2,299 matches
-
în virtutea cărui fel de unitate superioară sau a cărui principiu de organizare reunește o limbă diversele metode de structurare gramaticala? b) Vom observa, în plus, și aici, o circularitate inevitabilă: grila suprafețelor de intersecție pe diverse axe nu este mai revelatoare, ci doar mai detaliată decît grila - mai puțin 'rafinată' - a tipurilor înseși. A descrie o limbă oarecare că "izolanta" este, sub raportul puterii funcțional-explicative, de acelasi ordin cu a o descrie ca fiind de tip "izolant > flexional > aglutinant...". Tipurile înseși
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
sau Gloucester. În acest scurt răstimp, prin el se nasc și mor toate aceste vieți, pe cincizeci de metri pătrați de scenă. Nicicând absurdul n-a fost mai bine și mai îndelungă vreme ilustrat. Ce forme mai concise și mai revelatoare ți-ai putea dori decât aceste vieți miraculoase, aceste destine unice și complete care cresc și mor între ziduri și doar în câteva ore? O dată ieșit din scenă, Sigismund nu mai e nimic. Două ore mai târziu, îl vezi luând
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
scriitorilor cu teză. E cazul lui Balzac, Sade, Melville, Stendhal, Dostoievski, Proust, Malraux, Kafka, pentru a nu cita decât câțiva. Dar tocmai alegerea pe care au făcut-o de a scrie mai curând în imagini decât apelând la raționamente este revelatoare pentru o anumită gândire ce le este comună, gândirea convinsă de inutilitatea oricărui principiu explicativ și de mesajul plin de învățăminte al aparenței sensibile. Ei consideră opera drept un sfârșit și totodată drept un început, drept rezultatul unei filosofii adesea
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
să plec cu demnitate... Giovani, Federico, Antoinetta, Marcello, mergeți... voi veni și eu imediat! Ai văzut? Nu au crezut că ești soția mea! Cel mai greu lucru e să-i convingi pe ceilalți de adevăr... Uite și cartea cu citate revelatoare: "Hai, du-te și mănâncă mulțumită pâinea ta și bea cu inimă voioasă vinul tău, pentru că ceea ce faci e dat de Dumnezeu! Albă să-ți fie îmbrăcămintea-n orice timp și nu-ți lipsi capul de mir..." Ia-o, ți-
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
sunt Părți peste 180 state. Caracterul lor preponderent programator și reticențele manifestate mai ales la nivel internațional de o serie de state le reduc însă eficiența la măsuri timide, dacă nu simbolice. La nivelul realităților climatice, evoluțiile din 2005 sunt revelatoare. Din această perspectivă și fără alte dezvoltări, convenția ar rămâne la nivelul de declarație de generoase intenții, rolul determinant în aplicarea sa revenind protocoalelor. [...] Perspectivele de lărgire a acestui sistem în interior și la alte state membre ale Uniunii, cât
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
mesaj, dorindu-le însă la antipodul acelora în care acest mesaj consună perfect cu cel al directivelor oficiale. Optează, în consecință, pentru o echilibrare între ponderea adevărurilor figurate și cea a scriiturii care le învăluie metaforic pentru a le dezvălui revelator. Dar aceasta îl apropie prea mult de ecuația textuală a moderniștilor; astfel că el se va retrage, mefient, într-o articulare aproape univocă a semnificațiilor propriei opere dramatice și într-o respingere de plano a intervențiilor regizorale „creatoare”. De altfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
deoarece nu-i pot asimila lecțiile și rămân buimaci. Cele mai reușite dintre personaje sunt alcătuite din stereotipii. Cu alte cuvinte, este vorba de oameni slabi, care se ascund îndărătul unor „dragi nimicuri”, tabieturi cu meniri defensive. Au mici pasiuni revelatoare: repararea ceasurilor, cultivarea florilor, observarea gângăniilor. Caută să se ferească astfel de exteriorul dușmănos, care, presupun ei, intenționează să-i standardizeze. În profunzime, inadaptabilitatea înseamnă refuzul uniformizării, al unui comportament instituit de mediocritatea adaptată. Andrei Rizescu (În lumea dreptății) crede
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
de o savoare particulară a limbii, care nu vine nici din folclorizare, nici din sfătoșenie diluată. Pregnanța, concentrarea sunt atributele de căpetenie ale unei exprimări originale, care mizează pe efecte de ricoșeu, de acces pieziș la ținta vizată, de întortochere revelatoare. Chintesența interesului pentru valențele artisticește productive ale exprimării migălos calculate e reprezentată de Vorbă-n colțuri și rotundă, după opinia mai multor critici capodopera lui V. și un fel de a doua Poveste a vorbii. Textele marchează mai mult decât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
bine, atunci ea este demnă să fie păstrată cu cea mai mare atenție și grijă și să fie folosită voios pentru țeluri bune”39. Raportate la învătătura morală a lui Kant în ansamblul ei, aceste scurte observații pot fi socotite revelatoare. În spiritul eticii sale a datoriei, viața unui individ este apreciată drept importantă, nu atât prin satisfacțiile pe care le oferă, cât prin contribuția pe care o poate aduce la binele semenilor. Cu cât înfăptuirile individului sunt mai însemnate - atât
