5,533 matches
-
în el unul dintre primele romane creditabile ale utopiei românești, în ordine politică, psihologică sau morală. Parțial roman de sertar, Sertarul cu aplauze merită să fie elogiat fără conveniență. El transformă canonul nostru romanesc, prin amplitudinea, extensia problematicii și a retoricii ficțiunii, prin reactivarea unor abilități narative și constructive încercate și verificate în proza scurtă, aflată la intersecția unui discurs complex, între povestire, nuvelă, textualism și metanarațiune. Între 1982-1989, Anei Blandiana i-au apărut în străinătate opt volume. Mai puțin de
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
deturnare a limbajului în afara câtorva jocuri - amuzante - de istorie lexicală. S-ar zice că Gabriel H. Decuble nu respectă norma poeticului. Sau așa-zicând nu pe aceea în vigoare astăzi. Că se revendică dintr-un strat gros, demult apus, al retoricii clasice. Că vine dintr-un ev rece, rectangular și privat de emoție. Și totuși, aerul fanat al poeziei din Eclectica nu e de găsit nici în ceea ce se scria acum două (sau trei, sau patru) sute de ani, aici sau
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
ne puteau sta la îndemână: posturi de radio, câte o revistă rătăcită, câte o carte, ajunsă la noi prin cine știe ce mijloace și dată, apoi, din mână în mână. Se realizaseră, în fine, atunci, în mare parte, traducerile din seria noii retorici, de la Editura Univers de sub conducerea lui Romul Munteanu. Aveam, cu toate acestea, o imagine fracturată, lipsită de coerență a Occidentului. Cu totul nou și fascinant era altceva. întâi faptul că, pentru prima oară, mi se revela o viziune integratoare, organic
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
ei ca prin pămîntul cel mai curat cel mai pur pămînt de mormînt/ trecem prin trupul iubitei ca printr-o trezorerie secretă a timpului și a spațiului" (scriu cu carnea pe praf cu noroiul pe cer). Intervine o clasicizare a retoricii hazardului, lascivitatea și palestra fuzionînd în avîntate versete suprarealiste: "tu în sandale cu tocul foarte înalt sandale cu pielea și talpa de aur altminteri/ complet goală de la glezne pînă în creștet alergi pe coapsa mea de parcă/ ai fi desculță și
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
afectivă; inocența nu lipsită de contondențele și cruzimile ei este cea care conduce la o purificare a sa. Ceea ce convinge iarăși în film sunt ezitările personajului și sentimentul de aleatoriu pe care-l creeză Tornatore, care reușește să reunțe la retorica sublinierilor dramatice, în favoarea unei note mai moderate, autenticiste, acolo unde intervin relativizările și posibilele neexprimate în locul unei didactice conflictuale. Dialogul monologal, avîndu-l ca interlocutor mut pe fosta prietenă Gina, redusă la proporțiile unei măști, au în straniul lor solipsism o
Necunoscutele lui Tornatore by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9038_a_10363]
-
tehnică, și care furnizează, de pildă, vocabularul punerii în scenă cinematografice (travelling, zoom, plonjon etc.) - sunt susținute de o doxa complezentă. Multă lume crede că acest lucru este mai puternic, mai intens nou în raport cu discursul sintaxic al gândirii, deci cu retorica tradițională, dar și gramaticală, logică, profundă etc.; și că, datorită aranjamentului tehnic al lucrurilor (mai cu seamă cinematografice), gândirea ar fi descoperit moduri de apoziție cu totul inedite. Nu sunt de aceeași părere. În ce mă privește, dispozitivul sintaxic poetic
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
se adauge Nae Ionescu). Oricum, ideile autorului sunt abundent ilustrate cu citate concludente din opera autorilor în cauză și, pe baza "probatoriului" existent, nu prea sunt motive întemeiate să fie contestate. Lui Adrian Mureșan i s-ar putea reproșa, eventual, retorica publicistică, puțin cam prea zglobie, care nu se prea potrivește cu fondul volumului. Chiar titlul cărții sună a spectacol de music-hall, Hristos nu trage cu ochiul. De aici până la Jesus Christ Superstar distanța este foarte scurtă. Pe de altă parte
Ocheade mistico-semantice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9121_a_10446]
-
care construcțiile ei abstracte răspund unei realități artistice." (p. 127). E greu să nu fii de acord cu criticul criticului. În pofida sensului acestei demonstrații, autorul încearcă să-și intensifice comprehensiunea. Contradicțiile de mai sus nu sunt plasate în spotul unei retorici de penalizare. Cu totul altfel procedează criticul în medalionul dedicat lui Nicolae Manolescu, medalion care, nefiind nici pe departe o medalie, e stricat de un text final omagial (scris în 1989, an în care cronicarul "României literare" era în pericol
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
subit calitatea inspirației lui este privită cu mefiență, iar vigoarea estetică a textului devine și ea suspectă. Sub incidența aceleiași vigilențe intră, conform unui mecanism similar al percepției, și artistul plastic care îndrăznește să facă dovada accesului la vorbirea articulată. Retorica sa, încercarea de a-și exterioriza narativ ideile, curajul de a formula opinii și de a lansa ori dezbate concepte devin, prin însuși faptul că a fost perturbată comoditatea așteptării, surse de netăgăduit pentru grave suspiciuni. Dacă scriitorul este bănuit
