3,112 matches
-
vrea să meargă nicăieri, nu vrea să-l vadă nimeni. Cine știe ce se petrecea cu bietul om și cine știe ce era în sufletul său. Maria era singura care avea acces în încăperea unde stătea, ducându-i câte ceva de-ale gurii atunci când, după rugăminți îndelungate, accepta să mănânce ceva ori când îl spăla și schimba. Pentru copii și tatăl său, accesul în camera lui era strict interzis. Încă de la început, Gheorghe a cerut cu fermitate acest lucru, motivând că nu are demnitatea necesară de
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
Nici tu floare, nici albină, Și el simte c-o să vină... Primăvara...” Rănit și dezamăgit, Zărzărelul s-a gândit: „ Am să-l rog pe ghiocel Ca să mă vestească el Primăvara dacă vine. S-o primim cum se cuvine!” Și trimise rugămintea Prin răvaș la ghiocel. Legănat de-un vânticel Adormi iar zărzărel. Referință Bibliografică: VINE PRIMĂVARA? / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2232, Anul VII, 09 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Munteanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
VINE PRIMĂVARA? de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383397_a_384726]
-
întârzie destinul, printr-un act de voință, este însăși iubita, situând-o astfel pe o treaptă superioară de acces la materializarea minunilor în iubire, „încearcă să nu mori„. Însă un sentiment al pierderii definitive picură în versurile ce rostesc această rugăminte de un tragism copleșitor, care transcend forța de manifestare a omului în univers, condiția sa de muritor, adăugând un „dacă poți„ nespus de dureros. Moartea unuia o prefigurează pe aceea a celuilalt, viața și norocul sunt inseparabile. „Caută să nu
NICHITA STĂNESCU, VIZIUNE POETICĂ ÎN RĂU DE FRUMUSEȚE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383509_a_384838]
-
și privind distrat spre cei foarte puțini oameni aflați în local se gândea la Ștefan și Ludmila, la puțin timp au apărut și ei. S-au îmbrățișat urându-și reciproc un An Nou mai bun, mai fericit. — Anton, am o rugăminte :din trei ianuarie îmi încep activitatea. Ți-am vorbit despre biroul pe care îl am aici, în Brașov. Doresc ca noi doi să discutăm niște probleme foarte importante. Am înțeles că vei rămâne încă niște zile pe aici. Ne putem
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINURE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383544_a_384873]
-
iubim mult, tu trebuie să fii un băiat normal, nu trebuie să mai ai vreo grijă. De acum ne ocupăm noi de toate, trebuie doar să înveți și să te obișnuiești să fii copil. -Vă mulțumesc tuturor! Am o singură rugăminte: să-l primiți ca prieten pe Florea Corcoduș, unchiul meu. Este singura mea rudă, nu vreau să-l pierd, am presimțirea că în viitor va fi devotat așa cum ar trebui să fie și acum, sunt convins că se va schimba
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
coc iar o pâine din grâu,Să aduc apă rece din râu,Să îmi țin calul negru în frâu,Să umplu stupina cu miere,Să fac ciocârlia să zbiere,Să văd cum din mine, tot, piereZăvoiul. - Iar munții și ... IX. RUGĂMINTE, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2187 din 26 decembrie 2016. Surâs de lună între munți, Contur ca o sprânceană-a lumii, Un râu de gânduri peste frunți, Ar face să-nflorească prunii. Coboară-ți vocea în viori
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
au dat frâu liber, se vedea, că inginerul ar fi vrut, să o cunoască mai bine, doar că, Olga nu-l lăsa să se apropie mai mult, gândul ei zbura la Eugen. A mai primit SMS-uri din partea Soniei, cu rugămintea de a se întâlni, la nici un mesaj nu a răspuns, până într-o seară când fata a venit la ea acasă. -Bună seara, v-am trimis mai multe mesaje, nu mi-ați răspuns, vă înțeleg motivul pe care, nu ați
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
ca la sesiunile următoare, prin intermediul deputaților români, Limbii Române să i se acorde statutul de limbă regională în localitățile în care 10% și mai mult o constituie românii. 3. A se adresa conducerii DMAI al Ucrainei în regiunea Cernăuți cu rugămintea de a face lumină și de a publica în presa din ținut rezultatele cercetărilor vandalizării bustului lui Mihai Eminescu din centrul raional Hliboca, conform cărora crima săvârșită a fost calificată ca fiind doar „un act banal de huliganism”, să fie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92332_a_93624]
-
