2,703 matches
-
undeva spre răsărit se zăreau zorii zilei, jerbe de lumină se ridicau spre cer ca niște enorme linii alb-sângerii, trimise spre Univers de cine știe ce explozie fantastică de lumină. -Hai acasă, Mihai, că ne-au prins zorile!- se deșteptă Veronica din reveriile ei. „Unde acasă?” - îi venea lui Mihai s-o întrebe. Aveau ei oare un palat al lor unde să se răsfețe ca doi împărați în dragostea lor mistuitoare? Visase multe palate unde-ar fi putut fi casa lor, palate de
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
azi, ea și-a păstrat puterile fascinatorii, rămânând într-un univers real, atemporal, al cântecului cel mai fermecător. A cântat și în duet cu o altă artistă fără pereche, plăsmuitoare tot atât de fructuoasă a cântecului autentic și afectiv, a unei nesfârșite reverii prin cântec și cu aceeași vocație a iubirii, cu aceeași frumusețe răpitoare a chipului, Margareta Pâslaru. Dar, atât Margareta Pâslaru, cât și Marina Voica s-au afirmat fiecare singură, cu propriul merit în splendoarea interpretării muzicale, așa cum fiecare a dăruit
MARINA VOICA. IUREŞUL UNUI SPIRIT ŞI MIRACOLUL MUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347523_a_348852]
-
pe-a ta filă, Și umbra ta de veghe cu-mbrățișări de noapte, În ochii tăi voi plânge cu ploile-n idilă, În zbor de deget scris,tu ești sfioasa-mi carte, Dă-mi gânduri de putere să-ți pildui reverie, Să nu mă pierd de tine prin frunze fumegânde, Ferice-n plete-or curge, în ochi caldă privire, Petale de-albe aripi, să rup văzduh de unde, Îmi ești visare-albastră, albastră-i rătăcirea, Albastră mi-este boala, albastre plâng oceane, În
de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350248_a_351577]
-
cu pași ușori Cu un zâmbet de madonă, Pe mine m-au cuprins fiori Privindu-te cu dragoste enormă. M-ai amețit cu-al tău sărut Dăruit cu aleasă gingășie, Nu pot astea să le uit Și mă pierd în reverie. Apoi, la prima-mbrățișare M-am contopit cu al tău trup, Eram treaz, dar o visare M-a cuprins, cum s-o întrerup? De atunci în fiecare zi Te caut în jurul meu, Poate te voi regăsi? Da, te voi căuta
NU POT UITA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361815_a_363144]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > NOAPTE DE PRIMĂVARĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 372 din 07 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului NOAPTE DE PRIMĂVARĂ Trandafirii de culoare sângerii Asemănători cu buzele fierbinți, Îmi creează infinite reverii Tablouri de copii cuminți. Chipul tău îmi e imaculat Stând în fața mea în nemișcare, Nici nu cred că e adevărat Când eu te știu în depărtare. N-am cui să spun că nu te văd Și dorul îmi tot dă
NOAPTE DE PRIMĂVARĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361858_a_363187]
-
va evolua relația lor, însă avea convingerea că s-au întâlnit două inimi, două suflete, care s-au căutat tot timpul și chiar dacă în această căutare au întâmpinat și obstacole, erau mulțumite că s-au descoperit. A fost trezit din reverie de sosirea Adrianei, schimbată într-o rochiță din stofă, de culoare maronie și cu desene geometrice discrete în țesătură, însoțită de cei doi feciori, cărora reușise să le astâmpere pentru moment foamea, până la servirea cinei. Aflând ce vrea să bea
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
pentru Pace din România, filiala Caraș Severin, colaborator al Asociației Pro-Democrația Club Reșița, membru al Asociației Amatorilor de Știință și Cultură București. Începând cu anul 1999 și-a tipărit creațiile, astfel: - În plachete de poezii: Alb negru 1999, Nostalgii 2000, Reverii adverse 2001, Valențe medii 2001; - Are tipărite volumele cu CIP: Meditații admise 2002, Apogeul metaforic 2004, Agate magice 2006, Mirajele albastre 2008, Armonii majore” 2010, Memorii accesibile 2011, Metafore aprinse 2012. A consemnat; Economist Ilie ȘOPANDĂ Redactor Șef Revista OMENIA
SUFLET DE POET I de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365351_a_366680]
-
văd scăpat de rigoarea unui contrapunct, găsit pe trupul tău. Mă-mbăt sorbind volumul acustic Al creatorului de note în accentele profunde ale pianului, folosit de o femeie, ce pare tristă lăsând violoncelului să-mi dezvăluie, grav și plin de reverie creând contrastul dintre mine, scaun, iubire, vioară și sunete beethoviene, temându-mă să nu cad în abis. Austria, septembrie 2015 Referință Bibliografica: Contrast / Coști Pop : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1734, Anul V, 30 septembrie 2015. Drepturi de Autor
CONTRAST de COSTI POP în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365532_a_366861]
-
