820 matches
-
7174), din care se vede cum: „Ilisafta starița, fata lui Fulger și tot soborul de la sfânta mănăstire de la Socola...s-au pârât cu vătămanul și cu toți sătenii din sat din Buciumi pentru hotarul sfintei mănăstiri Socolii prin pregiur, zicând rugătoarele noastre călugărițele că le-au stricat buciumenii stâlpii hotarului și le-au împresurat locul.” In urma acestei judecăți, Gheorghe Duca voievod a „trimis pre boierul...Gheorghiță Septelici logofăt al doilea, și pre...Stratulat uricariul...Au mers acolo de-au strâns
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
puțin o sută cincizeci de ani, cum să nu fie și un Deal al Călugărițelor? Am găsit printre zapisele domnești unul al lui Ioan Theodor Calimah, din 21 iulie 1760 (7268), în care voievodul spune: „Dat-am carte domnii mele rugătorii noastre Susanii stareță și a tot soborul să...fie volnici a-și stăpâni moșiile sfintii mănăstiri anume: Vale Socolii, i Dealul Coroiului, i Vale Lupului, i Balciul i Găurenii...și să aibă a-și lua dijma din hotaru în hotaru
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Spirit, și scutirile de dări acordate de voievozi pentru dugheni și cârciumi. O interesantă scutire o dă Antioh Cantemir voievod la 9 iunie 1696 (7204): „Scriem domniia mea la slugile noastre...Vă facem știre pentru o crâșmă ce-ar avea rugătoarele noastre, Anghelina starița și cu tot săborul de la svânta mănăstire de la Socola...la Iezăreni, lângă morișcă, ce au acolo la drum.” - Să ne întoarcem, omule bun, la judecățille călugărițelor cu cei care împresurau moșiile sau luau din averea mănăstirii. Una
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Constandin Mihail Cehan Racoviță voievod către slujbașii domnești, din 5 dec. 1751 (7260): „Scriem domniia mea la boiarii noștri Tănasă Meleghe vornicul de poartă și la Simion Cheșco uricarul. Vă facem știre că aice, la domniia mea, au datu jalobă rugătoarele noastri, Condachie stareța și cu tot săborul de la sfânta mănăstire Socola, pe egumenul di Cetățuie, dzicând stareța și călugărițele di la Socola că moșie mănăstirii lor este hotărâtă și stâlpită dispre locul Cetățuii și au și scrisori în semne, hotarnică
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mănăstire.Nemăsuratele ei averi au fost date mănăstirii Danco din Iași și, după cum bine știi, mărite Spirit, și mănăstirii Zlataust. - Asta a fost soarta mănăstirii Păun. Dacă vrei, dragule, să punem punctul pe i, asta este urmarea firească a dezinteresului „rugătorilor noștri de la Sventa Gora”, cum le plăcea voievozilor să-i numească pe călugării greci. De fapt, ei urmăreau doar exploatarea averilor mănăstirii și nu vedeau că sfântul locaș e gata să se dărâme. Asta nu-i numai părerea mea, om
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cămăraș (călăraș?) de Tarigrad...și a vândut dreapta sa ocină și vie pe care a avut-o pe Valea Cozmoaiei...patru fălci de vie, cu crame și cu grădini și cu îngrădire și cu tot venitul. Aceea a vândut-o rugătorilor domniei mele călugărilor de la sfânta mănăstire a domniei mele, nou-zidită care se cheamă Bârnova...Deci domiia mea ...am dat și am întărit sfintei noastre mănăstiri Bârnova aceste mai sus scrise.” Ei, ce zici de așa o dovadă? - Eu aș zice
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
într-o lună câte două zile, preste toți anii, călugărilor la trebele lor.” Alături de nesupunerea vecinilor din satul Ciurbești, a venit și alt necaz peste mănăstirea Bârnova. La 30 ian.1667 (7175), Gheorghe Duca voievod, „ Văzându jaloba lor (egumenului și rugătorilor mănăstirii Bârnova) am socotit împreună cu sfinție sa, părintele Dosoftei patriarhul, și cu svinție sa, părintele mitropolitul Ghedeon...cum nu să cade călugării să vândă ocenele mănăstirii danie ctitorilor și am datu satul Căpotești să hie iarăși a sfintei mănăstiri a
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
groapa sângelui” de la Istanbul la 2 iulie 1633. S-a întâmplat atunci că a izbucnit un mare incendiu la Constantinopol de au ars câteva mii de case. Asta era pedeapsa cerului împotriva turcilor, pentru că „era Barnovschi om dumnezeescu și mare rugător spre Dumnedzău.” - cum spune Miron Costin cronicarul. - Prin zapisul de 11 iulie 1695, Mitropolitul Moldovei, împreună cu unii mari boieri, dau mărturie pentru vânzarea de către mănăstirea Bârnova a unei părți din satul Rădești, din ținutul Tutovei - parte care a aparținut lui
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
