2,221 matches
-
izvorul inimoșilor/ la filonul stării de a fi cuvânt/ răscolind în omul pământ/ în lutul care se mulează pe mine/ îmi ia forma/ neînghițindu-mă totuși/ revelația cuvântului, vederea.../ .../ radiază starea de așteptare/ acordul, armonia, visul/ clipoceala simțită a apei/ resemnarea poemului,/ de a mă cunoaște vocea a secat/ renunțarea sofisticată a poetului fără punct”. Poate tot un autoportret, reprezintă și aceste versuri, cu adresare spre sine: „Ești ca un paratrăznet/ Culegi fulgerul/ Și mi-l transformi/ În artificii-curcubeu/ Peste podul
PREZENTARE DE CARTE LA I.C.R. TEL-AVIV: BIANCA MARCOVICI „MUNTELE MEU CARMEL” de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368197_a_369526]
-
de mai multe ori această bucurie de ctitor pe care o avea implantând acolo, conform tradiției, crucea care marca locul viitorului altar. Eu, care îl văzusem și în anii urbanismului cu demolări de biserici de sub dictatură, când îmi vorbea cu resemnare despre faptul că Ceaușescu îl trimitea cu tot cu palat patriarhal la Văcărești spre a șterge aici, în centru, urmele bisericești ale întemeierii Bucureștilor, îi simțeam acum trăirea înălțată și fierbintea recunoștință pe care o adresa Dumnezeului său știind că sub pastorația
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (2) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362432_a_363761]
-
ocazia să-i facem vânt cu năduf și să scăpăm de el cu surle și trâmbițe. Dealtfel, pofta de a ”face curățenie” a fost prezentă pe tot parcursul anului în cazul lui 2016. Oamenii n-au mai acceptat cu aceeași resemnare ca-n trecut robia pentru bunurile volatile, impuse aproape cu de-a sila de societatea de consum. Mulți s-au pus serios pe treabă, zgâlțâind anostul jug destinic cotidian, optând inclusiv în plan politic pentru soluții din afara tiparelor clasice. Anul
CÂND EUROPA HIBERNEAZĂ... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362588_a_363917]
-
circumscris ritualurilor fanteziste, panteiste, iluzioniste, provocând sau încercând să promoveze o domnie a bucuriei prin ignorarea durerii, împingând astfel lumea într-un mare vârtej fără scăpare, al suficienței, al orgoliului, al amăgirii, al temerii, al satisfacției deșarte, al nihilismului, al resemnării, al descompunerii. Budismul a sacralizat durerea sanctificând-o în suferință cosmică. Mai departe Hedonismul, travestit în pseudobucurie a adus hegemonia erosului sub diferitele închipuiri false, ca expresie doar a dorinței senzuale, înăsprind și mai mult durerea, iar Stoicismul sub masca
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
care-s grele.. Viile ce-au fost în rod Cântă parcă un prohod Vântul le-a jertfit altarul, Dar învie iar la anul! Păpădia-și poartă straiul Unde -n toi este alaiul Pleacă Toamna-n alte zări Lasă-n urmă resemnări... Lăcrămioarele din glastră Se tot uită pe ferestră Să mai prindă câte-o rază, Prin senin cerul să-l vadă.. Rânduri de cocori trec zarea Aripi bat iar depărtarea, Amintirile-ți fac casă Unde vremea e frumoasă... Raze calde și
O PĂRERE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353269_a_354598]
-
Sărută discret mânuțe, Fără teamă un trandafir Se tot ceartă cu-n ciulin... Vântul parcă-i la paradă A ieșit subit în stradă Suflă-n ceafa unui pom A crezut că este-un Om... Norii suri îmbracă zarea Și alungă resemnarea Hornul fumegă-n tăcere Toamna parcă-i o părere... foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: O părere... / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1785, Anul V, 20 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Cristea : Toate