cântă, utilizând valențele unui suav stih de dragoste. Cântă viața, printr-un melos cu rezonanțele doinei, acceptându-i bunele sau relele ei înfățișări. Poetul, deși sub o aparentă stare de melancolie rimbaudian-baudelaireană sau sub masca unei disimulări bacovian-minulesciană, construiește veritabile reverii, în care apare iubita (umanul), natura (vegetalul), cerul mimând uneori nuanțe telurice (agonia extatică), binele și răul (contrarietatea), dragostea și ura (emoția), păcatul și virtutea (dualismul), bucuria trăirii și tristețea circumstanțelor factuale (speranța). Sub o aparentă calinitate, se naște o
„CĂRĂRI PRINTRE STELE” (VERSURI) DE IONEL SIMA (BAIA MARE) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365051_a_366380]
-
o caradașcă Și vizitiul eu eram. Și te furam din norii tăi Ca pe-o Alice în altă țară Iar tu visai, visai că zbori. Prin noaptea lungă și fugară. Mai treci și fură, dacă poți, Povești din nopți de reverie! Primesc oricând astfel de hoți Cu suflet plin de poezie. Leonid IACOB Referință Bibliografică: cântec pentru o...hoață / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 426, Anul II, 01 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Leonid Iacob : Toate
CÂNTEC PENTRU O...HOAŢĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365237_a_366566]
-
ramas o artă a magiei albe, versurile fiind rostite incantatoriu sau acompaniate de muzică, dubland astfel efectul chiar curativ al Cuvîntului asociat meloterapiei care acționează pe anumiți centri nervoși responsabili cu relexarea, cu starea de vis cu ochii deschiși, cu reveria. Să ne amintim însă că și în timpul viselor din perioada somnului putem primi informații revelatorii izvorâte din propriul subconștient care tezaurizează întreaga experiență ontologică. Mulți savanți -unii chiar deținători ai premiului Nobel - au mărturisit că idea fundamentală, determinantă a cursului
POEZIA SENSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364854_a_366183]
-
Acasă > Stihuri > Nuanțe > REVERIE ÎI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 428 din 03 martie 2012 Toate Articolele Autorului REVERIE ÎI Visez cu ochii mari, deschiși Visuri doar ideale Ochii ce mi-s dragi is prinși Steluțe pe bolti siderale. Dar stelele lumină
REVERIE II de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366389_a_367718]
-
Acasă > Stihuri > Nuanțe > REVERIE ÎI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 428 din 03 martie 2012 Toate Articolele Autorului REVERIE ÎI Visez cu ochii mari, deschiși Visuri doar ideale Ochii ce mi-s dragi is prinși Steluțe pe bolti siderale. Dar stelele lumină rece Iar ochii tăi emană-n spații O căldură care trece, Ca furtuni prin constelații. Răpești din
REVERIE II de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366389_a_367718]
-
putea ca niciodată să nu dispară Mereu în amintirea mea copilăria Va fi o senina zi de primăvară. Și nu voi șterge niciodată Din amintire clipe dragi Copilăria nu va fi uitată Că și ochii celor dragi. 1964 Referință Bibliografica: Reverie ÎI / Mihai Leonte : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 428, Anul ÎI, 03 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
REVERIE II de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366389_a_367718]
-
destinul pe pământ. S-ar putea să-mi ucidă izvorul ce aprinde nerușinat felinare. Mă ridic să ating liniștea desăvârșită a conștiintei, ochii largi ai odăilor neprihănite judecă. -Bunico, toate proptelele s-au prăbușit nu mai știu sădi pomi! Peste reveria ultimei opriri patima se face frunză, cea mai albă margine de lume se clădește sub același pom de salcâm. (foto-carul din fata casei) Referință Bibliografică: Izvorul ce aprinde nerușinat felinare / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 265, Anul
IZVORUL CE APRINDE NERUŞINAT FELINARE de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366693_a_368022]
-
Cum să fac să le ocolesc, Luptă și tu oarecum și insistă, De ele să mă descotorosesc. Nu va trebuie să dai lovituri teatrale, Nici să-ți pierzi în van energii, Vei găsi în gândurile mele colosale, Vaste și neîntinate reverii. Sufletul meu neîntinat cum este, Așa aș vrea să rămână mereu, Să nu mai fie element de poveste, Să fiu divin, totuși nu zeu! Eu ție să nu-ți ridic, Prea multe statui incerte, Căci nu se va alege nimic
EPISTOLĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365579_a_366908]
-
de confesiune poetică a celui care se simte impregnat de nostalgia, mai cu seamă a copilăriei, pe care se simte chemat să o mărturisească. Fire sensibilă, cu deschidere spre comunicare afectuoasă cu toate cele din jur, poetul trăiește stări de reverie din care se naște această scriere, plăcută, îmbietoare, care invită la un moment de împărtășire din clipe plăcute de viață. Autorul, un liric sentimental, discret, ne poartă prin amintiri ale unor experiențe cu nimic spectaculos, ci dimpotrivă, firești, dar care
MIRCEA GORDAN – FĂRĂ VOIA MEA de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366107_a_367436]
-
