985 matches
-
mamei și îi păru rău, dar nu se mai putuse opri. Răspunsul ei îi răsună ca un glas înăbușit din însuși sufletul lui, îngrozindu-l. Îi apucă repede mâna, peste masă, și i-o mângâie și i-o sărută, murmurând rușinat: "Iartă-mă"... Doamna Bologa, surprinsă de pocăința lui, fu cuprinsă și ea de rușine, îngînă câteva vorbe neînțelese, până ce-și veni în fire, și apoi continuă povestirea din copilăria lui Apostol, fără a mai nimeri tonul de adineaori și ocolind
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
își dădu seama că a trecut vremea șovăirii. După-amiază bătu la poarta avocatului Domșa, găsi pe Marta acasă, îi sărută mâna, o privi în adâncul ochilor și o rugă să-l ierte cu atâta patimă, că fata se zăpăci, zâmbi rușinată, apoi izbucni în lacrimi, murmurând că numai ea a fost vinovată... Doamna Bologa îl petrecu la gară, pe jos, în zori, căci trenul pleca foarte de dimineață. Petre, cu povara în spinare, gâfâia mai tare ca odinioară... Apostol era aproape
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în suflet... Și totuși n-ai avut dreptate! Șapte luni am rumegat vorbele tale și de atunci te aștept cu răspunsul... Mi-ai spus, mai pe subțire, că sunt laș pentru că una vorbesc și alta fac... ― A, da, murmură Bologa, rușinat. Da... adică nu tocmai laș... În sfârșit, atunci aveam atâta venin în inimă, dragul meu... ― Sunt laș, sunt chiar ipocrit, recunosc! sâsâi Gross aprig, înfuriat parcă de sfiala camaradului. Fiindcă nu mi-a sosit încă vremea!... Dar când va sosi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lui, tăcu și întinse doar gâtul, ca și cum ar fi vrut să vază mai bine. ― Mai este o cotitură, urmă plutonierul, cu mândrie în glas. ― Două, două! strigă șoferul, fără a întoarce capul. ― Așa-i... da... două, exact! zise iar plutonierul, rușinat, dar cu ochii tot spre locotenent, așteptând, poate, un răspuns. Glasul plutonierului enerva cumplit pe Bologa. Își smulse privirea din fața lui și o ridică mai sus, înainte. Sufletul întreg i se ghemui într-o așteptare chinuitoare. Dar când sosiră la
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a întîlnit cu Varga. ― Știu... sunt și eu militar, zise pretorul cu dispreț. Dar cum a ajuns în buzunarul d-tale? Și tocmai când încercai să dezertezi la inamic? ― Fiindcă... fiindcă... bolborosi Apostol, încurcat, roșind brusc și apoi oprindu-se rușinat că iar era să mintă. ― Să-ți spun eu cum, reluă pretorul, privindu-l lung, cercetător. Fiindcă n-ai vrut să mergi cu mâna goală! Nu-i așa? Bologa nu răspunse și nici nu se uită în ochii pretorului care
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de necazurile mele prea timpurii, sosise pe neașteptate în școală. Țin minte că inspectorul Darie era un bărbat frumos la vreo 30-35 ani și că m-a ridicat pe genunchii lui și m-a invitat să mă destăinui, iar eu, rușinată, cu lacrimi în ochi, i-am povestit că tot necazul meu cu învățătorul se datorează nașterii mele într-o familie ale cărei convingeri religioase eu le detest. Am concluzionat rapid că sunt extrem de fericită pentru decesul tatei și că-mi
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ele cu regret au găsit motiv, Nu... că e adâncă ! Băieții se apropiau de mal, apa se micșora continuu, clipocea în jurul lor și nivelul ei le atingea pântecul; ele aveau chef de vorbe. Ion, mai tânăr, a rămas în urmă rușinat și atunci Laur le-a spus dârdâind, - Sunt brusc supărat pe voi... plecați de aici! Nu vreau să vă mai văd cinci minute, după aceea discutăm câte în lună și în stele! Dar silfidele aveau chef de ceartă, - Ia te
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Auta însă nu se atinse de mâncare. Arăta îngrijorat. Fața lui părea mai aspră. În ochi se zăreau totuși două luminițe triste. Lui Iahuben începu să-i pară rău de bănuielile sale. Nu era om ticălos robul acesta, își spuse rușinat. Auta părea că se gândește la lucruri depărtate. Iahuben nu mai vru să-l tulbure și, mestecând alene curmale dulci, se gândea și el la felurite lucruri. Altceva nu avea de făcut. Nu era ca altădată, când drumurile sale nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să spun, stăpâne, că bunăoară auzim graiul aramei. Știm unde să căutăm arama și cum s-o topim. Știm și