899 matches
-
unitatea noastră, simțirea că suntem aceiași ce am fost și-nainte de 10 ani; identitatea noastră este o idee, este o poziție încremenită a sticlelor caleidoscopului, un monogram sub care adunăm ca sub un titlu și punem în legătură frunzele risipite ale vieții noastre. Dar nu că doar am fi activi la toate acestea. Numai în somnul adânc, în visul clar asemenea vederei obiectelor sub apă -asemenea orașului pe care, după povești, îl vezi cu case, strade, biserici, oameni în fundul unui
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
în cea politică. luptătorul Poetul filozoful * Redă-mă neființei 5000000: 50 000 * O frunte boltită (N. [aturi] C. [atilinare]) (p. 227) Sunt atâția oameni cu priviri mari încît n-a mai rămas nimic cu privirea mică, îngustă, însă sigură a risipitelor referințe reale. Dacă privirea e folositoare ca centru într-un organism, ea trebuie să dispuie însă și de organe sigure și precise în funcțiunea lor, organe a căror ochi să fie numai pentru micul *** de care sunt legate. Însă un
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cu coadă și creastă de foc, care striga din cer, începură să se împrăștie în neorânduială, unii aruncîndu-și armele la pământ. Acum, Auta era încredințat că robii vor ajunge în Marele Oraș. Și numai după ce văzu armata atlantă cu desăvârșire risipită, cârmaciul, fără a scoate o vorbă, întoarse luntrea spre miazănoapte și zbură către Piscul Sfânt. Zborul se petrecu în tăcere. CAPITOLUL XXIII Străinii se aflau pe Piscul Sfânt de aproape două luni. În acest răstimp se petrecuseră mai multe întîmplări
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
loc de verdeață promis și găsit În modul cel mai neașteptat acolo unde toată suflarea poate avea acces fără restricții. Ar putea dacă, măcar din cînd În cînd, s-ar lăsa la mila Domnului. cutia milei - prin gazonul schitului bănuți risipiți Doina Bogdan Wurm Ceainicul de-argint teiul Înfloritbunicul nu mai vinde ceainicul de argint Cornel C. Costea Nu știm precis cum se conjugă teiul Înflorit cu hotărîrea bunicului de a nu mai vinde ceainicul de argint. Există, dincolo de simetria dintre
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de V. A fost distrusă de excavările făcute pentru pod și canal. Resturi ale acestui complex au apărut sub podeaua L3, constând într-un singur fragment masiv de lutuială arsă, provenit de la distrugerea pereților, ca și din plăcuțe de vatră risipite. Locuința nr. 8. A fost identificată în sectorul de V, între m. 5,50 și 14,50 (pe direcția S) și pe o distanță de 7,50 m, pornind din malul Bahluiului (pe direcția V E) și prezenta un inventar
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
respectăm; verificarea este deci o chestiune a întregii noastre vieți. Nimeni nu poate scăpa de asta. Oricine pretinde că acționează într-o modalitate liberă de valori nu va găsi nimic"284. Astfel, încă un pas înainte spre pozitivarea ideologiei pare risipit, din moment ce suntem prizonieri ai cercului ce promite să "închidă" imaginarul social în dialectica dintre ideologie și utopie. Mai departe, asta face ca, din punct de vedere moral-politic, riscul ca elementele "patologice" ale ideologiei și utopiei să reapară în diferite momente
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
a limbilor prin coborârea lui D-zeu din cer denotă limbile spirituale după înălțarea cuvântului încarnat și semnifică predicarea Evangheliei în comunitatea bisericii” (p. 188); „După cum îmi apărea mie, confuziunea limbilor însemna mistic reunirea limbilor în Biserică și a fiilor risipiți ai lui Adam, prin cuvântul Sfintei Evanghelii, în unanimitatea carității, în mărturisirea adevăratei credințe a aceleiași buze (peste care D-zeu clădește turnul bisericii Sale), în același dialect spiritual, adică în speranța neclintită, perfect instruiți, vorbesc patria, adică limba cerească
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Editura Minerva, București, 1983, p. 418. 90 Ibidem. 91 Este de remarcat slăbiciunea declarată a autorului, ipostaziat sau nu în naratorul Nenea Iancu, pentru meniurile sofisticate, așa cum reiese și dintr-o confesiune mai puțin citată dintr-un subcapitol din Notițe risipite, în care reiterează ideea șantajului prin exploatarea acestei pasiuni: "Dar infamul mă știa că sunt o bestie lacomă de lucruri delicate, mi-a arătat, cu rafinerie infernală, o strălucitoare perspectivă stridii, icre moi, un mușchiu de căprioară împănat, un Cotnar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ardeau stelele, cu o lumină albastră. Dintotdeauna îmi plăcuse să-mi dau capul mult pe spate și să privesc harta cerului, cu țări, continente, insule și dominioane de stele. Unele mari cât niște ochi și aruncând limbi de foc, altele risipite ca făina pe bleumarinul iluminat. Privindu-le, simțeam lumina lor adiindu-mi pe față caldă și parfumată ca un vânt de primăvară, și-mi plăcea să-mi văd în imaginație fața străvezie, ascuțită, devenită bleu deschis ca un ochi întors
