2,564 matches
-
l-a dăruit. Acuitatea spiritului de reflexivitate, aplicată la starea de trăire înaltă, este instrumentul de bază al acumulărilor existențiale traduse în poemele sale. Volumul de față este structurat în patru cicluri: Cu drumul de mână”, ,,Cu ochii în fum”, ,,Rezemați de lotuși”, ,,Versete”, care îi permit cititorului să descopere, singur, temele și motivele literare predilecte: condiția artistului, poezia, timpul, natura, visul, reveria, frumosul uman și cosmic, Dumnezeu, îngerul, dracul, , cântul, muntele, pasărea, singurătatea etc. Nimic nu este artificial, nimic nu
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
am așa o poftă să fumez! Să trag până în adâncul sufletului meu, să mă adoarmă, să rămân într-un vis de tinerețe veșnică! Într-o veșnică primăvară a vieții! Mama ei de viață! Gândul la Bianca mă bântuia, în timp ce fumam, rezemat de amintirea acelor vremuri. Îi plăcea foarte mult primăvara. Mie îmi plăcea vara. Ea nu rezista la căldură, eu da! În câteva luni, de când eram împreună, parcă înflorise. Și-a tuns părul, și-a schimbat garderoba, era o femeie plină
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
Iacob Publicat în: Ediția nr. 869 din 18 mai 2013 Toate Articolele Autorului să nu mă-ntrebi Să nu mă întrebi de ce-mi plouă cu răsărituri în palme, când apusurile mele au devenit atât de fierbinți. Pe ele îmi reazăm tâmpla când tropotă caii singurătății prin noptatice câmpii. și-mi umezesc fața cu roua viselor din firele înfloritelor iubiri. Să nu mă întrebi de ce pescărușii mei au plecat dincolo de spuma durerilor ca să-mi aducă dor de tine și limpedea rostire
SĂ NU MĂ-NTREBI de LEONID IACOB în ediţia nr. 869 din 18 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354900_a_356229]
-
au făcut. Și toate erau bune. Cuvântul poate naște o lume. O lume a celui ce cuvântează. A lui și a altora. Spre viețuire, spre împărtășire, spre mântuire. Cuvântul este cel mai grozav element de construcție. Pe temelia lui se reazemă lumea. Rostind cuvântul, creezi lumea și apoi o iei în stăpânire. Și nu ești atunci cel mai bogat om din lume? Dar cuvântul nu cunoaște împlinire decât prin iubire: “Deodată, se simplifică multe. Nimic nu mai contează decât omul drag
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
DE PORTELAN 55-56 Autor: Ioan Lilă Publicat în: Ediția nr. 549 din 02 iulie 2012 Toate Articolele Autorului 55 NOPȚI TRISTE Uneori nu mă lua somnul pînă noaptea tîrziu și ieșeam afară și mă așezam pe treptele de la intrare și, rezemat într-un cot, mă uitam la stele minute în șir, impresionat de strălucirea lor vie și misterioasă, încercînd, cu privirile pierdute în acea imensitate, să-mi pun ordine în gîndurile ce îmi zburau de la o poveste la alta, de la un
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 55-56 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356743_a_358072]
-
voi recolte. Că atunci fiecare muncește bine, că deh, e pământul lui și toată recolta e a lui. Ce, bă, nu vă convine? Vreți să fiți mereu slugi la CAP?” se îndrepta el cu aceste întrebări spre cei ce stăteau rezemați pe mesele de la perete și‑l priveau încruntați. „Aha! N‑ați avut pământ și nu aveți ce lua. Asta e, nu? Lasă, bă, că o să munciți la noi, ăștia care o să‑l avem. De mână de lucru va fi nevoie
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