reintră în alte spații ale existenței și mai ales în descopreirea și descifrarea diversității surprinzătoare a umorului, adevărate citadele ce se așteaptă asaltate, cucerite și stăpânite. E înverșunată, dar necesară în maturizarea eroului, munca pe șantier sau în atelier unde reveria primește substanță vizionară, în „procente” consistente de viață, aspră, necesară, dar hotărâtă și victorioasă, ca în prozele: „Învăț...meserie!”; Nimic ostentativ, scene de viață firești, înseamnă pentru erou tot atâtea lecții de viață: „Dacă trișezi, viața nu te iartă”, „Don
MIRCEA GORDAN – FĂRĂ VOIA MEA de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366107_a_367436]
-
sparte pe caldarâm/ cu o piatră mare,/ ceva cu picioarele goale/ călcând pe iarba abia răsărită/ bând apă dintr-un vas coclit”. (Renaștere) Curajul de a merge mai departe înseamnă însă și curajul de a aborda teme grave. „Fug în reveria viorii poemului/ știu că-mi aparțin amândouă/ precum vioara lui Chagall/ sunetul neresemnării din cosmosul diletanților/ fragila vioară/ canarul evreului/ ca eternă victimă” (Vioara poemului). Cea mai gravă temă e desigur destinul de a fi evreu: „Suntem unicul popor din
CELE OPT NOTE ALE GAMEI de GRETE TARTLER în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366122_a_367451]
-
o iluzie de neavizat sau o prejudecată de poet adunat din cârciumi, positivist care susține că numai metafora care învelește ideea contează în poezie, restul fiind formă goală, farmec auxiliar, grație stilistică inutilă. Efect de sinteză organică dar și de reverie, stilul unui poet adevărat se recunoaște în primul rând prin darul formulării exclusive, al expresiei irepetabile și memorabile.Ceea ce spune poetul în versurile sale este atât de exact nuanțat încât nu poate fi respus în alt fel, nu poate fi
CONTEAZĂ CE SPUNE POETUL ŞI NU CUM SPUNE? SAU ŞI UNA ŞI ALTA? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361728_a_363057]
-
trăiri în mister și conduc spre izbăvirea sufletului prin cuvântul poetic. Poeta VIOLETTA PETRE susține în poezia “Zborul meu albastru” referențialitatea necesității scrierii în pofida tuturor elementelor care pot întuneca zarea reflexivității ființei care se îndreaptă inevitabil către lumina și flacăra reveriei: Cu litere de apă sculptez limba de foc / ce scrie în lumină un nume cu noroc [ ... ] mi-e flacără nestinsă dorința de lumină / și zborul meu albastru și verde mi-este vină”. Un demers de ordin lingvistic este întreprins de către
EXPRESIA IDEII de LIA LUNGU în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351791_a_353120]
-
este vină”. Un demers de ordin lingvistic este întreprins de către poetul IONEL STOIȚ (“La dzâua muierilor” - scrisă în limba românilor din Banatul Sârbesc) care lasă versul vechi al românilor Sud-Dunăreni să elogieze iubirea și ielele ca element de transcendere și reverie cu ajutorul elementelor bahice:Trăiască muierili / Șî să golim păharili!"/ Daia vedz noi ne-mbătăm / Că nu pucem să le răbdăm / Niși fără iele nu pucem / Ș-atunși îi musai să bem”. Această antologie poetică se vrea un mănunchi de reflecții filozofice
EXPRESIA IDEII de LIA LUNGU în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351791_a_353120]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CROAZIERĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 778 din 16 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Răsturnat pe un divan Un motan îmi toarce în brațe Și-o pădure de becațe Desenată pe tavan Toropeală, reverii Și mă văd tăind savane; Principate suverane Mă întâmpin cu solii Dar mă scutur de emoții Totul se dărâmă brusc Ca un paravan etrusc Când atacă vizigoții Ce e? S-a întâmplat ceva? Cu o voce de pănușă Alt motan
CROAZIERĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351909_a_353238]
-
finele zorele în văpaia soarelui se închid ca o umbrelă în bătaia vântului. Pe pământ, plină rouă, volbura-nsetată, și-a deschis splendid corola-n sidef irizată. E rochița rândunicii, elegant o-mbracă, fracu-i negru-albăstrui, coadă bifurcată. Azi trăiesc o reverie, plină de candoare, rândunica cuib își face, pentru oușoare. Rândunelul o ajută, cuibul să-și creeze, arhitecți ingenioși, sus pe metereze. Au cărat în ciocul mic iarbă și nuiele împletind un coșuleț trainic pentru ele. Au depus ouțe-n puf
GRĂDINA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351977_a_353306]
-
de celebra ,,Mai potoliți-l pe Eminescu!” a lui Carp. Trebuia cu tot dinadinsul înlăturat de la ziarul care devenise un potențial pericol. Și așa-zisa nebunie a lui a căzut ca o mană cerească . După 1883 viața lui pendulează între reverie și durere. Între 1883 și 1889 biografii lui scot în evidență mai mult latura lui ,,bolnavă”. Dacă ne-am apleca cu mai multă atenție asupra acestei perioade am constata că Eminescu a avut mai multe clipe de luciditate decât de
EMINESCU LA A 165-A ANIVERSARE DE LA NAŞTERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352230_a_353559]