1,004 matches
-
din ținuturi înghețate și aspiră la soare și lumină. Riga e bărfit și ocărât de supuși pentru că este nărăvaș și nu voia să înflorească. Lapona în schimb recunoaște că este o ființă polară. Întâlnirea are loc în spațiul oniric și Riga rostește un descântec de trei ori. Deși o îmbie cu dulceață și cu fragi sugerând chiar sacrificiul de sine, lapona îl refuză, amintind mai multe motive: tentația solară, enumerarea atributelor lui Crypto (blând, plăpând). Antiteza soare-umbră evidențiază relația fiecăruia cu
Riga Crypto și lapona Enigel () [Corola-website/Science/310617_a_311946]
-
îmbie cu dulceață și cu fragi sugerând chiar sacrificiul de sine, lapona îl refuză, amintind mai multe motive: tentația solară, enumerarea atributelor lui Crypto (blând, plăpând). Antiteza soare-umbră evidențiază relația fiecăruia cu universul. Soarele este simbolul existenței spirituale pe care Riga o refuză în favoarea existenței instinctuale, vegetale. Descântecul rigăi se întoarece împotriva lui și îl distruge. E distrus de propriul său vis pentru că a încercat să intre într-o lume inaccesibilă lui. Se transformă într-o ciupercă otrăvitoare, căsătorindu-se cu
Riga Crypto și lapona Enigel () [Corola-website/Science/310617_a_311946]
-
sacrificiul de sine, lapona îl refuză, amintind mai multe motive: tentația solară, enumerarea atributelor lui Crypto (blând, plăpând). Antiteza soare-umbră evidențiază relația fiecăruia cu universul. Soarele este simbolul existenței spirituale pe care Riga o refuză în favoarea existenței instinctuale, vegetale. Descântecul rigăi se întoarece împotriva lui și îl distruge. E distrus de propriul său vis pentru că a încercat să intre într-o lume inaccesibilă lui. Se transformă într-o ciupercă otrăvitoare, căsătorindu-se cu măselărița.
Riga Crypto și lapona Enigel () [Corola-website/Science/310617_a_311946]
-
secole de la ridicarea sa. Vechiul Parlament este, la fel ca alte construcții de pe insulă, un fost palat nobiliar, care la rândul său a fost ridicat peste beciurile vechii mănăstiri franciscane. Palatul a fost construit după 1666 de guvernorul suedez de la Riga, Bengt Horn. În 1793 a fost cumpărat de stat pentru Biroului Național al Datoriilor de Stat ("Riksgäldskontoret"). Acesta s-a mutat în palatul Hessenstein în 1833, localurile fiind preluate de cele trei stări nenobile active în parlamentul suedez: a preoților
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
ales în domeniul apărării și al încălcării drepturilor omului. s-a născut la Kaunas,ca fiu al unei familii de evrei. Tatăl său era industriaș, iar mama sa - medic stomatolog. La vârsta de un an, familia s-a mutat la Riga, în Letonia vecină, unde el și-a petrecut restul copilăriei și a urmat școala elementară. În anul 1939, când a avut 14 ani,la scurt timp înainte de anexarea Letoniei de către Uniunea Sovietică, familia a emigrat în Statele Unite, unde tatăl avea
Moshe Arens () [Corola-website/Science/309873_a_311202]
-
o zi mai devreme. Două bombardiere sovietice au deschis focul cu mitralierele de la bord și au doborât avionului de pasageri "Kaleva", care zbura pe ruta Tallinn - Helsinki și care avea la bord trei valize diplomatice ale legătiilor americane din Tallinn, Riga și Helsinki. Diplomatul guvernului american Henry W. Antheil, Jr. a fost ucis în atac. Pe 15 iunie, Uniunea Sovietică a invadat Lituania și trupele sovietice au atacat grănicerii letoni la Maslenki. Pe 16 iunie 1940, URSS au invadat Estonia și
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
