26,768 matches
-
sub masa cu televizorul. - Dracu' te-a pus să vorghiești " dragu' lu' mami, îl apostrofează soacră-sa împingându-l cu piciorul... Este ora 18 și vreo jumătate, iar pe Etno Tv apar imagini cu Irina Loghin dansând cu Fuego în ritmul unei melodii interpretată de ambii. Ce pereche, ce... Fain - bravo lor! Revizie tehnică, sau nu: rapid înapoi pe Antena 3, fiindcă vorbește domnul președinte Traian Băsescu: - Avram Iancu nu țipa, ci făcea!, trimite domnia sa o săgeată spre șeful PSD-ului
Caiele și potcoave de la "CNSAS" - S.A. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10265_a_11590]
-
formulă condensată, teza de doctorat susținută în decembrie 2001 sub conducerea lui Bruno Foucart. Bine structurată și atent construită, cartea se adresează deopotrivă specialiștilor, dar și publicului amator, captivat rapid de textul ce îmbină elegant bogăția informațiilor, imaginilor și un ritm alert, susținut, al discursului. Chiar titlul ales sugerează de altfel o dinamică intrinsecă, corespunzând unei procesualități; construirea unei națiuni oglindită prin prisma arhitecturii capătă de la bun început atributele unei aventuri, ale unei legende sau epopei fondatoare. În capitolele introductive (Avant
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
și nu în realitatea lumii. Și pentru că nu mai faci acest efort, încetezi de a mai folosi cuvintele pentru a vorbi despre realitate, și începi să vorbești despre cuvinte cu ajutorul altor cuvinte, intrînd într-o vîrtelniță semantică în cursul căreia ritmul asocierilor și finețea distincțiilor îți vor fura pămîntul de sub picioare. Sau mai exact spus, îți vor fura realitatea din fața ochilor și vei uita că rostul cuvintelor nu e acela de a forma un univers de sine stătător, cu legi proprii
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
afazicul Tanasâcu disputându-și întâietatea), dar aproape toți pacienții tremură în fața femeii de serviciu, o memorabilă Olimpie de 50 de ani, cu limbaj colorat și gesticulație de găină capie: "în general, Olimpia va acționa după principiul alternării repausului cu exagerarea ritmului acțiunii, precum o găină. Iată cum: trântește, brusc, muntele de bagaje, pe care l-a târât până în salon, pe podea; rămâne nemișcată; se repede apoi spre maldărul de cearceafuri din cazan, în măruntaiele căruia sapă cu brațele, apoi cu săbioara
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
care își iubește tânăra nevastă, e obligat să vizualizeze cum aceasta se "întinde" cu toți gunoierii. Sfânta Psihiatrie - ca altădată Sfântul Neculai al lui Creangă - e aplicată metodic "școlarilor", până la deplina lor domesticire. Dresajul pacienților merge împreună și în același ritm cu desfășurarea "campionatului mondial" al religiilor. Patru preoți, reprezentanți ai Ortodoxiei (Paranasie), catolicismului (Ignațiu), budismului (Amanda) și islamismului (Zaid), urcă din pivnițele pavilionului (?) pentru a participa la Sărbătoarea întâlnirilor. Ei încearcă să-i convertească pe bolnavi la confesiunea pe care
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
asemenea spectacole se va descoperi și râul subteran ce chipurile ar curge pe sub clădirea Operei și s-ar vărsa într-un lac la fel de subteran și de secret. Un lac pe care balerinii ar putea vâsli de zor, în timp ce coregrafii impun ritmul ștrocului. * La Trinite spiritul lui Messiaen e încă proaspăt. O remanență care va dăinui, probabil, dincolo de viața și, Doamne ferește, de moartea catedralei. Tot aici păsările sonore eliberate de compozitor din coliviile lor surdo-mute, și-au luat zborul, vestind lumii importanța
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
ale neadaptării la o realitate ce minimalizează individul și aneantizează elementele de diferență, de specific. În maniere atent personalizate, toți scriitorii îtinerei generații' sunt marcați de imediatul implacabil, pe care încearcă să-l trezească din încremenire, să-l readucă la ritmul unei trăiri ardente, sincopate, adevărate. Atunci. Acum Menționând "prezentul ca timp al narării și referință istorică", Simona Sora prefigurează cu acuratețe metoda abordată de protagoniștii rândurilor de față. Dacă volume precum cele ale Ioanei Baetica și Ionuț Chiva marșează hotărât
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
se adapă, în zorii abia iviți ai unei zile, niște cai splendizi. Splendizi. În dialogul celor două tipuri de sunete, fanfara și suflătorii ei degajați, ei înșiși un spectacol, și viorile și violoniștii ardeleni, mai eleganți și sobrii, într-un ritm al cărui crescendo este calculat milimetric, intră și ies, dintr-o parte și din alta, amețindu-ne cu baletul lor ecvestru, cavalerii, artiștii trupei lui Bartabas și caii lor frumoși ca visul unei nopți de vară. O călătorie ieșită cumva
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
