1,724 matches
-
Data: 21.12.2015 Poziția: 060°57’ S / 064°04’ V Vânt: N 4 Vreme: Parțial noros Temperatura aerului: -2°C La ora 9:30 avem prezentări instructive: cum se operează „Zodiac”-ul (o barcă de cauciuc gonflabilă); îmbrăcămintea water-proof; rucsacul water-proof; numai trei persoane pe scări; joint to joint, marinărește: să apuci cu palma încheietura (nu palma) brațului celuilalt când ți se dă ajutor;cum să ne îmbarcăm/debarcăm în și din „Zodiac”; să nu zădărim pinguinii; vremea antarctică se
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (4) – PLECAREA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376542_a_377871]
-
vârsta mea prin ele, nu te mai bucurai pe vaporaș de o fecioară, ci de o oarecare tânără cu "experiență" în viața sexuală. - Da, aici ai dreptate. Fecioarele sunt din ce în ce mai rare și mai ales în rândul intelectualelor. Dalia își lăsă rucsacul de voiaj în anticameră, apoi se întoarse încet spre Ștefan, îl cuprinse cu brațele de după gât și privindu-l direct în ochi îl întrebă în șoaptă de parcă nu dorea să mai audă nimeni ce avea să-l întrebe: - Spune sincer
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376621_a_377950]
-
destul de multe pentru cele trei zile cât aveam să stăm în deltă.. A sosit și joi - ziua plecării. Când am văzut cât bagaj aveam de cărat, ne-am apucat amândoi cu mâinile de cap, dar ne-am acceptat povara. Cu rucsacurile în spinare, sculele în huse, aruncate pe umăr și cu alte bagaje în ambele mâini, fuga cu taxiul la gară, să nu scăpăm personalul. Mergeam cu trenul până la Tulcea, dar mai aveam de schimbat unul la Medgidia. Hai, coboară bagajele
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
-A) Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1675 din 02 august 2015 Toate Articolele Autorului Nu se știe cine se trezi primul. Mormăieli se auzeau din mai multe părți, însă lumina o aduse Miramoț. Printr-o fericită întâmplare, micul rucsac pe care îl purta în spate păstrase intact iepurașul în cădere. Pipăind din poziția culcată în care se găsea, simțise pielea fină a rucsacului undeva spre șoldul drept. Înfrângându-și orice teamă de întuneric și de întâmplarea recentă, desfăcuse pe
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
se auzeau din mai multe părți, însă lumina o aduse Miramoț. Printr-o fericită întâmplare, micul rucsac pe care îl purta în spate păstrase intact iepurașul în cădere. Pipăind din poziția culcată în care se găsea, simțise pielea fină a rucsacului undeva spre șoldul drept. Înfrângându-și orice teamă de întuneric și de întâmplarea recentă, desfăcuse pe dibuite rucsacul și aproape lăcrimă când își dădu seama că obiectul era întreg și funcțional. Răsuflând precipitat, acționă butonul și... se făcu lumină! Iepurașul
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
care îl purta în spate păstrase intact iepurașul în cădere. Pipăind din poziția culcată în care se găsea, simțise pielea fină a rucsacului undeva spre șoldul drept. Înfrângându-și orice teamă de întuneric și de întâmplarea recentă, desfăcuse pe dibuite rucsacul și aproape lăcrimă când își dădu seama că obiectul era întreg și funcțional. Răsuflând precipitat, acționă butonul și... se făcu lumină! Iepurașul era un radio portabil, cu o uriașă lanterna în loc de posterior. Înainte de călătorie tocmai îi schimbase bateriile; din experiență
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
toți, repetându-se ca sub impulsul unui perpetuum mobile. Dispăruse și iepurașul! Doc îl ținuse până atunci în mână și, ca prin magie, constatase că nu mai e! La fel se-ntâmplase și cu bruma de lucruri recuperate după cădere... rucsacul și bastonul lui Miramoț... ori altele asemenea. Americanul cuvântă: -Se pare că, dacă urmăm cursul pârâiașului, o să ajungem undeva, până la urmă. Nu mă întrebați ce e cu hainele noastre, este un amănunt aproape nesemnificativ față de nebunia asta pe care o
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
scurt prin împrejurimi, le deschise portiera și le făcu un semn conspirativ. Băieții își dezmorțiră nerăbdători picioarele, cu ochii pe statura masivă care începu să se încarce de bagaje. Florin se trezi cu geanta maronie în brațe, Sorin își simți rucsacul cu mâncare petrecut peste umeri, și unchiul le făcu semn să îl urmeze. Sub pașii lor, iarba foșnea culcată la pământ, iar vântul slab, mișca păpurișul cu sunete stranii. Nici nu vedeau pe unde calcă. Puneau fiecare picior pe urmele
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
