1,944 matches
-
mititei cercetară împrejuru-i. Care a băgat de samă la cal și la lăicere?... întrebă el c-o voce gâlgâită de om gras, cu gâtul scurt. Își scoase mănușile groase de lână c-un singur deget, își înălță căciula de pe sprâncenele roșcate și-și dădu pe umeri gulerul. — Ce vânt te-aduce pe la noi, domnule primar? întrebă Faliboga. Slujbașul stăpânirii se întoarse; buzele groase i se întinseră a zâmbet. —Aha! dumneata ești, domnule Sandu?... Au venit și boierii, așa-i?... I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zi această nevolnicie? ANUL LUI ASTAGHFIRULLAH 896 de la hegira (14 noiembrie 1490 3 noiembrie 1491) Șeicul Astaghfirullah avea un turban mare, umeri înguști și vocea dogită a predicatorilor din Moscheea cea Mare, iar în anul acela, barba lui aspră și roșcată căpătă o nuanță cenușie, care conferea chipului său colțuros acea aparență de nesățioasă mânie pe care avea s-o ia cu sine drept bagaj la ceasul plecării în bejenie. Nu-și va mai vopsi niciodată părul cu hena, hotărâse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acolo, dar puteam măcar să azvârlim pe furiș o privire. Ne apropiem așadar de prima dintre ele. Ușa stă întredeschisă. Ne întindem căpșoarele spre interior. E întuneric. Nu deslușim decât o înghesuială de clienți. În mijloc, o bogată coamă de păr roșcat. Nimic altceva, căci oamenii ne-au zărit, așa că o zbughim de acolo, drept spre cârciuma de pe strada alăturată. Nici aici nu e mai lumină, dar ochii ni se deprind iute. Numărăm patru capete cu coamă bogată și vreo cincisprezece mușterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
doua zi. Dar aveam oare să știu cum să îmbib țesătura albă în felul în care trebuia să fie îmbibată, fără ca vecina, martoră a nenumărate deflorări, să descopere înșelătoria? Mi-am plimbat pe deasupra Fatimei priviri disperate, imploratoare, jalnice. Părul ei roșcat se împrăștiase peste perna sul de la căpătâiul patului. Mi-am trecut mâna prin pletele ei, am strâns o buclă în palmă, i-am dat drumul oftând, bătând-o apoi cu palma peste obraji, tot mai iute, tot mai tare. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
între nepăsare și jovialitate. Sub un pretext oarecare, îmi iau rămas-bun și părăsesc cortul. Afară, la lumina unei torțe, niște soldați sunt strânși în jurul unui cadavru care a fost adus. Văzându-mă că tocmai ies, un bătrân luptător cu barbă roșcată se apropie de mine: „Spune-i sultanului să nu-i plângă pe cei care au murit, căci plata lor va veni în ziua Judecății“. Îi dau lacrimile, glasul i se frânge brusc: „Tocmai mi-a murit fiul cel mare, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mici moschei de țară, și făgăduindu-mi să mă întorc să-i iau după ce voi fi inspectat câmpul de luptă. La Bougie l-am întâlnit pe Barbă Roșie, așa cum am scris în Descrierea Africii. Avea cu adevărat o barbă foarte roșcată, de culoare naturală, dar și din pricina henei, căci omul trecuse de cincizeci de ani, arăta și mai bătrân încă și nu părea să reziste decât datorită furiei de a învinge. Șchiopăta tare și avea mâna stângă din argint. Își pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un glas. Valerius văzu în fața lui un gigant cu barbă lungă, blondă. Îl recunoscu pe barbarul înalt care mai înainte îl decapitase pe soldatul roman. Uriașul îl privea cu un rânjet ce se ivea din barba mânjită de sânge. Părul roșcat îi ieșea de sub un coif de fier cu două coarne metalice, scurte și ascuțite. — Tarosh! Celtul râdea. Își șterse gura cu dosul mâinii. Își privi mâna plină de sânge și râse din nou, întinzând brațul ai cărui mușchi puternici se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Salix atunci când fusese luat împreună cu alți băieți din sat, toți înalți și musculoși ca și el. De atunci nu se mai văzuseră. — O să pariezi pe Salix? Valerius tresări, uitându-se mirat la bărbatul de lângă el, un celt înalt, cu mustăți roșcate. — Și eu am să pariez pe el. E ultima lui luptă și are să facă tot posibilul să câștige. Veniră alți bărbați. — Și eu pariez pe Salix. — E cel mai bun. — Nu-i adevărat. Skorpius este invincibil. Eu pariez pe Skorpius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Mulțimea izbucni în urlete. — Privește, zise bărbatul, arătând spre arenă. Nu-i minunat? Salix tocmai intrase pe una din porțile laterale. Valerius îl recunoscu și inima începu să-i bată nebunește. Era singur. Străbătu încet arena. Soarele îi lumina părul roșcat și chipul. Zâmbea. Privea mulțimea, și Valerius sări în picioare, strigându-i numele și agitându-și sacul, pentru ca prietenul său să-l recunoască. Îl văzu pe Salix uitându-se spre el, ridicând brațul și atingându-și obrazul cu degetul arătător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
