7,490 matches
-
putea decide la care să se oprească. Pictor, grafician fiind, mă gândisem mai demult că volumul, volumele lui vor fi neapărat ilustrate inspirat de însuși Filip Köllö. Și am încredere că o să iasă un lucru deosebit de inspirat. (Filip Köllö, Ploiești) * Risipiți-mi, rogu-vă, micile nedumeriri pe marginea comportamentului dvs. bizar, din scrisoarea cu care însoțiți, vizibil ambetată poemele iubitului poet pe care l-ați descoperit, nu precizați când și în ce misterioase împrejurări. Ziceți așa, că "totul a început la
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8852_a_10177]
-
în același timp și o poezie de factură rimbaldiană, alogică, fără conexiune și, deseori, fără referință; el construiește peisaje imaginare suspendate în afara oricărei realități tangibile, plăsmuiri care se reazemă doar pe propria lor forță impresivă și expresivă - și care se risipesc subit pentru că privirea nu reține decât ceea ce recunoaște:... "și seara mă descrie frumos pe nicio pânză" (Invocație nimănui). Din când în când, aceste secvențe ajung - printr-o fericită juxtapunere și mai ales concentrare - la un sens profund, poetic și memorabil
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
vechi și noi. Faima se-ncheagă, cu lustrul ei pus peste mizerie. Citește la Teatrul Național, tras în scenă de Ionel Teodoreanu și plătit de Rebreanu, la Maria Filotti i se cedează un spectacol: "Mi-e rușine de lumina artiștilor risipită pentru fărîma de om cu numele meu." Pînă la sfîrșit, un marginal, un intrus, tîrîind în altă lume un rău destin romantic. Oameni și șoareci se ridică/ Dar vin nenorociri și strică/ Tot ce clădesc. Concluzia lui, ultimul rînd al
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
sunt prea multe lucruri de spus. O sumară răsfoire a antologiei lui Eugen Negrici, Poezia unei religii politice. Patru decenii de agitație și propagandă (Editura Pro, 1995) - dublată, eventual, de lectura memoriilor Ninei Cassian, pentru o privire din interiorul fenomenului - risipește din fașă orice iluzie cu privire la vreo eventuală revelație este-tică, susceptibilă a fi produsă în post-moderni-tate de avânturile sta-hanoviste ale versificatorilor din anii de glorie ai "dictaturii proletariatului". Despre Emil Brumaru (n. 1939), unul dintre poeții de primă mână de azi
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
suplimentare. - Trebuia să te oprești, zice Ivă sfătos. Era stricată mașina. - Cum să mă opresc, după ce băgasem o sută de șilingi, răspund eu prompt. Și aici vroiam să ajung. Asta am făcut și în viață și din cauza asta m-am risipit și am săvârșit toate acțiunile dacă nu nesăbuite în orice caz inutile, "de risipire" de până acum. N-am vrut să câștig neapărat (ori am vrut și asta), în orice caz am vrut să recâștig ce-am pierdut. Nu mă
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
1998, într-o colecție de buzunar, iar ceea ce fusese o carte pentru inițiați a devenit o operă care se studiază la școală. Iar școala poate distruge un autor ca Mateiu Caragiale prin banalizare și prin acel efect de semioficializare care risipește aura esoteric-perversă din jurul unei cărți de intens rafinament precum Craii de Curtea-Veche, școala are darul de a transforma dificultatea, raritatea, aluziile subtile și prețiozitățile stilistice în ceva arid și plicticos."(pag. 11) Subscriu fără nici un dubiu la o asemenea fermă
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
se întâmplă dincolo de Cortina de Fier, gazdele amabile - fie ei universitari, editori, jurnaliști sau funcționari culturali - încep a-i privi cu ochi străini și goi. Deoarece acești meteci au nesuferitul obicei de a le vorbi prost limba și a le risipi iluzia internaționalismului umanist-socialist. Dreapta fiind complet discreditată în Franța postbelică și apres de Gaulle, nimic nu se mai poate întreprinde și câștiga de pe pozițiile ei. Un gauchism cvasigeneral, care ajunge să-l scoată din minți pe Dumitru }epeneag (altfel, un
Imposibila întoarcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8886_a_10211]
-
Angelo Mitchievici Filmul lui Henckel von Donnersmarck a obținut un prestigios premiu Oscar pentru cel mai bun film străin, premiu întru totul meritat pentru un film care mai risipește iluziile în legătură cu ceea ce a însemnat regimul comunist pentru țările peste care a căzut cortina de fier a URSS. Căpitanul Hauptmann Gerd Wiesler (Ulrich Mühe) sau agentul HGW XX/7 lucrează pentru Stasi, poliția politică a fostei RDG (Republica Democrată Germană
Sonată pentru oameni buni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9779_a_11104]
-