Caragiale și Ioan Slavici, editează revista „Vatra”, în care Coșbuc publică poeziile „Noi vrem pământ”, „Mama”, „Lupta vieții”, „In opressores”, „Pașa Hassan”, „Doina”, „Sub patrafir”. Colaborează la „Lumea ilustrată”, revistă în care publică „Vestitorii primăverii”, „Fatma”, „Noapte de vară”, „Vântul”, „Rugămintea din urmă”, „La părău”, iar în anul 1893, la 28 noiembrie, sub direcția lui Vlahuță și a lui V.A. Urechia, vede lumina tiparului primul număr al revistei „Vieața”, la care colaborează și Coșbuc. În 1893 îi apare prima culegere
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
primiți de la sovhoz, pe care cultiva cartofi - mici ca nucile: „Munca la fermă era foarte grea. Mama trebuia să mulgă zilnic până la o sută de vaci, să le hrănească. Mâinile-i erau mereu umflate, nici nu putea îndoi degetele. La rugămintea ei, conducerea sovhozului a trecut-o ca paznic de noapte la fermă. Acolo avea grijă să nu se stingă instalațiile de căldură , care erau puse în funcțiune în timpul iernii. Trebuie să amintim că gerurile durează acolo mai bine de jumătate
MARTIRAJUL ROMÂNESC COPII AI DEPORTĂRILOR [Corola-blog/BlogPost/92928_a_94220]
-
NOTA: Am primit acest material de la un profesor cu mul ți ani de activitate în învățământ. Îmi rezerv dreptul de a nu-i da numele, la rugămintea domniei sale, pentru a nu se naște animozități sau chiar repercursiuni. Redau mai jos, integra,l materialul primit. Mădălina Corina Diaconu Sunt acte mari de corupție și inadvertențe în învățământ, care trebuie să fie știute, dezbătute și îndreptate. Să parcurgem cu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92931_a_94223]
-
lucru înțelegem. Un text de lege conține obligatoriu, două module semantice. Unul se referă la formularea normelor, celălalt, la stipularea sancțiunilor. Dacă normele lipsesc, nu este text de lege. Dacă sancțiunile lipsesc, iarăși nu este text de lege. Este o rugăminte, o sugestie, o propunere (vedeți spre ilustrare, Legea accesului la informații de interes public, lipsită de sancțiuni reale). Pe scurt, a spus-o de multă vreme John Locke:” O lege nu este lege, dacă nu este posibil să i se
Franța, un prieten neglijat – C.F. POPESCU [Corola-blog/BlogPost/93048_a_94340]
-
se lăsă ușor pe spate și ridică o mână în direcția ospătarului: - Tavili harif vaksha. Hei, Adu-mi condimente! Secretul constă în a spune repede la limita dintre autoritar și familiaritate iar ultimul cuvânt desemnează prin mutilarea lui “bevakasha” o rugăminte al cărei aer cuminte e sălbăticit cu intenție, un fel de “t’rog” de abreviere care aruncă rugămintea într-un formal chinuit, poate chiar în derizoriu. Un opus al rugăminții de fapt, dar nu prea îndepărtat de ea, undeva la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93372_a_94664]
-
condimente! Secretul constă în a spune repede la limita dintre autoritar și familiaritate iar ultimul cuvânt desemnează prin mutilarea lui “bevakasha” o rugăminte al cărei aer cuminte e sălbăticit cu intenție, un fel de “t’rog” de abreviere care aruncă rugămintea într-un formal chinuit, poate chiar în derizoriu. Un opus al rugăminții de fapt, dar nu prea îndepărtat de ea, undeva la jumătatea distanței până la ordin. Familiaritate mai mult decât superioritate. Familiaritatea nu e o favoare oferită de client, e
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93372_a_94664]
-
familiaritate iar ultimul cuvânt desemnează prin mutilarea lui “bevakasha” o rugăminte al cărei aer cuminte e sălbăticit cu intenție, un fel de “t’rog” de abreviere care aruncă rugămintea într-un formal chinuit, poate chiar în derizoriu. Un opus al rugăminții de fapt, dar nu prea îndepărtat de ea, undeva la jumătatea distanței până la ordin. Familiaritate mai mult decât superioritate. Familiaritatea nu e o favoare oferită de client, e efectul unei stări “Pierzi spectacolul frățioare, “ata meaved at ha atzaga ahi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93372_a_94664]
-
fete din orașul său, aducindu-le dar de zestre, noaptea, fără a fi văzut. Casă în care trăiau cele trei surori era mai mult decît săracă. Tatăl lor plănuia să-și vîndă fetele, crezînd că astfel se va chivernisi. Plînsetele și rugămințile fiicelor sale nu l-au înduplecat pe bătrînul cu suflet negru. Sfîntul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuință să. Noaptea, pe furiș, el a aruncat o pungă plină cu galbeni în camera fetei celei
LA MULŢI ANI DE SFÂNTUL NICOLAE ! [Corola-blog/BlogPost/93399_a_94691]
-
am rugat pe chelnerițele de la restaurant să ne dea un ceai cu niște felii de pâine. Eu știam puțin rusește - după 8 ani de rusă, la liceu. Drăguțe s-au înmuiat în fata bietelor de noi și ne-au satisfăcut rugămintea (căci nu aveam nici un ban, și ni se spusese, de exemplu, să nu atingem fructele din vasul de pe masă, la nici unul din restaurantele hotelurilor, că trebuie (verbul a trebui are aceeași formă la singular și plural, este defectiv de plural
