1,654 matches
-
și 1983. La prima serie colaborează cu poezie Mihai Beniuc - care debutează aici cu o traducere, Clopote de seară după Thomas Moore -, Aurel Olariu, Vincențiu Bugariu, cu proza - Gheorghe M. Floru. Mihai Beniuc este și autorul recenziilor la volumele În robia lor de Aron Cotruș și Scut și targă de Perpessicius. După 1968 semnează versuri Diana Huiu, Ioana Oprită, Gheorghe Tătar, Călin Dan, Sorin Țăranu, Romulus Bucur, Adriana Stâncă, Radu Negrilă, proza dau Carmen Vlad, Viorica Vulpe, Sonia Maderer, Adriana Marinescu
LABOREMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287734_a_289063]
-
Mihail Sadoveanu, Nuși Tulliu, Liviu Marian, Tudor Pamfile). Sunt prezenți cu versuri, proză, publicistică ori cu amintiri Elena Dobroșinschi, Pan Halippa, Elena Alistar, Iorgu Tudor, N.N. Beldiceanu, Anton Luțcan, iar Sergiu Cujbă publică în mai multe numere balada Fuga din robie. O preferință a revistei a fost Al. Mateevici. În numărul inaugural se tipăresc Limba noastră și Hristos pruncul. Ulterior au fost inserate Cântec de leagăn și traducerea poemului Păcătoasa de A.N. Tolstoi. S.P.
MOLDOVA DE LA NISTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288214_a_289543]
-
putea cu greu învăța nepoții de ce trag clopotele la sărbători sau ce înseamnă Crezul rostit la liturghie. Zilele de Paști, trăite la țară, trezesc în amintire razele unui soare egal și petalele fulguite ale florilor de cireș. Trăiam în „casa robiei” (Exodul 20, 2). Frica populară față de milițieni inocula în mai toată lumea reflexele duplicității. Oamenii dialogau arareori - se suspectau cel mai adesea de „turnătorie”. Călătorind spre satul bunicilor din Oltenia, pe distanța a 400 de kilometri între Timișoara și Craiova, abia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
timișorenilor ne contaminase urbea, iar sfârșitul Marelui Faraon se apropia vertiginos. Pedeapsa plăgilor urma să aducă răzbunarea. Abia mai târziu aveam să aflu din Cartea Ieșirii (2, 11-13) despre sfânta mânie a lui Moise, pornit să-și dezlege poporul din robia unui Faraon. „Iar după multă vreme, când se făcuse mare, Moise a ieșit la fiii lui Israel, frații săi, și a văzut muncile lor cele grele. Cu prilejul acesta a văzut el pe un egiptean că bătea pe un evreu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
atât gustul pentru delăsare, cât și savoarea inoxidabilă a poantei. A fi neserios nu este pentru nici unul dintre ei o insultă. De multe ori, o dezordine supravegheată traduce în ambele tabere același instinct de supraviețuire în fața nenorocirii. Lunga experiență a robiei pentru țigani și coșmarul iobăgiei pentru români le-au deschis acestora câteva porți către rare libertăți spirituale. Între ele, muzica în care revine mereu puterea de a surâde în fața zgârceniei sorții. „În partea noastră de lume lucrurile n-au mers
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
libertății. Inter nostc " Inter nos" La oraș ori la sat, în Țările Române - mai puțin în Transilvania decât în Moldova și Valahia - țiganii au reprezentat un permanent decor antropologic 1. În timpul lui Vlad Țepeș și al lui Ștefan cel Mare, robia țiganilor era de notorietate. Când Țările Române s-au închinat Porții Otomane, observă P.P. Panaitescu, țăranii români și țiganii împărtășeau aceleași surde nemulțumiri față de o nemiloasă exploatare. Situația s-a înrăutățit sub fanarioți (1711-1821). Pe lângă servituțile economice - care, de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
liturghia se repetă înseamnă că pocăința sfinților (numele creștinilor în epoca apostolică) nu încetează; martiriul lor include rugăciunea pentru vrăjmași, un act mijlocitor prin care creștinii dobândesc atributul preoției universale. Spectacolul terifiant al suferinței îndurate de miliarde de oameni prin robie, foamete, boală sau din pricini de îmbuibare - toate acestea inspiră inima care L-a cunoscut pe Hristos să îndrăznească încă mai mult în rugăciunea de mijlocire, lepădând totodată pretextele cu care i-a nesocotit pe cei vrednici de compătimire. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
miracol e cu putință, într-o lume creată din miracol, lume care nu există decât prin miracol.” Citită astfel, existența (re)capătă un sens, încetând să mai apară ca o farsă (eventual tragică) și ieșind, preț de o iluminare, de sub robia deșertăciunii. Impalpabilul deșteaptă poetice fioruri: „totul e minune.” Este, în infinitul tainei, destăinuirea care pe A., ca „(pseudo)filosof”, îl axează. Cu timpul, memorialistul, fără a pierde plăcerea de a filosofa, se obișnuiește să ia lucrurile așa cum sunt, fie că
ACTERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285158_a_286487]
-