O PĂRERE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353269_a_354598]
-
rană Și-s tocmite a ucide Pruncul maicii din icoană, Țara-n hălci a o divide Într-o clipă de sfidare, Într-un ceas de viclenie, Într-o zi de dezbinare, Într-un lună de-agonie, Într-un an de resemnare, Într-un veac de nebunie... Câtă țară, câtă jale, Peste bieți români de ducă Ce își calcă umbra-n cale Când în lume o apucă Pentru niscaiva parale Și ca frunza se usucă Într-o clipă de sentință, Într-un
IUDE DE ŢARĂ... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353335_a_354664]
-
social sau unul autoimpus psihic), îi provoacă lui Druțu descrieri vaste în limbaj liric. Aleg un pasaj de la mijlocul romanului, gândurile lirice ale unuia din personajele romanului, în același timp, un pasaj explicativ mesajului transmis de roman, un mesaj de resemnare, de asumare a morții și nu l-aș numi nefast, ci i-aș spune glisare conștientă pe destin, o meditație la hotarul imaginarului complex. “Vecinul, cunoscător ca orice sătean al basmului, îi mărturisea gândurile sale privind Șarpele de Aramă. Își
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]
-
entuziaști!”, acest sentiment închizând drumul spre moarte. Cioran considera entuziasmul o revărsare a iubirii dezinteresate, spre deosebire de grație cu farmecul ei melancolic inexistent în entuziasm. Renunțarea „conține mult orgoliu și suferință.[...] Prefer să mor de foc interior decât de vidul și resemnarea înțeleptului, la care aceasta răsare dintr-un gol lăuntric”. Lumea i se pare irațională și întrucât este infinită, nu-i acceptă vreun sens: „Sensul este conceptibil numai într-o lume finită, în care poți ajunge la ceva...[...] Totul e prea
EMIL CIORAN DINCOLO DE CULMILE DISPERĂRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352960_a_354289]
-
-o și-o ține captivă. Vestitorii porniți din iscoadă-n iscoadă Străbăteau prin regat, să audă, să vadă, Poate doar s-o găsi cineva că să știe... Fără ea, la palat, n-a mai fost bucurie. Și când toate păreau, resemnare a sorții Noaptea fu spintecată de răsunetul porții Spre palat se-ndreptau sub sclipirea de lună Un slujbaș zdrențăros cu prințesa de mână O găsise-într-un câmp plin cu iarbă și flori Când sclipește pe cer prima rază din zori Sub
ÎMPĂCAT, ÎN PĂCAT ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354500_a_355829]
-
va eșua în încercările de a realiza o lume mai bună și va pieri. Eroul (Don Quijote) își va depăși scriitorul (Cervantes), constituind o proiecție a visurilor sale neîndeplinite. Iar servitorul Sancho Panza pare să fie în contrapondere, posesor al supunerii, resemnării oarbe, a realității, dar nu a bigotismului, atât de răspândit în acele timpuri. Probabil că Cervantes a scris al doilea volum, tocmai pentru a clarifica mesajul inițial. Forța romanului provine din viața zbuciumată a lui Cervantes. Participant la câteva războaie
EXISTA SINDROMUL DON QUIJOTE de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353967_a_355296]
-
soarele dimineții! E a minții îndrăzneală scăldată-n raze de soare și-n speranța ce nu moare! E-n a timpului spirală, har dumnezeiesc, de suflet, cât al nemuririi umblet! Este a vremii urzeală pentru viața trecătoare, în a sorții resemnare! E un vis ori abureală în sentiment de iubire, după dram de fericire! Este brumă de spoială într-un văl de sentimente, pentru cavaleri și fete! E a dragostei răscoală ce-și ia arme din cuvinte, pentru suflet, dăruite! E
CE-I POEZIA? de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353125_a_354454]
-