destul de multe pentru cele trei zile cât aveam să stăm în deltă.. A sosit și joi - ziua plecării. Când am văzut cât bagaj aveam de cărat, ne-am apucat amândoi cu mâinile de cap, dar ne-am acceptat povara. Cu rucsacurile în spinare, sculele în huse, aruncate pe umăr și cu alte bagaje în ambele mâini, fuga cu taxiul la gară, să nu scăpăm personalul. Mergeam cu trenul până la Tulcea, dar mai aveam de schimbat unul la Medgidia. Hai, coboară bagajele
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
ar fi fost pentru prima oară... Imediat, după ce coborâse din autobuz, fata își ridicase gluga hanoracului, semn că primise pe față primele săruturi al vânticelului ce-o întâmpinase, încă de pe prima treaptă, la deschiderea ușilor. Și-a potrivit mai bine rucsacul de pe spate, fără să privească înapoi, după care a pornit, în aceeași direcție de mers, liniștită, cu pași egali. Dezavantaj, Brumă! Nu-i mai putea admira părul bogat din care o șuviță rebelă acoperise fața fetei tocmai când iluminatul stradal
D ALE POLIŢIEI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376180_a_377509]
-
surd, absent la acele manifestări. S-a trezit la viață doar când s-a apropiat agentul-șef principal Furtună Samson și nu pentru că acesta l-ar fi umplut de respect prin prezență sau vorbă, ci pentru că avea în mână acel rucsac pe care-l văzuse pe spatele fetei la care se gândea... A făcut ochii mari și a înghițit în sec de câteva ori. Privea cât de atent așează domnul agent rucsacul în portbagaj și nu-i venea să creadă. I
D ALE POLIŢIEI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376180_a_377509]
-
prezență sau vorbă, ci pentru că avea în mână acel rucsac pe care-l văzuse pe spatele fetei la care se gândea... A făcut ochii mari și a înghițit în sec de câteva ori. Privea cât de atent așează domnul agent rucsacul în portbagaj și nu-i venea să creadă. I se uscase cerul gurii. Își punea întrebări în gând și nu le afla răspunsuri. Și tot așa, părând a fi buimăcit de nu se știe ce, ajunse subiectul ironiilor în mașina
D ALE POLIŢIEI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376180_a_377509]
-
agent șef principal, băi, șofer! se rățoi Furtună destul de tare la Mititelu, încât acesta tăcu imediat cât era de mare și repetă milităros: - Am înțeles, să trăiți! - Ei! Așa parcă e mai bine... Să cobori și să iei din portbagaj rucsacul meu... Mișcare rapidă, să nu se facă frig în mașină. Am înțeles, să trăiți, dom’le agent-șef principal! - Băi, murătură! Până aici! Nu te prosti, colega! Faci mișto de mine? - Nu! Făceam doar... garagață, colega... - Vorba! Ce-i cu
D ALE POLIŢIEI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376180_a_377509]
-
naibii? exclamă plutonierul Vijelie de la Jandarmerie. - Păi..., uite că va fi chiar aici! De aia păstrăm căldura în mașină, să ne fie bine... Scoate, colega, în ordine, tot ce am eu acolo! se adresă domnului Mititelu, care tocmai intrase cu rucsacul în mașină. - Gata, colega! Că vă văd nelămuriți, gândesc și eu că..., de aia am capul cu mine... Șefu’ împlinește, azi, 30 de ani de căsătorie și, cu ocazia asta... - La mulți ani! Să ne trăiți, șefu'! se auziră, aproape
D ALE POLIŢIEI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376180_a_377509]
-
Cu toată jena ce-l cuprinsese, curiozitatea îl învinse: - Domnule agent șef principal, îmi permiteți să întreb dacă... - Oho! Taman acușica te-ai gândit tu la formule regulamentare, băi, băiatule? Ei! Hai, spune! Ce te roade pe tine? - Cu..., cu rucsacul dumneavoastră..., doream să știu... cine l-a adus la serviciu, dacă îmi... - Ia te uită? Dar ce treabă ai tu cu chestia asta, băiete? Mai bine, mai ia un păhărel și mănâncă! Aproape că n-ai mâncat nimic... Hai, că
D ALE POLIŢIEI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376180_a_377509]
-
Când fără cizme ai rămas Mașina de uitat e vie Că ar fi fost bine să moară Poate așa erou să fie Și hotărăște, bunăoară Să-și trag-un glonț cu pușculița Direct în cap. Zis și făcut Scoase din rucsac armamentul Și cucuveaua ...a tăcut Ne respectând regulamentul Ratase ținta, ne voit Glonțul lovind în tâmpla-i groasă A ricoșat și s-a oprit În pieptul cucuvaiei, grasă. Nici nu era o cucuvaie Era o bufniță banală Sudoarea îi curgea
ÎNCĂ O DUZINĂ(DE CUVINTE) de GELU ODAGIU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379635_a_380964]
-
Când fără cizme ai rămas Mașina de uitat e vie Că ar fi fost bine să moară Poate așa erou să fie Și hotărăște, bunăoară Să-și trag-un glonț cu pușculița Direct în cap. Zis și făcut Scoase din rucsac armamentul Și cucuveaua ...a tăcut Ne respectând regulamentul Ratase țintă, ne voit Glonțul lovind în tâmpla-i groasă A ricoșat și s-a oprit În pieptul cucuvaiei, grasă. Nici nu era o cucuvaie Era o bufnita banală Sudoarea îi curgea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379658_a_380987]