clasici (preferințele sale sunt, de departe, Dostoievski și Cehov). Există destui cititori (ocazionali? superficiali?) pentru care Emil Brumaru are aproape exclusiv reputația unui poet pornografic. Lirica sa erotică, tot mai vizibilă în ultima perioadă grație antologiilor de autor și poemelor risipite în paginile revistelor literare și chiar glossy, nu așază vălul pe fața cuvintelor tari, sexele sunt expuse pe galantar în toată splendoarea lor grețos ispititoare, iar unele gesturi sunt în pragul scatologiei (adulmecarea cu nesaț a chiloților nespălați ai servitoarei
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
amănunte incomode, cititorul asistă la rememorarea unor destine pe care personajele le povestesc cu propria gura, sub imboldul catharctic al confesiunilor mîntuitoare. Și astfel, din mărturisire în mărturisire și din defulare în defulare, tensiunea dintre cele două venerabile doamne se risipește treptat, astfel că, din cît de dușmance și rivale erau la început, la sfîrșitul cărții se vor regăsi într-o concordie amicală și senină, așa cum le stă bine tuturor romanelor proaste a căror poveste trebuie, în mod fatal, să se
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
sunetelor, iar transcrierea istoricilor nu era foarte riguroasă. Astăzi, sursele istorice pot fi foarte utile în studiul sintaxei sau al pragmaticii, în care esențială este organizarea textuală și raportarea la context. Într-o rapidă trecere în revistă a "bibliotecii românești" risipite în Internet ar mai fi multe de pomenit: manuscrisele eminesciene fotografiate de la Biblioteca Academiei, edițiile școlare de clasici (de pe CD-ul mai vechi al Editurii Litera Internațional); colecțiile începute bine dar necontinuate din diferite motive (biblioteca.euroweb.ro, proiectul Dosoftei
Prin bibliotecile internetului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9920_a_11245]
-
prima ei moarte. "Ce greu e să te desparți de casa în care ai trăit o viață și ai dat naștere la patru vieți" a spus bunica atunci când a murit a doua oară împreună cu casa. "Ce greu!" și s-a risipit odată cu curcubeul. Eu treceam pe străzi apăsând pe întrerupătorul de vedenii care în cazul meu erau niște cu totul și cu totul nesfârșite ferestre similare mânjite de arhitectura urâțeniei triumfale, îmi treceam lăbuțele peste ochi ca o pisică și vedeam
Casa ucisă by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Journalistic/9940_a_11265]
-
se pierde în ceață, iar procedeul suprarealist de ordonare a paginilor după principiul loteriei, pare a fi regula de bază. De altfel, autorul are și o explicație rațională pentru evidenta lipsă de coerență logică a fragmentelor: vântul i-ar fi risipit paginile manuscrisului, pe care le-ar fi strâns și predat editurii în ordinea în care au fost recuperate. Așa se face că romanul are vreo două încheieri, după bibliografia selectivă (element cu totul neuzual în cadrul unui roman, dar menit să
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
să mai citească, să citească și mai încolo. Eu scriu în continuare. Pentru că am mers mai departe. Am ajuns la un tărâm cu verdeață măruntă, plante de care nu mai văzusem până atunci, cu frunze rotunde și adunate în smocuri, risipite pe stânci, din loc în loc. Vârful muntelui se termina undeva în roci colțuroase, pe care creșteau răzleț ierburi, mușchi și palmieri mici. Dincolo de stânci, se zărea oceanul. O întindere imensă de apă, valuri înspumate și orizont unde lumina gălbui devenea
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
tresalt și să strig de fericire, Dar simt și suferința, inexplicabila durere. Este cumplit să-mi chinui interiorul cel pribegit Cu amarele păcate în fiece zi, la nesfârșit... Ce pot să fac atunci când vreau și nu pot? Prea multă dorință risipită in văzduhul tot... Eliberez freamăte, disperare și suspine Iar voi nu aveți parte de ceea ce vi se cuvine. Iubesc tot ce se perindă-n juru-mi îngust, Dar cine poate stăpâni frica pe care o gust? Vine si noaptea peste posibilul
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
nu doar un sunet. Uităm să respectăm ce avem mai de preț: În loc de iubire oferim mizerabilul dispreț! Aplec ochii în pământ, îndur, sper și aștept... Este secetă de armonie de parcă ar fi deșert... Prea mult suferă unii având o viață risipită în chinuri, Pe când alții au multe agoniseli față de cele necesare... Plăceri îndelungate sau lacrimi curgând ca infinite râuri? Viață saturată sau o clipă interminabilă ce doare? Încă... Și încă un oftat ce-mi răcește tristețea Și încă o iluzie atât
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
omului. Și e păcat de munca ei. Ca să și facă o nouă casă e foarte greu și pierde perioada clocitului. Am coborât ca un hoț prins asupra faptei. Atunci mi-au venit în minte imagini cu case luate de ape, risipite la cutremur și am simțit gustul amar al lacrimilor celor care și-au pierdut casa. Cu ce era o pasăre mai prejos decât un om? Peste câteva săptămâni din cuibul așezat în vârful copacului se auzeau glasuri firave de puișori
