1,492 matches
-
oamenilor că pretinsele bijuterii și metale prețioase, atâta vreme considerate drept esența bogăției, nu aveau în realitate mai multă valoare decât alte materiale rare. În ciuda secolelor scurse de atunci, această propagandă nu dăduse roadele așteptate. Străbătură un coridor tapisat cu rubine, toate de aceeași dimensiune, și urcară un escalier de smaralde cu irizații verzui. Holul din capul scărilor era de argint masiv și, ceva mai încolo, începea un culoar placat cu demult celebrul material plastic opalescent multicolor. Palierul era plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ani. Și încheie: ― Oamenii, în general, au tendința de a uita definițiile ― dar dacă tu ești într-adevăr serioasă... ― Bineînțeles că sunt ― zise fata. Își scoase din poșetă o tabacheră fină. ― Vrei una? Cutia sclipea în soare. Diamante, smaragde și rubine cânteiau pe suprafața de aur fin cizelat. O țigară, deja prinsă automat în tabacheră, ieși din distribuitor. Desigur pietrele puteau fi de plastic, iar aurul ― imitație; dar obiectul părea manufacturat manual și autenticitatea era tulburătoare. Gosseyn îl aprecie la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
oamenilor că pretinsele bijuterii și metale prețioase, atâta vreme considerate drept esența bogăției, nu aveau în realitate mai multă valoare decât alte materiale rare. În ciuda secolelor scurse de atunci, această propagandă nu dăduse roadele așteptate. Străbătură un coridor tapisat cu rubine, toate de aceeași dimensiune, și urcară un escalier de smaralde cu irizații verzui. Holul din capul scărilor era de argint masiv și, ceva mai încolo, începea un culoar placat cu demult celebrul material plastic opalescent multicolor. Palierul era plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pentru orice eventualitate, zăpada drumului. Avea un scop care-l făcea să uite de plictiseala îndatoririlor zilnice și de picurii din streșini. Căuta un portmoneu în care să fie un inel cu diamant sau, poate, un ac de cravată cu rubin, cum avea tatăl lui Jacques, doctorul Margulis. Dar dacă omul-șopârlă a spus adevărul, ceea ce nu-i deloc sigur, nu erau bijuterii. Brusc îi veni o idee mai bună: un bilet de loterie, și tocmai cel care o să câștige. — Asta e
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
am întrebat. — Atât. Mi-a venit să plâng, și-atunci Jacques a adăugat: — Pentrru noi, bărrbații, asta înseamnă mai mult decât pentrru voi, fetele. Și mi-a întins cutia, biletul și inelul. Am încercat inelul, are o montură cu un rubin micuț și-n jur câteva diămănțele, e cu adevărat foarte frumos, dar mi-e mare. Păcat, n-am să-l pot purta. M-a apucat tristețea. * Azi de dimineață ne-am reluat programul obișnuit, de parcă totul era la fel, dar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ZECE UNITĂȚI FIDUCIARE IEȘIȚI CU UN MILION PALATUL DE DIAMANT ÎN INTERIOR VA AȘTEAPTĂ ZECE MILIOANE DE DIAMANTE ÎNCERCAȚI-VĂ NOROCUL ÎNTR-UN DECOR DE DIAMANTE MERGÎND MAI DEPARTE, GONISH GĂSI MAI MULTE FIRME ȘI PANCARTE DE ACELAȘI TIP: PALATUL RUBINELOR \ PALATUL DE AUR \ PALATUL DE SMARALD \ AMESTECÎNDU-SE CU SUTE DE CONSTRUCȚII LA FEL DE STRĂLUCITOARE, CARE-ȚI LUAU OCHII. ÎN CELE DIN URMĂ AJUNSE LA DESTINAȚIE: BAZARUL NOROCULUI SE POATE JUCA ȘI CU CINCI GOLOGANI CÎȘTIGURI NELIMITATE NEGATISTUL FĂCU O PAUZĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Salam se uită sub pat fără înfrigurarea pe care o simțise când verificase de dimineață. Prada lui era tot acolo, dar acum, scoțând-o, i se păru lipsită de valoare și inutilă. Se gândi la ascunzătoarea plină de cupe cu rubine și statuete de aur a lui Ahmed și își blestemă zilele. De ce nu a găsit el comorile alea? Ce anume l-a împins să meargă să scotocească într-o pivniță întunecată când avea la dispoziție podoabele strălucitoare ale Babilonului? Soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dat peste ea acum câteva luni, mai mult din greșeală, și i-a întrevăzut imediat potențialul. Acum, încercând să imite gusturile țipătoare ale unei adolescente, scoase o piatră roz, punând-o pe un șirag, pe care se aflau deja un rubin fals, un țechin violet și capacul metalic al unei sticle de Coca-Cola. Zâmbi. Arăta ca o brățară fermecată de prost gust, o înșiruire de elemente la modă pe care ar purta-o o adolescentă, ar rupe-o și nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
