6,394 matches
-
pildă, pe Maimuța, vechea mea tovarășă de dezmăț. Numai cât îi pronunț numele, doctore, numai cât îmi vine în minte, și mi se și scoală! Dar mi-e clar că nu e cazul s-o mai caut sau s-o revăd vreodată. Că-i smintită, târfa! Și-a ieșit din minți târfa asta rea de muscă! Curată belea! Dar... ce, ce trebuia să fiu eu, dacă nu evreul care s-o mântuiască, Cavalerul cu Marele Armăsar Alb, tipul cu Armura Strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
câștigat pariul. Era englez. — Lasă-mă. Puteai să-i tai accentul cu cuțitul. — I-am văzut pașaportul. Richard John. Profesor de liceu. — Ciudat, spuse casierul. Și chiar că era ciudat, se gândi el iar, plătind fără entuziasm zece franci și revăzând În memorie bărbatul acela obosit și cărunt, În balonzaid, desprinzându-se de balustrada navei, În timp ce pasarela se ridica și sirenele șuierau spre o fisură dintre nori. Ceruse o gazetă, o gazetă de seară. Nici la Londra nu au apărut atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fosta domnișoară Ziegfeld o pagină mai În spate, se gândi ea. Nu există nici un dubiu că, dacă nu izbucnește războiul european sau nu moare regele, reportajul meu o să domine ziarul, se gândi ea și, cu privirile pe fata din fața ei, revăzu imaginea doctorului Czinner, obosit și ponosit, așa, de modă veche, cu gulerul Înalt și cravata lui Îngustă și cu nodul strâns, stând În colțul compartimentului cu mâinile Încleștate pe genunchi, În timp ce ea Îi spune o groază de minciuni despre Belgrad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Înfrânt cum ședea În colțul lui, bătrân și disperat, cu ziarul acela adunând praful de pe podeaua dintre ei, și era triumfător când o văzu cum părăsea compartimentul, uitând ghidul Baedeker pe banchetă, tăcerea fiind singurul răspuns la exclamația ei: — Ne revedem În Viena! După ce domnișoara Warren plecă, dr. Czinner se aplecă să ia ziarul. Mâneca lui atinse un pahar gol, iar acesta se răsturnă și se sparse În cioburi pe podea. Mâna i se odihni pe ziar și el rămase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fi fost liniștea ce se lăsase În vagon, i-ar fi spus „Te iubesc“. Își păstră cuvintele pe buze, așa Încât să poată sparge tăcerea cu ele atunci când tăcerea celorlalți va lua sfârșit. Presa va fi acolo, se gândi Czinner și revăzu boxa jurnaliștilor, așa cum fusese la procesul Kamnetz - plină de indivizi care scriau, dintre care unul schițase trăsăturile generalului. Vor fi trăsăturile mele. Va trebui să justific orele lungi și reci de pe esplanadă, când m-am plimbat În sus și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să piardă atâta timp. — Îi va telegrafia consulului englez. — Sigur că da, spuse ea fără convingere. Evenimentele nopții trecute și descoperirea tandreței lui Myatt fugiră din ea, ca un debarcader luminat, undeva În Întuneric. Își concentră mintea, Încercând să-l revadă, dar el deveni curând un membru nedeslușit al unei mulțimi adunate să-și ia rămas-bun. Nu trecu mult până când Coral Începu să se Întrebe care e diferența dintre el și toți ceilalți evrei pe care-i cunoscuse. Nici chiar trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
realitatea lui dispăru cu totul În fața domnului Kalebgian care Îi ieși În Întâmpinare. Se bucură că Janet putea vedea cum era recunoscut În hotelurile cele mai Îndepărtate de casă. — Ce mai faceți, domnule Carleton Myatt? Ne bucurăm teribil să vă revedem. Domnul Kalebgian Începu să strângă mâini, aplecându-se din șolduri, cu dinții lui incredibil de albi strălucind de o Încântare neprefăcută. — Bucuros să te văd, Kalebgian. Managerul e plecat, ca de obicei? Aceștia sunt prietenii mei - domnișoara Pardoe și domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Crezi că-l pot recâștiga? — Cum poți recâștiga un bărbat dacă nu a fost niciodată al tău? am Întrebat-o. Lauren râse, fără prea mare tragere de inimă. Înseamnă că-mi mai rămâne doar asta. Singura mea speranță să-l revăd este inima aia, ea este șansa mea. Sunt foarte sigură că a flirtat cu mine la meciul de polo. Dar bărbații logodiți sunt Întotdeauna cei mai mari amatori de flirt. Of! Numai că Sally nu va vrea În ruptul capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care le văzusem vreodată. —Bunăăă!!! exclamă