îmi dau seama, mărite Spirit,să trăiești pe moșia unei mănăstiri nu era o fericire pe acele vremi. Și asta se desprinde din zapisul lui Constandin Mihail Cehan Racoviță voievod de la 10 ian. 1750 (7258): „Dat-am cartea domniei mele rugătorului nostru Procopie egumenul de la mănăstirea Barnovschii, ce ne-au jăluit pentru oamenii ce se află șăzători pe moșiile ce are mănăstirea (Barnovschi)...dzicând că nu le dau ascultare să slujească la ce sânt trebuințele mănăstirii. Drept aceea, dăm volnicie pentr-
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
hai s-o spunem și pe cea făcută de Stefan Tomșa al II-lea voievod la 20 aprilie 1622 (7130): „Noi Stefan Tomșa voievod...facem știre cu acest hrisov al nostru tuturor...că domniia mea...am dat și am întărit rugătorilor noștri călugări de la sfânta mănăstire Golia din târgul Iași, ce iaste metoh al sfintei marei Lavre, numite Vatoped, cu un sat anume Tomeștii, care acest sat au fost domnesc și se află în ocolul târgului Iași, cu locuri de mori
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mănăstirea Agapia. Pricina o aflăm din urmarea judecății făcută de Gheorghe Stefan voievod la 8 iulie 1654 (7162): „Io Gheorghi Stefan voievod...Iată au venit înaintea noastră...călugării de la sfânta mănăstire numită Agapia...și s-au pârât de față cu rugătorii noștri călugării de la sfânta mănăstire numită Golăie din târgul Iași, pentru un vad de moară de la gura Bahluiului, unde cade în gura râului Dzijia, și pentru un loc de prisacă ce este în hotarul satului Piperești, spunând rugătorii noștri, călugării
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
față cu rugătorii noștri călugării de la sfânta mănăstire numită Golăie din târgul Iași, pentru un vad de moară de la gura Bahluiului, unde cade în gura râului Dzijia, și pentru un loc de prisacă ce este în hotarul satului Piperești, spunând rugătorii noștri, călugării de la Agapia, că acea moară și acel loc de prisacă le sânt danie și miluire...de la Aron voievod și de la alți domni bătrâni foști înaintea noastră, precum au arătat ei...multe drese de danie și de miluire și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de prisacă le sânt danie și miluire...de la Aron voievod și de la alți domni bătrâni foști înaintea noastră, precum au arătat ei...multe drese de danie și de miluire și alt ispisoc de pâră...de la Vasilie voievod (Lupu), schimbătură cu rugătorii noștri, călugării de la Agapia, și le-a dat alt loc de moară (celor de la Agapia) și cu loc de prisacă în capătul de sus al Braniștii, pe râul Dzijia, împotriva Morenilor, ce se numește Turdina, ca să aibă a-și face
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de tot și au luat și pietrele de acolo și le-au trimis la moara lor de la Răbâia; și au rămas ei (călugării de la Agapia) fără moară.” Vodă a făcut dreptate. Ce sare în ochi însă, dragule, este faptul că „rugătorii noștri” de la Golia „au rupt moara și au stricat-o de tot și au luat și pietrele de acolo”, în loc să se înțeleagă creștinește cu cei de la mănăstirea Agapia... - Am dat peste un suret (rezumat) „de pe un ispisoc de la Gașpar (Grațiani
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
din Iași, procopseala mănăstirii sporea și nu mai era „foarte slabă, fără moșii, fără vinituri.” - Mărite Spirit, am în față un zapis al lui Ioan Nicolae Mavrocordat, din 1746 sept.1-1747 mai (7255) care spune: „Dat-am carte domnii mele rugătorului nostru sfinții sale Ioanichie egumenul de la sfânta mănăstire Dancu să fie volnec cu carte domnii mele a lua la stăpânire mănăstirii optu pogoane de vie de la Odobești ce-au fostu drepte mănăstirii Dancului, pentru care ...ne jălui egumenul Ioanichie că
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
domniia mea de sub sabia leșilor.” - Am găsit un zapis de la 10 mai 1704 (7212) al voievodului Mihai Racoviță. Ascultă, mărite Spirit, cum îi pune vodă pe călugări s-o facă pe vechilii pe moșiile mănăstirii: „Dat-am cartea domnii mele rugătorului nostru lui Iezechiil egumenul de la svânta mănăstire de la Copou, să fie volnic cu cartea domnii mele a-și apăra ocina ce este împregiurul Copoului...și să risipească toate odăile, câte vor fi pe locul mănăstirii, să scoată toate vitele, ori
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
