1,256 matches
-
legale. Asta Însemna că nu aveau nici cea mai slabă idee de cât de Întortocheat și malign este spiritul maphioților. În primul rând, nu stabiliră un termen pentru răspuns, lăsându-l ca pe jar pe bietul ministru de interne, deja resemnat, gata să-și prezinte scrisoarea de demisie. În al doilea rând, când după câteva zile le trecu prin minte că trebuiau să telefoneze, au făcut-o doar ca să spună că Încă nu ajunseseră la nici o concluzie În legătură cu platforma, dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
murmurele lor zumzăind fără ca realizatorul, el Însuși lăsând să-i cadă bărbia de pură uimire, să se gândească să impună liniște cu acel gest furios pe care obișnuia să-l folosească În Împrejurări evident mult mai puțin dramatice, prin urmare resemnați-vă și muriți fără să comentați pentru că nu v-ar folosi la nimic, Însă, există un punct În legătură cu care mă simt obligată să-mi fac mea culpa, legat de procedura nedreaptă și crudă care se aplica, și care consta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
amabilă, Îți cer un serviciu prietenesc când puteam foarte bine să-ți dau doar un ordin, fără explicații, faptul că În ultimul timp nu m-am mai folosit de tine nu Înseamnă că nu mai ești În serviciul meu. Tăcerea resemnată a coasei confirma că așa era. Atunci ne-am Înțeles, conchise moartea, voi dedica această zi scrierii scrisorilor, socotesc că vor fi vreo două mii cinci sute, Închipuiește-ți, sunt sigură că voi ajunge la sfârșit cu Încheietura mâinii desfăcută, ți le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
care o duce a dat deja colțul și nu există altul aici pe care să-l putem implora, Vă rog, urmăriți mașina aceea, Acum, da, are sens pe deplin să spunem că așa e viața și să dăm din umeri resemnați. Oricum, și asta să ne servească drept consolare, scrisoarea pe care moartea o are În geantă are numele altui destinatar și altă adresă, nouă Încă nu ne-a venit rândul să cădem de pe schelă. Contrar celor ce s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
am ieșit din restaurant, am traversat strada și m-am așezat pe o piatră din fața templului, ca să-mi termin berea, cu speranța că Midori va veni totuși. Am așteptat până la ora unu, după care am renunțat și m-am întors, resemnat, la facultate. Am citit la bibliotecă până la ora două și apoi m-am dus la cursul de limba germană. După ore, m-am dus la secretariat și am căutat numele lui Midori pe lista celor înscriși la cursul de Istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu trebuie să pună asemenea întrebări. Mi se pare logic. — Dar eu vreau să știu... din pură curiozitate. Indivizii se gândesc la anumite fete când se masturbează? — Păi... cel puțin eu, da. Despre ceilalți nu știu ce să zic, am spus eu, resemnat. — Watanabe, te-ai gândit vreodată la mine când ai făcut-o? Spune-mi cinstit, nu mă supăr. Ca să spun drept, nu. — De ce nu? Nu sunt destul de atrăgătoare? — Nu-i vorba de asta. Ești atrăgătoare, ești drăguță și ți se potrivește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
primăvară, ce să fac! — Și porți puloverul pe care ți l-a tricotat prietena aia a ta. Mi-am privit, uimit, puloverul de culoarea strugurilor negri. — Cum de-ai ghicit? — Pentru că ești cinstit. Se vede de la o poștă! exclamă Midori, resemnată. Dar nu-mi place cum arăți. — Păi, încerc și eu să mă adun. N-ar trebui să uiți că viața e ca o cutie de fursecuri! Am dat din cap și m-am uitat la ea. Cred că sunt cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
consumaseră pe nisip, iar valurile, supărate parcă, loveau malul cu un vuiet asurzitor. Un câine costeliv se îndreptă, dând din coadă, spre focul pe care-l aprinsesem, în căutare de mâncare, probabil, dar văzând că nu e nimic, se îndepărtă resemnat. Tânărul pescar s-a întors după vreo treizeci de minute cu două cutii și cu o sticlă de sake. Mi-a arătat cu care cutie să încep, spunându-mi că cea de dedesubt are doar orez înfășurat în foițe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
