14,792 matches
-
să facem compromisuri. Desigur voi continua să respir, să umblu, să-mi fac datoria... să te aștept. Da, asta voi face. În rest, vreme trece, vreme vine. 1983 Treapta a XIV-a Iartă-mă! Iartă-mi cuvintele grăbite, privirile reci, respirația obosită. Nu sunt ale mele! Sunt ale neodihnei care mă locuiește, ale întrebărilor fără răspuns, ale durerilor ce-și înăbușă strigătul. Până azi, viața mea a fost masca încercării de a mă apăra. - De cine? vei întreba. - De toți și
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
preocup de adunarea în sine, deși apariția ei fascinantă, într-o rochie bleu cu alb, ca un cer senin infinit sau o întindere de apă liniștită, într o zi însorită, intensificată de căldura limpede a ochilor ei, îmi luase parcă respirația într-o secundă. Ea s-a uitat la mine o clipă și mi-a zâmbit vag, aparent absentă și neatentă. Mi-am strâns umbrela din care încă mai aluneca apă de-afară, și i-am privit pe ceilalți, încercând să
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
e o lunecare-n poveste, în somnul cel bun, cusut, din loc în loc, la suprafață, cu sunet de clopoțel făcut din fum. strivită între trupul tatei și al mamei, două fuioare de căldură ancestrală, fumeg și eu și aburul propriei respirații mă doare. cristalizați în lumina albastră, ne-am putea preface în scrum, dispărând precum pasărea măiastră. dorința asemeni șarpelui, mi-aș dori să ies din mine, să mă înalț curată și ușoară din clădăraia fierbinte și uscată. să-mi ițesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
și nimic nu moare, spun unii care-și închipuie că materia li se dezvăluie sibilinic. totul trece doar într-o altă viață, într-o formă neașteptată. aștept, așadar, clipa de vid, când din nou mă voi naște, secunda dinaintea primei respirații, când tot ce am fost într-un punct cutremurat se va contrage. strâmta vamă îmi va fi mamă, păcălind, pentru a câta oară, onesta moarte dantelată-n adâncul meu ca o horbotă învechită, destrămată și prăfuită, pe care, dacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
fi trăit niciodată un singur minut, măcar, de fericire. * Nimicul, materia primă a Divinului, nu poate fi „aneantizat“, în locul lui nu poate fi așezată, eventual, o „lume“; nimicul este abandonul absolut, undeva „în urmă“ își exercită ura, își trimite universala respirație de resentimente către noi; gândim și suntem contaminați de zădărnicia lui, trăim împreună cu el iluzia, disperarea, sinuciderea, nebu nia, psihoza, singurătatea, plictisul... Purtăm în noi indignarea unei prezențe spirituale de talia divinității, atâta doar că rămasă în umbră, înfrântă, uitată
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
-l bagă la beci. Adepții lui Frige-vacă ațâță mânia oarbă a domnitorului, septuagenar, și Miron Costin logofătul, fiind pârât, Cantemir poruncește de este omorât. Să citim cuvânt cu cuvânt fraza fatală a lui Neculce, care nu ține decât o singură respirație: Ce ca un tiran au trimas pe Matei vătavul de paharnicel, cu slujitori de l-au luat de acolo (pe Miron Costin) de la acasa lui de la Barboși, de l-au dus până la Roma și i-au tăiat capul. * Miron Costin
Istoria scrisă de mâna lui Neculce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9450_a_10775]
-
școală în România anilor '80 (Poietică și poetică ori Mâna care scrie), Irina Mavrodin publică de vreo treizeci și cinci de ani, la intervale de timp mai lungi sau mai scurte, și câte un volum de poeme. Poeziile sale sunt pauze de respirație într-o activitate proteică, căi de întoarcere spre propriul sine și spre micile bucurii ale existenței. Volumul uimire/étonnement este relevant pentru exercițiile lirice ale autoarei. Viziunea estetică este impecabilă, totul emană delicatețe, inteligență, simț al proporțiilor, discreție, bun gust
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]
-
și plecînd să ia în răspăr/ lumea să o-nghesuie într-un colț și să o-njure mai departe./ Dumnezeii tăi de lume!/ Dumnezeii tăi de floare! Dumnezeii tăi de apă, de cer,/ de nor, de pasăre...!/ Dumnezeii tăi de respirație!/ Dumnezeii tăi de trestie!/ Dumnezeii tăi de cireș!/ Dumnezeii tăi de întuneric!/ Crucea mamei tale, de lume!/" (Du-te-n pîntecele mă-tii de hoit). în acest fel Adrian Alui Gheorghe ni se înfățișează ca un blasfemator paradoxal, răstignit pe
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
înainte, este o adaptare a lui Goya la realitățile românești anterevoluționare: "Sudoarea picura din nasuri și bărbii, topindu-se-n aburi. Se scutura mătreața pe sub batice albe fugite pe cefe, învârtoșând brânza degresată, dreasă cu saramură, hipnotizată de zeci de respirații gâfâite, precipitate de foame. El cutreiera prin ceața încinsă, fript de foame." (p. 299). Iar demolările făcute în ultimii ani ai ceaușismului sunt prinse, de asemenea, în pagini excepționale, animate de frenezia distrugerii: de la Așezămintele Brâncovenești și până la Morga cu