1941, în timpul "Operațiunii Barbarossa". La început, balticii i-au considerat pe germani ca eliberatori de jugul sovietic. În Lituania a izbucnit încă din prima zi de război o revoltă și a fost înființat un guvern provizoriu. În timpul înaintării germane spre Riga și Tallinn s-au făcut încercări pentru restabilirea independenței naționale și formarea unor guverne noi. Toată lumea spera ca germanii să sprijine independența statelor baltice. Speranțele politice ale balticilor s-au dovedit deșarte, iar cooperarea lor cu germanii a devenit mai
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
Ucraina a căzut în mâinile bolșevicilor. În timpul Directoratului, Camenița a fost capitala de-facto a Ucrainei, după ocuparea Kievului de către comuniștii ruși. În timpul Războiului Polono-Sovietic, orașul a fost capturat de armata polonă, dar a fost cedat Rusiei Sovietice prin tratatul de la Riga din 1921. Polonezii și ucrainenii dominau populația orașului. Ca centru comercial, însă, Camenița a fost un oraș multietnic și multireligios, cu minorități evreiești și armenești considerabile. Sub dominația sovietică, a fost supus numeroaselor persecuții, majoritatea polonezilor și ucrainenilor fiind deportați
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]
-
700 de subunități, dar cercetătorii nu au ajuns încă la o concluzie finală) În timp, partizanii au înlocuit armamentul de fabricație germană cu cel de origine sovietică. Comandamentul central leton a avut un sediu secret pe stada Matīsa Street din Riga până în 1947. În timpul celor aproximativ 3.000 de raiduri efectuate, partizanii au produs victime printre militarii sovietici, cadrele partidului, (în special în zonele rurale) și au produs distrugeri clădirilor oficiale și depozitelor armatei. Autoritățile sovietice au raportat moartea a 1
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
Nicolae Iorga, N. A. Bogdan sau Ovid Densusianu. În perioada interbelică, între anii 1924-1925, apar șapte numere din „Revista română” - publicație lunară de studii, informații și cercetări. În numărul prim, din 1 iunie 1924, va fi publicat poemul lui Ion Barbu „Riga Crypto și Lapona Enigel”, în următoarele semnând Tudor Vianu, un mai vechi colaborator al „Revistei române”, Ion Marin Sadoveanu, Camil Petrescu, Perpessicius, Mircea Rădulescu sau Camil Baltazar. Cea de-a patra viață a revistei noastre s-a consumat în toiul
Revista Română () [Corola-website/Science/305989_a_307318]
-
Monumentul Libertății (în letonă "Brīvības Piemineklis") este un monument de 42 de metri înălțime, în al cărui vârf se găsește o statuie a libertății. Monumentul se găsește pe strada Libertății (în letonă "Brīvības iela") din vechiul oraș Riga. Statuia, uneori numită Milda (zeița dragostei în mitologia baltică), înfățișează o femeie ținând în mâinile înălțate spre cer trei stele, simbolizând cele trei regiuni istorice ale Letoniei: Vidzeme, Latgale și Curlanda-Semigalia. Aceleași trei stele formează și coronamentul de pe stema Letoniei
Monumentul Libertății din Riga () [Corola-website/Science/306065_a_307394]
-
numită Milda (zeița dragostei în mitologia baltică), înfățișează o femeie ținând în mâinile înălțate spre cer trei stele, simbolizând cele trei regiuni istorice ale Letoniei: Vidzeme, Latgale și Curlanda-Semigalia. Aceleași trei stele formează și coronamentul de pe stema Letoniei. Întrucât orașul Riga este unul dintre cele mai faimoase "scene deschise" ale curentului artistic Art Nouveau din Europa și din lume, numeroase clădiri și străzi fiind realizate în această manieră de o întreagă pleiadă de arhitecți și constructori, aspectul general al Monumentului Libertății
Monumentul Libertății din Riga () [Corola-website/Science/306065_a_307394]
-
care au capete plecate și sunt înlănțuite privesc către est. Partea centrală a piedestalului poartă inscripția "Pentru Patrie și Libertate", ceea ce în letonă apare ca "Tēvzemei un Brīvībai". Datorită valorii sale artistice și monumentalității sale armonios integrate în farmecul orașului Riga, monumentul a rămas practic neatins atât în timpul ocupației germane a Letoniei, dintre 1940 și 1945, cât și a celei sovietice, care a fost un pic mai lungă, 1945 - 1991. Deși au existat mai multe intenții clare ale sovieticilor de demolare
