1,570 matches
-
mai rămas. Atât de singur te simți în astfel de clipe de deschidere a textului în tine și către tine, de intrare în text odată cu ieșirea din el, încât această singurătate ți se pare a fi întâlnirea ultimă a Lumii, revărsarea ei de pe urmă, șuvoiul întors la matca lui prăbușindu-se în tine. Moartea, îți dai seama atunci, nu înseamnă nimic. Nici măcar despărțire. E doar revenirea ta deplină în text. Poarta s-a închis în urma ta. Cerurile s-au prăbușit. Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
apoi zona taliei. Valurile de energie coboară în jos în șolduri, coapse, genunchi, gambele, glezne, și se scurg în pământ prin tălpi și degetele de la picioare ducând cu ele toate supărările și gândurile negative. Păstrăm un minut această stare de revărsare energetică și expansiune. Vizualizăm, percepem cum creșterul capului devine din ce în ce mai luminos, alb strălucitor. Pentru câteva secunde lumina ce până acum se revărsa în valuri, impregnând tot corpul, formează o sferă alb strălucitoare în creștetul capului, (corespunzătoare celui deal șaptelea centru
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
visam un cer senin și un țărm cu raze, zări și zile înstelate. Vrăjit de acest vis ardea în pieptul meu dorul urcușului tot mai sus, chemare cerească. Acum, împovărat de greul anilor mulți și ostenit, nu mai pot surâde revărsărilor sufletești de altădată și privesc înapoi. Decepție-o lume infamă care bate din palme, urlă și așteaptă. Forța idealului creștin s-a alterat de mult și speranțele luptei noastre gem neîmplinite. Trăim zile amare. Căldura frățească nu o mai întâlnim
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
râsete, o agitație crescândă și câteva secunde de lumină strălucitoare. Danny se strecură anevoie pe lângă peretele clădirii, înțepându-se în spinii gardului viu, și ajunse în fața unei ferestre mari, acoperită de draperii din catifea. O fantă îngustă între cele două revărsări de falduri bordo lăsau să se vadă o coloană de lumină și îi permiteau să vadă smochingurile rotindu-se pe parchet, tapiseriile de pe pereți, scânteierile paharelor ciocnite. Danny își lipi fața de geam și privi înăuntru. Atât de aproape, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
luminăției sale sultanul! strigă comandantul grupului. Penelul lui Alexandru continua să lucreze, dar sufletul Îi era cuprins de o frenezie pe care nu și-o explica. Prezența tânărului cu ochi albaștri Îi provoca din nou un sentiment ciudat, ca o revărsare de lumină, sau ca Împlinirea unei așteptări. Potretul era aproape terminat, și abia atunci pictorul fu izbit de o asemănare pe care nu o realizase până atunci. Era chipul din tinerețe al tatălui său. „Cine ești... ” se pomeni gândind, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
chei și, curând, aruncă ancora. Alexandru Își luă din cabină sacul de drum și păși pe puntea de lemn. Puse piciorul pe dalele de piatră ale țărmului venețian cu o emoție pe care abia acum o simțea, ca pe o revărsare de memorie și de așteptări. Erau locuri În care se jucase cu prietenii din copilărie, locuri În care Învățase să picteze peisaje sau În care privise doar, adâncit În Întrebări despre lume și despre viitor. Locuri În care visase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
prietenii săi. Alexandru nu putea gândi În cifre, deși studiase manuale de strategie. Voia răzbunare. Voia viața celor care Îi torturaseră pe căpitanul Oană. Voia Întoarcerea fratelui său. Voia ca luptele să se termine, iar arta să Înceapă. Ca o revărsare de bucurie, de ritm și de culoare, peste o lume searbădă, tristă și Încrâncenată. Strânse mânerul spadei. Era rece și greu, ca o lespede. - Angelo... ,spuse, n-ai pregătit lupta cu al treilea val. - Ai dreptate, spuse comandantul, urmărind coloanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
poienii și Își Începură marșul, coborând În ritmul tobelor spre valea dincolo de care Apărătorii rămași pe poziții continau să aștepte, netulburați. Alexandru simți acest nou Început de bătălie ca un preludiu al unui concert care Își reținea, Încă, forța de revărsare muzicală. Ritmul tobelor turcești se auzea destul de stins În pozițiile ocupate de Apărători. Un alt ritm Începea, Însă, să se simtă, dincolo de ceea ce se putea vedea și auzi. Ritmul adevărat al confruntării. Pe care, deocamdată, doar dirijorul Îl intuia, mărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ale triburilor arabe sau mongole și ale Hoardei de Aur. O altă lume care, adeseori, năzuia să se reverse peste cea a creștinătății Europei. Așa cum avea să se Întâmple peste nu multă vreme. Și, de data aceasta, În calea uriașei revărsări nu stătea decât Moldova. Ștefan părăsi meterezele cetății, coborând scările care duceau spre prima curte interioară. Gărzile se lipiră de ziduri, cu halebardele În poziție de onor. Se auziră lanțurile grele ale podului coborât peste șanțul de apărare și zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
