879 matches
-
dreptatea în lume, în primul rând pentru neamul meu și apoi, prin acesta, pentru umanitate.” O. Ghibu 608. „Vistierie doldora de vise, Fermecată ladă a Pandorii, Unde toate duhurile-nchise Schimbă-n aur plumbul închisorii. Cât de veche, galbenă și roasă Tu ne spinteci bezna suferinței, Când te-avem în mâini, misterioasa Teacă pentru săbiile minții. Stup în care slove-naripate Cu polenul lumii încărcate Sucul nemuririi ne-au trecut. Roi de buchi, semințe-ale ideii, Magic cosmos strâns în scoarțe; zeii Au
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
printre ele Și bune și mai slabe, și foarte multe rele; Avitus, eu ți-oi spune cinstit, nu pe departe, Că doar așa, nu altfel, se poate scrie-o carte.” Marțial 613. „Mi-e fiecare carte o cetate, Cu ziduri roase, dar ostași vestiți, Care trăgând din arcurile toate, Bat până unde nici nu vă gândiți.” Virgil Carianopol 614. „Cărțile, cărți, cărți, Într-ale lumii-patru părți. Cărțile, ca și stelele, Risipite ca mărgelele, Le văd strălucind, Le aud șoptind Și destăinuind
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
a văzut toate acele trăsături aproape frumoase, pe care Alice se chinuise într-atât să le descrie - nasul aproape drept, sprâncenele arcuite dar prea blonde ca să mai fie vizibile, gura bine desenată dar distrusă de buzele uscate și mult prea roase. Un amestec nefericit de imperfecțiuni, un chip pe care-l uiți imediat ce l-ai depășit, un trup tremurător, de femeie deja înaintată-n vârstă, care nu justifica efortul de a-l mai descoperi. Și nici o implicație lesbiană, nici o convingere religioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Au mai mers cincisprezece metri, apoi Charlie a spus: Cum mi-ai zis ? Danny a ridicat din umeri. Trolule. Charlie a strâns pumnul, dar brațul nu i s-a mișcat din loc. Ciudatule. Când adulții s-au întors cu ochi roși, Danny și Charlie s-au prefăcut că stătuseră tot timpul pe plajă. Ellis și John au cărat generatorul în casă; Drew a luat telefonul prin satelit ca să anunțe că, dincolo de creastă, incendiul de pădure părea să se extindă. Charlie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
vă rog atenți puțin, până cerul e senin... Ascultam la radio o dezbatere privind salariul în România al unui medic rezident și greutățile pe care le întâmpină în demersul de a pleca să vindece babe afară. Era veșnica pledoarie cu rosul coatelor pe bancă timp de 6 ani, apoi nu știu câte rezidențiate și specializări, pentru ca în final să primești un salariu mic. Vai, săracii de ei, mai bine ar pleca, pentru că statul (adică bugetul, adică NOIĂ nu face nimic. Mie asta mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
democrația / scoate Miss anomalia.“ (Situația din România se va îmbunătăți când nu se va mai practica nepotismul.) „Când n-o funcționa dictonul: / Saltă-mă-n cercuri că-ți țin isonul, / își va relua măduva osul, / scoțând din uz faza cu rosul. // Va fi în banca lui nepotul, / trecându-și mintea-n frunte lotul, / când n-o funcționa dictonul: / Saltă-mă-n cercuri că-ți țin isonul.“ Acest mod defectuos de a înțelege poezia, care duce la scrierea unor texte hilare, este
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cerșetorul nu privea nimic. Poate era chiar orb. Umerii Îi erau lăsați În față, pieptul scobit. Fără Îndoială, un om bolnav. Îngerul? Pictorul fu străfulgerat de această idee. Dar nu, nu era posibil. Cerșetorul era acoperit de haine subțiri și roase, n-avea nici un loc În care ar fi putut ține o armă și nici nu putea scăpa de loviturile date În batjocură de ienicerii din patrule. Nu, Îngerul n-ar risca să stea acolo, În mijlocul pieței, fără nici o armă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu era un semn din naștere, ci o cicatrice Întrețesută de vinișoare moarte, aproape netedă, asemenea unei pietre pe malul apei. Fata, deși cu câțiva ani mai mare decât Adam, nu era mai Înaltă decât el. Avea unghiile murdare și roase. De fapt, acum n-am decât mamă, a zis. — Acum? — Da, tata e la pușcărie. Nu știu când iese. Sunt orfană! Așa zice mama când o apucă tristețea și se pune pe plâns. „Am rămas văduvă! Nu mai sunt nimic
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