Monumentul Libertății din Riga () [Corola-website/Science/306065_a_307394]
-
multor factori. Un element esențial ar fi fost apărarea monumentului, chiar în fața lui Stalin, de către faimoasă sculptoriță sovietică Vera Muhina (1889 - 1953), care fusese nu numai o fostă studentă a lui Kărlis Zăle, dar fusese de asemenea o fiică a Rigăi, fiind născută în acest oraș. Un alt element esențial a fost înșelarea deliberată a cenzurii ocupantului sovietic prin prezentarea unei simbolistici care era perfect posibilă, dar nu fusese niciodată prezentă în mintea realizatorului monumentului. Spre exemplu, cele trei stele din
Monumentul Libertății din Riga () [Corola-website/Science/306065_a_307394]
-
și ministru plenipotențiar clasa a II-a (din 15 august 1944). În paralel cu funcțiile din cadrul Ministerului, a fost trimis peste hotare ca secretar la Legația română de pe lângă Societatea Națiunilor (Geneva) (1933-1935), secretar de Legație la Stockholm (1937-1939) și la Riga (1939-1940). Revenit în România, el a condus Direcția Cabinetului și Cifrului (din 20 mai 1941), Direcția Afacerilor Economice și Administrație (din 23 iunie 1944) și Direcția Personalului (din 1 august 1944). Grigore Niculescu-Buzești a obținut o serie de informații ultrasecrete
Grigore Niculescu-Buzești () [Corola-website/Science/306201_a_307530]
-
începe activitatea diplomatică în calitate de atașat (neretribuit) în cadrul misiunii diplomatice românești din Durazzo (Durrës, Albania). După război, este avansat în funcție, parcurgând toate treptele ierarhiei ministerului de externe, astfel: A indeplinit misiuni diplomatice la Durazzo, Sofia, Atena, Berna, Budapesta, Viena, Washington, Riga, Tallin, Helsinki și Copenhaga. Cele mai importante misiuni au fost cele din țările baltice și cea de la Copenhaga. Este trimis extraordinar și ministru plenipotențiar la Riga (1 iunie 1932-15 septembrie 1935); Tallin (Reval) (1 iunie 1932-1 octombrie 1935); Helsinki (2
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
externe, astfel: A indeplinit misiuni diplomatice la Durazzo, Sofia, Atena, Berna, Budapesta, Viena, Washington, Riga, Tallin, Helsinki și Copenhaga. Cele mai importante misiuni au fost cele din țările baltice și cea de la Copenhaga. Este trimis extraordinar și ministru plenipotențiar la Riga (1 iunie 1932-15 septembrie 1935); Tallin (Reval) (1 iunie 1932-1 octombrie 1935); Helsinki (2 septembrie 1932-1 februarie 1934) și Copenhaga (1 mai 1938-15 octombrie 1939) În data de 10 octombrie 1939, este chemat în administrația central, posibil și datorită apartenenței
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
nu era încă ministru de externe. În acea perioadă, la presiunile Franței, Mihail Sturdza fusese însărcinat de către Dimitrie Ghica, ministrul de externe în funcție, să poarte tratative cu sovieticii în vederea încheierii unui tratat de neagresiune. Negocierile s-au purtat la Riga în mai multe runde. Condiția impusă de guvernul român era să nu fie luată în discuție problema Basarabiei. Cu toate acestea, ambasadorul sovietic, un anume Boris Spiridonovici Stomoniakov, a încercat să introducă această problemă în preambulul tratatului, la care Sturdza
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
în plic sigilat, în care era menționată această problemă, pe care Sturdza, intuind șiretlicul, a înapoiat-o expeditorului fără s-o deschidă. Deși era o problemă de interes național, strict secretă, Titulescu a dat o parte din documentele convorbirilor de la Riga unui anume André Géraud, zis Pertinax, de la ziarul l’Echo de Paris, jurnalist de dreapta cu simpatii pro-bolșevice, stipendiat de ambasada U.R.S.S., care le-a publicat, astfel că întrega lume a aflat că există o "problemă" a Basarabiei de