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
de firmă dumneavoastră au răspuns cel mai bine nevoii mele...de a arăta bine, de a ma simți confortabil, de a fi rezistenți și la un preț accesibil! 1.Am o mare suferință, însă, si, în egală măsură, o mare rugăminte: eu cumpăr mărimea 6 (nu sunt o complexata că sunt grăsuța...pot aduce mărturie o listă lungă de barbati care admira doamnele plinuțe): pentru această mărime nu faceți și ciorapi colorați mai viu sau cu modele. De ce suntem condamnate să
CE CULOARE ARE UN VIS? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383148_a_384477]
-
mai veche a lui Todoran, luând în considerație felul cum i s-a adresat, și, neținând seama că eram și eu de față, după scuzele de rigoare pentru deranj, îi spune tipul acestuia: Dom’ profesor, aș avea și eu o rugăminte. Spune, mă, zice Todoran cu bonomie, bănuind despre ce era vorba. Dom’ profesor, îi zice ăla, aveți după-masă examen... Da, mă! îi răspunde Todoran. Am și eu pe una acolo, și-a continuat celălalt vorba, dacă sunteți bun, o cheamă
ŞĂGALNICUL DELIU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383138_a_384467]
-
și mi-a zis răspicat, neguros, privindu-mă adânc: - Nu mai trebuie să te duci! Rostind aceste cuvinte s-a grăbit să dispară prin chenarul întunecat al aceluiași cancello dei sospiri, de unde se ivise înaintea noastră. N-a mai adresat rugămintea aceea altui student din câți se aflau în preajmă. S-a întors în sala de examen și și-a văzut de treabă. Imediat, curtea s-a reanimat, comentând faptele: - Te-ai pus rău cu Tohi! a evaluat speriat situația un
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
Nu, Dică, vă rog să terminați cu poveștile de groază, că m-ați plictisit! Vreau să aud și povești frumoase! - Haideți, coană preoteasă, au insistat toți copiii, că Dică povestește așa de frumos!... A zâmbit coana preoteasă și a cedat rugăminților noastre. L-a invitat pe Dică la catedră și acesta, mustăcind cu înțelesuri, a început să povestească: - A fost odată un moș și-o babă, care se certau toată ziua, pentru că moșul era leneș și fricos. Toată vara, moșul nu
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
nu am observat că s-a dus la cancelarie însoțită de preot, soțul său. Am văzut-o când a ieșit din școală, urmată de domnul Arsu, care gesticula rugător, în timp ce preotul dădea din mâini, refuzând categoric la insistențele domnului Arsu. Rugămințile directorului au fost zadarnice. Cu lacrimi în ochi, coana preoteasă a părăsit curtea școlii și am urmărit-o cum mergea cu capul plecat, la braț cu preotul, tânărul ei soț. Iar domnul Arsu își frângea mâinile de ciudă. Pierduse o
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
glumit. Era tânără, dar experiență prin care a trecut, sarcina aruncată fără că vinovatul să plătească suferință ei, a încrâncenat-o. Au exmatriculat-o cu toate că mai avea doar un semestru din ultimul an de școală. Nu au ajutat-o nici rugămințile și nici intervențiile bunicii, fost cadru didactic. A plecat capul, a strâns din dinți, dar a și învățat ceva. Își însuși o nouă teorie rezultat al experienței ei urâte. Nu a gândit, defel, că are o vină, că doar ea
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII ROMAN---CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383258_a_384587]
-
Anderson. Sonia Andreson. Și, da, sunt acea Sonia Anderson. Am misiunea să vă comunic că volumul dumneavoastră Codul lui Alexandru nu trebuie cu nici un preț să apară vreodată. Nu cred că mai e nevoie să vă explic de ce. Este o rugăminte, dar și o somație, de care ar fi bine să țineți seama. Manuscrisul va ajunge acolo unde Îi este locul, am luat măsurile necesare În acest sens. Vă rog să mă scuzați dacă v-am deranjat; am făcut-o spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și hreanul - zise sultanul către o altă cadână așteptând respectuoasă în poziție de drepți. Apoi, întorcându-se spre viziriu: Da, te ascult. — Și, cum spuneam, acești trei preaplecați supuși din Moldova au a vă pune înainte o mică atenție și rugămintea de a-i asculta. S-aud! - zise sultanul sărind sprinten pe cămila cu mânere. Tăcutul Broanteș înainta și puse în fața sultanului o desagă dolofană. — Ce-i acolo? - întrebă sultanul. — Piatră ponce, pentru bătături, luminăția-ta, de la noi de la Rarău. Episodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]