militară cu o biată colegă a mea Virginia care a decedat de tânără. Din trista amintire, și acum îl mai fredonez cu drag dar și cu durerea treceri anilor și a noastră. Zadarnic Zadarnic tremuri când mă vezi Cu ochii rugători. Zadarnic verși în calea mea Suspinele de amor. Dar în zadar mai vii plângând Și mă oprești în drum Uitate-mi sunt cărările Iubita mea de-acum. A fost un timp când te iubeam Ți-aș spune dar nu pot
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ale soarelui. Lumina orbitoare a zilei, sub cerul pustiit de nori, se împletea cu liniștea și amorțeala aerului... Ogoarele de păpușoaie erau îngălbenite înainte de vreme. Preoții înălțau rugăciuni, cu prapuri și icoane, pe ogoare, cu mulțimile de credincioși cu ochii rugători spre cer.. Dar, nici o picătură de ploaie nu se ivea din cer. „Dacă ar cădea o bură de ploaie, măcar..!”, își ziceau ei, cercetând cerul pustiu de nori până în zare. Era o arșiță în miezul acelei veri, cum n-a
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Părintele cel mărunțel” o atinge pe femeie pe cap, într-un gest de binecuvântare, apoi deschide o geantă mare, din piele, mai degrabă un geamantan, de unde scoate o sticlă cu un ulei parfumat. Femeile din jur spun că „este bun rugător, are har, s-a rugat pentru cineva de la mine din sat și l-a scăpat de boală. Se roagă pentru cine nu știe să se roage”. Mă îndrept și eu către el, cu o bancnotă de 5 lei în buzunar
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
să înregistrați chiar acum pe doamna, să vă spună chiar ea o minune”. Aflu apoi că doamna doctor are o fiică ce pregătește examenul de rezidențiat, un efort epuizant, iar din această cauză „și-a pierdut somnul”. Mama sa, ferventă rugătoare și pelerină la Iași, a venit la racla Sfintei, iar fiica ei a izbutit să învingă insomniile care o chinuiau ; îmi spune toate acestea acum pe un ton solemn, demonstrativ, ca și cum ar vorbi în fața unui om ce trebuie convins de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ne-au escortat până la granițele Ungariei din acele vremuri, până la Košice, unde ne-au predat nemților... Deci, cum ne-am apropiat de hotar, jandarmul care Însoțise - adică escortase - vagonul nostru ni s-a adresat neobișnuit de mieros, fără amenințare, oarecum rugător: „Dacă mai aveți ceva valori, bijuterii sau altceva, ar fi bine să le predați acum, că nemții și așa vi le vor lua. De ce să lăsați pe mâna nemților una-alta - cu toții sunteți unguri, nu-i așa?”. Vă Îndemna la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mai avem... Uitați-vă, au leșinat! Și ce vrei să faci, mă, cu apa? Domnule șef, vă rog nu mă refuzați, sunt doctor, știu ce trebuie să fac, nu-i lăsați să moară! De dumneavoastră depinde acum viața lor... Tonul rugător, dar și hotărât, l-a descumpănit. Asigurându-se să nu fie surprins, mi-a luat cana, a umplut-o în hârdăul de pe coridor și mi-a dat-o. Am mulțumit și m-am repezit la Rozin care juca foarte bine
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
O ploaie de înjurături căzu pe capul lui Ciacâru; Rozin a încercat să îl și lovească, dar licheaua s-a ferit și-a râs cu gura până la urechi, satisfăcut de reușită. Rozin a ră mas disperat în mijlocul camerei, uitându-se rugător la mine. L-am înțeles și l-am ajutat să se spele. Răzbunarea lui Rozin avea să fie pe măsură. Aveam niște ciorapi albi. A două zi s-a încălțat cu ei și, fără ca Ciacâru să prindă de veste, a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în vreo limbă o denumire pentru acel tandru canal ce unește gura cu nasul?) S-ar spune despre fața lui Lizzie că e inteligentă, dacă n-ar radia un aer de timiditate copilărească. Bănuiesc că tocmai această expresie de neîncredere rugătoare constituie farmecul lui Lizzie. Ochii ei sunt de un căprui deschis, înrourat; cum mai scânteiau ochii ăștia palizi când o sărutam! (Așa cum spunea odată Peregrine, foarte puține dintre femeile drăguțe reușesc să vadă ceva, deoarece cochetăria le împiedică să poarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu desăvârșire, iar în evoluția ulterioară a discursului interpretul să se limiteze doar la o folosire economică a acesteia. Tema propriu-zisă a serenadei apare însoțită de indicația expressif et un peu suppliant, ce îndeamnă la o interpretare sensibilă și puțin „rugătoare”. De altfel, același caracter „tânguitor” este deopotrivă difuzat prin frecvența semitonurilor descendente din contextul configurației sale melodice, aspect ce amintește de bocetul și atmosfera lirică a cantei jondo, stilul vocal străvechi aflat la originea flamenco-ului. Contrastul de atmosferă operat
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]