îi chemi! Pe o aripă duc plânsul Și pe una doar tăcerea, În pahar îți torn -albastru Să - nțelegi că asta-i vrerea! Cerul tot îl prinde zborul Și în suflet doar fiorul, Norii fug în alte zări Îmbrăcați în resemnări... Fâlfâitul din priviri Are murgu-n amintiri Și nechează când aleargă, Peste timpul smuls din iarbă... Duc în zbor de pescăruș, Gândul cel mai jucăuș Aripi de cuvânt să treacă Peste valea care-i seacă! 30 aprilie 2015 foto sursa internet
PESCĂRUȘII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352601_a_353930]
-
1898 din 12 martie 2016 Toate Articolele Autorului A mai trecut un an și ninge peste noi Cu vremuri vechi apuse în clepsidra Și ne-am trezit stingheri și singuri într-o joi În ale timpului tentacule de hidra. Cu resemnare-n suflet, în iris și-n artere Privim tabloul magic al infinitului etern Ce se așterne-n grabă c-o dulce adiere Pe umerii Pământului, un simplu subaltern. Noi, fire de nisip pe pleoapa vieții Ne amăgim cu praf de
REFLECȚIE DESPRE EXISTENȚĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352667_a_353996]
-
vechi de China se înnorează puțin cîte puțin cu senzația că nu mai e loc pentru suflet cînd cobori în infern. Și e cel mai ușor să mori nimicit de principii cînd alții umplu realitatea în numele unei liniști înscrise la resemnare. Toate zac îngrămădite într-un gauche caviar plin de decoruri și întîmplări care-mi ocupă mintea, în fond ce altceva această veșnică sfîșiere desenată pe hîrtie de-o culoare indefinită. Din toate promisiunile rostite vreodată doar florile de nalbă, în mijlocul
CĂUTĂRI DE SINE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353579_a_354908]
-
condamnat, fiindcă condamnat avea să și fie în cele din urmă. Ceea ce îl impresionase cel mai mult la acel om fusese faptul că acesta nu se apărase aproape deloc în procesul care se terminase de curând, acceptând totul cu o resemnare și o seninătate de neînțeles, care aproape că îl scosese din minți pe procurator. S-ar fi așteptat să-l vadă pe acel om revoltându-se, sau manifestându-se violent ori izbucnind în declarații cu care să-și justifice nevinovăția
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
vremii ... Odată dezmeticită, după șocul produs de primirea neprețuitului cadou purtând încărcătura specială a unei întregi opere de valoare nu numai literară, ci și spirituală, morală și istorică, înmagazinând trăiri unice, reale, speranțe și deznădejdi, agonie și extaz, iubire și resemnare, și câte alte stări care au pus, de-alungul vieții, stăpânire pe sufletul distinsului și neobositului creator, am rânduit volumele în ordinea apariției și m-am lăsat purtată pe aripile poeziei în universul interior al domnului Covali. Îmi mărturisea, Domnia Sa, tot
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
amplificată, exacerbată - am înțeles cât de mizerabilă este situația noastră în lume: prin simpla noastră existență deranjăm pe alții. N-avem încotro. Se cuvine să înțelegem că orice am face și oricât ne-am strădui tot supărăm. Singura soluție e resemnarea. Ce putem face? Să tăcem, să tăcem. Să nu facem răul, nici binele cu sila. Dar și trecând, tăcând, tot ne mulțumim. Odată pentru totdeauna se cade să ne băgăm în minte: deranjăm doar pentru că suntem prezenți. Și să nu
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354530_a_355859]
-
parfum ,lumină orbitoare ,...familiară mie ? Era singură pe bancă ,încă nu știam că Lili nu mai este ,îl căutam pe tata...era singură pierdută ,fără să vreaui-am întălnit privirea și m-am cutremurat ...și apoi au venit peste mine milă ,resemnare tristețe ,camaraderie ,bucurie amrstecată cu multă durere ,nu pot înțelege ce m-a atras spre ea ,eu care toată adolescența mea am disprețuit-o ,am înbrățișat-o ,doamne ,am sărutat-o ,dar nu s-a scvhimbat nimic din realitatea de toate