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
totdeauna îi aveți cu voi și, oricând voiți, puteți să le faceți bine, dar pe Mine nu mă aveți totdeauna, Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte a uns trupul Meu, spre înmormântare, Lecția de dragoste a Mântuitorului, risipiți, dați totul celuilalt, ca și cum ar fi mereu pentru ultima oară, dragostea nu se zgârcește, nu se măsoară, dragostea cheltuie trei sute de dinari pe mirul cel mai de preț, când vorbea părintele Ioan aveam deja în minte tabloul, femeia și Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
i-a zâmbit relaxat. Arăta atât de prietenos, încât era greu să-l iei în serios. Ceea ce a stârnit un șir de gânduri dezamăgitoare în mintea ei. Nu îi plăcea de el. Toată emoția aceea emanată în așteptarea telefonului lui - risipită. S-a chinuit și mai mult, trecând, în gând, de la pistruii lui la sentimentele ei. Nu, în mod clar nu îi plăcea de el. Părul ar fi putut rămâne pe picioare. Ted putea să nu se fi dus rușinat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
sunteți și voi acum -, erau niște obstacole în calea lui Tiberius. Primeau o mulțime de prieteni, familii care aveau vechi legături cu a noastră, amintirile unor bătălii comune. Erau fiii senatorilor și cavalerilor ce fuseseră masacrați neînarmați la Perusia, susținătorii risipiți ai lui Marcus Antonius. Erau Cornelius Scipio, urmașul cuceritorului cetății Carthago, Appius Claudius Pulchrus, care fusese adoptat de Marcus Antonius, Sempronius Gracchus, urmașul tribunilor plebei, și Quinctius Sulpicianus, consulul... Nu uita numele astea, scrie-le și ascunde-le. Nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
când s-a refăcut și s-a studiat imensa hartă a Romei sculptată în piatră de împăratul Septimius Severus oamenii au înțeles că zona aceea plină de ruine fusese, la jumătatea secolului I, grandiosul templu isiac. Astăzi, prețioasele lui rămășițe risipite constituie unul dintre cele mai surprinzătoare itinerare ale Romei. Mensa isiacă. Senatorul Saturninus voia să distrugă minunata masă isiacă, însă nu a reușit; în 1527 - pe când, sub privirile papei, palatele și bisericile Romei erau jefuite de acei Landsknechts conduși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să mori, de ce nu te arunci în stradă? Eu nu pot să despic cu securea fruntea ta de fier, fiindcă nu am descoperit între strămoșii mei, nici un pensionar al ocnei. Crapă-ți capul singură, ca să pot citit în creierii tăi risipiți, cruntul adevăr pe care mi-l ascunzi de atâta vreme”. „Să vezi cum a fost”, scâncea Gloria. Atunci răcneam să tacă. Nu vreau să știu la ce se gândește femeia mea, atunci când își freacă buza maxilarului inferior, trecând de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
din sală Întorcând capetele să comenteze pe șoptite, făcându-și vecinii să zâmbească, iar când un glas de la galerie intonă binecunoscutul refren: „De unde-ai pălăria?“, de peste tot se auziră hohote de râs. Câtă iluzie dramatică mai avusese scena era acum risipită În cele patru vânturi. Elizabeth trăia un presentiment oribil că pălăria dnei Saker va avea același efect nefericit asupra lui Guy Domville ca și haina lui Edward Compton asupra Americanului. Florence Alexander, așezată În loja de alături de Elizabeth Robins, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Înaintea lui Tulio Herrera, care Încă se mai agață de viață precum caracatițele. Odă integrării a fost cântecul său de lebădă, dedicat diverșilor guvernanți. A murit secerat În plină bătrânețe, nu Înainte de a-și fi reunit Într-un volum producțiile risipite ici-colo. O patetică plaquette, pe care a semnat-o in articulo mortis, sub presiunea noastră prietenească, cu câteva clipe Înainte de a fi dus la capelă, Îi va răspândi opera În selectul cerc al bibliofililor care se vor Înscrie pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nevăzut Ce mi-a furat iubirea din neștiute doruri Și viața mi-a fost condamnată la un delir flămând Ca un pribeag de stele prin negrele decoruri Un trup de AER, în ruina unui FIOR zăcând. Așteaptă înnoptarea, din veacuri risipite, Prin viața unor stele, în murmur de izvoare, Când, dorul de-o iubire, prin versuri înmărmurite, Din AȘCHIA DE SUFLET, un gând mi se revarsă-n soare. 15-08-2007, 1600h AERUL DIN VIEȚI Eu nu te caut umbră, ca să nu disper