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
marelui model, și în cel al bibliografului bărbos de la Iași, există. Ea nu contestă nimic la suprafață și nu distruge, cu o retorică a penalizării, formulele consacrate. În schimb, dislocă noțiunea de poezie, luându-i acesteia centrul de greutate și risipindu-l, pulverizându-l pe toată întinderea textului. Imaginile cardinale și seriile tematice, simbolurile, tropii, rima, ritmul dispar din pagină ca și cum și-ar fi dovedit tot mai mult inutilitatea. Constantin Acosmei se dispensează de ele treptat, evoluând dinspre niște "margini" mai
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
se trezi din vis/ el crezu că toate simțurile sale/ sunt atât: o umbră și nici eu că mi-s/ decât iubire albă a spațiilor goale" (Iubire albă a spațiilor goale), ori "părea că nu sânge, rășină-nghețată mi se risipește-n artere,/ în oase - doar vânt" (Labirint). Veritabilul poet care este Ioan Flora poate fi reperat în nenumărate locuri de elecție ale acestei cărți lapidare, prin specifica sa rostire "mută", indisolubil legată de corelativele sale obiective, precum acea prăbușire (de
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
pe rând paznicii singuratici ai farului - /grădina din spatele stației de salvare/ urcă treptele albe acum -/în urma lor timpul/va apăsa pe butonul sticlos al soneriei". Nichita Danilov: "Aburi ușori vor pluti/ în semn de întrebare/ și în loc de răspuns/ se va risipi peste lac/ un stol ciudat de lebede seara/ tulburându-mi amurgul și apa,/ nu chipul". Ion Mureșan: "De-a lungul mâinilor treacă privighetoarea roșcată,/ umble nestânjenite prigoria, neagra/ și lacoma mierlă, printre cearșafuri,/ salte peste capul meu păunul și gaița
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
existențială brută în literatură semnificativă și expresivă. Până la urmă, un termen ca autoficțiune și o colecție ca Ego-proză i se potrivesc perfect autorului nostru care își propune să scrie, în timp ce trăiește, chiar despre ceea ce trăiește. Și care, pentru a nu risipi cu totul confuzia legitimă a lectorului, anunță senin că începe "așa, din mai multe părți", până depistează o anumită ordine. Proză și jurnal, ficțiune tratată cu minuție documentară, O limbă comună își înglobează, ca orice text postmodern care se respectă
Un testament literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8982_a_10307]
-
prin relieful substanțial și expresiv acordat ocazionalului. Constanța înfiorării apare alimentată de convingeri fundamentale, în afara cărora nu s-ar putea susține nicidecum. Scriitoarea pare o profetă - dacă asta i s-ar îngădui unei femei - a mântuirii morale a neamului său risipit de vrajbă. Scrie meditații de o vie și emoționantă atitudine, la limita dintre tabletă - specie articulată înalt expresiv de sudicul Arghezi - și eseu. Dar particularitatea sa este adaptarea la stilistica tolerată, aceea a sugestivității metaforice, totuși transparente. Blandiana e, îndeosebi
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
găsească pe fata lui Verde Împărat sau chiar tinerețea fără bătrînețe?... Privind "Telefonu', omleta și televizoru'", am înțeles, iarăși, că nu prea mai spunem povești. Că, nespunîndu-le, am pierdut din voluptățile statului împreună, al strînsului laolaltă. Că, în consecință, ne risipim, ne îndepărtăm unii de ceilalți, noi de noi înșine, ne diluăm, ne însingurăm. Trist și iremediabil. Din centru, povestitorul se deplasează spre margini. Se cocoață, sau nu, undeva și începe să analizeze, să interpreteze ce vede. Să clevetească. Asta e
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
și cu ochii ăia mari și verzi de femeie-pisică. Era zveltă și arcuită trainic, era chiar așa cum spusese părințelu', și tocmai că ne răzbise setea (...) A dat foamea-n sete, da' numaidecât e gata și masa. Pe cimentul podelei era risipită sfărâmătura de pământ bătătorit pe alocuri cu tălpile. Până la glezne i se cunoșteau urmele semnalelor fiului ei, contrastând cu albeața strălucitoare a gambelor și pulpelor ce păreau să tresară imperceptibil. Se învârtea ca un animal într-un țarc cu pământ
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
neplăcută pe care ți-o dă gîndul că războiul, departe de a se fi încheiat, se desfășoară cu vigoare chiar în zilele noastre; în al treilea rînd, nu-ți poți reprima gustul unei dezamăgiri tardive constatînd cîtă energie s-a risipit pentru atingerea unui deznodămînt care a fost mereu același: cadrul oficial de manifestare a unei credințe a dispărut - instituții, funcții, practici, ceremonii -, dar substanța a rămas aceeași, și anume un sentiment colectiv a cărui intensitate a fluctuat după concursul de
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]