-
de-un ceasși a-nțeles ca-n civilieCând fără cizme ai rămasMașina de uitat e vieCă ar fi fost bine să moarăPoate așa erou să fieși hotărăște, bunăoarăSă-și trag-un glonț cu pușculițaDirect în cap. Zis și făcutScoase din rucsac armamentulși cucuveaua ...a tăcutNe respectând regulamentulRatase țintă, ne voitGlonțul lovind în tâmpla-i groasăA ricoșat și s-a opritîn pieptul cucuvaiei, grasă.Nici nu era o cucuvaieEra o bufnita banalăSudoarea îi curgea șuvoaieLa zgomot lumea da navală... VI. ARTICOL ȘI
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379658_a_380987]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1633 din 21 iunie 2015 Toate Articolele Autorului A ieșit înfuriat, bodogănind și înjurând. Iuliana s-a repezit la rucsac, a scos telefonul din buzunărelul secret și l-a ascuns sub saltea. Apoi, a alergat la fereastră să vadă unde este bărbatul, nerăbdătoare să sune acasă. Era deja la poartă și gesticula. Când a văzut pentru o clipă omul cu
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
scoarță unui anotimp uitat în calendarul tristeții femeia care urcă și coboară treptele scării imposibilelor iubiri pe care numai ea le poate înțelege pe care doar ea se cațără temerara știind că dincolo de nimic este nimeni totuși ea urca cu rucsacul speranțelor plin de vise fără să fie anchilozata în trecutul durerilor dorind să ia totul de la capăt ca si cum viața ei abia acum începe astăzi vreau să fiu femeia asfaltului plouat de speranțe încolăcita pe trunchiul copacului dezbrăcat de el însuși
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
să fiu femeiacare atinge subtil și delicatscoarța unui anotimp uitat în calendarul tristețiifemeia care urcă și coboară treptelescării imposibilelor iubiripe care numai ea le poate înțelegepe care doar ea se cațără temerarăștiind că dincolo de nimic este nimenitotuși ea urca cu rucsacul speranțelor plin de visefără să fie anchilozata în trecutul durerilordorind să ia totul de la capăt că și cumviața ei abia acum începeastăzi vreau să fiu femeia asfaltului plouat de speranțe încolăcita pe trunchiul copacului dezbrăcat de el însuși... IV. ``O
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
era de nepătruns. Abia atunci am îndrăznit să aprind lampa. Între timp îmi făcusem și un plan. Cu puțin noroc ar fi avut șanse de reușită. Mi-am strâns câteva lucruri într-o valijoară, numai strictul necesar, iar într-un rucsac am pus tot ce-mi făcea de trebuință pentru tine, vreau să spun pentru un sugar de numai câteva luni. În tot acel timp eram conștientă că n-o să nu mai revin acolo niciodată. Că nu o să-mi mai revăd
ÎNGHEŢATĂ CU GUST AMAR – FRAGMENT: TOTUL DESPRE RENATA de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374149_a_375478]
-
Toate Articolele Autorului Pe douăzeci și nouă ale lunii decembrie grupul de studenți se întâlni în București. În Gara de Nord era o forfotă de nedescris. Urcară în trenul care mergea spre Câmpulung Muscel, apoi intrară în compartiment, unde și-au înghesuit rucsacurile cu merinde și haine de schimb. Locomotiva se puse în mișcare. Gabriela și Adrian, vechi cunoștințe și prieteni cu Marius, șeful grupului, doreau să petreacă împreună revelionul la Cabana Cuca din masivul Iezer-Păpușa. Gabriela era într-o situație specială, deoarece
REVELION ÎN MUNȚI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377717_a_379046]
-
de pictură , și-a lăsat lumea ei pentru a fi alături de EL... Au străbătut veacul împreună, mâna în mână. Din dragoste pentru EL și răspunzând chemării interioare, ea l-a urmat pe traseele nemarcate, prin locurile știute și neștiute, cu rucsacul în spate.... I-am cunoscut târziu, într-un mic orășel dâmbovițean, în anul în care aniversau 30 de ani de viață împreună, iar EL aniversa 65 de ani de viață.. Aniversarea am petrecut-o cu ei, într-o zi de
INELUL CU PIATRA ALBASTRA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377738_a_379067]
-
o dată, de mult, într-o caleasca din alte timpuri, o fată frumoasă, delicată , nobilă prin naștere nu purta pe deget un inel cu piatră albastră... Dacă voi ce citiți aceste rânduri veți întâlni pe munte oameni cu părul alb, cu rucsacul greu în spate,plini de praf , opriți puțin mașină , și încercați să îi priviți în ochi. Veți descoperi o împlinire unică și o pofta de viațaă fantastică. .Și mai faceți ceva: : Creeați pentru acești oameni o poveste a vieții lor
INELUL CU PIATRA ALBASTRA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377738_a_379067]