că o puseseră să vomite tot ce avusese În stomac. Și-a Început cel de-al optsprezecelea an descoperind un alt fapt care trebuia adăugat revelațiilor ei anterioare: că În lumea asta ciudată sinuciderea era un privilegiu tot atât de rar ca rubinele și că, având o familie ca a ei, ea nu va fi cu siguranță una dintre privilegiate. E greu de aflat dacă exista o legătură Între această deducție și ceea ce s-a Întâmplat mai târziu, Însă obsesia ei pentru muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să spun, fata a venit să dea de urma unui cufăr În care se află o comoară, a adăugat mătușa Feride tulburată, cercetând acum conținutul unui cufăr imaginar, În timp ce chipul i se lumina gândindu-se la gustul aventurii și strălucirea rubinelor. — La naiba, ai dreptate! a exclamat Asya. Nu ți-am zis? Când s-a dat jos din avion căra o lopată și Împingea o roabă În loc de bagaj... — Of, taci din gură! a sărit mătușa Feride ofensată. Și-a Încrucișat brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mărfii, Hovhannes Stamboulian se Întristase puțin. Totuși cumpărase biroul. Împreună cu el achiziționase din același magazin o broșă - o broșă delicată, În formă de rodie, acoperită cu fire fine de aur de jur Împrejur, ușor crăpată În mijloc, cu sâmburi din rubine roșii strălucind dinăuntru. Era o piesă lucrată cu mare măiestrie de un artizan armean din Sivas, așa i se spusese. Hovhannes Stamboulian a cumpărat bijuteria pentru soția lui. Plănuia să i-o dea În seara asta, după cină, sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În clipa aia unul din soldați a zărit broșa de aur de pe birou. I-a Întins-o sergentului care a luat rodia aceea În miniatură, a cântărit-o În palmă, a răsucit-o În aer pentru a vedea mai bine rubinele dinăuntru și apoi i-a dat-o lui Hovhannes Stamboulian zâmbind. — N-ar trebui să lași o piatră atât de prețioasă la vedere. Uite, ia-o, a zis sergentul cu un aer de curtenie calmă. — Da, mulțumesc. E un cadou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
abandonase când era copil, mama pe care nu o iertase niciodată. Broșa era În același timp sublimă și sfâșietoare. Mătușii Banu Îi era teamă. Nimeni nu știa asta, Însă o dată ținuse broșa În formă de rodie, cu sâmburi făcuți din rubine În apă sărată ca să o spele de povestea ei tristă. Sub privirea cercetătoare a djinnului, mătușa Banu a mângâiat broșa, simțind vraja rubinelor strălucind Înăuntru. Până când nu o Întâlnise pe Armanoush nu Îi trecuse niciodată prin cap să investigheze povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
teamă. Nimeni nu știa asta, Însă o dată ținuse broșa În formă de rodie, cu sâmburi făcuți din rubine În apă sărată ca să o spele de povestea ei tristă. Sub privirea cercetătoare a djinnului, mătușa Banu a mângâiat broșa, simțind vraja rubinelor strălucind Înăuntru. Până când nu o Întâlnise pe Armanoush nu Îi trecuse niciodată prin cap să investigheze povestea broșei În formă de rodie. Totuși acum când cunoștea povestea, nu reușea să se hotărască ce trebuia să facă mai departe. Oricât ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Stamboulian a văzut pentru prima oară broșa În formă de rodie acolo, pe biroul din lemn de nuc al tatălui ei. Toate celelalte detalii ale acelei zile nefaste au pălit, nu Însă și amintirea broșei. Poate că strălucirea răspândită de rubine fusese cea care-o vrăjise, sau poate că faptul de-a vedea lumea din jur prăbușindu-se Într-o singură zi a făcut ca acesta să fie singurul lucru pe care și-l putea aminti. Oricare ar fi fost motivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
broșă. Însă În cea de-a treia zi, ca și cum mintea ei ar fi reflectat și inima ei ar fi tânjit fără ca ea să-și dea seama, a alergat la sertar și a ținut broșa strâns În palmă, simțindu-i căldura. Rubinele sunt niște pietre prețioase remarcabile, pe care le recunoști după roșul lor aprins. Totuși nu e neobișnuit ca acestea să-și schimbe culoarea, roșul lor devenind din ce În ce mai Închis În interior, În special când proprietarii lor sunt În pericol. Există un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
