1,270 matches
-
speti, cărând gândurile în singurătate și întuneric, vei drămui lumina ca un avar, cu scopul de a-ți căuta, într-un ungher al camerei, sufletul. Pentru tine, mirarea nu va mai avea vreun sens. Ai fugit de ea toată viața, resemnat. Din urmă, te ajunge brațul descărnat al zăpezii și ființa ta capătă luciditate, până când ea începe să vadă. Memoria devine umbră pe care, din neatenție, ai fi putut să calci. Elegie Și dacă nu ar fi decât acest alb strălucitor
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/14925_a_16250]
-
J'ai lu dans Le Matin des enfants...", spusese într-o zi băiatul, cînd începuse să o rupă pe franțuzește. Notațiile din agendă continuă, cu aceeași concizie "lovinesciană", pînă la începutul lui martie, înregistrînd cotidian vizitele făcute sau primite ori resemnatul "nimic important". O însemnare ieșită din comun (21 februarie: "am încercat să fac o poveste") marchează începutul aspirațiilor literare. Ultima notă e din 9 martie: "a venit tata de la bal" (?!). Tatăl se întorsese de la Tîrgu Jiu, unde fusese concentrat la
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
de poet Cîteva sclipiri pe pomeții obrajilor îngemănînd timida delicatețe cu puterea prezenței o șuviță de păr plimbată mereu pe frunte cum o ramură-n vînt o voce ușor nesigură căutînd totuși din cavalerism să-și dea replica un nas resemnat demoralizat cum o piatră potrivită să țină deschisă poarta nimbul menit s-ademenească doxa. Elegie Iată o mișcare bruscă apoi un vînt înalt înalt cît un bloc turn încît privindu-l în sus amețești și-un regret încărcat de ceva
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
prețuri piperate, umbrelele mă amărau la fel de mult ca și capriciile timpului. Am văzut autobuzul venind, oprindu-se la colțul străzii și plecând. Revopsit complet în galben, o cămilă pictată sub geamuri, rula pe banii Mesiei cu o mie de capete. Resemnat, am aprins una din țigările rău mirositoare fabricate încă în țară și m-am apropiat de masa în spatele căreia somnola portarul Institutului. - Nu mai vine primăvara, am spus. - Așa-i, mi-a dat dreptate portarul subit trezit, totul s-a
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
a putut deschide numai din afară. În noaptea de Înviere, pe care o petreceam cu familia - de obicei mergând la biserica din Cornu - am citit și am ciocnit ouă roșii cu mine însumi. Să nu credeți că sunt trist sau resemnat. Sunt însă dezamăgit să văd cum repetăm, an de an, Drumul nostru, al Crucii. Mă bucur să văd astăzi că s-a oprit ploaia și să privesc, printre firele de sârmă ghimpată, soarele. La prânz, vor veni în vizită Dana
Paște 2014: Mesajul lui Adrian Năstase, din închisoare by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79256_a_80581]
-
după noutățile epice din Întâlnire la Paris (2001), un profil mai vechi cu aproape un sfert de veac al Adrianei Bittel. Într-o corespondență subliniată, vârstele personajelor ar răspunde vârstelor autorului, încărunțirea părului blond fiind împărtășită cu înțelegere și duioșie resemnată. În fapt, avem aici nu o punere în abis, dar un trompe l'oeil, o reduplicare înșelătoare a schemei. Căci, dacă omul trebuie să îmbătrânească, îndepărtându-se de pragul copilăriei și văzându-și odraslele crescând, literatura pe care o scrie
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
de ea. Oscilez - sigur, au fost momente, perioade de fervoare, paradoxal este că tocmai acum, apropiindu-mă de moarte, am pierdut orice capacitate de a accepta pe credo quia absurdum est. Și încerc - pe lângă clipe de panică - sentimentul de neputință resemnată, de încredere (tot intermitentă) că nu sunt vinovată, că Dumnezeul cel neînțeles și străin știe ce să facă cu mine...ť (21 decembrie 1991, miercuri). Dar această îndoială e repede dată la o parte de revelație: ŤSoare, camera inundată de
O diaristă europeană by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7104_a_8429]
-
1989 este condamnat să fie sărit, adică interpretat fie prin ce a fost înainte, fie după el. Cele mai bune cărți postrevoluționare despre aceste etape vorbesc. În sine, 1989 pare definitiv condamnat la uitare. Ori cel mult proiectat în zona resemnată a conspiraționismului. Se prea poate ca o parte a imaginarului incomplet să vină și dinspre occidentali, incapabili să înțeleagă cu adevărat tragedia fostelor state comuniste. Nemaivorbind că gânditori precum Habermas și Rorty nu credeau într-o depresie a stângii noncomuniste
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