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
providențial pas înainte în emanciparea ființei omenești, sau ca pe o catastrofă fără precedent însemnînd începutul degradării speciei umane. Dar locul unde cititorul nu poate să simtă că Paul Hazard se lasă furat de aplombul ideologic cu care își țese retorica este cel în care autorul atribuie oamenilor din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea o conștiință europeană de care aceștia duceau cu desăvîrșire lipsă. E cazul tipic al unui intelectual care astupă imaginea trecutului cu capacul unui tipar
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
bine de jumătate de secol de la scrierea acestei cărți. A nu avea idei preconcepute, a judeca faptele cu mintea ta, a lua în calcul toate argumentele, a pune sub semnul întrebării modelele și utopiile, a nu te lăsa sedus de retorica profeților de tot felul, a pune scepticismul în locul fanatismelor, acestea ar trebui să fie principalele lecții ale unui abecedar al gândirii libere. Lecții obligatorii pentru toți cei care aspiră la statutul de intelectuali și lideri de opinie. Și, ca orice
A, de la Aron by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9274_a_10599]
-
nu se poartă, la noi, între dreapta și stânga, ci între "conservatorii raționaliști și libertarieni (în gândire) deconstrucționiști. Este, de fapt, vorba despre o nouă ediție a disputei dintre Antici și Moderni. A-i condamna pe cei din urmă în retorica medievală a înfricoșării (...) fără a încerca să înțelegi ce înseamnă de fapt nihilismul postmodern și care-i este legitimitatea într-o cultură europeană laică nu face decât să perpetueze o dispută stearpă. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9321_a_10646]
-
ar trimite cu gândul la nostalgii paseiste, dar oare atitudinea critică - uneori chiar hipercritică - poate fi etichetată drept "conservatoare", epitet pe care îl găsim în fișa din Wikipedia? Poate fi considerat "conservator" un autor care dezvăluie posibile antecedente totalitare ale retoricii europene de astăzi, care privește cu ochi critic războaiele, în bună măsură inutile, duse de americani, precum și instanțele lor legitimatoare? Spre deosebire de verbiajul triumfalist privitor la numeroasele binefaceri legate de Uniunea Europeană, istoria ideii europene este văzută în răspăr cu propaganda. Autorul
O carte explozivă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9315_a_10640]
-
sfârșitul anilor '30, să ne amintim că nu altfel au reacționat democrațiile occidentale în fața evoluției regimului nazist. în permanență s-a cedat în fața "celei mai puternice economii" de pe continent, fără o privire de perspectivă pertinentă. Schimbând ceea ce este de schimbat, retorica Uniunii Europene ascunde, de fapt, interesele economice și politice aproape ale unei singure țări, pentru care, de pildă, Europa de Sud-Est nu este decât o "Klein-staaterei" (o sumă de state mici și insignifiante), uitând că ea însăși nu a fost
O carte explozivă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9315_a_10640]
-
nuanță este luată în considerare. Criticul își dozează cuvintele cu pipete de farmacist, nu are entuziasme globale, nici ironii devastatoare. Preciziei judecăților (întotdeauna la baza concluziilor generale sau de etapă stă informația exhaustivă) îi corespunde precizia termenilor. Nimic nu este retorică pură, metaforele și artificiile artistice nu-și au locul, fiecare cuvânt din scrisul profesorului Pop își are rostul său în nuanțarea judecății. Discursul critic astfel construit, chiar dacă nu este foarte spectaculos (pe alocuri didacticismul său exasperează) are trăinicia unui zid
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
O lume fără apă, 2006) al lui Brian Woods, prezentînd din unghiuri diferite consecințele unei incontestabile schimbări dramatice a climei care cere cu necesitate o altă politică globală, înainte de a se produce inevitabilul. Toate aceste filme reușesc să evite o retorică salvaționist-apocaliptică pentru a da curs documentului uman și argumentului statistic. Filmul lui Guggenheim îl are ca principal protagonsit pe perdantul alegerilor din 2004, Al Gore, care realizează un tur de forță, încercînd să devină o voce a rațiunii într-o
Anonimul român între Dunăre și Mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9339_a_10664]
-
și Pădurea nebună (1963), cu episodul independent al iubirii lui Darie pentru tătăroaica Uruma. Când filonul autobiografic s-a epuizat, Zaharia Stancu a dat cel mai bun roman al său, Șatra (1968), în care nu mai există excesele stilistice (lirismul, retorica repetițiilor) și narative (picarescul) din celelalte cărți ale sale. Dar prozatorul valorifică încă o dată, într-o narațiune esențializată și epurată de defectele anterioare, aceleași două mari teme în jurul cărora și-a construit întotdeauna epicul: războiul și călătoria prin lume (dincolo de