va fi de atunci totdeauna un ieri pentru mine. Tanti Mizi destupă șampania. Tanti Clemanza chiuie: au supraviețuit și anului ăstuia. Ciocnesc cu ei doar de formă și, cu gura plină de carnea spumoasă roșie a unui ionatan, le urez resemnat: La Mulți Ani! LXV În București e zăpușeală și nori mici de praf. Noroc că la 13.35 cade zilnic o aversă care scoate orașul din amorțeală. Noi am ajuns în Băneasa imediat înainte de aversă. Poarta era zăvorâtă. A trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trupul prăbușit, inert, al Matahalei, în care scânteia vieții fulguie și se împuținează rapid, cu fiecare revărsare, tot mai scurtă, a fluidului roșietic vital, printre iarbă și printre pietre. Noapte bună, biet imbecil virgin. Măgărușule! Ne-ai trișat! spune el, resemnat. Și lăcrimează. Venit din spate, micul Vierme se apleacă, înghițind în gol și mângâie fugar fruntea rece și udă a doborâtului, după care se îndepărtează și o șterge spre stradă, evitând speriat să mai privească înapoi. Netemător, Bursucul Trei-Coițe se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
reînceapă. Chiar și Titu găsi oportun să-l roage să mai lase în pace eterna chestie țărănească ce-l urmărea pretutindeni ca o obsesie. ― Pe dumnealor nu zic să le intereseze, că le-am plictisit de atâtea ori, spuse Grigore resemnat, dar dumneata, care ești încă nou pe meleagurile noastre? ― Voi prefera să mă inițiez la fața locului! replică tânărul Herdelea, profitând de ocazie să provoace o nouă confirmare a invitației ce i-o făcuse Iuga. ― De asta să fii sigur
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de pripas, se uita numai la gura lui, clătina din cap, ofta și întrerupea mereu cu aceleași vorbe: ― Păi, ce să facem, oameni buni, ce să facem? Întreruperile aveau, fără voia lui, niște intonații atât de ciudate, durere și umilință resemnată, că oamenii îl săgetau cu priviri disprețuitoare, iar Toader Strîmbu, văduv cu trei copii și fără un petic de pământ, izbucni în cele din urmă furios: ― Ce să facem, ce să facem? (Se spăimântă însă singur de revolta lui și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
masa prea bearcă. Pe urmă a mutat farfuriile în jurul mesei, poposindu-le la fiecare margine până ce a ajuns iar la locul obișnuit. ― Acu de i-o plăcea, bine, de nu, să-mi spuie dumnealui cum e mai bine! murmură fata resemnată și nemulțumită, aruncîndu-și ochii pe fereastra mare, deschisă, dinspre curte, unde colonelul Ștefănescu vorbea și nu mai isprăvea cu țăranii. Bătrânul pensionar arendaș avea o înfățișare mai vioaie și glasul cutezător. Într-un moment de inspirație, alaltăieri, și-a adus
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zise Boiangiu vătășelului reclamant, ia seama, că vouă acuma numai a revoluții vi se năzare cum vedeți doi oameni stând de vorbă, așa de viteji sunteți, măi Odudie! ― Dom'le plutonier, eu nu mai răzbesc cu oamenii! făcu Lazăr Odudie resemnat. Matale să faci ce vrei, dar eu a trebuit să-ți spun, că pe urmă, când s-or întoarce boierii, să nu mă ia pe mine la rost că n-am purtat de grijă avutului dumnealor... Plutonierul trimise mai târziu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
toate felurile, privind cu o curiozitate copilărească sosirea satului, râzând, schimbând glume, parc-ar fi venit la clacă cu lăutari. Numai bătrânul Ichim se uita mirat și nedumerit. Logofătul Bumbu se oprise, cu tremurături în genunchi și cu o înfățișare resemnată, lângă ușa locuinței sale, în fund, în vreme ce nevastă-sa dârdâia înăuntru, pândind de după perdea. ― Ați venit, ați venit? întrebă prostește logofătul când oamenii din capul cetei ajunseră lângă dânsul. Auzind că alții au intrat prin parc, trecu și el dincolo
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fără bocete gălăgioase, rușinate parcă de răceala lui Grigore. Ochii lui, roșii și tulburi, cuprindeau în aceeași privire amândouă coșciugurile. Erau la fel de mari, din același lemn, parc-ar fi fost comandate de mult. În sufletul tânărului Iuga dăinuia o liniște resemnată. Gânduri multe îi fulgerau prin minte, se ciocneau, se alungau fără încetare și fără a se cristaliza, ca niște crâmpeie fără rost, vânturate de întîmplare. Numai în inimă îi stăruia un simțământ apăsător ca o rană deschisă, care te doare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pupitrul său de comandă. Deodată, un indicator se aprinse deasupra tastei apăsate, aruncând asupra lui Parker o lumină verde. ― Tu ce culoare ai? întrebă. ― Verde! Admise Brett după ce-a repetat pe tastura sa procedura activare-verificare. ― Și eu! zise Parker, resemnat. Rămase cu ochii la bulele care se aglutinau în sticla de bere. După câteva ore de la ieșirea din hipersomn, i se făcuse lehamite. Sala mașinilor torcea neostenită, își vedea de manevrele ei fără să-l facă să se simtă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