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
fiicele ei nu mergea la slujbă. Chiar dacă fiica în cauză nu eram eu. Situația a revenit la normal. Normalul fiind, desigur, un concept absolut subiectiv. Ceea ce pentru un om reprezintă normalitatea pentru un altul este un mediu familial disfuncțional, anarhic, risipit și complet nesănătos. Helen nu era genul de persoană pe care orice fel de pas greșit să-l țină prea mult timp în loc. Zgâtia tembelă a început din nou după câteva minute. —Cum o să fie în Belfast? Dacă sunt omorâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
intens În Est-Vest, convins că l-a chemat cineva să vorbească despre Eminescu. „Atunci El a Început să alunece spre Înalturi.” De unde și expresia să aluneci În sus, dîndu-te de-a dura. Mai citez o dată, Îmbrobonit de admirație, din gîndurile risipite ale editorului Națiunii. „O țară nu poate fi mutată, ea rămîne acolo unde este.” Și, pentru a completa armonic mesajul șlagărului „La psihiatru, birjar!”, Eremia, un colaborator al lui Cosma, scrie cu ochiul fix că „așa-zisa acțiune de reeducare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe podea. Una la căpățînă, pac, trosc, băltoaca aia mică de sînge pe care o vezi acolo, delimitată cu cretă. Seiful este descoperit sub tejgheaua bucătarului. Una dintre cele trei victime angajate În local Îl deschide - remarcă, te rog, monedele risipite. Pac, trosc, după aia Gilbert opune din nou rezistență, Încă un pat de pușcă... remarcă cercul marcat 1-A de pe podea. Am găsit acolo trei dinți de aur, i-am pus la pungă și am făcut confruntarea: Gilbert Luis Escobar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Intrarea interzisă Elenă Marin Alexe Tu calcă pe vârfuri în anticamera sufletului meu, tine-ți respirația să nu trezești rânduri scrijelite de dor. Pe poliță veche uitată de vreme lungă, nu-ți lasă privirea, să nu atingi din întâmplare risipite clipe. Deși nedumerita, arunc mantia tristeții peste umărul gol și te văd răscolind dureri demult îngropate. Nu înțeleg însă, de ce ai intrat pe ușă unde scrie cu litere de-o șchioapa, - Atenție! Intrarea interzisă persoanelor străine!
Intrarea interzis? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83282_a_84607]
-
Elenă Marin Alexe lacrimile ploii nu mă răcoresc le-aud țipatul când se izbesc de gard și cad risipite atunci mă dor și mă ard Pe mine razele soarelui nu mă-ncălzesc deși fierbinți doar îmi mângâie față plâng în tăcere căci mă doare viața Pe mine asaltul vântului nu mă-nspăimântă deși îl simt trecând vijelios peste sat îi
Pe mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83291_a_84616]
-
cafeaua latte a Mirandei n-ar fi costat decât patru dolariă numai ca să dau o nouă lovitură pasiv-agresivă companiei, era răzbunarea mea personală pentru risipa deșănțată a Mirandei Priestly. Le dădeam celor Împuțiți, rău-mirositori, nebuni, pentru că asta - și nu banii risipiți - era ceea ce ar fi scos-o de fapt din pepeni dacă ar fi aflat. Când am ajuns În hol, Pedro, băiatul cu pronunțat accent mexican care livra mâncarea de la Mangia, stătea la palavre În spaniolă cu Eduardo lângă lift. — Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Julia aici, zise ea zîmbind, cînd Kay i se alătură. — Chiar așa? o Întrebă Kay. Nu dorea să se gîndească la Julia În mod special. Rămase așa o secundă, privind la noul iaz; era Înghețat, cu tot soiul de lucruri risipite, la fel ca pe lac, și avea propria fîșie de nuiele pe care se refugiaseră rațe. Apoi Însă, se Întoarse spre Helen și-i privi profilul, obrazul și gîtul, care-i deveniseră rozalii, În fine, din cauza interesului și fascinației reale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
rătăcite, ca să spunem așa, și le-a devenit mîngîiere, apărătoare și conducătoare. Atunci Clerul, fără să știe cum, s-a văzut în fruntea națiunilor; și în vreme ce a cedat îndemnului irezistibil al iubirii care îl apăsa și ardea să salveze societatea risipită, s-a văzut, printr-o consecință neprevăzută, tatăl cetăților orfane și conducătorul afacerilor publice abandonate, și atunci Biserica s-a umplut peste măsură de onorurile și bogățiile veacului, care aproape că atîrnau mai mult decît greutatea sa, asemenea apelor mării
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]