la ce folosește... - Dar ce e arama, știi? îl întrerupse preotul. Spune-mi din ce-i alcătuită? Auta îl privi rușinat. Tefnaht urmă: - Iar pietrele care te-au amețit sunt venite din cer. Arama este din pământ, și n-o cunoști... Nu-i mai ușor să crezi că le-au aruncat zeii? încheie râzând zgomotos. - Cu sau fără zei, pietrele acestea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pot citi decât unele cărți. Cele mai tainice le ține ascunse Marele Preot. Unele le cunosc și eu, dar eu am avut un noroc deosebit... - Plătit cu robia! spuse străinul cel bătrân. - Dacă altfel nu s-a putut... zise Auta rușinat. - Știi, Auta, spuse bătrânul cu fața de copilandru, de când am aflat toate acestea de la tine, mă tot gândesc mereu. De mult de tot, când eram cum e cârmaciul nostru, am avut patima lucrurilor vechi. Am citit atunci niște cărți pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
laolaltă și au aflat adevărul pe care vi l-am spus. Vezi, Auta, de ce nu e bine să umble cu asemenea puteri cine nu are stăpânire de sine și nu s-a dezvățat să ucidă? Auta înțelese și plecă ochii rușinat. Totuși întrebă: - Dar dacă ar fi uciși numai ucigașii? - Când ucigașii nu vor să înțeleagă altfel, cred că ceea ce spui tu e singura cale. Totdeauna ucigași sunt puțini. Mi-a arătat cineva din foștii robi pe care i-a vindecat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mare. Asta se putea citi pe chipul său. -Și eu mă bucur să te văd, spuse Radu zâmbind. -îmi pare rău de ce ți s-a întâmplat, și eu am fost destul de băut, nu rețin cum ne-am despărțit, zise Andrei rușinat. -A trecut și asta Andrei, sper să n-o mai facem altă dată. -Naiba să mă ia dacă eu am mai pățit așa ceva, se enervă Andrei. -Cred că vinul cel cald ne-a pus pe chituci, Radu. -Vinul... muzica, și
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
împreună dormitorul și chiar patul, care era singurul, fapt pe care mai târziu îl va regreta. în zori când s-au trezit, Angela, foarte veselă fredonând o melodie, pregăti cafeaua, la care Radu n-ar fi rămas, dar se simți rușinat și pus în încurcătură. El își sorbi cafeaua în tăcere, fumând două țigări una după alta, cu un fel de nervozitate, ascultând trăncănelile Angelei despre fratele ei, care acum nu vroia să se trezească, deși azi noapte cerea să fie
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ce i se cuvine din averea tatălui său. La aflarea acestei vești Radu nu știu ce să zică, ci doar îl privi lung și încruntat pe Eugen, pentru moment nedându-și seama de expresia feței lui. Oana își lăsă capul în jos rușinată, ea cunoscând intenția soțului ei, care de mai multă vreme i-o descoperise și nu era de acord ca el să strice relația cu sora lui vitregă și mama acesteia care s-au dovedit atât de omenoase cu ei. Ea
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
am spus... scâncește vaca bătrână. Cred că cel mai bine ar fi să ne Întoarcem buzunarele pe dos, D.S. Robertson, râde Ray cam nerăbdător. — Nu! N-am vrut... N-am crezut nici o secundă că voi l-ați luat... behăie ea rușinată toată. Asta a fost greșeala, javră ramolită și cretină. Ray clatină obosit din cap ca un profesionist. — Ce-aș vrea să vă sugerez... Îl Întrerup. Vaca asta m-a enervat. Vreau să mă joc. — Nu cred că ai Înțeles bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
să ne preocupeitului de parcă litri de whisky se revarsă problema supraviețuiriiri iar capul Îmi zvâcnește ca curu. A fost o Întrunire ca dracu de nebunească aseară la masoni, mai ales cu Bladesey, puțoiu ăla mic și sonat. O să se simtă rușinat ca curu În dimineața asta. Mațele-mi sunt unsuroase, iar cantitatea de condimente din râgâielile mele și arsura din stomac Îmi sugerează că un curry foarte iute s-a alăturat cândva Învălmășelii. Răsfoiesc câteva hârtii de pe birou, cercetând din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
chinuindu-se să pășească pe pantă și gheață. Un labagiu grăsan și matol cu o tunsoare În genul lui Arthur Scargill vomită În rigolă, Împrăștiind peste tot boabe de fasole. O pipiță cu mutră de cal se uită la noi rușinată, iar o altă siluetă rotofeie Îl muștruluiește pe cel care a borât cu o voce pițigăiată și scârțâită: — Haide mă Frank! Prea mult spirit de sărbătoare. E un adevărat congres de bulangii. Credeam că eu sunt cu un grup patetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