Ca să se stăpânească, Gabriel s‑a reașezat pe scaun. Și‑a sprijinit capul în pumnii strânși pentru a se abține de la alte vorbe grele ce le simțea că vor să năvălească din gura‑i încleștată. Simțea duritatea mesei în coatele rezemate de ea și se mira în sine de greutatea cuvintelor pe care le asculta fără să riposteze. L‑a trezit la realitate mobilul de la serviciu și a sărit, din doi pași, de la fereastră la cuierul din spatele ușii. A scos telefonul
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > MĂRII DE POVESTE ÎN RUCĂRUL VECHI (I) DE IOAN MUȚIU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 254 din 11 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului A fost odată un Rucăr vechi de veacuri ce-și rezema zidirea pe înalturi, ca scut în cale de hoarde și stihii. Au fost odată oameni dârji și sunt și azi dar în alt fel, cu încropeală de om nou și-nghesuială pe înalt. Plaiurile au rămas tot verzi dar cu
MĂRII DE POVESTE ÎN RUCĂRUL VECHI (I) DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355729_a_357058]
-
scaun, cu rucsacul de școală în spate și mușcă vârtos dintr-o tartină. Mușcă și privește spre ușă, către un alt băiat, ceva mai mare ca vârstă și mai grăsuț, cu un rucsac aidoma pe umăr. Acesta, într-o rână, rezemat de uși, îl fixează cu privirea pe mâncăcios. Parcă ar semăna unul cu celălalt. Or fi frați? Lângă cel care devorează șandvișul dormitează o femeie trupeșă, cu părul slinos și ochelari rotunzi, cu sticle de sifon. Parcă și ea aduce
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
ȘI EXERCIȚII DE MEMORIE ȘI EMPATIE Autor: Getta Neumann Publicat în: Ediția nr. 2293 din 11 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului De ce consumăm numai mața, pâine nedospită? De ce mâncam ierburi amare? De ce înmuiem de două ori? De ce stăm tot timpul rezemați? Copilul vrea să înțeleagă de ce seara de Pesah se deosebește de celelalte seri și pune întrebări cu tâlc. Seara începe, așadar, cu un exercițiu de gimnastică intelectuală. Autorul Hagadei - îndrumătorul pentru defășurarea ceremoniei de Pesah - trebuie să fi fost conștient
O SEARĂ DE GIMNASTICĂ INTELECTUALĂ ŞI EXERCIŢII DE MEMORIE ŞI EMPATIE de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368865_a_370194]
-
Cartea Mărturisitorilor. Ed. Rost. Fundația Sfinții Închisorilor. București/ Pitești, 2014, p. 77, p.189,p.190) Fulgii de nea care se așterneau peste tot, dansând parcă o celebră Jienească, făceau celulele parcă mai încăpătoare și mai calde, iar colindele își rezemau tâmplele senine și caste peste zăbrelele care nu mai păreau atât reci și atât de negre. „Ultimul Crăciun trăit după gratii, povestește doamna doctor Galina Răduleanu, fiica Părintelui basarabean Boris Răduleanu, și el la rândul lui arestat, a avut o
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
către viitorul despre care îi vorbise asistenta. * Se agățase de Nicu, așa cum se agățau scaieții toamna de cozile oilor. El îi găsise de lucru imediat, ca vânzătoare la taraba cu încălțăminte din piața unui mare cartier. Când nu avea clienți, rezemată de masa din piatră, urmărea cu privirea tramvaiele care opreau în stația de lângă piață. I se părea uneori că îl vede pe Nicu, manevrând cu pieptul scos în față vagonul, de-a lungul șinelor lucioase. Se îmbujora, fericită că un
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
o veghează o vreme, dar adoarme în cele din urmă și el. Peste un timp, ea deschide ochii și nu știe unde se află. Rămâne surprinsă când îl vede pe Nelu care doar ce a ațipit pe scaun, cu capul rezemat de masă. -Te-ai trezit? Ce-ți face piciorul? -Mult mai bine, îi răspunde ea. Dar brațul tău? -E bine, îi spune el și după ce îmbracă paltonul se apropie de ea și o ajută să se ridice de pe pat. -Doare? -Nu