galop, cu iataganele scoase. Era limpede. Nu putuse fi prins viu, trebuia ucis. Și atunci fu străbătut de un gând care nu era gând, era mult mai mult de atât, era o prezență intensă, ca un țipăt mut, ca o revărsare de forță, ca o voce pe care n-o auzise niciodată dar o așteptase dintotdeauna. Și atunci mă vei vedea... . Umbra zbură din nou, venind de nicăieri, și ajunse Între el și spahii. Văzu doar un fâlfâit alb, o rostogolire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care trebuie să decidă. El decidea totul. Înmormântarea. Locul. Ceremonia. Urmările. Iertarea. Sau răzbunarea. Anda era cel care putea porunci ca albastrul liniștii eterne să stingă furia oamenilor. Așa se Întâmpla de obicei. Fratele de sânge al celui ucis oprea revărsarea de mânie și reinstaura pacea. Dar gestul Marelui Maestru Întârzia. Bătrânul Uzjun privi În ochii lui. Și Înțelese. Dar continuă să aștepte. Instinctiv, mâna lui dreaptă prinse mânerul iataganului. Știa. Andà nu va urma tradiția iertării. Alexandru privi și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Un fior Îl zgudui din creștet până-n tălpi. Înțelese mesajul. Cercul se Închidea. Noaptea de atunci, bătălia pentru Ștefănel. Ziua de acum, bătălia pentru Moldova. Iar Pietro avea dreptate. Luptătorul necunoscut care ducea șarja nebună a mongolilor ca pe o revărsare a morții era fiul lui. Căpitanul Oană privi În jur ca și cum ar fi revenit de pe un tărâm al visului. Nu trecuseră decât câteva clipe. Dar totul se luminase. Semnele erau pentru el. După optsprezece ani cât o infinitate de vieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ridice ochii, ca și cum i-ar fi fost teamă că nu era decât un vis și că visul avea să se sfârșească prea repede. Oană se simți copleșit și nu știu ce să facă, nu găsi nici un gest care să se potrivească cu revărsarea de bucurie din sufletul lui. Apoi, În clipa În care simți că nimic nu mai poate opri plânsul acela chinuit pe care Îl ascunsese adânc din ziua atacului de la Albești, deschise brațele și Îl primi la piept pe cel Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ca pe o plantă amoroasă spre umărul lui. Se uita fix la el. - Am dat instrucții vizitiului - zise - și altele ce trebuiau făcute. Firește, nu puteau vorbi comod în fața musafirilor, dar poate constrângerea asta îi slujea. Când dai drumul răului, revărsarea iui se lățește nemăsurat. Vorbele mici ale traiului convențional aveau misiunea lor și plecarea misterioasă a micei păcătoase, din pricina martorilor, avea poate mai puțină urâciune. O mulțime de cuvinte nevrednice nu fuseseră astfel rostite. Era lipsa lor un bine sau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o bandeletă lividă, și figura îi era mult slăbită, cu două cearcăne negrui subt ochi, datorite febrei, nu kholului. Trăsăturile feței erau subțiate și tenul limpede, deși palid subt puținul roz al pudrei. Nu mai era în carnea ei acea revărsare de otrăvuri turburate. Se filtraseră și se așezaseră în cine știe ce fiolă internă, în formă de esență concentrată. Capul rămânea acum foarte mic pentru trupul ei încă robust. Părea că doarme. Când desenise O"Mi, chemată de Lina, Mini fu mirată
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mine, întrucât eu primesc în trup spiritele morților. Vă rog, nu întrerupeți cercul. Și mai ales nu faceți mișcări bruște sau lumină. Trebuie să subliniez asta. Nu faceți lumină în încăpere. Doamna Pereira insistă asupra vocalelor, lungind cuvintele într-o revărsare prelungă, cântată, care pare să se înfășoare în jurul mesei, deopotrivă mângâietoare și primejdioasă, ca apa care curge peste un zăgaz. — Mâinile să vi se atingă, iar picioarele să vă stea ferm pe podea. Cel mai important este să vă țineți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Lui. 19. Știți bine lucrul acesta, prea iubiții mei frați! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mînie. 20. Căci mînia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu. 21. De aceea, lepădați orice necurăție și orice revărsare de răutate și primiți cu blîndețe Cuvîntul sădit în voi, care vă poate mîntui sufletele. 22. Fiți împlinitori ai Cuvîntului, nu numai ascultători, înșelîndu-vă singuri. 23. Căci dacă ascultă cineva Cuvîntul, și nu-l împlinește cu fapta, seamănă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