Lauren, Îmbrățișându-mă strâns. Apoi se Întoarse spre Hunter și zise: —Hunter, ești beton! Între timp, Hunter și Giles se Îmbrățișară, ca niște vechi prieteni. „Ciudat“, m-am gândit eu. Mă bucur să te revăd, Hunter, spuse Giles. —A trecut prea multă vreme de când nu ne-am mai văzut, replică Hunter, bătându-l bărbătește pe spate pe Giles. Asta chiar era ciudat. Ăștia doi nu aveau cum să fie prieteni, că nici măcar nu se cunoșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ridicîndu-se vreau să mă bărbieresc, să mă schimb... Să faci curat în garsonieră rîde Mihai. Nu... M-ai înțeles greșit. Cu puștoaica e treabă curată; i-am reținut cameră la hotel. N-a fost de mult pe-aici; vrea să revadă orașul, împrejurimile stă pînă luni. Te rog, nu mă uita cu sudorul; îmi place să mă achit corect de sarcini. Am o echipă de douăzeci de oameni cu care mă împac bine; nu vreau să-i dezamăgesc. Colac peste pupăză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să ai vinul bun, cu aromă apoi, pufnind trist: că dacă ai acasă doar vin de surcele, ambalat ca pentru expoziție... Auzi, să faci cum ți-am zis: aduci părinții să doarmă la mine; o să-mi facă plăcere să-i revăd. Cu tat-tu am eu o răfuială rîde bine dispus. Am păscut caii într-o noapte în lucerna lui și m-a spus tatii. Mi-a dat tata, de față cu băieții, în drum, cîteva cu iușca pe spate, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rău... Bine, am să vin eu s-o iau. Mîine-s de dimineață precizează fata. E chiar așa de serioasă obligația morală? revine Mihai la propunerea lui, încurajat de precizarea fetei, în care el a ghicit dorința ei de a-l revedea. Cristina pornește înainte, conducîndu-l printre lăzile cu sticle și stivele de saci plini. Lîngă ușă se oprește, întorcîndu-se spre el: Chiar vrei zece sticle de vodcă? Da. Am să pun deoparte, pentru mîine dimineață. Bine? Halatul ăsta l-ai luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ei revine obsedant în amintire seara cu viscol, vizita bărbatului în haine de șiac, orele dimineții cu nămeți cît gardurile, prin care s-a pierdut bărbatul, gîndul nebun că a făcut un gest necugetat, apoi obsesia că trebuie să-l revadă, să se convingă că nu a visat, culminînd cu vestea incredibilă: "profesorul Bujoreanu nu se mai întoarce de la București; a fost arestat", apoi... ...apoi ancheta, apoi copilul, greutățile... murmură ea, total absentă, fascinată de jocul viscolului în fereastră. "...copilul, greutățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mihai, începînd iarăși să-i răsfire părul va trebui să-ți amintesc un vers al lui Esenin: În dragoste cuvîntul e de prisos oricînd". Ce-i cu tine ? o întreabă el, săltîndu-i bărbia cu dosul palmei. Am vrut să te revăd răspunde Cristina senin. Pentru că am avut drum pe aici, la o colegă, mi-am zis să mă abat... Oare? Oare. Am vrut mult, ba foarte mult, tărăgănează fata vorbele, sugrumîndu-le cîte puțin prin deschizătura buzelor frumos modelate, cu o înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe aici, la o colegă, mi-am zis să mă abat... Oare? Oare. Am vrut mult, ba foarte mult, tărăgănează fata vorbele, sugrumîndu-le cîte puțin prin deschizătura buzelor frumos modelate, cu o înaltă știință a feminității -, nu numai să te revăd, ci să-ți aduc și flori, iar, de-ai fi vrut să mă săruți, să-ți spun că nu se cade, să mă jur că nu mi s-a mai întîmplat... Te rog! șoptește Mihai, scurt, ca un ordin, simțindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i o neconcordanță, dar s-o lăsăm pe luni îl bate Don Șef pe umăr. Mergeți acasă; deseară trebuie să fiți în formă. Ba am să trec și pe la Plan zice Mihai într-o doară, vrînd să treacă, s-o revadă pe femeia frumoasă, de alaltăieri, cu care vorbea Don Șef pe alee. Ce trebuie să întreb? Să comparați planul de stat la filamente cu programul de fabricație și să-l semnați dacă-i în ordine. Chiar nu vreți să veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i de nasul meu; la prima încercare de-a o curta, mă repede că nu mă văd. E bine să rămîn la vînzătoarele mele... Cred că-s măgar! Cristina nu merită să mă gîndesc ironic la ea. Trebuie să o revăd în dimineața asta!" În birou, găsește telefonul sunînd pe intern încet, prelung, monoton. Da, vă rog! Vlădeanu