amețindu-ne cu baletul lor ecvestru, cavalerii, artiștii trupei lui Bartabas și caii lor frumoși ca visul unei nopți de vară. O călătorie ieșită cumva din timp și, totuși, atît de actuală, o călătorie în care poveștile sînt spuse în ritmul aiuritor al cailor, povești despre cutume și tradiții, despre aventură, despre poezie, despre pericol, despre emoție, despre libertate, despre noapte și despre zi. De multe ori, genul de umor și de poantă m-a dus cu gîndul la filmul Pisica
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
Cronicar O plăcere de dialog Cronica literară săptămînală e o galeră la care puțini tineri lansați după 1990 au rezistat. Fiindcă nu sînt de ajuns nici plăcerea de a citi, nici talentul și cultura. Ca să ții ritmul, trebuie să-ți supui viața, orice ar surveni în ea, datelor fixe de predare. Să-ți faci numărul (de revistă) într-o înlănțuire fără răgaz de citit și scris: abia terminată o cronică, trebuie să te gîndești la următoarea, nu
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10363_a_11688]
-
de călătorie (III, 1997), iar apoi, într-o succesiune firească, romanele (IV, 1998, și V, 1999). Volumul VI (2000) cuprinde scrieri de exegeză teologică, evocări de istorie literară și articole pe tema socialistă, într-o accepție social-democrată anterioară anului 1946. Ritmul de apariție a ediției era foarte bun (un volum pe an), iar subvențiile au venit consecvent (pentru primul volum, de la Fundația Soros, iar pentru următoarele, de la Ministerul Culturii). Apar însă două probleme, de natură diferită. În 2001, Editura Minerva se
Socialismul evanghelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10538_a_11863]
-
ne mângâiem trecerea e. o insuportabila impresie că fiecare sânge își desface încheieturile până la lacrimi. SOLDAȚI Își mângâiau sufletele aproape metalizate de obișnuință, în timp ce umbră buzelor semăna cu o creangă de măslin. UMBRĂ Îmi stătea alături mai sfioasa decât prelungirea ritmului unei zile intacte. Se dizolvă în linii un luciu fugar -, scormonind echilibrul dintre mine și cer. O copie nemărginita, sfărâmându-se sub încordarea naturii. VARIAȚIUNE DESPRE IDEE O auzeam în reflexul sângelui, înălțată-n febră schimbărilor, domesticită-n smârcul curgerii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Pe brațul tău ocrotitor direct din vis, încrezătoare, ca să te-ador am poposit ca-ntr-o poveste, ca rază de lumină aerian sfioasa, cu-nvăluiri febrile și-n tandre legănări de cer mistuitor de dragoste cuprinsă inima ta cu frenezie intonă ritmuri și candori din alte ireale sfere În împletirea de mister vibră o caldă adiere și ne-am trezit fără să știm două fapturi mării iubiri, suav prizoniere. În vechea Lipsca Nu prea departe de bătrânul Dom în vechea și vestită
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
sprayate sau abundent coloniate, la gât cu lanțuri groase, având toate metacarpienele gâtuite cu inele sclipitoare. Unele mai păstrează patina provenienței, având călcâiele crăpate, fante în care hibernează greierele lui La Fontaine. Sunt mari amatoare de dansuri din buric, pe ritmuri de manele, cu burțile revărsate, ținând mâinile ridicate, etalându-și cu multă dărnicie și fala, bretonul de la sub braț, ud și rău mirositor. O întâmplare amuzantă a avut loc într-o zi caniculară, în vara anului 2007, pe când călătoream de la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Să nu aducă-n iad vreo aurora. Mă antrenez pe ținte mișcătoare Ce-ncearcă să mă muște pe la spate Și trag, în serii, rime-mperecheate De sperii și borfașii-n închisoare. Născut soldat, sfidez până și drăcii Cât am pe țeavă ritmurile sfinte; Eu am consemn să nu dorm în cuvinte Și să împușc cu stele vârcolacii! NAȘTEREA AFRODITEI Trec ciobani pe-oglinda Lunii, Lupii-nchid poartă pășunii, Bacii mulg uger de noapte Și-n cer crește drum de lapte, Marinării pun
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Aici critica privind a face film pentru străini capătă un statut ambiguu. E adevărat că, în state, "E.R" a reprezentat o treaptă superioară în evoluția serialelor, și din punct de vedere al filmării, și din punct de vedere al ritmului narativ. La fel, pentru telespectator este mult mai solicitant, deoarece el capătă niște obligații suplimentare: trebuie să prindă jargonul utilizat non-stop, să înțeleagă ierarhia unui spital, să se preocupe și de problemele personale ale personajelor, totul foarte repede, fără nici o
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
de aceea e în proporție de 50% în conformitate cu critica aceea... Gîndiți-vă la primul spital la care ajunge Lăzărescu, acolo e "E.R" curat murdar: trei pacienți consultați pe fugă în aceeași cameră, operații de triaj, fișe dictate în timpul examinării. Bun, ritmul e același ca în serial, dar degringolada e balcanică. Acest prim doctor e și acela cu cel mai puțin umor, pe de altă parte. Ce încerc să spun este că există o dozare a sentimentului urgenței, care scade pe măsură ce situația