prețioase remarcabile, pe care le recunoști după roșul lor aprins. Totuși nu e neobișnuit ca acestea să-și schimbe culoarea, roșul lor devenind din ce În ce mai Închis În interior, În special când proprietarii lor sunt În pericol. Există un anumit tip de rubin pe care cunoscătorii Îl numesc „Sânge de Porumbel“ - un rubin prețios, de culoarea sângelui, cu o tentă de albastru ascunsă Înăuntru. Acest rubin era singura amitire care supraviețuise din Micul Porumbel Rătăcit și Țara Fericirii. În ajunul celei de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Totuși nu e neobișnuit ca acestea să-și schimbe culoarea, roșul lor devenind din ce În ce mai Închis În interior, În special când proprietarii lor sunt În pericol. Există un anumit tip de rubin pe care cunoscătorii Îl numesc „Sânge de Porumbel“ - un rubin prețios, de culoarea sângelui, cu o tentă de albastru ascunsă Înăuntru. Acest rubin era singura amitire care supraviețuise din Micul Porumbel Rătăcit și Țara Fericirii. În ajunul celei de-a treia zile, Shermin Kazanci a reușit să găsească o scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din ce În ce mai Închis În interior, În special când proprietarii lor sunt În pericol. Există un anumit tip de rubin pe care cunoscătorii Îl numesc „Sânge de Porumbel“ - un rubin prețios, de culoarea sângelui, cu o tentă de albastru ascunsă Înăuntru. Acest rubin era singura amitire care supraviețuise din Micul Porumbel Rătăcit și Țara Fericirii. În ajunul celei de-a treia zile, Shermin Kazanci a reușit să găsească o scurtă clipă de singurătate ca să se strecoare În camera ei. Privea stăruitor rubinul Sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Acest rubin era singura amitire care supraviețuise din Micul Porumbel Rătăcit și Țara Fericirii. În ajunul celei de-a treia zile, Shermin Kazanci a reușit să găsească o scurtă clipă de singurătate ca să se strecoare În camera ei. Privea stăruitor rubinul Sânge de Porumbel așteptând o consolare pe care nimeni nu i-o putea oferi. Abia atunci și-a dat seama ce trebuia să facă. O săptămână mai târziu, Într-o duminică dimineață, s-a dus În port, unde fratele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o coincidență, stăpână, a spus din nou domnul Bitter. — Nu pot să-i spun povestea. Însă Îi voi da asta. Mătușa Banu a deschis un sertar și a scos o broșă de aur În formă de rodie, cu sâmburi din rubine ascunși Înăuntru. Bunica Shushan, odinioară proprietara acestei broșe, era unul din acele suflete rătăcitoare, menite să adopte un nume după altul, doar pentru a-l abandona pe fiecare odată cu fiecare nouă etapă a vieții ei. Născută Shushan Stamboulian, a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lungul pletelor stufoase, aproape albastre de negre ce sunt, sânul palpitându-ți sub muselina ușoară. În jurul micii frunți bombate și Încăpățânate se unduie un uraeus de aur cu ochii de smarald, țintindu-ți creștetul cu săgeata triplă a limbii de rubin. Oh, tunica ta de voal negru cu reflexe de argint, strânsă Într-o eșarfă brodată cu iriși funești, din perle negre. Pubisul proeminent ți-e ras complet ca să ai, În ochii iubiților tăi, nuditatea unei statui! Vârful sfârcurilor tale atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
din concediu. Se ridică de la masă și deschide ușile servantei pe care șade televizorul. Nu mai funcționează de mult, dar e bun de pus ghivece pe el, de lămâiță, frunza-popii, ghirlande lungi și verzi, cu floricele mărunte. Vegetația îmbracă ecranul Rubinului cum îmbracă toți pereții. Garofița nu degeaba are nume de floare, tot apartamentul e mai mult locuință pentru mușcate și rododendroni decât pentru oameni. Din dulap domnul Mihai scoate un clondir verzui. ─ Apăi, don’șoară, asta pentru domnia voastră o fo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pentru ca noi, cei care-i vedem lucrările, să fim mai blânzi, mai buni. Atingând cu dibăcie corzile sufletului, am ascultat împreună sensibilitatea trilului de ciocârlie, desenând, în înaltul cerului forma ștergarului de borangic, presărat cu picături cristaline din inimile de rubin ale micilor artiști. Activitatea “Punți între sat și oraș” ne-a dus pe glia strămoșească, pentru a prelungi fuiorul de vorbă cu străbunii, dinspre trecut spre viitor. Apoi ne-a inspirat ospitalitatea moldovenilor, plini de căldură și de puritate de la
Miron Costin - colțul meu de suflet. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
lui nu putea să discearnă în nici un fel rațiunea structurii modelului și să interpreteze din nou. Petele rumene din obrajii unei fetițe zugrăvite, probabil în acuarelă, deveniseră, în ulei, prin neînțelegerea procesului real de difuziune a luminii, niște lacuri de rubin fără nici o legătură cu restul, dar de o țesătură coloristică nu lipsită de grație. Felix ocoli pereții celor două odăi cu bizarele colecțiuni și se arătă, din politețe, foarte încîntat, spre mândria tuturor. Între timp își făcuse apariția în anticameră
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]