la telefon răspunde Mihai, grăbindu-se să ia receptorul. Bună ziua! spune încet o voce de femeie, puțin voalată, ca atunci cînd ții un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să mă iertați! Sînt Vlad, de la "Valea Brîndușelor"... Vlaaaad!... exclamă femeia. Ce faci, copil frumos, săruta-ți-aș ochii senini! Zău! Nu mi-o lua în nume de rău, mă bucur mult că m-ai sunat, abia aștept să te revăd. Vii deseară la spectacol, cred. Eu tocmai îmi făceam bagajele, soțul meu s-a dus la autogară, pentru bilete, iar Sorina... Știți... intervine Vlad emoționat din nou de aceea v-am și dat telefon, să vă spun că plec acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Grig e antrenor la baschet. Vine și el cu noi. S-a împăcat alaltăieri cu Sorina, s-au și logodit. Sper că nu ești supărat. Știu că nu era nimic serios între voi doi. O să ne facă plăcere să te revedem deseară, ești o prezență... agreabilă. Pentru prezență, cumpărați-vă un cățel, doamnă, sau... spune Vlad încet, cu calm, lăsînd telefonul în furcă, pentru ca în clipa imediat următoare să dea cu pumnul în hîrtiile din față, împrăștiindu-le, începînd să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
încercat s-o ostracizez... Și ce dacă a fugit din țară cu un marinar?!..." Pășind rar, cu capul plecat, pradă vîntului care dă semne de oboseală, Mihai își mută gîndul de la Doamna Ana "mă doare prea tare" la vizita Cristinei; revede cu ochii minții totul, de la prezența ei în fața ușii, îmbrățișarea născută din dorința amîndurora, ca o explozie, pînă la acel "chiar că regret venirea mea aici", trist, rostit de fată înainte de a pleca. "De ce să-i fi părut rău? Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-sa să fie acolo să-i refacă pansamentele și să-i pregătească ceva pentru cină. Până și simplul gând că ar putea să bea alcool îi făcea greață. Și cum ar fi putut să se ducă într-un bar? Bull revăzu interiorul de la Cerbul. Era întunecos și plin de fum acru. Peste tot erau bărbați în costume, cu mutre de porci, care se sprijineau de ce apucau. În clipa în care Bull ar fi intrat pe ușile batante, ochii lor căprui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
umăr și cu cei doi copii în brațe, zbură spre Palatul Ceresc. Dar în lumea nemuritorilor, nimeni nu lua în seamă un om sărac venit de pe Pământ. Când ajunse în fața împăratului Ceresc, acesta îi refuză imediat cererea de a o revedea pe Zhinü. La repetatele rugăminți ale lui Niulang și ale celor doi copii, împăratul le permise în final o scurtă întâlnire. Copleșită de fericire și de durere totodată, Zhinü își întâlni bărbatul și copiii. După un scurt răgaz împreună, împăratul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Nu, am fugit. — Te-a ajutat cineva? — Da. — Cine? Trecutul venea Înapoi spre el, ca și cum nici o stavilă nu i-ar mai fi stat În cale acum, cînd nu mai exista nici un motiv de spaimă. Fratele Annei Îl ajutase, da! Rowe revăzu În gînd fața lui tinerească, plină de Însuflețire, și simți parcă În Încheieturile degetelor lovitura pe care i-o dăduse atunci. Nu, nu-l va trăda! — Nu-mi amintesc cine, spuse el. — Afacerea asta nu ne privește, Beavis, oftă omulețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ia parte la o acțiune periculoasă. Da, expediția din seara asta semăna mult mai mult cu viața pe care-o visase cîndva. Își aducea contribuția la o bătălie măreață, astfel Încît Îi va putea spune Annei Hilfe, cînd o va revedea, că a avut și el un rol În lupta cu dușmanii ei! Nu-l Îngrijora prea mult soarta lui Stone; nici una dintre cărțile de aventuri pe care le citise În copilărie nu se sfîrșea tragic. Și În nici una nu scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la muzică. Da, visa pe atunci la inocență... Înapoia unui paravan ședea doamna Bellairs... — CÎnd mă gîndesc că ai spus la nimereală parola! urmă Hilfe. „Nu-mi vorbi despre trecut. Vorbește-mi despre viitor!“ Rowe Își aminti și de Sinclair. Revăzu, cu o strîngere de inimă, automobilul vechi, oprit pe aleea pietruită a sanatoriului... „Ar fi fost mai bine să-i telefoneze numaidecît domnului Prentice: probabil că Sinclair deținea și el o copie a filmului...“ — Și, colac peste pupăză, Anna! continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]