PARCĂ de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347138_a_348467]
-
Versuri > Iubire > TRISTEȚE DE PRIMĂVARĂ Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 479 din 23 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Iți las ție clipa dulce să-ți ofere alinare Și ce-a fost, în amintire, eu îți las cu resemnare. Bucuroasă privesc viața, un spectacol inedit Din care am stors poeme și lacrimi la infinit. Iți las zâmbetul de floare și parfumul sideral, Nopți bântuite de griji și de dorul infernal, Amintirea clipei mele și a șoaptelor de-amor, Zile
TRISTEŢE DE PRIMĂVARĂ de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357119_a_358448]
-
de-a dreptul furios pe șansa tâlharului însă își spuse în sine că aceasta fusese doar voința zeilor și nimic mai mult. În fond, Baraba nu a participat cu nimic la propria sa eliberare”, realiză Pilat. ,, Își așteptase moartea cu resemnare în temniță, dar iată că zeița Fortuna îi oferise acestuia o șansă nesperată trimițându-l la moarte pe cel numit Iisus, în locul său”. ,,Trebuie că Nemesis cea răzbunatoare își ia partea ei de la Fortuna cea aducătoare de noroc.” mai gândi
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
Deodată-s rupte la pământ / De iureșul acelui vânt...// Și din rafală în rafală / Natura toată se-nfioară, / Nu poate crede că văzduhul / Nepăsător e precum vântul.// Privește ramurile-i rupte / Muguri pe jos, frunze căzute.../ Și cheamă-n gând doar resemnarea, / Care-i alungă ușor teama / Și care-i spune / Că tristețea / Înnobilează frumusețea” (Furtuna). Pentru poetă, „Clipa de vrajă” - nu e decât un „voal de vis amăgitor” în care se țes poveștile de iubire. O temă predilectă a poetei este
LA CARTEA VEREI CRĂCIUN MEDITAŢII ŞI CUVINTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357142_a_358471]
-
nici acasă și nici la școală. Devenisem așa de cuminte că ajunsesem chiar să refuz plata când mă trimiteau la Șosea după cumpărături. Chiar și surpriza mamei, pe care mi-a anunțat-o într-o dimineață, am primit-o cu resemnare și cu o falsă bucurie, nebănuind că sufletul meu se înecase în frica de necunoscut. -Peste o săptămână ai să pleci în tabără, la Topoloveni! mi-a spus fericită că reușise să-mi obțină un loc. -Eu vreau să plec
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
expunere și experiențe de viziuni, în faptul creației. Gândirea, sentimentul și fapta fără ardoare, nu are pentru Sergiu Pobereznic istorie. Ceea ce nu izbucnește din ardoare este pentru el doar o teorie care nu reprezintă neprevăzutul ci renunțarea, așteptarea, nu căutarea, resemnarea nu împlinirea. Victoria, așa cum o prevede Sergiu Pobereznic, este și nu este în natura lucrurilor, dar nici nu poate fi vorba că ar coexista cu idealuri ipotetice și lamentări, ci cu proiectele scoase din cadența și spațiul nimicului și dinamitate
SERGIU POBEREZNIC. ÎN OGLINDA VIEŢII TATĂLUI SĂU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1005 din 01 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357439_a_358768]
-
Poezie > Amprente > FORȚA DE-A GÂNDI Autor: Gheorghița Durlan Publicat în: Ediția nr. 1544 din 24 martie 2015 Toate Articolele Autorului FORȚA DE- A GÂNDI Când pe pământ n-oi mai putea pluti Și pasul meu se va încetini, Cu resemnare mă voi mulțumi Doar...lumea a privi. Iar când vederea-mi va pieri și ea, Culoarea lumii n-o mai fi a mea, M-oi consola atunci doar cu-a putea Auz de a avea. Când simfonia lumii va pieri
FORȚA DE-A GÂNDI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357800_a_359129]