capul și se strâmba caraghios, În vreme ce bici cleta avansa În zigzag. Deasupra lor, un stol de păsări zbura lent spre sud, mici triunghiuri negre care Își fâlfâiau aripile pe fundalul cerului albăstrui. Probabil că se duc spre locuri mai răco roase, a spus Adam, spre Australia, iar Neng a zis că n-are de unde să știe el una ca asta. El nu știa ce fel de păsări erau și nici nu știa că acelea aveau să fie ultimele vorbe pe care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pielea rece. Nu mi-ai spus niciodată numele fratelui tău, a zis ea Într-un târziu. Adam. Numele lui e Adam. Adam și Johan. Se potrivește foarte bine. E-așa de multă vreme de când n-am mai auzit pe cineva ros tindu-i numele, a spus el râzând, iar Farah i-a simțit din nou răsuflarea pe gât. Nu-i mai era așa de frig. N aș vrea să pleci, i-a spus. Nu vreau să pleci! Trebuie să plec. Nu-i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
veșnic În penumbră. Pentru mo ment, asta-i tot ce-și amintea. Îmi pare rău, a spus Zubaidah, trebuie să fie dureros să-ți amintești toate astea. Nu, a răspuns el. Dacă cineva Îți e adesea În preajmă e dure ros când pleacă. Dar nu-i decât atât, durere. Dar dacă Îți e alături clipă de clipă, zi de zi și noapte de noapte, absența lui bruscă nu provoacă durere, ci dă naștere unui gol, un gol nesfârșit cu care trebuie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
taină, pe care trebuia să o descopăr demult, nu doar în dimineața aceea apăsătoare. Ochiul drept, doar el aduce vestea bună, mai adaugă umbra ei, ștergându-și cu un colț al basmalei vechi, lacrima îmbătrânită,ce se agățase de genele roase. Apoi dispare ca o arătare palidă, în zarea însângerată și proaspătă și se topește în lumea adormită a copilăriei mele. Îmi apăs ochiul stâng până simt durerea cum pătrunde ca o nepoftită. Îl îndemn pe celălalt să se zbată, așa
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
căreia te aștepți să iasă un căpcăun. A ieșit. Zimțată pe la colțuri, ca pe vremuri. Sepia. Cu o urmă de deget îngălbenit, ca de nicotină, în colțul din dreapta jos. Lea, tânără, așa cum nu mi-o amintesc. Într-o rochie vapo roasă, probabil pastel. Maximum 25 de ani. Ține de mână o fetiță. Codițe și bentiță albă. Pistrui ca ai mei. Ochii enormi, întunecoși, care par negri, dar sunt, de fapt, albaștri, cu gene ca de vârcolac, ai lui Alex. Mama. 13
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în care arată cu zâmbetul ăla tâmp pe față, așa că apelează disperat la toată experiența lui de actor și se recompune, își regăsește privirea de mascul nemilos. Își ridică ușor bărbia, pentru ca Sophia să-i poată admira protuberanța, și apoi ros tește cu o voce învăluitoare și plină de promisiuni ne-am mai cunoscut. E mai mult o afirmație decât o între bare. N-a ridicat din sprâncene. A pus punct la finalul scurtei fraze pe care a reușit să o
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
iar la câțiva kilometri de degetele lui, ochii nebunei se zbat continuu sub pleoapele închise. Nebuna doarme și visează că scrie, și apoi visează că toate cuvintele pe care le scrie devin forme și lucruri concrete, și nebuna retrăiește dure ros fiecare senzație provocată de fiecare cuvânt pe care l-a scris, și din ochii nebunei încep să curgă lacrimi, și nebuna continuă să viseze, în timp ce omul ei din lună descoperă gând după gând după gând după gând. Cuvintele mor și
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
și miasmele contagioase. Fură prinși și snopiți până la epuizare cu vâna de bou, în fața tâlharului ai cărui ochi licăriră din nou, pentru o clipă, de bucurie sarcastică. Când fu din nou lună plină, părul i se albise și se tocase, ros parcă de molii, pielea chipului îi era ca mâncată de rugină, ochii ciorchini de tăuni și de viespi i se uscaseră, iar dinții îi căzuseră în țărână. Gura îi rămăsese căscată într-un strigăt mut, a cărui frecvență era percepută
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
suflete. Așa am descoperit că în spatele chipurilor întotdeauna este ceva ce trăiește. De atunci aștept să ajung la vârsta doamnei Olga, ca să mă obișnuiesc cu ochelarii ei, și să pot veghea asupra celor care încă învață. Însă, de câte ori ating ramele roase ce odihnesc în buzunar, mă tot întreb ce o fi văzut doamna Olga în sufletul meu. MĂTUȘA ADA NU MAI BEA LAPTE CU CACAO Mătușa Ada nu mai bea lapte cu cacao, de altfel nici eu, acum, că am ajuns