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Astfel conceptul kantian al lucrului în sine este perceput de Blaga drept temei al respingerii oricărei încercări de a imagina reprezentări cu privire la ceea ce se situează dincolo de limitele experienței. Cu aceasta Kant a ciuntit destinul ființei umane, condamnând la inactivitate capacitatea revelatoare. Kant pune «lucrul în sineă ca un vetto împotriva oricărei metafizici revelatoare fără a-și da seama că prin aceasta el a tăiat în două rostul nostru, steriliziând destinul omenesc... Kant nu a bănuit nici pe departe că spiritul uman
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
temei al respingerii oricărei încercări de a imagina reprezentări cu privire la ceea ce se situează dincolo de limitele experienței. Cu aceasta Kant a ciuntit destinul ființei umane, condamnând la inactivitate capacitatea revelatoare. Kant pune «lucrul în sineă ca un vetto împotriva oricărei metafizici revelatoare fără a-și da seama că prin aceasta el a tăiat în două rostul nostru, steriliziând destinul omenesc... Kant nu a bănuit nici pe departe că spiritul uman mai posedă în afară de categoriile respective (cele ale intelectului - n.m. M.F.) și o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
destinul omenesc... Kant nu a bănuit nici pe departe că spiritul uman mai posedă în afară de categoriile respective (cele ale intelectului - n.m. M.F.) și o a doua garnituă amplă de natură stilistic-abisală, categorii care se imprimă tocmai plăsmuirilor noastre de intenție revelatoare. Ignorarea acestei a doua garnituri a fost cauza pentru care Kant a trecut cu vederea în chip atât de regretabil destinul revelator al omului în sensul deplin al acestui cuvânt. Dacă le-ar fi bănuit existența, desigur că filosofia kantiană
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și o a doua garnituă amplă de natură stilistic-abisală, categorii care se imprimă tocmai plăsmuirilor noastre de intenție revelatoare. Ignorarea acestei a doua garnituri a fost cauza pentru care Kant a trecut cu vederea în chip atât de regretabil destinul revelator al omului în sensul deplin al acestui cuvânt. Dacă le-ar fi bănuit existența, desigur că filosofia kantiană ar fi devenit mai puțin opacă față de spiritul creator.24 Sunt oare îndreptățite asemenea judecăți? A contestat Kant pornirea oamenilor de a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mult a celor care recunosc în ele creații subiective ce răspund unor nevoi de natură spirituală? În mod sigur, Kant nu ar fi acceptat ca îndreptățite învinuiri cum este aceea că influența operei sale ar fi condamnat la „inactivitate capacitatea revelatoare” a oamenilor, că filosofia lui ar implica „un vetto împotriva oricărei metafizici creatoare”. Kant ar fi reamintit obiectivele pe care și le-a propus în cercetările sale și ar fi insistat asupra ideii că ele au fost cu totul diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
istorice și locale ale rațiunii, în particular cercetarea stilistică a rațiunii și culturii căreia îi este consacrată opera filosofică a lui Blaga? Iată sensul în care Kant ar fi respins reproșul că filosofia lui ar fi „trecut cu vederea... destinul revelator al omului” și ar fi fost „opacă față de spiritul creator”. Este clar că scepticismul lui Blaga cu privire la posibilitatea unei cunoașteri cu valoare obiectivă a transcendentului, al unei „metafizici științifice” care are drept obiect absolutul, se întâlnește cu cel al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fie cunoaștere de sine a rațiunii pure. Pentru Blaga construcția metafizică este doar una din modalitățile prin care se exprimă acea aspirație de revelare a misterelor care este definitorie pentru ființa omenească pe deplin dezvoltată. Obiectivitatea și creația cu intenție revelatoare îi apar drept atribute care se află într-o relație de excludere reciprocă. Prețul obiectivității, care distinge cunoașterea științifică, este pierderea semnificației existențiale. Metafizica, ca viziune prin care se încearcă revelarea „misterului existenței în totalitatea sa”, nu trebuie să aspire
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
treia accepțiune, după interpretarea lui Detienne, care se bazează pe o mărturie a lui Porphyrios 1, va fi cea de daimon ca „putere supranaturală” nedeterminată, sens pe care Îl Îmbracă termenul cam peste tot la Homer. Exemplul lui Empedocle este revelator pentru ambiguitatea fundamentală a daimonului. După Louis Gernet, „daimonul se află În același timp În afara individului și În el Însuși”2. Obiectivarea daimonului, existentă Încă de la Hesiod 3, Începe cu introducerea unei distanțe Între el și ceilalți termeni ai clasificării
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
