4,052 matches
-
la versurile celebre ale scriitorului spaniol din secolul de aur Fray Luis de Leon (1527-1591): Que descansada vida/la del que huye del mundanál ruido (Ce viață liniștită / duci cînd te-ndepărtezi de zarva lumii) din poezia Vida retirada (Viața retrasă). CÎntec de dragoste indian (engl.). 1 Uluite (fr.). Majordom priceput (engl.). SÎntem pe cale de a ne certa ? (engl.). După porecla pe care o, primise În 1808 Joseph Bonaparte, pentru scurt timp rege al Spaniei, de la populația ostilă a Madridului. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
roman oarecare. Se gândea la fata nou venită, cam brutală ce-i drept, dar plină de viață. Își sorbea paharul și o măsura din priviri. Se gândea să iasă mâine împreună, dar deocamdată prefera să tacă. Ea l-a observat retras și a venit lângă el, punăndu-i întrebări directe, la care el dădea răspunsuri cât se poate de vagi. I-a spus că e fiul unui general de brigadă și al unei profesoare, că s-a născut într-un orășel din
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Dar de ce te interesează ? - Pentru că am văzut casa . Mergând spre casă, l-am invitat pe Giannis să luăm masa a doua zi în satul vecin. Proprietarul restaurantului știa mult mai multe lucruri despre Costash . De pildă că era un om retras , că nu ieșea niciodată, că nu era colaboraționist, era o minciună povestea cu colaboraționismul. Fusese pe vremuri primar, dar își pierduse popularitatea . Brusc , patronul îi spuse ceva lui Giannis și acesta se ridică în picioare. În ușă stătea un localnic
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
doarme, operația a fost mai ușoară decât se așteptau, fără sângerări, fără complicații. A. stătuse mereu în sală, așa e când ești printre prieteni. Îți scriu acum din cabinetul unde medicul nostru își petrece gărzile. E o cameră îngrijită și retrasă, el a fost atât de amabil și ne-a dat cheia pentru ca eu și mama să putem sta din când în când aici. În salon sunt trei paturi ocupate de femei care au născut recent, la una dintre ele au
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
ca a noastră, ci se pierdeau în pajiști, cu grădinițe, animale și porțiuni mlăștinoase. Tatăl meu nu văzuse niciodată aceste locuri, bănuiesc, și, probabil, nici nu a avut vreodată curiozitatea. Munca lui se desfășura în depou, se îngrijea de tramvaiele retrase, de verificarea transmisiilor și a roților, de curățarea podelelor și a scaunelor. Chiar depoul este adesea liniștit și mereu întunecos. Era pentru el o a doua casă. Există o altă amintire din vremea copilăriei mele care este legată de rîu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
O fragilitate vădită îi estompa mirifica tărie până într-atât încât eu însumi, din care făcea parte, îi uitam uneori realitatea așa cum, orbit de lumina amiezii, uiți soarele sau nu-l privești ca să nu-ți ardă ochii. Existența ei zilnică, retrasă și ștearsă, trecea neobservată. Atentă la cele mai ușoare vibrații din afară, ea le răspundea numai cu fibrele miracolului nevăzut care mai doarme încă în fiecare dintre noi. Într-o lume a semnelor, ea descifra, în toate, semne. În fața lor
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
privi cu un amestec de surprindere, dispreț și invidie. M-aș bucura să-l cunosc, ce-ar fi să-l invităm, ca gazetar, la... În clipa aceea se sculă o persoană în vârstă, voluminoasă - nu purta nici corset - care stătuse retrasă și nu se amestecase în discuție. Era îmbrăcată fără grație, într-o fustă groasă și un surtuc cu croială simplă, de culoare închisă, dar părul castaniu încă, pieptănat cu cărare la mijloc, îl avea strâns cu toată grija. Nici un fel
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
opt luni atârnase în ștreang fiindcă martorii dovediseră că era un kouny știut al cartierului Shush. — Mai multe execuții ca niciodată, îi spuse Ghazal colegului ei Sharoudi, destul de speriată. Mahmoud Sharoudi, avocat de aproape șaizeci de ani, părea un bărbat retras și tăcut, nu știai niciodată cu adevărat ce gândește. Era foarte cunoscut în barou, câștigase cam toate procesele și începuse să fie incomod pentru mulți, fiindcă avusese curajul să spună că se considera laic. Cu toate astea, Ghazal regreta nespus
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
