3,443 matches
-
fi destine cu foile greșit numerotate Vor fi îngeri născuți cu malformații Vor fi morți ghiftuiți la morgă Vor fi vinovați pe banca inocenților Vor fi piciorușe de domnișoară alergând prin ploaie Vor fi reproșuri adulări muzici Vor fi bile rostogolite pe parchet la etaj Vor fi gândaci de bucătărie din Asia. Aproape O ajung din urmă și o întreb dacă este ea Eu sunt îmi răspunde eu în carne și oase Observând-o atent am dubii este și nu este
Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/10115_a_11440]
-
cei fără nici o dorință, fereastra e transparentă pentru că nu vrea nimic, și-o luai pe coajă pentru astfel de tîmpenii. Dar azi poți urmări chiar umbrele copacilor pe caldarîm și da amenzi trecătorilor care se-mpiedică de ele apoi se rostogolesc și cad în lac, a fi lucid ca apa nemișcată aduce mai mult folos decît a-ți neliniști sîngele prin poieni cu toți necunoscuții. Mă culc în pat, capul meu ca o busolă arată nordul și-n liniștea din odaie
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
caii să-i mănânce! Să trimiți călăreți în apărare - și caii să fugă înapoi de mirosul cămilelor! Să te bizui pe zidul înconjurat de leu - și, după paisprezece zile, să-l urce un pers, pe unde casca străjerului s-a rostogolit în prăpastie! Să te încrezi în oracole, fără să pui a doua întrebare - ajungi cu zilele aninate de limba copilului mut, ce-ncepe să vorbească abia când spada ți se îndreaptă spre inimă! Fără să știi, îngenunchezi, ca să ți se
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/10010_a_11335]
-
subțirele covor, acest pierdut covor în spațiul cosmic. Așternut ca un plasture, de parcă suburbia cerului, acolo, i-ar fi făcut rău terrei. Și absent acolo, drept aici și manifest: prezența marii litere în majusculă... și încă, puternicii bărbați, ea-i rostogolește, în glumă, prinzându-i mereu, precum la masă, puternicul August farfuria de tablă. Ah, și pentru acest miez, o roză a contemplării: și ea înflorește și se exfoliază. Și acest stâlp sau pistil, ștampilă, cea de propria-i înfloritoare pulbere
Elegii Duineze by Nicolae Breban () [Corola-journal/Imaginative/10648_a_11973]
-
Brumaru Tu ai nevoie de cuvinte calde, De fluturi uzi de rouă, să-și usuce În soare-aripile. }i-e dor de-un mal de Rîu plin cu flori, și lintiți, și lăptuce, De popîndăi ce umblă-n zori cu șoalde, Rostogolind prin iarbă moi smaralde, Și seara de paingi cu pînza dulce În care sufletul să ți se culce, Sătul de mormoloci, umflat cu bulce, Blînd ocrotit sub baldachin cu falde Ce-acopăr tainic poftele năuce Tot încercînd coapsele vii să
Sonet pentru Porcuța Satannici (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10737_a_12062]
-
pe punte, curioși să privim oceanul. Nu mai fusesem niciodată pe mare, pentru mine toate lucrurile erau noi și așteptam cu groază să se dezlănțuie acel Ťrău de mareť de care auzisem. Dar, deși apa ridica valuri imense, care se rostogoleau peste puntea clătinată a vasului, deși vedeam pe alți colegi zvîrcolindu-se de moarte, mie nu mi-a fost rău deloc, ba mai mult decît atît, am fost parcă mai veselă ca niciodată". (Elena Drăgulinescu-Stinghe, Amintiri, ed. cit., p. 65-66) 4
Ficțiune și Operă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10745_a_12070]
-
far liniștit în ceață și păsări nu se vedeau deloc și oameni, nici țipenie. am râs în liniștea aia înfundată pentru că era două și era ceață și zece ploi deodată mi se scurgeau pe obraz și noaptea ca un sac rostogolit de lilieci. m-am oprit. făcusem, ce-i drept, o sută de pași. poate m-am grăbit puțin, îmi zic. nu e un drum scurt, îmi zic. trebuie să fii mai cu băgare de seamă. așa că m-am oprit, dar
teodor duna by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/10132_a_11457]
-
ceața mi-a înghițit repede râsul și l-a făcut neauzit. de-acum o să râd doar pentru mine, am zis, mi-am privit ceasul și era doar trei și mai erau zece ploi în jur și noaptea ca un sac rostogolit de lilieci. dar nu m-am grăbit. timp era destul și drumul nu urca deloc până-n dristor și parcă a și început un vânt, ce-i drept, cam rece, dar care mă purta din spate. și am râs din nou
teodor duna by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/10132_a_11457]
-
se afundă picioarele, parcă până la capătul morții. și merg mai încet ca niciodată, abia dacă mă clintesc și parcul vine în urma mea, respirând greu. lemnele îi trosnesc ca niște oase, e strâns ca într-o plasă, se apropie mai mult, rostogolindu-se, înălțându-se cât zece blocuri, huruind, acoperind noaptea. "e doar o oboseală de noapte, un joc, o farsă", îmi zic, îmi închid ochii, vreau să râd. și în jur era liniște, era șase și dimineața ca o bucată de