ale păturii producătoare; înfometarea maselor, în beneficiul capitalului și războiul ca încheiere a regimului fascist falimentar. Fascismul, ultima lovitură a capitalului monopolist, deturnează atenția mulțimilor de la problemele impuse de vreme și de la fireasca lor dezlegare, împingând masele spre o nouă robie. Cu soluții absurde, inumane, antidemocratice și anticulturale, amenință să abată mersul normal al istoriei. Semănător de ură, element de dezbinare, fascismul e o primejdie pentru întreaga civilizație - contribuția colectivă a tuturor popoarelor. Doctrina lui stă în vârful bâtei, idealul - aservirea
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
amintiri. Tot în cadrul acestei serbări, reuniunea își aduce aminte ca o datorie sfântă de memoria aceluia care a fost generalul Traian Moșoiu, cel care a intrat în fruntea oștirii românești - ziua învierii Domnului - în Oradea și astfel rupând lanțurile de robie ale bihorenilor. Cu o pioasă reculegere, reuniunea depune coroane de flori la statuia lui (la dezvelirea aceleia) semnul distinct al prinosului de recunoștință. Reuniunea participă cu o frumoasă delegație de femei la pelerinajul anual la cimitirele din Oradea, unde depun
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Homer nici nu știa ce este aceea tip sau tipic, și că numai datorită geniului său artistic, a sesizat cum face în «Odiseea», tipul corăbierului aventurier Ulise, tipul sclavului agricol, Eumen, tipul sclavei oarecum legată printr-o viață întreagă de robie în casă - Euricleia - și zeci și sute de alte figuri ale vremii lui (...). În măsura în care aceasta este o chestiune de talent, discuția nu are prea mare rost. În măsura însă în care orice talent poate fi educat, perfecționat, influențat, merită să
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pace! Lăsați pruncii să se joace! Să se joace și să râdă nimeni n-o să vi-i ucidă. Și-ar trimite Tito câinii La-nceputul săptămânii la-nceput și la gătat, peste graniță-n Banat, să ne-ntoarcă înapoi la robie și război. Mihu DRAGOMIR - Acropole tresaltă. În: Viața românească, nr. 11, noe., 1951 Acropole tresaltă de-njurături yankee. Prin țară trece-un fluviu de sânge și dolari. Stau tancuri lângă temple străvechi și propilee, și bocăne pe stradă, zi-noapte, mercenari
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
populații străine, și au drept scop eliberarea din jug a lui Israel. În Noul Testament, Isus operează minuni pozitive: vindecă, alungă demoni, trezește la credință, mângâie suflete chinuite, arătând instaurarea efectivă a Împărăției lui Dumnezeu. Iahve eliberează poporul lui Israel din robie politică; Isus eliberează sufletele opresate de demoni. La un al doilea nivel de lectură, adevărata analogie care trebuie subliniată este aceea Între Împietrirea inimii fariseilor (Marcu) și Împietrirea inimii poporului lui Israel În timpul exodului. Poporul lui Israel nu numai că
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
1852. De Quincey propune o interpretare În cheie hamletiană a personajului evanghelic. După el, Iuda e un bun patriot evreu, care vede În Isus o figură mesianică. Rolul Mesiei este În primul rând politic: el trebuie să elibereze poporul din robia romană. Exasperat de pasivitatea lui Isus, Iuda hotărăște să-l provoace, să-l mobilizeze și pentru aceasta Îl dă pe mâna Sinedriului. Intenția lui era de a-l face pe „somnolentul”, pe „liricul” Isus să-și dovedească mesianitatea. Dar s-
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
adusă lui Dumnezeu”. Se poate spune că păcatul este tot ceea ce se opune virtuții. În ceea ce privește forma sa, păcatul poate fi religios sau teologic și filosofic sau moral. Păcatul teologic este „boala care atrage moartea sufletului” (I. Briaă. El este o „robie a libertății”, o acțiune Îndreptată Împotriva Sfântului Duh, a adevărului și sfințeniei lui Dumnezeu, punând Răul În locul Binelui și moartea În locul vieții (Matei, Ev., XII, 32Ă. Păcatul filosofic este acțiunea contrară dreptei judecăți, dar care, la persoanele liber cugetătoare, nu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
biserici din Chicago. Fondatorul, dr. William Seath, consideră că biserica, și în special credința în Iisus Hristos, poate duce la trasformarea alcoolicului. Tema centrală a AV este „înnoirea credinciosului în Hristos” (Haarer, 1984, p. 86), fapt ce semnifică trecerea de sub robia alcoolului la slujirea lui Dumnezeu. Progresul alcoolicului este recunoscut prin atingerea diferitelor stadii: novice, explorator, victorios și cruciat. Din punct de vedere creștin, problema alcoolismului este privită atât din punct de vedere deontologic, cât și ca etică a virtuții. Evengheliile
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
