790 matches
-
Corinei era roșcat când mi-a spus noi nu mai putem fi împreunè, așa nu mai merge! De ce? What is love, anyway? Angel mè întreabè acum și poate Corina i-ar fi rèspuns ce nu este dragostea, dragostea nu este risipire! Who knows?! tastez eu jucându-mè cu Angel, cine știe! Corina s-a cèsètorit între timp și are un bèiețel de doi ani, n-o mai iubesc! de fapt, sunt programator, Domnu’ Matei mai stați? mè întreabè la telefon portarul, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
la baza indestructibilè a societèții noastre, care societate zèdèrnicește planurile de cucerire mateianè, anunțând imperios și fèrè vèrsare de sânge apusul celei de-a două perioade mateiene, Dixit! Dar Matei va declanșa butonul nuclear din suflet, anihilând totul și, dupè risipirea norului atomic, va declara o nouè erè, era post-nuclearè, era post-AnM, apoi, la chemarea Microsoft se va duce în America împlinindu-și visul de informatician și de român aspirant la America, un vis la pètrat care face cât o existențè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
disperseze pe o cât mai mare întindere de teren. Rezultatele pozitive ale acestui mod de a proceda pot fi evaluate din compararea mortalității înregistrate în stânga și în dreapta Milcovului, știut fiind că numai în Țara Românească s-a aplicat consecvent măsura risipirii temporare a populației: din cei 32 000 de locuitori ai Iașilor au murit 2 887, dar din cei 95 000 de locuitori ai Bucureștilor au murit numai 1 674. Interesant este și amănuntul statistic că în Principatele Române, unde dispersarea
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
s-a despicat pământul, să ne Înghită pe amândoi, nelăsându-ne timp să conștientizăm ruptura definitivă... De ce?! Nu știu dacă universul a rămas surd și orb la zbuciumul meu sfâșietor... Ningea bezmetic, ningea trist și Înduioșător peste Întregul decor al risipirii fără de rost. A doua zi, În jurul orei 11.00, m-a sunat să mă anunțe că pot veni pentru a-mi lua În primire cheile de la casă. Am alergat cât am putut, alunecâd ades pe zăpada moale sub care se
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Ce face armata principală? Blestemau armata lui Hideyoshi pentru întârziere, dar nu puteau decât să scrâșnească din dinți. Akechi Mitsuhide, care încă se mai afla la tabăra sa principală din Onbozuka, auzise despre moartea lui Matsuda Tarozaemon pe Tennozan și risipirea trupelor lui. Își reproșa că judecase greșit timpul propriei sale comenzi. Știa prea bine că, din punct de vedere strategic, exista o mare diferență între a lupta având muntele Tennozan sub controlul oamenilor săi și a se confrunta cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Gheorghiță și a atâtor foști deținuți, poezia Amin constituie o mărturie de o fidelă autenticitate, spontaneitate și talent incontestabil: “De-aș avea o pană de înger și cerneală de bezne, poate că atunci mi-ar fi lesne să-mi adun risipirile, să-mi scriu amintirile și să spun tuturor: de ce sânger. Era o noapte jefuită de stele!... la fereastra nădejdii, zăbrele la ușa salvării - lacăte, iar frunțile noastre palide înnoptaseră toate. Când deodată din mijlocul nostru, izbucni ca o flacără neagră
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cât și modurile lor de combinație se pot calcula a priori și rezuma într-un număr oarecare rezultă renumitul postulat: "că tot ce este posibil - va fi". Concentrând așadar viața pământului nostru ca individ planetar în icoana nașterei, trecutului și risipirei sale, vom avea în mare ceea ce este viața omului mic - un trai individual de-o durată în raport tot atât de scurtă ca ș-a fiecăruia din noi. Văzând însă de pe formațiunea sistemelor dintr-o negură indiferențiată o icoană a formărei pământului
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nenumărate evuri peste pământurile planetei, iar firul de iarbă a rămas același, urmărind îndeaproape formarea noii rase umane dintre care doar câțiva vor fi aleși să servească la ridicarea „Celui Căzut” - firul exilat a cărui pedeapsă se va rupe odată cu risipirea ultimei impurități a planetei pe care a fost pedepsit să o purifice, pulberea de stele căzută în păcatul unei planete pe care a fost pedepsit să o curețe de păcat prin cei aleși, capabili să citească secretul zeilor, cei care
