceea, "Revista marxistă internațională" a publicat Declarația PMR, din 22 aprilie, fără comentarii 1125. Prima
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
în cultura română ca teză istoriografică sacrosanctă. Deși îl elogiază pe Petru Maior, pe care, într-un limbaj specific unei evanghelii a naționalismului, îl asemuiește cu "un Mois [care] a deșteptat duhul național, mort de mai mult de un veac", repudiază identificarea românilor cu romanii. Respinsă ca o "manie ridicolă", echivalarea românilor cu romanii exprimă, pentru Kogălniceanu, simptomatica falimentului politic actual: "numai națiile bancrute vorbesc necontenit de strămoșii lor" (Kogălniceanu, 1946, p. 647) [1843]. În locul acestei atitudini contemplativo-istorice a cărei finalitate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
organizării naturii și societății, corelată cu o solidaritate fondată pe disciplină și ierarhie, restrânsă la cadrul naționalității. Deslușind conexiunea intimă dintre antidemocratism și antiraționalism, Z. Ornea (1996) arată că "democrația presupune spirit critic și refuzul extazei mistice. E tocmai ceea ce repudiau orientările de idei antidemocratice" (p. 72). În locul democrației și raționalității, extremiștii de dreapta își doreau ardent, in corpore, statul totalitar ca matrice politică pentru crearea "omului nou". Citatele catagrafiate în volumul lui Z. Ornea relevă intensitatea admirativă a extremiștilor interbelici
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]