teodor duna by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/10132_a_11457]
-
că avea puține șanse pentru că Viorel era mai tânăr și mai puternic ca el. ,,Canalie nenorocită,” apucă să mai spună Mihai. Apoi în următoarele momente simți lovituri grele de pumni ce îi cădeau în cap, în față, în piept se rostogoli pe jos sângele îi curgea din nas încercă să se târască spre ieșire însă Viorel începu să-l lovească cu picioarele înjurându-l, la un moment dat apăru Sofia între ei strigând: ,, Lasă-l în pace că-l omori, dacă
PAȘI SPRE ABIS ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384738_a_386067]
-
Cervina. - În Orient, acolo unde sălbaticii aceia îi consumă ca pe iepuri. Femeia stimulă zarva. Se formară grupuri de apărători și de contestatari, unii chiar amenințară că-i vor alunga pe chinezii care negociau deja transporturile înspre Orientul Îndepărtat. Alții rostogoliră informațiile, afirmând că febra strângerii de patrupede va antrena toată țara. - Cred că e la mijloc o diversiune. Nu tânjește nimeni după jigodiile noastre, încercă să-i liniștească avocatul. Același individ, care părea trimis aici să agite spiritele, se prefăcu
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
duci la gură, felul în care îți țugui buzele suflînd fumul, graba sau tihna cu care o scuturi în scrumieră, nervozitatea cu care o îndeși înlăuntrul ei, după ce ai observat fie că s-a stins singură, fie că s-a rostogolit peste marginea scrumierei, arzînd mușamaua sau fața de masă, crisparea sau moliciunea gestului cu care apuci ceașca de cafea ducînd-o la buze și tresărind iritat cînd bagi de seamă că deja s-a răcit, mîna preocupată cu care îți ștergi
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
de asta? Individul nu va mai conta nici cât frunza unui copac. Sunteți nevinovat, ca mine, ca noi toți, nevinovații sunt însă primii care plătesc, pentru că nu știu cum să se apere. Tăvălugul cară cu el ce întâlnește; totul cade, se duce rostogolindu-se, iar primii care-i stau în cale sunt naivii, mirându-se de puhoiul ce vine. Este îmbolnăvirea Istoriei, când nu se mai înțelege simbolul justiției legate la ochi. Vine mai târziu un timp al vindecării, când toate se liniștesc
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
I. LACUL CU NUFERI, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2355 din 12 iunie 2017. S-a rostogolit Luna în lacul cu nuferi, iar florile par lumânări aprinse-n altar, când diva se golește înfloresc luceferi și luciul apei se preschimbă-n cleștar. Vântu-și toarce fuioarele în fine adieri, iar miresmele se-mpânzesc involuntar, dar lacul tresare sub
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
-ndrăgostește de tristul-lăutar. În bătaia Lunii, nuferii parcă-s corăbieri ce plutesc pe luciul lacului făr' de hotar, iar Luna-nfrigurată promite din răsputeri că mâine noapte, pe lac va fi iarăși, star. 24 Aprilie 2017 ... Citește mai mult S-a rostogolit Luna în lacul cu nuferi,iar florile par lumânări aprinse-n altar,când diva se golește înfloresc luceferiși luciul apei se preschimbă-n cleștar.Vântu-și toarce fuioarele în fine adieri,iar miresmele se-mpânzesc involuntar,dar lacul tresare sub eolienele
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
1979 din 01 iunie 2016 Toate Articolele Autorului S-AU DESPRINS... S-au desprins demonii din materii suspendate, deposedați de spațiu; au intrat în caverne de vise minerale (e un păcat așa de mic...) și-au atins toți nervii planetei, rostogolind-o în praf cosmic. De spaimă, mumiile își biciuie encefalul, când fotograful depanează vreun destin în lătratul câinilor de pază, atât de sintetici. ****Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: S-AU DESPRINS... Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1979, Anul
S-AU DESPRINS... de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385308_a_386637]
-
ontofaniei frunzei pe ocean, Lumina a lăsat munții de capul lor, ei s-au scufundat și-n mare, crezând că astfel se face ordine în infinit. Și haosul a devenit asimetric, arheologii au descoperit epava inimii a ruinei unui fruct rostogolit de pe un deal în forma de măr. Iată ce înfățișare! Și atunci cum să nu vrei să te întorci în haosul virgin? Interferența „A-și schimba expresia” - „a vedea lumina zilei”: pentru că senzația de prăbușire a creat roata, Transfigurarea a
ARTA CUVÂNTULUI (I) de MARIA COZMA în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361224_a_362553]
-