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aflat ne-au rămas atâtea amintiri comune și o despărțire greu de îndurat Nu am ce să-ți iert nu ai ce mi ierta ne-am iubit prea mult și prea târziu viața mea de-acum de-acum viața ta risipire-n toamnă Când îți scriu ochii mei s-au îmbrăcat în gri să jelească toamna despărțirii noastre nu-ți mai sunt iubire tu n-ai să-mi mai fii îngerii ne-au prevestit dezastre Aprilie, ultima ninsoare Iubirea mea sunt
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Iubirii mele-i dă tu glas Tăcerea-mi nimeni să o știe Din viața mea tu fă popas Sau pierde-mă în galaxie. Potrivire Sunt eu, ești tu, e potrivire? Răspunsul vom afla în timp. Căci cine-ar vrea spre risipire în inimă să nasc-un spin? Să ningă stele căzătoare Și-n dimineți, priviri cuminți Ți-or aștepta cu-nfrigurare Sărutul buzelor fierbinți. Și visul meu mustind a verde Să ți-l închin tăcut, mă lasă. Și prinde-mi mâna
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
o stare profundă de transă indusă prin „poziția nemișcată fără a face nimic”, întărindu-și astfel spiritul-corp, în același fel în care un halterofil își întărește corpul cu ajutorul exercițiilor fizice. În momentul morții, adeptul pătrunde în entitatea spirit-corp, evitând, astfel, risipirea conștiinței și atingând nemurirea spirituală. Această cale este adecvată doar pentru călugări și sihaștri, deoarece presupune zeci de ani de devotament disciplinat, un curaj și o dedicare deosebite și un profesor calificat. Acesta din urmă este foarte greu de găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
caos semeni stele - sfânt și mare, Din ruinele gîndiri-mi o, răsari, clar ca un soare, Rupe vălur-le d-imagini ce-te-ascund ca pe-un fantom; Tu, ce scrii mai dinainte a istoriei gândire, Ce ții bolțile tăriei să nu cadă-n risipire, Cine ești?... Să pot pricepe și icoana ta... pe om. Fulgeră-n norii de secoli unde-ngropi a ta mărime, Printre bolțile surpate să mă uit în adîncime: De-oiu vedea a ta comoară nu regret chiar de-oiu muri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și viața și penele, iar pe tăblița lui se putea citi: „Ăsta a plecat primul“. Sara și cu ai săi plecară așadar fără să se mai uite înapoi; era scris că aveam să-i ajungem curând din urmă pe drumul risipirii. ANUL SĂRBĂTORII MIHRAJAN 896 de la hegira (23 octombrie 1492 11 octombrie 1493) Niciodată, începând din anul acela, n-am mai cutezat să rostesc în fața tatălui meu cuvântul Mihrajan, atât de tare îl cufunda în cele mai dureroase amintiri. Și niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că ar fi fost așa, ce se poate Întâmpla? Creștinismul se va nărui? Poate că da, poate că nu. Dar cu sau fără creștinism, omenirea merge Înainte. Ea n-a Început cu Hristos și nu se va sfârși odată cu eventuala risipire a credinței În El. Va arăta altfel, dar nu va Înceta să existe. Credința În zei a egiptenilor, a indienilor, a perșilor, a grecilor sau a romanilor a fost la fel de puternică odinioară cum este acum credința În Isus, În Buddha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
după ce-i treceai pragul. Multă vreme, înfiorat de umbrele venind dinspre capătul aproape nevăzut al acelei săli de librărie, nici nu îndrăzneam să mă avânt prea departe. Mă opream la primele rafturi, răsfoiam cărțile aflate la îndemână, mă bucuram de risipirea lor după legile unui hazard de tarabă și ezitam îndelung până la a mai face un pas în interiorul acela de umbre mirosind a motorină, a praf, a hârtie cu cerneluri amețitoare. Ani mulți, librăria aceea a fost o legătură tainică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-mi descriu aproape patruzeci de ani din viață. De la primul film văzut la cinema „Victoria“, Ocolul Pământului în 80 de zile, cu berea băută la „Gambrinus“ - aveam 15 ani - și cu multe multe alte cadențe de pași, de zile, de risipiri. Nu sunt pregătit pentru așa ceva. Mi-i teamă parcă să intru în mine, să mă apropii de mine. Încă nu sunt pregătit pentru amintiri. Răscolesc doar cuvintele, cu acea nepăsare a unui meșter olar care frământă argila, nehotărât încă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cuvintelor, răsfățuri ale îmbinării lor. Sunt, de fapt, proiecții ale fantei prin care timpul umple textul, revărsându-se peste mine, glob luminos, desăvârșit, închis în sine și nemărginit. Simt doar. Simt cum coborârea în text te-adună din nisipuri de risipiri. Și înțeleg acum ceea ce odinioară mi se părea stupid, ridicol. Multul Lumii ți-a fost dat din începuturi și nu l-ai văzut. L-ai căutat în afara ta și el mereu a fost în tine. Te-a născut timpul, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