toate cele. Nimic ochiul nu-i mai fură, Nici simțirea lui în jele, Toate-i par urâte, sure, Într-un chip, într-o măsură, Închircite și de rând Și nimic nu-i de măsura Celor ce avea în gând. Trist, retras, rănit de moarte S-ar fi-ntors L-acea frumseță, Dar știa ce crudă soarte Are - eterna-i tinereță. Lîngezind în gând și-n fire, În muri triști de mânăstire Ș-a închis chipu-i perit Ș-adîncit în amintire Și-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ale personalității: extravertitul, orientat cu precădere spre lumea exterioară, lumea obiectivă, este foarte sociabil, leagă cu mare ușurință relații cu ceilalți, are mulți prieteni, agrează riscul, astfel că acționează sub inspirația momentului și este impulsiv; introvertitul, este o persoană calmă, retrasă, foarte rezervată, preferă o cunoașere destul de detaliată a activităților, își face planuri pentru viitor și evită reacțiile spontane, de moment. Este cunoscut faptul că temperamentul reprezintă doar o parte a personalității, puternic "modelabilă" de către factorii exteriori, astfel că pe baza
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
ca în cazul lui Dumnezeu, absența însăși să devină prezență. Dacă Bătrânul ar fi apărut pe coridoare ar fi fost ca și cum ar fi crescut marea, spălând țărmul și nelăsând decât o realitate prozaică. Așa, absența lui era ca o mare retrasă, care îngăduia tuturor ipotezelor, temerilor și explicațiilor să înflorească în discuții. " Am început să bat și eu cîmpii", mi-am zis, întrucît mă încurcam în presupuneri care mai de care mai fanteziste. Dar asta nu m-a împiedicat să observ
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu se limitează la actori secundari. Cei mai respectați savanți și instituții au fost prinși cu date false. Chiar și Francis Collins, șeful Proiectului Genomului Uman de la INS, a fost menționat drept coautor la cinci articole false, care au trebuit retrase. Lecția finală este că știința nu este specială ... sau, cel puțin, nu mai este. Poate că era pe vremuri, când Einstein discuta cu Niels Bohr, și existau numai câteva zeci de lucrători importanți, în fiecare domeniu. Însă acum există trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și să mă resemnez, să mă detașez și să mă îndepărtez... și apoi s-o iau de la început: să simt și să îndrăznesc, să mă manifest și să mă îndrăgostesc, să încerc și să reușesc... Iar ea e liniștită, timidă, retrasă, plictisită, obosită, temătoare, introvertită, pînă la urmă aparent rece, absentă și cu efect de nedumerire asupra mea. Aș vrea să învețe de la mine... Adevărul e că iubirea schimbă totul! “Așa e structura mea”, mi-a spus ea parcă justificîndu-se pentru
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
O trăsură privată, cu cai albi, era trasă chiar în fața podului. Caii neghezau și fremătau, cu ochii măriți de indignare sălbatică. Vizitiul în livrea luă o dușcă dintr-o sticlă, iar înăuntru, o figură întunecată și indistinctă stătea nemișcată și retrasă. Imediat ce păși pe pod, Porfiri își simți pașii alunecând sub el. O mână fermă îl prinse de subbraț și îl împiedică să alunece. Fără solicitudine și cu dezgust în ochi, Salitov îi dădu repede drumul lui Porfiri. Acum că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ca în cazul lui Dumnezeu, absența însăși să devină prezență. Dacă Bătrânul ar fi apărut pe coridoare ar fi fost ca și cum ar fi crescut marea, spălând țărmul și nelăsând decât o realitate prozaică. Așa, absența lui era ca o mare retrasă care îngăduia tuturor ipotezelor, temerilor și explicațiilor să înflorească în discuții. „Am început să bat și eu câmpii”, mi-am zis, întrucât mă încurcam în presupuneri care mai de care mai fanteziste. Dar asta nu m-a împiedicat să observ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la o petrecere invitat de un prieten foarte bun al meu, care și el, la rândul lui, era invitat de gazdă. Și acolo am întâlnit-o pe fată, Teodora o cheamă, și mi s-a părut foarte sălbatică și foarte retrasă. Adică, repezită... A venit cineva s-o invite la dans și s-a uitat așa indignată și a zis: „Nu, nu dansez!“. Și, atuncea, mi-a atras un pic atenția reacția ei. Și-am studiat-o, am văzut că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