neconvingătoare, schițau personaje interesante prin sustragerea lor din social. Antieroii, deci, unii sofisticați, alții rămași întrun anonimat paradoxal. Nu atât prin neimplicare, cât printr-o ciudată resemnare, structurală. Se transmit în 1989 germenii unor atari tipologii și simboluri precum artistul resemnat, tatăl misterios, pervertirea politicii, mistificarea orbitoare, euforia învinsă, imposibilitatea întregului și altele. E de remarcat faptul că Adrian Buz se reinventează odată cu acest roman - o maturizare artistică mai mult decât evidentă. Protagonistul din 1989 este un asemenea antierou prin eșecul
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
din cauza stilului prolix și anacronic, și aproape chiar de orice interes documentar, cartea - ca și tot ce a făcut autorul ei de vreo zece ani încoace - pornește din aceeași tragică nevoie materială. Nu reținem din ea, ca epilog, decât seninătatea resemnată cu care autorul amintește metodic de câte ori vreun trecător îl scuipă pe stradă. Printre cei ce au făcut din tristul bătrân o scuipătoare națională menționăm și pe d-nii N. Iorga și Ion Grădișteanu" (v. Lovinescu, Opere IX, 1992, p. 107). Cum
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
a fi profesor universitar - toate surogatele menite a-ți îndulci ratarea, de la simpozioane la discursuri publice și de la articole sporadice la eseuri adunate în antologii, nu mai pot reprezenta defel o consolare. În această privință, Dragomir a fost exemplul unui resemnat fericit: se împăcase cu nedreptatea sorții și își trăia viață în consecință. De exemplu, la colocviul de la Sibiu din iulie 1999, care a marcat 90 de ani de la nașterea lui Noica (la care au participat Mihai Șora, Andrei Pleșu, Gabriel
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
unei instituții nefaste. Fără ea nu este de imaginat comunismul românesc și nici o altă formă de comunism. Orice dictatură are nevoie de o asemenea instituție de supraveghere, control și represiune - ceea ce nu înseamnă că ea trebuie privită cu o acceptare resemnată, ca pe o fatalitate. Ea intră în mecanismul specific al exercitării puterii - și tocmai din acest motiv interesează, în primul rând pe istorici și pe politologi, dar și pe oricare om care vrea să înțeleagă cum a fost posibil să
Birocratizarea suspiciunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8629_a_9954]
-
place/ Where you want your slave to go/ Show me te place/ I’ve forgotten, I don’ț know/ Show me the place/ For my head is bending now/ Show me the place where your slave wants to go.” Glasul resemnat al lui Leonard Cohen e însoțit acum de acela, angelic, suav, anunțând iminentă capitulare, al lui Jennifer Warnes. Partenera lui Cohen, care s-a supus unui adevărat proces de auto-limitare a calităților vocale, doar pentru a se potrivi discursului depresiv
Vechimea, adâncul (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4835_a_6160]
-
Mendel Singer, eroul romanului, este învățător, el le ține zilnic lecții despre Biblie copiilor vecinilor săi, în propria lui casă. Propovăduind cuvîntul Domnului, Singer nu e totuși nici mai liniștit, nici mai fericit decît semenii săi. E doar apatic și resemnat, așa cum numai ochii ("negri și apatici, pe jumătate ascunși sub pleoapele grele") îl trădează. Nevasta lui Debora e o "muiere", invidioasă și clevetitoare, veșnic nemulțumită și invidioasă pe avutul altora. Împreună au trei copii, cei doi fii Ionas și Șmarie
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
pe cadavrele cărții și autorului.(...) Urîtă țară,urîte moravuri literare, urîți oameni. Urîte vremuri trăim.” Se pot, oare, îndrepta lucrurile în privința moravurilor literare și, mai larg, a vieții publice sau totul e o fatalitate pe care trebuie să o îndurăm resemnați? Diavolul falsifică Binele Tot în acest număr al revistei APOSTROF, citim un articol semnat de Vladimir Tismăneanu, care pune sub lupa memoriei două personalități culturale, Hannah Arendt și Danilo Kis, cei care s-au afirmat și fiindcă au denunțat Răul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3340_a_4665]
-
dar este și o lacrimă ce dă afară (căci vor fi existînd și altele interioare): lacrima secretată de o imperceptibilă epuizare. E lacrima celui care cunoaște durerea dar nu pricepe la ce i-ar putea folosi această știință. O lacrimă resemnată, strălucind însă în raza amintirii. Cu o minimă intervenție în ordinea cuvintelor dar cu subtilitatea de a plasa pe culmea supremă a emoției cuvântul estrema (pronunțat cu o deschidere amplă a vocalei din mijloc, ca un behăit!), Saba intensifică o
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
fost foarte greu să își găsească cuvintele de vreme ce nu avea precursori. Volumul bijutierul conține o poezie de viziune. Ochiul care vede că în lume se petrec lucruri grozave dispune și de o voce care convinge. O voce umană, caldă, când resemnată, când revoltată. O voce care descrie toate întâmplările incredibile, toate personajele care prind viață și mor, menținând un ton potolit, dar urmărind totodată o muzică interioară aparte. Poemul copilul mestecenilor descrie un peisaj imaginar, declarat ca atare, dar care își