audiază cursuri de literatură, filosofie și istoria artei la Bruxelles și Paris. Divorțând, se va recăsători în 1902 cu Ovid Densusianu, de care se desparte curând. Își va crește singură copilul, viitorul scriitor Ovid Densusianu-fiul. O traducere din Carmen Sylva, Robia Peleșului (1897, semnată Elena Radu Rosetti), e urmată de un mic studiu, intitulat Despre simbolism și Maeterlinck (1903). B. colaborează cu versuri, proze scurte și „cozerii literare”, iscălite și Elena Densusianu sau Elena Bacaloglu-Densusianu, în „La Roumanie” și „Țara”. Tipărește
BACALOGLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285523_a_286852]
-
București, 1908; Naples et son plus grand poète, Neapole, 1911; Bianca Milesi e Giorgio Asachi, Roma, 1912; Preuves d’amour, pref. Hélène Vacaresco, București, 1914; Per la Grande Rumania, București, 1915; Movimento nazionale fascista italo-rumeno, Milano, 1923. Traduceri: Carmen Sylva, Robia Peleșului, București, 1897. Repere bibliografice: P. N. [G. Ibrăileanu], Elena Bacaloglu, „În luptă”, VR, 1906, 4; I. Bianu, „În luptă”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXIX, 1908-1909; M. D. [Mihail Dragomirescu], „Două forțe” de Elena Bacaloglu, CVC, 1908, 2
BACALOGLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285523_a_286852]
-
sosirea lui Mavrocordat la Țarigrad, intrigile boierești de la Poartă, fuga lui Dimitrie Cantemir și înlocuirea acestuia, în scaunul Moldovei, cu Nicolae Mavrocordat. Mai departe, A.U. descrie situația din țară, cu accente de durere pentru mizeria Moldovei, „căzută sub giugul robiei”, nevoită să suporte invazia unor trupe străine. Pătruns de gândul că ordinea socială este rânduită de Dumnezeu, că monarhia este de drept divin, el îl prezintă pe Mavrocordat într-o lumină aparte, ca pe un om plin de smerenie, și
AXINTE URICARIUL (c. 1670. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285510_a_286839]
-
e o reproducere fidelă. Mai degrabă un tip conven țional de doamnă din înalta societate. Un caracter plin de rea lism totuși. — Tata le dădea voie și sclavilor de rând să pună ceva bani deoparte, ca să se poată scutura de robie... Așa e și normal, rostește Asinius cu mintea încețoșată. Al doilea portret o reprezintă pe Vipsania în tinerețe. Ce urât a îmbătrânit! — Otacilius era econom și parcă binecuvântat de zei, recu noaște Libo. Unde punea el mâna, avutul sporea. Gallus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cele cinci banițe de grâu cât primește pe lună putea să vândă o parte, nu? Pusio consideră că e periculos să ia partea vreunuia din ei. Murmură totuși contrariat: — Dacă aveai un mic capital, te-ai fi putut smulge din robie... Dar nenorocitul ăsta e atât de josnic, încât s-a sustras până și mărinimiei principelui! — De ce să fi renunțat la confortul vieții de cazarmă? — De ce să fi renunțat la meseria de ucigaș? i-o întoarce Rufus. — Tu n-ai cunoscut
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pământului i-l sug; Ei chiamă-n voluptatea orgiei sgomotoase De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase: Frumsețile-ne tineri bătrânii lor distrug. {EminescuOpI 60} Și de-ntrebați atuncea, vouă ce vă rămîne? Munca, din care dânșii se-mbată în plăceri, Robia vieața toată, lacrimi pe-o neagră pîne, Copilelor pătate mizeria-n rușine... Ei tot și voi nimica; ei cerul, voi dureri! De lege n-au nevoie - virtutea e ușoară Când ai ce-ți trebuește... Iar legi sunt pentru voi, Vouă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
venit și aici, în sat, hoardele năvălitorilor, care au adus cu ele numai jale, nenorocire și lacrimi: ogrăzi și acareturi distruse, animale luate cu forța, bătrâni și femei umiliți sau chiar omorâți, tineri și copii - fete și băieți - luați în robie și duși hăt! La capătul pământului. Bărbații satului unde erau, bunică? De ce nu-l apărau? întreabă Sorin. Erau plecați la oaste, căci vodă, măria sa, îi chemase la el, să-l ajute să scape țara de jefuitori. Și, mai trebuie să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
an al domniei lui, 3. și pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, pînă la sfîrșitul anului al unsprezecelea al lui Zedechia, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, pînă pe vremea cînd a fost dus Ierusalimul în robie, în luna a cincea. 4. Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 5. "Mai înainte ca să te fi întocmit în pîntecele mamei tale, te cunoșteam și mai înainte ca să fi ieșit tu din pîntecele ei, Eu te pusesem deoparte și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
va preface în umbra morții, și o va preface în negură adîncă. 17. Iar dacă nu vreți să ascultați, voi plînge în ascuns, pentru mîndria voastră; mi se vor topi ochii în lacrimi, pentru că turma Domnului va fi dusă în robie. 18. Spune împăratului și împărătesei: "Ședeți pe pămînt! Căci v-a căzut de pe cap cununa împărătească ce vă slujea ca podoabă." 19. "Cetățile de la miază-zi sunt închise, și nu-i cine să deschidă. Tot Iuda este dus în robie; da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]