puteam aduce spre noi, avizi de sevele clipei și nepăsători la durerile reale ale Lumii. Nu aveam istorie. Nu aveam bani. Aveam doar imensa plăcere a timpului care numai și numai pentru noi parcă fusese născocit și dat nouă spre risipire. Îmi părea rău să-l fi supărat pe Matvei, mai ales când încă mai aveam de băut împreună și, în special, nici prin gând nu-mi trecuse că aș putea face intenționat vreo aluzie la Basarabia. Mă durea prea tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a povesti și nici nu mă interesa pe atunci. Dar în acea dubă-dric, ascultându-l pe șofer, intuiam, simțeam fermecat cum viețile se pot ordona în poveste, cum există un cineva care le apropie, le unește, le adună din toată risipirea lor, dându-le lumini noi, făcându-le parcă mai adevărate decât au fost atunci când se trăiau, când seva lor încă era vie, curgătoare. Acum, trecând prin aceste locuri, văzând cum viața mea atât de mult s-a legat de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trăi din lefuri de nimic, de a mă hrăni cu fărâmituri și de a nu-i invidia altuia reușita. Mi-a dăruit adevărata putere de a nu fi singur, chiar în grele clipe de însingurare. M-a adunat Biblioteca din risipiri, m-a primit întotdeauna răbdătoare, îngăduitoare, lăsându-mi mereu lumini în cele mai pustiitoare rătăciri ale beznei. M-a adunat mereu din risipiri, redându-mă din cioburi, sprijinindu-mă să mă înalț, să fac iarăși acel dintotdeauna greu, copleșitor, nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
putere de a nu fi singur, chiar în grele clipe de însingurare. M-a adunat Biblioteca din risipiri, m-a primit întotdeauna răbdătoare, îngăduitoare, lăsându-mi mereu lumini în cele mai pustiitoare rătăciri ale beznei. M-a adunat mereu din risipiri, redându-mă din cioburi, sprijinindu-mă să mă înalț, să fac iarăși acel dintotdeauna greu, copleșitor, nou pas întru coborâre. Biblioteca, într-un minunat fel, cu blândețe și statornică îngăduință, mi-a îndrumat pașii spre drumul care duce spre Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fost cândva, să-l preumblu pe unde odinioară a rătăcit, să-i relev acum taine pe lângă care a trecut. Viața ta, privită astfel din chenar de pagină, devine coerentă, căutările prind a se ordona în povești, mozaicul se întregește din risipiri și, cum un altul a spus-o de demult, desenul din spatele covorului capătă contur deslușit. Scriind, am rătăcit ieri prin Cișmigiu. Aș putea continua cu alte și alte astfel de evocări - fulgerări ale trecerilor mele pe aleile lui, cu zăbovirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
te scalzi în ficțiunea altuia. Plăcut este gândul că, astfel ordonată, viața ta devine coerentă, nimicnicia își capătă sens, iar Luminarea veni-va ca un sfârșit firesc. Neplăcută este însă povara conștiinței că ai trăit alandala, bucurându-te doar de risipire. Deși, iată, și din risipă se poate umple golul... 31tc "31" E prima zi de Paște. Ascult la radio cântece de temniță, povara luminoasă a unor suflete chinuite pe nedrept. De fapt, nu sufletele au fost chinuite, ci trupurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu cer socoteală pentru neputințe; paradisul este, deci, al rataților. * În bestiarul uman, cel mai pitoresc se situează aventurierii, boemii, pe care nimic din adâncuri nu îi poate ține să își consume energia sufletească într-o continuă caval cadă a risipirii, a schingiuirii prin excitante, într-un sfâșietor asalt imaginar asupra existenței, în care epuizarea împinge ființa spre revelații care exclud orice împlinire, dar nu zădărnicia și deloc desăvârșirea. Acești oameni sunt o introducere anarhică la sfințenie. Veritabili avocați ai oralității
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
doar pe sine în oglindă, nu a priceput despre ce vorbește. „Să uiți ce e graba și să decretezi încetarea tuturor imperativelor” nu înseamnă să nu faci nimic, ci dimpotrivă, să faci doar ceea ce este de făcut. Înseamnă să eviți risipirea prin îmbulzeală și pierderea sensului prin exces de căutări. „«Să încerci mereu, să eșuezi mereu» - frază care exclude repaosul pentru cineva ca Peter Stein. În schimb, Brâncuși, el știa să se odihnească”, ne asigură George Banu. Iată un „țăran” devenit
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]