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
sufletul meu. MĂTUȘA ADA NU MAI BEA LAPTE CU CACAO Mătușa Ada nu mai bea lapte cu cacao, de altfel nici eu, acum, că am ajuns să locuim împreună. Înainte mătușa locuia într-o casă spațioasă și veche. Avea covoare roase și mâncate de molii ca și viața ei. Acolo se păstrau amintirile cu bunicii mei, nu în albume, ci în găurile din perdele și în mobila cu carii pe la colțuri, în mirosul de naftalină și de aer închis. Mătușa se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pe care le țineau în poală. Nu-și puteau vedea decât mâinile și asta părea de ajuns. Mâinile lui erau îngrijite, poate era student sau contabil, unghiile, rău tăiate din carne, în schimb ei i se făcu rușine cu unghiile roase și le ascunse în celofan. Prea târziu, mâna lui îi cuprinse deja încheietura și ea nu și-o retrase. Ochii lui se ridicară spre chipul Deliei, spre bărbie și spre gură, până când îi întâlni privirea. — Eu cobor la prima. — Și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fără spițe, monitoare cu ecranul spart, zaharnițe ciobite, rochii de mireasă, ghiozdane tăiate cu lama și fără mânere, mingi de cauciuc împunse cu cuțitul, penare cu Harry Potter, tablouri vechi de familie, solnițe de ceramică, fețe de masă pătate, cizme roase, Barbie fără cap și globuri sparte. În momentul în care ai văzut mașina așteptând într-o rână, aproape ai sărit de pe pod și ai alergat s-o conduci. Volanul era înțepenit, iar înăuntru nu mai era decât scaunul șoferului. Vârfurile
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mai atenți la înfățișarea lui Pârvu Dumitru, pe care nu-l prea băgam în seamă și care n-avea numai grija învățăturii, ca noi, ci mai dădea și meditații, ca să-și poată întreține frați mai mici. Avea o haină întoarsă, roasă și peticită la mâneci și coate și un pulover lucrat din rămășițe de lână. Și-a strâns cu grijă cărțile într-un ghiozdan de pânză gri, și s-a îndreptat încet înspre ușă, de unde s-a întors ca să ne salute
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
bărbat între două vârste. Nici ochii, nici atitudinea individului nu purtau vreun semn că sunt bineveniți. Totuși, după ce citi fără nici un chef autorizația oficială dată de Blayney, se dădu la o parte și arătă cu degetul spre scara slab luminată, roasă, care părea să fi fost cândva de marmură. Și spuse: - E acolo o ușă, mai sus de jumătatea scării, pe care scrie: "Cabinet particular". Păru nefericit când încheie: Bănuiesc că asta căutați. Gosseyn spuse: - Ne trebuie și două chei pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Angelique, care încă arată trăznet. Îi prinzi privirea, și, cu o mână înmănușată îți face semn să te apropii. Când sosește ascensorul, îți spune că se duce la mansarda lui Lenny. La clinică. Se uită la tine, la tocurile tale roase și la unghiile tale crăpate și rupte, și spune: Hai să vezi care e noua industrie în plin avânt... Ascensorul oprește la etajul cincizeci, întreaga mansardă închiriată de Lenny, în care două mormane de mușchi în costume cu dungi păzesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ei de cauciuc. Cu o țigară atârnând dintre buzele ei roșii-roșii. Franțuzoaica asta întoarsă din morți. Salvată, și ținută dreaptă de centura de siguranță. O persoană transformată într-un obiect, acum transformat la loc într-o persoană. Animăluțele oloage, tigrii roși, ursuleții și pinguinii orfani, sunt toți aliniați în dreptul lunetei. Pisica e printre ei, adormită în soare. Toți fac tai-tai cu mâna. Cora o ia pe autostradă, derapând cu spatele, mergând deja de două ori mai repede decât limita de viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
doi cai povarnici și silnici. Pe locul din față, fără coviltir, stătea un domn În jur de patruzeci de ani, cu niște ochi mari, negri, și cu pleoapele oblonite de oboseală. Pe cap avea o pălărie cu boruri tari, cam roase. Ținea hățurile lejer Într‑o mână, ca un căruțaș destoinic, Înfășurând ambele curele În palma sa mare, Într‑o mănușă de piele de căprioară. Cu cealaltă mână strângea biciul, nou‑nouț, de gospodar, din trestie de bambus, cu ornamente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]