spun, de toate, la vârsta care o aveam de paișpe ani - să faci tâlhării cu cărămida în pungă. Puneam cărămida în pungă și dădeam cu punga în cap unuia cu bani la el, cu un portofel, într-o zonă mai retrasă. Așa a fost începutul tâlhăriilor, să spun așa, apoi mă șmecherisem, făceam cu ranga în buchetul de flori. Nu se aștepta lumea - un copil cu un buchet de flori!... Cum trecea de mine, mă întorceam și bum, una în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
un geam spart prin care se putea citi: „40 yeni/noapte“. Prețul era scris cu vopsea. Nu-i venea să creadă că se găsesc și locuri atât de ieftine. Endō a intrat într-una din căsuțe. — Aveți o cameră mai retrasă, o cameră cu două paturi? — Dacă vreți pături, vă costă trei sute de yeni. Omul a răspuns dinăuntru, așa că nu i se vedea fața. — Bine, fie. Endō i-a împins trei bancnote de câte o sută de yeni prin deschizătura ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Metro și În pagina de stil din Sunday Times, așa că acum devenise aproape imposibil să mai găsești vreun loc liber. Dar, În seara cu pricina, Într-o marți, era liniște. Am ocupat un șir de canapele plasate Într-un colțișor retras și aproape de unul din șemineele uriașe, În care ardea un foc alimentat cu gaz care mai că părea adevărat, și ne-am instalat confortabil, cu cîte un Mojito pentru ei și cu un suc de merișor cu apă minerală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Înghit nodul din gît. Aș vrea să pot spune și eu același lucru. Ce ticăloasă am fost! — Și, dacă ții musai să știi, continuă ea, mi-am dat seama că avea o aventură, pentru că, În ultima vreme, a fost foarte retrasă. Mă Îngrozea ideea că ar fi putut fi Dan. Oricît de oribil ar suna, sînt ușurată că e vorba de Michael. — Chiar așa ai crezut? Întreb eu șocată. De ce n-ai zis nimic? — Ce-aș fi putut spune? zice ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
spuse fata, făcându-i cu ochiul. Antonio o urmă pe alee, la umbra chiparoșilor Înalți și a pinilor seculari În formă de umbrelă. Mierlele cântau. Aerul mirosea a rășină și a iarbă proaspăt cosită. La centrul sportiv, În zona aceea retrasă a Tibrului, unde orașul Începea să se rarefieze, Îți părea că nici măcar nu mai ești În Roma. Antonio simți un sentiment de profundă recunoștință față de fata aceasta. Mai mult decât orice, Îi era groază să mai rămână singur. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și compătimire, dar și cu un fel de interes, ca atunci când îți pare rău de unul și te gândești că, la urma urmelor, îți faci un capriciu ajutându-l. Prin Zugrav a cunoscut-o și pe Nălbica. Era o femeie retrasă, care zâmbea cu grijă și răspundea tot așa la întrebările amabile ale lumii: Ce să fac, stau aici pe scări ori cos o haină ori fac aia și aia. Niciodată nu mulțumea de întrebare și nici nu lungea vorba. Nălbica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
vădeau în pasiuni și se observau diferențele dintre ei. Amirion mergea la vânătoare împreună cu soldații palatului, fiind un viteaz destoinic și neînfricat, ce cunoaște meșteșugul armelor, pe când fratele său era foarte liniștit și calm, delicat și emotiv. Fire timidă și retrasă, își petrecea majoritatea timpului prin grădină, admirând florile gingașe și meditând la cărțile de filozofie cu cititul cărora se îndeletnicea cât era ziua de lungă, iar fratele său colinda munții înalți, pădurile stufoase și întunecoase alergând cu patimă în spinarea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în materie de aparatură electrică modernă, se umfla în pene ca un cocoș. Cealaltă era de culoare roșie, avea un cap flexibil, cu două părți: una pentru dinți, cealaltă pentru spălarea limbii și eliminarea bacteriilor. Ultima dintre ele, care stătea retrasă, fiind și cea mai modestă, era o periuță simplă, cu peri nici prea moi, nici prea aspri, rezistenți. Deși erau prietene, trăind în bună înțelegere, într-o zi din senin s-a ivit o ceartă între ele: Eu sunt cea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
stătea într-un copac imens, cu o pasăre mare pe umăr. A doua zi după înmormântarea lui Werenro, m-am dus la Rebeca dimineața, ca de obicei, dar ea era deja îmbrăcată, parfumată și vopsită. Stătea pe perne, tăcută și retrasă. Nici nu știu dacă m-a văzut când am intrat. Am tușit. Nu și-a ridicat privirea spre mine, dar după un timp a început să vorbească și atunci am înțeles de ce veneau pelerinii la Mamre. - Știu că ești aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]