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
în fața publicului niște mașinării fără absolut nici o iluzie de aparență sau apartenență umană. Dacă piesa va fi vreodată jucată, momentul va fi, cred, destul de greu de realizat. Apariția pe care am avut-o eu în minte ar trebui să taie respirația publicului. Aici, nu actorii, ci regizorul-scenograf trebuie să rezolve problema. Iar problema, pentru mine, e dispariția omului așa cum îl știm. La fel, când am scris Crima din strada Uranus, am vrut să ajung la o replică probabil trecută cu vederea
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
un loc ușor de reperat după miros. La amiază eram deja la treabă, în centrul unei văi înconjurate de munți golași, pe un câmp acoperit cu gunoaie negre și presărat cu cioburi scânteietoare. Valuri enorme de aer irespirabil, regulate ca respirația unui om adormit, urcau în soare vibrând și făcând să tremure orizontul. O turmă de măgari năpârliți tropăiau, scotoceau cu botul ori se tăvăleau în gunoaie cu zbierete sfâșietoare. Singur în mijlocul acestei pestilențe, un bătrân gol-goluț cernea zgură. L-am
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
cenușiu, acid și mort, plin de schelete de pește perfide în care lopețile ricoșau. Cu pieptul gol, cu batiste la gură, cercetând becurile sparte, cojile de pepene, bucățile de ziar înroșite de betel și tampoane menstruale aproape calcinate, ne țineam respirația și căutam o urmă. Regăseam în gunoaie un fel de imagine redusă a structurii orașului. Sărăcia nu produce aceleași deșeuri ca bunăstarea; fiecare nivel are gunoiul lui, și indicii infime dovedeau până și aici aceste inegalități efemere. La câțiva pași
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
Saki Bar era tot numai suspine de plăcere, bărbi îngrijite, turbane noi și picioare răcorite. Dacă nu ar fi fost mirosul, aș fi putut să uit ziua aceea. Însă cu tot săpunul, dușul, cămașa curată, puțeam a gunoi. La fiecare respirație, revedeam câmpul fumegător și negru eliberând în valuri ultimele molecule de substanță volatilă ca să atingă în sfârșit inerția fundamentală și repausul; o materie ajunsă la capătul chinurilor, al reîncarnărilor sale, din care un veac de ploi și de soare n-
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
erau asmuțiți. Am trăit în Piața Universității insular. Acolo m-am maturizat. Civic. Acolo am simțit ce înseamnă solidaritatea de care, atîția zeci de ani, habar n-am avut. Solidaritatea pe termen lung și bucuria ei. Istoria și-a împrospătat respirația cu aspirațiile studenților, ale intelectualilor, ale liceenilor, ale oamenilor care au vrut să nu mai fie la fel. Care au vrut să nu se mai repete erori și orori. Care au strigat, fără să obosească, "punctul 8 de la Timișoara", cu
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
Picasso...". Un adio încrezător în vremelnicia lui, înaintea plecării pe Rin. Rinul descoperit demult, într-un ceas de cameră al bunicii, devenit "Rinul cel adevărat cu ape cristaline". Emoția întîlnirii, emoția pierderii: "la fiecare cotitură a drumului, mi se taie respirația de teamă că ne despărțim, că fluviul se preface în lac întins ca marea sau că se ascunde după vreun deal." Pripită emoție, căci "iată-l din nou". Mergînd înainte ca o poveste. Köln, și pe urmă acasă, frîngînd brusc
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
a acesteia. Nici astăzi nu suntem prea departe deși lucrurile s-au schimbat. Sunt excepții. Inclusiv la noi. Inclusiv în cazul formațiilor muzicale ale Radiodifuziunii, inclusiv în cazul Filarmonicii bucureștene. "Pomenire", un Requiem românesc, amplă lucrare vocal simfonică de autentică respirație românească creștin-ortodoxă, lucrare datorată compozitorului Ștefan Niculescu, a fost prezentată în cadrul recentei ediții - cea de-a 17-cea - a Festivalului "Săptămâna muzicii contemporane". La conducerea Orchestrei Naționale Radio, a Corului Academic s-a aflat tânărul dirijor Tiberiu Soare secondat de maestrul
Unde ne sânt contemporanii? by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9570_a_10895]
-
poate că tot din modestie nu s-a aventurat în construcții ontologice și epistemologice care i-ar fi adus poate gloria postumă, dar în care originalitatea ar fi fost probabil redusă. A preferat să fie el însuși în texte de respirație mai modestă, dar adâncă, lipsite de trimiteri împovărătoare. Ca stil, Vasile Băncilă ar trebui recomandat multor eseiști din zilele noastre care cred că menționarea unor nume din bibliografia străină poate suplini noutatea și tensiunea ideilor sau pur și simplu plăcerea
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