rece de obrazul care pulsa. Ajută sau, cel puțin, așa te face să crezi. E oricum o alinare. Trei fete evoluau pe scenă, acoperind tot spațiul tapetat cu oglinzi. Fata care dansa cu sânii dezveliți pentru mine și pentru individul roșcat, cu față de hermafrodit, aflat la două scaune de mine, era scundă, timidă, cu o înfățișare ce amintea de un cățel. Bun, hai să-i aruncăm fetei o privire ceva mai atentă. Pielea albicioasă arăta foarte palidă, izbind ochiul spectatorului, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care am orbecăit până când l-am zărit pe amicul Fielding în celălalt capăt al sălii. Îmbrăcat cu un smoching alb, își topea șoaptele în boarea ce plutea în jurul unei fete miraculos de frumoase. Purta o rochie decoltată de un cenușiu roșcat - o rochie care făcea ape ca imaginea unui televizor. Părul castaniu cobora în bucle pline peste supapele sensibile ale gâtului și peste tonusul lui care vibra de viață. Fără să-i mai las timp lui Fielding să mă interpeleze, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
despre ce ar fi vorba. E mai nasol decât ceea ce eu însumi îmi fac... Întorcându-mă de la o vitrină, și de ce trebuie întotdeauna să se întâmple așa - m-am trezit în fața unei femei înalte de aproape doi metri, cu părul roșcat, o pălărie pleoștită și un voal verde care îi înfășură gâtul. Prezența ei zveltă era deliberată, provocatoare. Mi s-a părut, chiar, că îi simt aburul respirației pe obrazul meu: — Dea, am făcut eu. Dar ea a continuat să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vin cu mașinile. Le vezi pe fetele astea vârâte pe geamurile deschise ale portierelor. Fetele sunt de-ale casei, dar clienții sunt străini - întotdeauna o problemă cauzată de limbă. „E bine așa. Nu! Douăzeci de lire.“ Una din ele e roșcată, fără să fie încă femeie, e îmbrăcată ca o nevastă de cetățean onorabil, cu o eșarfă neagră și geantă de lac, cu o față îngustă, afaceri prin geamurile deschise, după care se strecura înăuntru împinsă de frica ei lucrativă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
într-o parte. Din gură s-au revărsat bucăți de carne semi-digerată și bucăți de dinți. Ochii noștri s-au întâlnit într-o privire oribilă. Mai văzusem ochii aceia, dar nu pe fața asta. Părul i-a căzut, dezvăluind încâlcitura roșcată. Tremura în rochia fără formă. — Cine ești? am întrebat, eu trăgând adânc din țigara strâmbă. Nu era femeie. Vocea era a unui bărbat, ca și restul trupului. — La dracu, dragă, pleacă, mi s-a părut mie că aud. O, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nefericitul? Am trecut de femeile triste, de gardienii copleșiți, care vorbeau în șoaptă. Fielding stătea la fereastră pe un scaun cu spetează dreaptă, cu un cearșaf pe umeri. S-a întors încet când m-a simțit că mă apropii. Părul roșcat era lipit de țeastă, gura umflată trăda pierderea unui element vital din poziția maxilarului. I-au dispărut fălcile, mi-am spus eu. Acolo se adunase toată vitalitatea lui. Banii, am spus eu. Unde sunt banii? Nu mai e nici un nenorocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de câțiva cetățeni, printre care se aflau și două văduve, ar fi dispărut În cimitir, ascunzându-se printre morminte. Același picior - sau poate altul - a fost depistat În aceeași seară Într-un alt loc. Un alt câine, de data asta roșcat, alerga cu el pe Moara de Vânt, spre aeroport... Un incident similar a fost semnalat și pe strada Moartă...” Știrea fu comentată În fel și chip la Corso. Unii fură de părere că relatarea din ziar nu avea nimic de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
în șase litere care se începe cu B. Nu, nu plec la bunici; dezleg niște afurisite de cuvinte încrucișate...N-ai habar?... Nu, încă n-am învățat la geografie... Te deranjez? Un moment doar... Dă-mi un animal cu blana roșcată... începe cu V... Nu te pricepi? Ai de învățat? Aha!... Aha!... Bineee!... La revedere! (Trântește receptorul, bodogănind) Uite cu cine stau eu în bancă! Tocilar ursuz! Nu-i nimic. Chiar mâine mă mut de lângă el. 0 să stau cu Daniel