spital). Îngenuncheat cu sufletul în sfială, pe cerul teafăr licăre o stea și-și prinde anii de pripas în dangăte de clopot și beteală. Telegarii visului îl poartă pretutindeni ca o logodnă de taină, ca leagănul în zbor al cocorilor. rostogolindu-l pe tot ce-a fost marele dor. S-a prins de Cerdacul (cerul dacului) cerului cu ochii înfloriți de lacrimi, cu inima pe cărăruie spre împlinite vreri, cu armonii de cânt în care se revarsă Harul sfânt. Nicicând răstignirea
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
Eu nu fac pact cu nimeni! - îi replică Moartea. „Hârșc! Hârșc!” îi retează mâinile și picioarele. Baba țipă de durere. Palmele și labele picioarelor se zvârcolesc prin nisip. Deodată, „hârșc” și capul îi cade în colbul bătăturii, iar trupul se rostogolește zbătându-se neputincios. Ochii îi sar din orbite și degetele de la palme parcă-i caută pe jos. Câteva zvâcnituri și rămășițele trupești împrăștiate prin ogradă rămân țepene. Moartea scoate cu calm o cârpă neagră de sub pelerină și șterge tăișul coasei
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
Dar așa, pot muri sub ochii dumnevoastră și... ce-mi puteți face?!... Ajutați-mă să merg până la fereastră, simt că nu mai am aer... (colonelul îl priunde de sub braț, abia îl târăște până la fereastră, lovește cascheta de pe birou, care se rostogolește, iar biletul pus de Dodoloanță sub bandă iese la vedere) Hai băiatule!... Ce naiba? Ține-te pe picioare. Te scot la aer... să stai pe bancă până o să vină doctorul să te vadă. Hai copile(deschide ușa biroului). Ușurel-ușurel... Fii atent
CE BLESTEM!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360754_a_362083]
-
un alt jucător al formației adverse, el făcu un efort de a strecura mingea printre cei doi însă nu reuși, iar unul din cei doi jucători adverși se izbi puternic în piciorul său drept cu care el proteja mingea, se rostogoli și căzu împreună cu jucătorul cei ieșise în față. Simți o durere puternică în interiorul genunchiul drept încercă să se scoale dar numai reuși înțelesese că ceva rău i se întâmplase, se accidentase și pentru el acel meci se terminase. Auzi huiduielile
CUMPĂNA DIN NOAPTE (1) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342715_a_344044]
-
roata în flăcări poate fi văzută ca un simbol al discului solar. Se poate face aici și legătura cu zeița germanică Ostera. Pentru orașul Lügde, unic în zonă pentru casele sale vechi în stil german, roțile de Paști care se rostogolesc la vale luminând și mocnind au rămas până în ziua de astăzi simbol al primăverii, al devenirii, al victoriei soarelui asupra iernii reci și mohorâte. Vârsta acestui obicei nu poate fi determinată cu exactitate, deoarece atestările documentare din zonă au început
Agenda2005-13-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283543_a_284872]
-
Acasa > Poezie > Delectare > NU-I NIMIC Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1960 din 13 mai 2016 Toate Articolele Autorului NU-I NIMIC Nu-i nimic. Atât a fost: o clipă fugară încremenită în tăcere, un bulgăre rostogolit în iluzii și mistere. Nu-i nimic. Dacă sufletul se stinge în urma veșniciei, deopotrivă toate pier și viața va fi ca un ecou istovit pe degetul mic. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: NU-I NIMIC / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
NU-I NIMIC de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384931_a_386260]
-
Timpul își scutură fructele pe o pătură ideatică. Trebuie să alegi și să împachetezi pentru iarnă doar ce este curat și sănătos. Pe celelalte le transformi, dacă mai ai forță să o faci. Pe Anna și pe Ioan i-a rostogolit viața din singurătatea suferinței, în multiplicarea trăirilor dezvoltată de cunoaștere. Ceea ce trăiesc cei doi este o dăruire a lor, în folosul descifrării neperceputului. În contrast cu transformările firești ale unei societăți bolnave, ei încearcă să deznoade nefirescul a două vieți. Sunt doi
PRINSE ÎN CHENARUL UNEI VIEȚI DE CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384964_a_386293]
-
noastre: Așa cum din Izvorul fără de sfârșit, Sfânt Se revarsă undele vieții pe pământ! Ele germinează-n frunze Apoi vin spre celulele vii să le inunde Cu duhul La porțile dimineții, unde Cer supunere înțelesurilor care în clipa de grație Se rostogolesc peste toate văzutele și nevăzutele Ca aici și acum Când totul este cuprins de vibrație Într-un ritm venit din altă constelație Sincron cu ordinea îmbrățișată în spirala AND-ului În OPERON Înfășurată în mister, în intraductibil cuvânt Cum toate
SFÂNTA LUMINĂ CRISTICĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384989_a_386318]