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
al zânei dintr-un alt tărâm, redefinite în formule contemporane: „ Stau încordat precum vioara./ Ba, câteodată-s fără amintiri./ Ce aș mai vrea să-ți mângâi inimioara,/ Pe câmpul larg, în lanul de zefiri!// Să stăm așa, fragili, descătușați,/ Eu, rezemat într-un toiag de crin,/ Tu, goală, jos, în lanul de zefiri,/ Sub buza cerului albastru și senin.”( Lanul de zefiri). În alte poeme, ipostazierea femeii atinge note profane, conotațiile simbolice reflectând aici, senzațiile erotice, trăite de eul creator: „ De pe
PUIU RĂDUCAN SAU CĂUTAREA FEMEII DIN VIS DE PROFESOR DR. MIHAELA RĂDULESCU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371013_a_372342]
-
să înlăturăm intenția poetului de a se „descrie” pe el, cunoscându-se cel mai bine: „Înfundat după o perdea grea de mătase verde și uitându-se pe fereastră în noaptea clară, ședea un tânăr cam de 18 ani. El își rezemase bărbia plină de cot și se uita, neparticipând de fel la petrecere... Fruntea lui naltă, albă, foarte netedă și rotundă se pierdea sub părul lung, moale și negru strălucit, care era îmflat în vițe naturale mari, care înmulțeai strălucirea părului
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
străzi și noi inauguram în viața discretă zile și ore de trăire concretă, să presimțim că ochii noștrii sunt asemenea și cum aceleași idealuri izvorăsc din ei. Cu prima șoaptă, gingașă, în adierea ce ne-a apropiat, zările s-au rezemat pe umerii noștri obișnuiți cu astrale lumini prin care au crescut reverii din lut. Și prima voroavă prinsă în zbor am dezmierdat-o și-am tăinuit-o deplin, când privirile interferau și se-amăgeau în uimire, de fericire, iar ochii
NE OCOLEAM... de GEORGE PENA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369969_a_371298]
-
TE IUBISEM ÎN UMBRA UNEI SINGURE ZILE! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1864 din 07 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Mă îmbrăcasem cu umbra ta și fremătam! adunam închipuirile trăite de mine în ne-prezența ta și, le rezemam pe obrajii mei îngustați de lacrimi. soarele mușca din amiază,și mă mișcam împreună cu tine, cea nevăzută, cea de mine iubită în șoaptă, peste movile,peste munți, acolo,unde,nu îndrăznisem să te iubesc vreodată! cât de tare mă frigeau
TE IUBISEM ÎN UMBRA UNEI SINGURE ZILE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369965_a_371294]
-
așteptare pentru sfârâitul pe grătarul încins. Când a fost grătarul gata, am așezat peștele pe el și, în scurt timp, mirosul ne-a adus aminte ce poftă și foame aveam amândoi. Amica mea și-a abandonat pescuitul, a așezat fixa rezemând-o de mașină și a trecut să mă ajute la aranjarea prânzului pe platou, în locul sendvișurilor consumate la micul dejun. Acum umbrela era instalată lângă masa improvizată pe pătură și ne ocrotea împotriva soarelui. Friptura de crap, mai ales, era
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
Acasa > Versuri > Istorie > GLOSSĂ Autor: Tamara Gorincioi Publicat în: Ediția nr. 2281 din 30 martie 2017 Toate Articolele Autorului Sunt un vlăstar dintr-un copac milenar Prin vene urlă lupii și mă strigă străbunii Mi-e cerul un reazăm și țărâna un dar În catedrala cu sfinți în lumina genunii Mi-e muntele flamură, blazon de noblețe Port semn de săgeată pe ramul crescut. Un chip de dac nobil, încrestat cu blândețe Din amintirea unui sfârșit și nou început
GLOSSĂ de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370549_a_371878]
-