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
un nou număr. Dane, tu ești? Aici Șerban... Daniel dragă, tu stai singur în bancă, nu-i așa? De mâine mă mut cu tine... Ce mi-a venit? 0 să-ți explic eu mâine... Acum caut un animal cu blana roșcată... Ce magazin particular?! Ce consignație?! Nu vreau să-l cumpăr... (aparte, râzând,) Ce spiritual e! (tare) La muzeu? Nu, mă, pentru cuvinte încrucișate... Aaa... înveți? Mda... (celălalt închide telefonul Învață! Și ce? N-are un minut-două pentru un prieten? Nu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
încrucișate... Aaa... înveți? Mda... (celălalt închide telefonul Învață! Și ce? N-are un minut-două pentru un prieten? Nu mă mai mut cu el... N-are decât să aștepte până i s-or lungi urechile( rozând capătul creionului,) Animal cu blana roșcată... veverița... viezure... n-am cinci litere viespe nare blană... Vacă. Nu-s toate vacile roșcate... (privește pisica) E roșcată! Dar nu începe cu V ‘trântindu-i o carte în cap) Zât! iar stai în casă? Ha, seamănă leit cu Voicu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
un prieten? Nu mă mai mut cu el... N-are decât să aștepte până i s-or lungi urechile( rozând capătul creionului,) Animal cu blana roșcată... veverița... viezure... n-am cinci litere viespe nare blană... Vacă. Nu-s toate vacile roșcate... (privește pisica) E roșcată! Dar nu începe cu V ‘trântindu-i o carte în cap) Zât! iar stai în casă? Ha, seamănă leit cu Voicu, băiatul din banca vecină, când, tot înghiontit la vreo lucrare, se răsucește răstit spre mine
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
mai mut cu el... N-are decât să aștepte până i s-or lungi urechile( rozând capătul creionului,) Animal cu blana roșcată... veverița... viezure... n-am cinci litere viespe nare blană... Vacă. Nu-s toate vacile roșcate... (privește pisica) E roșcată! Dar nu începe cu V ‘trântindu-i o carte în cap) Zât! iar stai în casă? Ha, seamănă leit cu Voicu, băiatul din banca vecină, când, tot înghiontit la vreo lucrare, se răsucește răstit spre mine: ,,Lasă-mă-n pace
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
răstit spre mine: ,,Lasă-mă-n pace!” Da, e cam morocănos și Voicu ăsta, dar o să-l rog frumos, o să-l iau cu binișorul. (dă telefon) Voicule... iubitule, scapă-mă dintr-o încurcătură... Nu știi tu, Voiculețule dragă, un animal roșcat format din cinci litere, care începe cu V? Da, m-am gândit la tine... De ce glume proaste? Nu, nu m-am gândit la tine... A închis telefonul! (numărând pe degete) V.. .0...I.. .C. . .U... cinci litere... adevărat... și are
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
din cinci litere, care începe cu V? Da, m-am gândit la tine... De ce glume proaste? Nu, nu m-am gândit la tine... A închis telefonul! (numărând pe degete) V.. .0...I.. .C. . .U... cinci litere... adevărat... și are părul roșcat... Ha, ha... Bine i-am făcut! (mai dă un telefon și închide,) învață, învață! Și ce dacă învață? Trebuie să mă milogesc trei ore să-mi dea un ajutor prietenesc... colegial? (privind ceasul) Poftim e șase, de trei ore mă
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
învățat... Nu mai e o clipă de pierdut. Ia să citesc. (Își pune capul între mâini, telefonul sună prelung. Șerban sare Ia aparat.) Noroc. Alex! Ai terminat lecțiile? Eu? De-abia m-am apucat... Cum?! Ai găsit animalul cu blană roșcată? Vulpea, zici? Ia stai să văd. Vulpea e, Alex! Iți mulțumesc, ești un adevărat prieten... Cum de ce? Pentru că nu m-ai uitat... Pa! (așează receptorul și începe să citească) ,,Carpații Meridionali sunt cei mai înalți munți din ...“ (‘telefonul sună din
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Vulpea: Vai, cumetre,nu mai plânge, Și fără coadă poți merge. Ești chiar mai frumos așa... Fără coada aceea grea. Acum pari mai frumușel Stai colea pe scăunel Să te ospătez regește Cu-o saramură de pește. Ursul: Mulțumesc, vulpe roșcată, Văd c-acum te-ai schimbat, După ce peștele vom termina, Te invit la palat Căci mare chef am de dansat. Prezentatorul 4: Și-acum să vedem fetița , Din povestea cu ...Scufița. Scufița Roșie: Eu sunt fetița Cu scufița roșie Prin
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]