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
Lăzărescu se înrăutățește. Imersiunea în dramă așa începe, cu iluzia că există totuși personal competent care îl va salva mai devreme sau mai tîrziu. Însă finalul, aproape soporific din punctul de vedere al angajaților spitalului, este o contradicție live a ritmului "E.R". Mai mult, proporțional cu modul în care medicii încep să se miște din ce în ce mai mult cu încetinitorul, apar din ce în mai multe replici negru-umoristice, necesare tocmai pentru a umple spațiul pe care îl umpleau pînă atunci cuvintele protagonistului
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
să circule spectacolele și spiritul teatrului mi se pare o idee mare. Implicarea primăriei capitalei prin ArCuB a ridicat miza festivalului, l-a făcut mai prezent în mintea spectatorilor, i-a dat o gradație în plus, l-a deschis dincolo de ritmurile pașnice ale Craiovei, i-a stimulat, altfel, pe invitați să joace în fața unui public de capitală, să spunem, excepțional ca reacție, în fața reprezentațiilor de aici, un public de nopți mari, care a umplut sălile pînă la refuz. De aceea, cred
Festivalul Shakespeare - În pădurea Arden by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10580_a_11905]
-
Decupat și structurat după aceeași rețetă originală a lui Donnellan, pe care o aminteam și la început, construit în spiritul profund al piesei și al teatrului elisabetan, ca o pledoarie emoționantă pentru iubire și identitate, jucat cu vervă, cu un ritm aiuritor, cu haz, enorm, cu autoironie, amestecînd iscusit școala englezească cu cea rusească, A douăsprezecea noapte mi-a înlesnit accesul la magic. Nu-mi puteam lua ochii de la interpretul Mariei, Ilia Ilin, de la cel al lui Sir Toby, Alexander Feklistov
Festivalul Shakespeare - În pădurea Arden by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10580_a_11905]
-
provocare a literaturii actuale dominată de tot felul de mizerabilisme, scrisorile lui sînt de o stăpînire aproape de neînțeles. Viața îl distrage permanent, nu are timp de lamentații și de frică, scriitorul povestește și o face firesc și intens, nestingherit, cu ritm, poftă și umor, cu stîngăcii normale, pune lucruri în relație, face corespondețe și comentarii, descrie, își amintește, abia reflexiv uneori, alteori doar pune o întrebare și o lasă acolo... Oameni, întîmplări, situații, gesturi, replici, imagini de la TV, articole din ziare
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
era un one man show-writing. Cred că Sorin Stoica s-a apucat de scris pentru că nu avea niciodată destui prieteni cu care să povestească. Privind în urmă, există perfectă continuitate între cărțile sale. Literatura lui s-a produs în același ritm și spirit, s-a dezvoltat din aceleași teme și a conturat un anume crez. În Povestiri cu înjurături ne prezintă personajele (satul are și el microbiștii, studenții și șmecherașii lui; iar Nae Stabiliment a devenit între timp celebru) și ne
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
surprinde prin facilitate. Edificiul lucrat de Ozon este însă extrem de subtil: puține se spun, multe se întîmplă - context în care Rampling, aflată la a doua colaborare cu regizorul, atinge maximumul ei de potențial - filmările sînt (exce)lente, ținînd pasul cu ritmul impus de tramă cu încetinitorul. Surpriza este că și către finalul lungmetrajului, cînd te-ai aștepta să apese puțin pe accelerație, Ozon refuză să îți ofere polonicul și îți hrănește așteptările tot cu lingurița. S-a invocat deja senzația de
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]
-
Partea de ficțiune, cu sau fără materializare simbolică, ca procedeu de compromis prin care cititorul este cointeresat la drama eului lipsit de transcendență, apare, la gradul zero, în chiar voința de epicizare a scriiturii. Autoficțiunea are nu numai nerv și ritm, dar are, obligatoriu, poveste; ea spune povestea celui care vorbește/scrie atîta vreme cît acesta - eul - este subiect al vorbirii/scrierii. Astfel i se atrage cititorului atenția asupra mizei primordiale a autoficțiunii: cea identitară. De ce era nevoie de o nouă
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
publicațiile pe care mi le aduc din Occident, cu prilejul diverselor deplasări", folosesc "epitete jignitoare la adresa unor conducători de partid și de stat, calificîndu-i drept incompetenți, incapabili, încuiați, lipsiți de scrupule." Îmi sînt citate judecăți despre "falimentul agriculturii colectiviste și ritmul înalt de industrializare, care ia din ce ar trebui acordat nivelului de trai", despre metodele represive și lipsite de transparență ale conducerii. Între multe altele, "aș deplînge adesea în discuții condițiile cineaștilor din țara noastră, comparativ cu cele existente în
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]