reclamă În presă pentru homosexuali. Se presupune că ar trebui să fim tari În politica non-discriminatorie pe baza orientării sexuale. Aici nu-i n unele zoniale țării! Aici e Scoția! Toal lovește cu pumnul În masă și apoi pare cam rușinat. Ridic din umeri. — E coleg cu noi În poliție și la masoni. Clatină din cap și se calmează. Uite Bruce, știu că simți asta pentru că el concurează pentru același post ca tine și nu vrei să pară că obții un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Îndeletnicire seculară și pentru o țară (fostă) eminamente agrară, plugul, este aruncată peste mormanul de fier vechi și dusă la groapa de gunoi a istoriei (chiar dacă, ecologic și eufemistic, Îi vom zice reciclare). Și totul se petrece parcă pe furiș, rușinat, ploaia măruntă fiind doar complicele țiganului sordid ce mînă o cotigă gata să se dezmembreze, trasă de-o umbră de cal, numai piele și oase. O clipă doar, cîte-un ochi Înlăcrimat zărește sau poate doar Închipuie sclipirea alb-albăstrie a oțelului
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cele două cuvinte vă trimit undeva unde aripile vi se Înmoaie, ca și cum ar fi de ceară, și devin inutile: vedeți aievea acea cutie, de cele mai multe ori meschină, pecetluită cu un lacăt ordinar și uriaș față de mărimea cutiei, așezată, mai curînd rușinat, lîngă raftul unde se vînd lumînări și tămîie. Și tot ce puteți simți și gîndi despre destinația darurilor adunate În ea nu este deloc Încurajator. Poate că această reticență exista și În sufletul autoarei care a scris poemul de mai
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Botezătorul. Am ieșit afară din chilie și i-am rugat să intre înăuntru ca să facă o rugăciune în chilia mea. Femeia însă n-a vrut. Și m-am rugat mult timp stăruitor de dânsa, spunându-i: Să nu mă întorc rușinat și înfruntat și multe altele. Când ea a văzut că stărui încă în cererea mea, mi-a răspuns cu asprime, zicând: − Ai în chilia ta pe dușmanul meu. Cum vrei dar să intru? După ce a spus aceste cuvinte, a plecat
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
cumpănit nu trebuie să i se lase pradă fără să-i pară cândva rău. Mai mult, tânărul acesta impulsiv știe să se stăpânească până și în focul mâniei. Când vin crainicii lui Agamemnon s-o ia pe Briseis, văzându-i rușinați și speriați, se poartă prevenitor cu ei, îi liniștește, spunându-le că n-au nici o vină. Când vin la el, din partea lui Agamemnon, Odiseu și Aias, îi primește cu prietenie și le spune că, deși e mânios, ei doi îi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cumpănit nu trebuie să i se lase pradă fără să-i pară cândva rău. Mai mult, tânărul acesta impulsiv știe să se stăpânească până și în focul mâniei. Când vin crainicii lui Agamemnon s-o ia pe Briseis, văzându-i rușinați și speriați, se poartă prevenitor cu ei, îi liniștește, spunându-le că n-au nici o vină. Când vin la el, din partea lui Agamemnon, Odiseu și Aias, îi primește cu prietenie și le spune că, deși e mânios, ei doi îi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pe gânduri cu privirea fixă.. Moașa și Anton schimbară, priviri cu înțeles, au priceput că despică vreo amintire ascunsă într-un ungher al inimii ei, o taină știută numai de ea. Și, deodată, izbucni într-un hohot de plâns, parcă, rușinată că i-a fost văzută o față necunoscută... Lacrimile îi spălară obrazul ostenit... dar, tot frumos. - Liniștești-ti, fata mamii... hai, hai să mai încercăm!... o îndemnă bătrâna, cu blândețe, revenindu-i inima la loc... Din nou o rafală... un
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o bucată de carne, aproape de gură... Dar el, nici măcar nu întoarce capul spre ea. Doar ochii îmi caută privirea..., ciudat enigmatică, vrând parcă să-și întipărească în memorie chipul meu, întreaga mea făptură pentru viața lui viitoare. Retrag mâna, parcă rușinat că mi-a refuzat carnea... și stau mai departe de vorbă cu el. Mă ascultă. Dar ochii îi fug mereu după ceva din depărtare, ca o caldă aducere aminte... Apoi, se întoarce către sine... După o adulmecare în vânt, s-
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]