Bijuterii întoarse pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7385_a_8710]
-
și afișul unui film franțuzesc - Prințesa de Montpensier - ne-au făcut să nu ezităm o clipă: am intrat în holul - pustiu - al cinematografului, am întrebat dacă filmul rulează cu adevărat ori dacă, fiind prea puțini spectatori, proiecția se suspendă. Zâmbind resemnată, femeia de la casa de bilete ne-a răspuns, totuși, plină de bunăvoință: „Chiar dacă veniți doar dumneavoastră doi, proiectăm filmul!” La cincizeci de pași, în piață, lumea se plimba agale, iar mesele cofetăriilor, berăriilor, „trattoriilor” erau luate cu asalt de localnicii
Spectacol pentru doi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5482_a_6807]
-
a nu continua un jurnal arid, credea ea, cu notații despre boală și bătrânețe, un obicei ce nu-și mai are rostul, nici măcar pentru memoria personală. Din fericire, ea a găsit un remediu: să nu se lase ispitită de notațiile resemnate. Refuză, cu dârzenia celei ce și-a păstrat decenii la rând un echilibru laborios. Unul cu o dublă fisură: mama și destinul exilatului. O vinovăție autoimpusă, peste care nu a trecut, de fapt, niciodată. Volumul de față, dincolo de ineditul său
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
de diferit încît rezultatul este un soi de implozie a întregului circuit. În așteptarea Masenkăi, adică a trecutului și a unei stări de fericire trăite cîndva, Ganin și Alfiorov devin amîndoi bolnavi de nostalgie, fiecare în felul său, declarat, inconștient, resemnat sau nu. Dar ei contaminează întreaga pensiune, fără să o știe. , ca durere în sens etimologic, și totodată că întoarcere către un acasă simbolic, devine maladia protagoniștilor, iar amărîta pensiune, camerele prăfuite ale fiecărui locatar, locul carantinei lor. Dan Grigorescu
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
a împurmutat-o fără voie, sau de nevoie. Din scaunul său de privitor, Ganin își contemplă umbră înciudat, pentru că știe că acea aparentă coerentă de identitate pe care i-o conferă filmul nu e adevărată. Faptul că Ganin e un nostalgic resemnat să iși mestece cumva trecutul că pe o grămăjoara de tutun, fără să îl înghită, fără să îl mai asimileze, o dovedește plecarea lui, cu cîteva ore înainte de sosirea Masenkăi. Pe care nu vrea să o vadă. Ganin scăpa din
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
pas smerit al femeii în spatele bărbatului iubit. Care, de fapt, o face și mai femeie. Și mai puternică să ducă totul în cîrcă și în suflet. Mi s-a părut, la revedere, că toți cei de pe scenă au înțeles, nu resemnat, că, vrînd, nevrînd, ceea ce face Victor Rebengiuc, și mai ales cum, este esențial în spectacol. Ca și construcția ideii de cuplu. Ceea ce mi s-a părut strident - și venea, firesc, din efortul fiecărui actor de a se salva cumva - s-
Forța unui mare actor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7578_a_8903]
-
imaginar și de tumult al ideilor. În epilogul unui roman celebru, de Max Broch, „Moartea lui Vergilius”, cînd sclavii ridică sipetul conținînd Eneida, pe care și-o însușise pentru viitorime Augustus, după primii pași, se aude un plîns altfel decît resemnat: „nu prea tare, dar sălbatec”; „cu acel foc adînc pe care nu-l întîlnești - spune autorul - decît acolo unde eternitatea năvălește brusc în viața oamenilor”. S-ar potrivi și încercării pe care ne-a fost dat s-o îndurăm mai
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
lejeritate în bună parte jucată, a problemelor care supraîncălzesc soțietatea. Care intră în cîteva clase mari. Cele mai adesea atacate, tocmai fiindcă nu așteaptă nici o rezolvare, indiferent cît de mare e numărul halbelor sacrificate pentru ele, sînt cele filosofice. Filosofii resemnate, de pățit care știe că "nu există roză fără spini", ori de virtuoz al ambiguității, în stare oricînd să-ți demonstreze că, în chestiunea bulgară, nu stăm "nici așa, nici altminterea". Carevasăzică, nici bine, nici rău. E o cale de
Carul cu bere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7510_a_8835]
-
toate împrejurările, grave sau frivole, ale vieții. În fond e vorba de o obsesie cu-adevărat salutară, de vreme ce pînă acum mi-a permis să rezist ispitei de a mă nimici pe dată". Dar mai tîrziu, la 20 mai 1967, nota resemnat și parcă eliberat: Ne face bine să scriem despre sinucidere sau mai degrabă să ne gîndim că o să scriem. Nu există subiect mai odihnitor! Reflecția la actul sinuciderii ne face aproape tot atît de liberi ca actul însuși. Cel ce
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]