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
românesc. Aceste planuri s-au dovedit inoperante peste noapte, în momentul în care 800.000 de soldați ai Armatei Roșii au atacat cu cele două fronturi: Belarus și Ucrainean. Acest atac a fost o violarea a Tratatului de pace de la Riga, a Pactului de neagresiune sovieto-polonez și a altor tratate internaționale bilaterale sau multilaterale, la care Uniunea Sovietică era parte.. Diplomația sovietică a pretins că acțiunea ar fi fost justificată pentru "protejarea ucrainenilor și belarușilor minoritari trăitori în Polonia răsăriteană, în
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
a născut într-o familie de germani baltici. Tatăl său a fost un negustor bogat din Letonia iar mama sa era originară din Tallinn, Estonia, care pe atunci făcea parte din Imperiul Rus. A studiat arhitectura la Institutul Politehnic din Riga și ingineria la Universitatea din Moscova, terminându-și studiile în 1917. Clădiri proiectate de el se află încă în centrul Tallinn-ului. În timpul revoluției comuniste din 1917, el a susținut contrarevoluționarii. După victoria comuniștilor, Rosenberg a emigrat în Germania în 1918
Alfred Rosenberg () [Corola-website/Science/305919_a_307248]
-
a fost situat la 7,530 LVL (cu 16% mai mare decât PIB-ul mediu al țării) și 51% mai ridicat decât nivelul PIB al regiunii Courland (4,979 LVL). Dintre orașe Ventspils s-a situat pe locul doi, după Riga (LVL 11,163). Alți indicatori economici de creștere sunt investițiile non-financiare și indexul comparativ. Asemenea PIB-ului, acesti indicatori au fost calculați doar până în anul 2007 la nivel de orașe. Investițiile non-financiare din Ventspils în anul 2006 au valorat 155
Ventspils () [Corola-website/Science/305308_a_306637]
-
Au izbucnit greve masive în Sankt Peterburg imediat după evenimentele din Duminica Sângeroasă, implicând aproximativ 400.000 de muncitori până la sfârșitul lunii ianuarie. Acțiunile protestatare s-au răspândit rapid în centrele industriale din Polonia, Finlanda și din Țările Baltice. În Riga, 80 de protestatari au fost uciși pe 13 ianuarie (), iar, în Varșovia, după numai câteva zile, peste 100 de greviști au fost împușcați în timpul unei demonstrații. Până în februarie au mai fost greve în Caucaz și în aprilie în Urali și
Revoluția rusă din 1905 () [Corola-website/Science/301455_a_302784]
-
Vice președinte al Comitetului de Conducere al Uniunii Artiștilor Plastici din Moldova Expoziții solo: Expoziții în grup: Din 1956 - participă la toate expozițiile de Artă Plastică din Moldova și la cele organizate cu prilejul zilelor culturii moldovenești la Moscova, Tallinn, Riga, Baku, Tașkent, Erevan, Odesa, Lvov, Cernăuți, Minsk Tabere de creație: 1960 - Ordinul "Insigna de Onoare" 1978 - Maestru Emerit al Artei din Moldova 1989 - Artist Plastic al Poporului 1998 - Ordinul Republicii Lucrări în colecții publice Moldova, Rusia, Ucraina, Belarus, Bulgaria Lucrări
Mihai Petric () [Corola-website/Science/299988_a_301317]
-
2001). Debutează cu prima expoziție personală în anul 1935, în orașul său de baștină - Cetatea Albă (Belgorod-Dnestrovsk). Abia în 1965 vernisează o nouă expoziție solo, de această dată la Baku, (Azerbaidjan). În 1968 merge la Tallinn, la Tartu (Estonia), la Riga și la Liepăja (Letonia). În 1973 ajunge la Vilnius (Lituania), iar în 1989 la Kiev (Ucraina). În 1992 se expune la Bacău, București (România) și Chișinău (R. Moldova). În 1996 și 1997 mai vernisează câte o personală la Chișinău (R.
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]