sfârșit și nou început. Prin vene urlă lupii și mă strigă străbunii Cetățile renasc din întuneric și din ruini Ostași cu sică de-argint răsar în aura lunii Un steag cu dragonul lup șuieră în rădăcini. Mi-e cerul un reazăm și țărâna un dar , Albastru e sângele neamului de atlanți Revin sarcedoții pe Kogaionon, în sanctuar Sunt sevă din neamul zeilor din Carpați. Mi-e muntele flamură, blazon de noblețe Rădăcini adânci ce cresc în rocă de granit Pe aici
GLOSSĂ de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370549_a_371878]
-
Din amintirea unui sfârșit și nou început, Un chip de dac nobil, încrestat cu blândețe Port semn de săgeată pe ramul crescut Mi-e muntele flamură, blazon de noblețe În catedrala cu sfinți în lumina genunii Mi-e cerul un reazăm și țărâna un dar Prin vene urlă lupii și mă strigă străbunii Sunt un vlăstar dintr-un copac milenar. Referință Bibliografică: Glossă / Tamara Gorincioi : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2281, Anul VII, 30 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
GLOSSĂ de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370549_a_371878]
-
Acasa > Poezie > Delectare > DESCOPERIRE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2015 din 07 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Merg pe urmele gândului tău și mă regăsesc, toată! Aici este mâna, rezemată de umărul tău stâng susținându-ți ritmul nebunesc să nu-ți spargă pieptul. Nările, inspiră parfum de dor cu tării de chemări, fără încetare! Picioarele, pornesc doar spre tine, pe poteca de iarbă semănată de ochii tăi în nopți de
DESCOPERIRE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370571_a_371900]
-
Iisus din Nazaret, a vorbit mai mult ca un prieten al Romanilor, decât al evreilor. Trecând într-o zi pe lângă locul ce se chema Siloan, am văzut o mare adunare de popor, iar în mijlocul ei pe un tânăr care stătea rezemat de un copac și, în seninătate și calm, predica mulțimii. Mi s-a spus că este Iisus. Era tocmai ce mă așteptam să văd, atât de mare era deosebirea între El și ascultătorii lui. Părul și barba sa aurie, îi
RAPORTUL SCRIS DE PILAT, GUVERNATORUL IUDEII, CĂTRE TIBERIU, ÎMPĂRATUL IMPERIULUI ROMAN, IMEDIAT DUPĂ RĂSTIGNIRE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370585_a_371914]
-
nu s-a mai auzit niciodată în istoria Romei. Ziua s-a întunecat ca un amurg, asemenea celui văzut la moartea lui Iulius Cezar cel Mare, care s-a întâmplat tot așa pe la mijlocul lui Martie. Eu, Guvernatorul provinciei răsculate, stăteam rezemat de o coloană a palatului meu, gândindu-mă la înfricoșătorul fapt al acestor oameni cruzi care târau spre execuție pe nevinovatul Nazarinean. Toți dispăruseră din jurul meu. Ierusalimul, scosese afară pe locuitorii săi, care se înșiraseră pe părțile funebre ce conduc
RAPORTUL SCRIS DE PILAT, GUVERNATORUL IUDEII, CĂTRE TIBERIU, ÎMPĂRATUL IMPERIULUI ROMAN, IMEDIAT DUPĂ RĂSTIGNIRE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370585_a_371914]
-
mineritul» (p. 69), petrileanul minerit care-ntr-o zi, îi scoate-n cale pe Silvia, «o tovarășă, o fetișcană de vreo douăzeci de ani» (p. 72), înrăzărindu-și-o-ntr-un dor copleșitor, descoperitor de edenic ciripit de păsări și în Petrila: «Silvia își rezemase capul de umărul lui și șoptea ceva, șoptea mereu; Matei Iuga nu auzea - asculta ciripitul, asculta fermecat [...]; i se părea că făcuse o descoperire nemaipomenită» (p. 84); tipologia avarului își află un exponent feminin în stațiunea turistică Predeal, prin eroina
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]