pe obrazul unui ideolog torturat de viziuni interioare cred că sună ca o ploaie de primăvară pe un asfalt ars de soare (...), mărește vitalitatea Parlamentului (...), seamănă cu niște figuri de gimnastică suedeză: ele accelerează circulația sângelui, dezvoltă mușchii și reglează respirația" 9. Politicienii, în general, se dau drept martiri ai onoarei și idealului în stare de jertfă și eroism: "Iată dintr-o dată zece mucenici care se bat cu pumnul în piept, apar în balcoane ziua-n amiaza mare, ținând discursuri trecătorilor
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
Proiectul s-a născut într-o dimineață de imaginație flamboaiantă. Adică, de ce, de pildă, la Struga, un sat mai mare (acum în Macedonia) se decernează Coroana de Aur și de ce într-un oraș - ca populație nu foarte mare, dar cu respirație culturală planetară - să nu se înființeze un premiu? Când spun planetară mă gândesc, firește, la notoriile nume ale corifeilor moderni, de la Allan Ginsberg și Mark Strand (S.U.A.) până la H. M. Enzensberger (Germania), Michel Deguy (Franța)... A venit timpul să fac cunoscut
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]
-
abia așteaptă să apară din "teaca proceselor organice și psihice", Liviu Ioan Stoiciu se repliază brusc și adecvat, schimbând registrul, mutând accentele, trecând de la o gravitate prea marcată, riscantă sub raport artistic, la oralități bine înscenate. Apar frecvent pauze de respirație în construcțiile fantasmatice, fragmente de realism într-o mare energetică și, invers, deschideri ale existenței obișnuite către Altceva. Biograficul va fi reordonat și reinterpretat pe această scală neliniștitoare a paranormalului. Din seria de întâmplări trăite, nu puține devin experiențe cântărite
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
o creadă. De la început trebuie să o spun că Marius Daniel Popescu este, în primul rând, un foarte mare scriitor și apoi doar șofer, țigan, emigrant, tată de familie și ce-o mai fi fiind. Romanul său Simfonia lupului are respirația marilor narațiuni, stilul său amintește de Michel Butor (utilizarea persoanei a II-a ca formă de obiectivare a Eu-lui narativ), Proust (rememorarea unor trăriri și întâmplări dintr-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat), Robert Musil (predispoziția mitteleuropeană către
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
seriozitate e Cronică pe o confetă. Întîlnirea, spumoasă ca spartul unei seri de bal, dintre efemer și spectaculos. Artizani ai propriilor artificii, care-i omoară desfătînd ochiul lumii, avangardiștii nici n-au dorit altceva. O confetă scrisă într-un ocean. Respirația colorată a materiei agonizînd. Omul din spatele desenului, acolo unde îl roade "cîrtița unei nevroze", e cel care cere socoteală jocului nostru meschin, de fiecare zi. Vorbelor care nu spun nimic, seriozității asasine, politețurilor de ceai și de zaharicale. "S-a
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
societate". În alt fel înspăimîntătoare fusese bunica lui Tarabas, care îi chinuise ani de zile cu duritatea ei inumană pe cei din jur. În Legenda sfântului bețiv, iubita de odinioară a protagonistului "îmbătrînise - era palidă, puhavă, o femeie îmbătrînită, cu respirația grea, surprinsă în timpul unei somn matinal". Multe femei sunt frivole, ispititoare, aducătoare de nenorocire. În Iov, nimfomana Miriam sfîrșește nebună (un ecou al suferințelor soției lui Roth, bolnavă de schizofrenie). În același roman, se remarcă portetul dur al meschinei doamne
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
lui Ion în 1920 a avut pentru noi o semnificație cu urmări colosale. A trezit nu numai o adevărată revelație, ci și o altă identificare a capacităților noastre, în sensul unei încurajări a tentativelor îndreptate către creațiile literare de mare respirație. Ion este la noi prima operă epică genială de proporții impunătoare, care a învins blestemul postum, influențând direct receptivitatea românească în chiar actualitatea apariției sale. Liviu Rebreanu cuprinde, în inițiativa sa îndrăzneață și în realizarea sa minunată, temelia unei întregi
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
că tot nu-și află locul printre betoane și afaceriști... Să încep cu această Re-memorare: "Re-memorare/ cu timp oprit în oră/ cu minute agitate, foindu-se în cerc/ și zbor de secunde.../ închis// rememorare/ într-o întindere de arc, cu respirația/ încătușată la marginea buzei întredeschise -/ încordare// și un râu întors - chemându-și/ peștele înecat într-un vârtej de ore încrucișate/ labirint -/ Rotund// departe/ sunet stins de câtec de sfere.../ tăcere țipându-și moarte// timp paralizat/ sprijinit de oglindă/ Statuie// noi
Post Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7745_a_9070]