comoară În adâncuri înfundată Un șirag de piatră rară Pe moșie revărsată. Înviați‐vă dar graiul Ruginit de multă vreme, ștergeți slinul, mucegaiul Al uitării‐ n care geme. Strângeți piatra lucitoare Ce din soare se aprinde și‐ ți avea în revărsare Un potop nou de cuvinte. Vasile Militaru (1885 ‐1959) Vasile Militaru, n. 21 septembrie 1886 în satul Dobreni, județul Giurgiu, mort la 8 iulie 1959 la Ocnel e Mari, județul Vâlcea. A debutat cu versuri în 1904 în revista „Literatură
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
câteva zile, în Mino căzuseră ploi torențiale, iar râurile Goto și Roku, care curgeau amândouă printre Ogaki și Gifu, își ieșeau din matcă. Planul inițial viza un atac general asupra Castelului Gifu în ziua a nouăsprezecea, dar ploile abundente și revărsările Râului Roku îl opriseră pe Hideyoshi și nu existau speranțe de a mai trece din nou râul în ziua aceea. Aștepta de două zile o ocazie să înainteze. Hideyoshi primi scrisoarea urgentă a mesagerului la poarta taberei și citi mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vin și a ciocnit cu mine. --Mulți ani fericiți, dragul nostru! --Mulțumesc, sfințite, pentru urare. În sfârșit, a venit și momentul când Zâna a ciocnit ulcica cu mine și m-a privit în ochi. În acea privire am văzut o revărsare de lumină azurie, ca dintr-un cer senin de primăvară. Fără să plece ochii, a murmurat: --Mulți ani fericiți, dra... Odată cu acest început de cuvânt, un val de roșeață i-a inundat chipul... Atunci parcă i-am auzit pentru prima
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
femeie deschide încă o ușă, la câțiva metri în spatele meu. — Puteți intra și pe aici, strigă. Poftiți, vă rog! În fața mea, un șir întreg de capete se răsucește. Se aude o respirație adâncă la unison, după care are loc o revărsare de fete, care se îndreaptă spre mine. Mă trezesc fugind spre ușă, doar pentru a evita să fiu strivită în picioare; și, deodată, mă aflu în mijlocul încăperii, ușor șocată, în timp ce toate celelalte se năpustesc spre hainele atârnate pe stative. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sămânța lipsei de valoare. E ceva cu care trăiește. În momentul în care începe să-și aducă aminte cum a fost crescută, trăiește o senzație de mânie care izbucnește când vrea ea și își are propriu-i ritm. Ca și revărsările Fluviului Galben, vine și se năpustește, spărgându-se în valuri uriașe. Violența sa modifică peisajul ființei ei. Mânia devine mai aprigă o dată cu vârsta. Se transformă într-o fiară captivă. Respiră și crește pe dedesubt, consumând-o. Prezența ei permanentă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
femeilor, strigătele copiilor, orăcăitul broaștelor și mugetele prelungi ale bivolilor care, spre seară, veneau să se adape scufundați până la bot în apă. Nu se mai auzea nici clămpănitul continuu al morilor. Roțile lor mari zăceau înecate sub ape. Peste noapte, revărsarea râului inundase o bună parte din străzile orașului și inundația continuase pe tot parcursul zilei. Ca să ajungă la biroul lui de afaceri, Manuc luase o barcă și, tot cu barca, trecuse apoi prin fața bisericii Domnița Bălașa, până la han. Apa urcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Pinky fu dusă în pas de marș, tremurând și rânjind, la secția de poliție. Mai făcuse sânge să curgă și înainte, în curtea școlii. Scuipă din pricina gustului sărat. Șuvoiul roșu ce țâșnea din urechea băiatului Hungry Hop era ca o revărsare de pasiune și durere. Tremura, dar, dacă îi era teamă, cumva, refuza să o arate sau să o lase să pună stăpânire pe ea. Sau chiar să recunoască în sinea ei așa ceva. Din ce în ce mai curajoasă, pășea demnă în spatele superintendentului. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
care Îl am pregătit pentru dumneavoastră pentru peste câțiva ani, nu vă voi spune câți ca să nu vă amărăsc restul vieții, nemaiavând altceva de adăugat, semnez cu atenția cuvenită, moarte. Scrisoarea apăru cu extremă punctualitate În ziua următoare, cu o revărsare de scuze din partea directorului, și În duplicat, adică, manuscrisă și cu litere de tipar de mărimea paisprezece și În chenar. Abia când ziarul apăru pe piață directorul Îndrăzni să iasă din buncărul În care se ferecase din momentul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]