întărită și răcită. Și aer înghețat, mult sub zero, îi informă Ash. Vom avea nevoie de scafandri pentru contrabalansarea temperaturii exterioare chiar dacă aerul ar fi respirabil. Dacă este ceva viu afară, trebuie să aibă o piele foarte rezistență. Dallas păru resemnat. ― Cred că ar fi fost o tâmpenie să ne așteptăm la condiții mai bune. Dar să nu ne pierdem speranța. E destulă atmosferă ca să ne îngreuneze și mai mult vederea. Aș fi preferat să nu fie deloc, dar nu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Bună ziua, Pământ și salubritate! Își aduse brusc aminte de comentariul negativ al lui Lambert. ― Vom urma sfatul său, pentru că de astă dată s-ar putea să aibă dreptate. Nostromo. nepăsător față de activitatea frenetică a unora dintre pasageri, indiferent la așteptarea resemnată a celorlalți. Își vedea de cursa amețitoare spre Pământ la o viteză superluminică. Brett ceruse mai multe ore pentru a termina instalarea plaselor și a tuburilor electrificate, dar el și Parker lucrau de parcă nu dispuneau decât de câteva minute, Parker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
momentul în care această cavalcadă clandestină părea că se înfundă-n monotonie (cei care veneau să asiste la ruletele amicului meu o mai făceau doar din dorința de a-l vedea odată curățîndu-se, nu ca să mizeze, căci aveau sentimentul, din ce în ce mai resemnat, că mizează contra diavolului), Ruletistul a făcut primul gest de sfidare, care practic a desființat ruleta, pulverizând orice posibilitate de competiție în afară de cea dintre el și tot ce depășește biata noastră condiție. În iarna acelui an el a anunțat, prin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
decât la început, le explicam că nu am nimic, că vreau doar să scriu o povestire și că pot să cheme și-o sută de doctori după ce-o termin. Le-am promis că într-o săptămână sigur. Ei acceptau resemnați, dar după-amieze întregi se adunau în salon cu alți bătrâni și șușoteau ore în șir. Era fără îndoială ceva schimbat în copilul lor, și asta îi umplea de spaimă .Refuzasem să mănânc în sufragerie, pentru că și acolo se afla o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sau delicat, nu știu mai ales ceea ce crede ea și cum ar vrea ea să fiu. Nehotărârea aceasta mă face să ezit înainte de orice gest, să mă contrazic, să mă scuz, să fiu, în general, ridicol. Maitreyi, dimpotrivă, arăta liniștită, resemnată, hotărâtă, deși cearcănele și paloarea feței trădau o noapte de rugăciune și de meditație. Mi se păruse mie sau îi auzisem spre dimineață glasul, îngînînd în balcon o rugăciune monoton cântată, întreruptă și reluată de mai multe ori și apoi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
In primul rând, vitrina cu obiectele artistului. Și vă spun asta cu deznădejde, aproape cu teroare. Este ultima mea șansă. Poate că mă așteaptă încă. - Dar dacă nu te mai așteaptă? șopti din nou Orlando. -Ah, atunci, răspunse Adrian înălțînd resemnat din umeri, atunci nu mai e nimic de făcut! Deși, deși, adăugă după câteva clipe. Nu știu dacă m-am făcut înțeles... Intrară într-o sală nu prea spațioasă, slab luminată, care părea a fi bar, bodegă și totodată cafenea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
apropie de pat și-i puse două degete pe mâna dreaptă. - Încearcă să rostești ceva, orice cuvânt, orice sunet. Încercă, mișcîndu-și limba, de data aceasta fără teamă, dar nu izbuti să spună ce-ar fi vrut. În cele din urmă, resemnat, începu să pronunțe, la întîmplare, cuvinte scurte: ac, cuc, bou, om, pană, bale... A treia noapte avu un vis pe care și-l reaminti întreg. Se reîntorsese pe neașteptate în Piatra Neamț și se îndrepta spre liceu. Dar cu cât se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ca să fiu sincer, nu... - Dar de ce?... - Nu-mi dau nici eu seama de ce. Încep să mă simt detașat de trecutul meu. Parcă n-aș mai fi același... - E curios, spuse Profesorul. Ar trebui să aflăm motivele... În cele din urmă, resemnat, se hotărâse să-l răsfoiască. Profesorul se așezase alături pe pat, pe scaun, și-l privea intens, nereușind să-și ascundă curiozitatea. - La ce te gîndești? îl întrebă brusc, după câteva minute. Ce fel de amintiri? Ce fel de asociații
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]