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
cu lectura zilnică a ziarului "Scânteia" (pentru o scurtă perioadă "Scânteia" este înlocuită cu "România liberă") din perioada respectivă. Astfel are cronologia exactă a evenimentelor politice (înființarea Securității, naționalizarea, cooperativizarea, moartea lui Stalin, raportul secret al lui Hrusciov, toate cu retorica specifică vremii) pe care o trece prin propria experiență de viață. Uneori în discuție sunt aduse și documente de ultimă oră (de exemplu, cartea lui Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate), schimburi de scrisori din epocă sau mărturii din cărțile altora
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
subit calitatea inspirației lui este privită cu mefiență, iar vigoarea estetică a textului devine și ea suspectă. Sub incidența aceleiași vigilențe intră, conform unui mecanism similar al percepției, și artistul plastic care îndrăznește să facă dovada accesului la vorbirea articulată. Retorica sa, încercarea de a-și exterioriza narativ ideile, curajul de a formula opinii și de a lansa ori dezbate concepte devin, prin însuși faptul că a fost perturbată comoditatea așteptării, surse de netăgăduit pentru grave suspiciuni. Dacă scriitorul este bănuit
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
Kafka, nici bătrânul moralist, nici domnul "înalt, subțire" nu se apucă să scrie ca Mihăieș. O ultimă observație pe care i-o fac acestui critic inteligent și erudit, creativ, dar risipitor, este de ordin strict compozițional. Chiar dacă jurnalele resping, programatic, retorica, ele o folosesc din plin. Mircea Mihăieș o știe bine, și mai știe că noi știm aceasta, că el o știe. Cu atât mai mult ar trebui s-o utilizeze într-o carte de critică și de eseistică pe marginea
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
termenului de către M. Eliade) au făcut multe victime" și, în acord cu această perspectivă, recunoaște poeziei lui Sterian o valoare mai curînd mediocră ("... amplele alcătuiri religioase fiind subminate de un "fond nelatin" covîrșitor prin virilitatea tonurilor, deservit însă de o retorică grandilocventă, plină de emfaze sterile, angoase contrafăcute și aluviuni imagistice, a căror alambicată finalitate spiritualistă sufocă firescul emoțional...") șsubl. n.ț. Dimpotrivă, Marin Diaconu afirmă în 1993 că "Poet, prozator, eseist, economist și sociolog, Paul Sterian face parte dintre puținii
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
lectorului merituos, nu ia structura și aspectul unui sistem rigid, închis. Ideația bine nutrită și speculația eseistică desfășurată pe turnantele ei au găsit un punct de echilibru compozițional cu o epică gustoasă a ideilor, un stil ușor ceremonios și o retorică atât de abilă, încât cu greu poate fi surprinsă. Viața pe un peron nu face excepție de la această regulă a stratificării epice și supraetajării simbolice. Pe un plan redus al intrigii, o arie de întâmplări și evenimente comprimată sever, scriitorul
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
de directivele ministeriale, această dezbatere începe să se structureze. Fiecare din cei care participă la procesul de învățămînt are ocazia de a aduce la lumină acele probleme cu care se confruntă și de a face vizibile acele lucruri care scapă retoricii politice și administrative a înalților funcționari care decid soarta școlii românești. În ce mă privește, voi încerca să schițez - așa cum le înțeleg eu - principalele probleme ale învățămîntului universitar din România zilei de astăzi. Imperativul pieței. Cred că trebuie să ne
Învățămăntul universitar by Mihai Maci () [Corola-journal/Journalistic/9486_a_10811]
-
cei care au susținut puterea comunistă în mod direct sau nemurindu-i artistic "realizările" se află și astăzi în prim-planul vieții publice. Foști funcționari ceaușiști și poeți de curte fac astăzi parte din Parlament și dezvoltă în postmodernitate aceeași retorică a urii. În mod paradoxal, după momentele de buimăceală de după 22 decembrie 1989, aplombul lor a crescut constant și astăzi ei sunt cei care vorbesc despre "lipsa de legitimitate" a intelectualilor care sprijină condamnarea comunismului. Grobianismul antidemocratic arătat în Parlament
O maladie a sufletului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9514_a_10839]
-
ideea de pilotare cu aceea de guvernare se potrivește perfect și felului nostru, românesc, de a conduce o țară. În plus, obișnuința de a comanda un grup social izolat oferă oricărui conducător prilejul de a se antrena, spontan, în arta retoricii. Lipsesc, însă, cîteva elemente esențiale. Deși a însemnat o revoluție științifică a secolului trecut, cibernetica a rămas o disciplină abstractă. Izomorfismul între structura comunicațiilor în mecanisme, organisme și societăți are fragilități exact în spațiul social-politic. Dacă mecanismul de comandă este
Cibernetică politică by Alexandru Bucur () [Corola-journal/Journalistic/9525_a_10850]