frauduloase"267. În locul simulacrelor postmoderniste, gnosticii preferă intimitatea cu universul, cu Celălalt 268. O neîncredere funciară, lucidă, etalează gnosticii și față de mișcările minoritare (homosexuale, feministe, hippies, alți "iconoclaști"), găsindu-le de-a dreptul puerile.269 Și primejdioase. Cazul feminismului este revelator, o rătăcire cu consecințe grave pentru umanitate, căci, în realitate, este un grosier anti-feminism. Feminismul postmodern e o pornire contra firii, deoarece vrea să adopte "virilismul", să dobândească pseudo-drepturile bărbaților: grosolănie, cinism, viață aventuroasă, violență, neglijarea familiei, fumatul, drogurile etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mic, Luca, a fost prieten, pe B. Delavrancea, Al. Vlahuță, G. Coșbuc, Panait Cerna, Sextil Pușcariu ș.a. Despre I.L. Caragiale, Mateiu I. Caragiale sau despre George Enescu a scris amintiri în care portretul trasat cu linii sigure stă alături de anecdota revelatoare. Prin 1927 sau 1928 l-a acompaniat, ca pianist, pe Enescu într-un șir de concerte prin țară. O amplă încercare de filosofie a eului, Le Moi et le monde. Essai d’une cosmogonie anthropomorphique, apărută în 1933 la Paris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287244_a_288573]
-
părinților adoptivi, nu s-a putut dezvolta la acest adolescent ale cărui elemente de identificare sunt fragile, deoarece acesta reactiva amenințarea de abandon: fantezia lui Benoît, care se considera un străin în această familie care se uită la televizor, este revelatoare. Asistăm imediat la o reorientarea către sine a acestei agresivități și a acestei devalorizări care favorizează manifestarea depresiei. ECHIVALENTE DEPRESIVE, DEPRESIE MASCATĂ, COMORBIDITATE: CÂTEVA REFLEXII Așa cum au fost descrise manifestările depresive la adult și la copil, în anii ’70 unii
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
abordare mai profundă, ni se pare că unii părinți lasă, într-o manieră inconștientă, ca adolescentul să facă depresie, pentru a denunța mai bine astfel unele dintre problemele lor pe care nu îndrăznesc să le exprime singuri: depresia adolescentului devine revelatorul agresiv al propriilor lor dificultăți, în special conflictele de cuplu. Prin capacitatea sa de a protesta, adolescentul este transmițătorul unui mesaj familial pe care unul sau altul dintre soți își interzic să-l enunțe. Tot în cazul lui Julien, subiacent
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
cadru al îngrijirii imediate variază mult de la un autor la altul, fără ca rezultatele obținute să fie în mod necesar semnificativ diferite. Lucrarea lui Ladame și colab. (1995) apărută cu ocazia unui colocviu internațional este, din acest punct de vedere, foarte revelatoare. În capitolul „tratament” sunt prezentate diferite abordări instituționale: spitalizare scurtă, numită „de criză” sau, din contra, prelungită timp de câteva zile, numită „de evaluare și de bilanț”, spital de zi, intervenții de criză cu supraveghere ambulatorie crescută etc. Să ne
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
număr, rubrici permanente de teatru, film, plastică și TV”. Alături de acestea, traducerile (din V. Șalamov, semnate de Fănuș Neagu; din Serghei Esenin, semnate de Laurențiu Duță), paginile de poezie (Marin Sorescu, Ion Horea, Horia Bădescu), cele de documente (un titlu revelator: Vorbesc arhivele!), de memorii (Dumitru Micu), articolele pe diverse teme și în diferite stiluri, doct (Paul Alexandru Georgescu) ori publicistic (Constantin Coroiu), noile nume de colaboratori (de la Iosif Sava și Felicia Antip, la Traian T. Coșovei, Nicolae Iliescu, Cătălin Țârlea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285187_a_286516]
-
conțin și câteva romane ulterioare ale lui S. În Cina cea de taină (1984), bunăoară, acestea sunt proiectate în universul rural de la începutul erei socialiste, într-o viziune coșmarescă, halucinatorie, iar în Ochiul și marea (1989) filiațiile, deși aluzive, sunt revelatoare. Situații bizare apar, pe un fundal de viață rurală scoasă din făgașe în timpul demolărilor, în Nuntă cu garoafe mov (1990): Geta, îngrijitoarea serelor cooperativei, cultivatoare de splendide garoafe urmează a se căsători cu Vasile, șofer pe un buldozer, cu care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
transformă întotdeauna în realizări. S. ratează din nou ocazia de a depăși limita dintre înregistrarea primară, frecvent gazetărească, a impresiilor și exigențele romanescului. Contimporanii adună laolaltă încercări critice ponderate, adesea mărturisind o remarcabilă justețe și acuitate a opiniilor, cu amintiri revelatoare despre scriitorii pe care autorul i-a cunoscut (St. O. Iosif, D. Anghel, Panait Cerna, Emil Gârleanu ș.a.) și cu portrete, uneori chiar șarje, în care ironia de calitate face casă bună cu aciditatea notelor pamfletare (N. D. Cocea, D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]