830 matches
-
spre grădiniță. Mai au puțin până să ajungă. Acolo, Buia, o las , pe Firica, până după amiază. Atunci se duce, o preia și o readuce acasă, la părinții, care, acum sunt la servici.Înainte de a se despărți, fetița o întreabă, rugător, pe bunica: hai, spune-mi,când mă duci s-o văd pe Fata Morgana?îți spune, Buia, după amiază. Până atunci, ea se gândește, cum, caută o zi, potrivită, și, când o va găsi, ne vom duce la marginea câmpiei
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
dirigintă, ar fi dorit să nu fi reușit la facultate numai să nu îi știe pe cei doi cum se împăunau cu rezultatele elevilor și s-a trezit spunând: - Eu nu sânt mândru de școala mea ! Ea s-a uitat rugător la el dar n-a privit-o. Îi erau ochii plini de vidul urât din față. Citeai în ei numai furie și încăpățânare și în acele clipe nu putea să vadă pe nimeni din liceu. - O să-ți treacă și acest
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
poate să ajungă un netrebnic. Nu, asta nu..., se lamentă Amalia și își cuprinse fața în palme, suspinând. Tată, numai dumneata ne poți ajuta... Spune-ne ce-i de făcut?... glăsui Lia Gutman, uitându-se la tatăl ei cu ochi rugători. Dar Mișu Leibovici era el însuși într-o mare încurcătură. Nu știu, răspunse el, mângâindu-și pe gânduri barba albă. Nu știu ce se cuvine mai bine să facem... Trebuie să chibzuim cu toții... Bine, dar dumneata ai putea să-i ceri lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ajută să aduc la viață ceea ce nu poate fi uitat: copilăria. M-am apropiat și mai tare de oglindă. Voiam să ating cu degetele fetița din oglindă, dar teama că ar dispărea m-a făcut să înlemnesc și cu privirea rugătoare am continuat să privesc. Copilăria mea nu a fost una obișnuită, ca a ta sau ca a lor, sau poate așa gândesc pentru că mă simt neputincioasă să descriu tot ceea ce am trăit. Așa că vă rog să priviți alături de mine în
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
stătea mama. Sînt sigur că era ea; mi-a apărut de atîtea ori în vis... Dar abia acum i-am distins cu claritate chipul. Altă dată era învăluită în ceață... Și, ca întotdeauna, lupoaica din vis mă chema la ea, rugătoare. Tată! Nu vreau să mai întîrziem nici măcar o zi. Trebuie s-o găsim pe mama! Lupul înțelept îl ascultase vrăjit. Așa, învăluită în ceață, o visa și el adesea. Detaliile înșirate de Lupino îl surprinseseră, însă, mai mult decît vroia
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nu-i mai dădea voie să fumeze din cauza unei boli de circulație, dar am mirosit că fuma pe ascuns. A dus mâna la buzunar, probabil ca să scoată o țigară, dar s-a oprit la jumătatea gestului și s-a uitat rugător la Luchi. Ea i-a zis, hotărâtă, „nu, hodorogule, nu e voie”, iar tata n-a îndrăznit să protesteze. Mi s-a făcut milă. Am vrut să-i întind eu o țigară, pe urmă am renunțat. Ar fi urmat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Abia atunci l-am admonestat: „Unde crezi că te afli aici? La un bar?” Încurcat, speriat, îngrozit, și-a vârât pipa în buzunar. După care m-a privit disperat. Nu știa ce să facă acum cu mâinile. Ochi lui deveniseră rugători. Până la urmă l-am achitat și pe el. Într-o noapte, mi-am închipuit că aveam în mână un bici. Arătam ca un dresor de circ. Un râs lung, gâlgâitor a cutremurat oglinzile și m-am speriat. După care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
merge atât de departe. Ca orice criminal ambițios am abuzat de naivitatea ta, ți-am ascuns adevăratele mele intenții ca să mă pot folosi de tine fără scrupule. Cunoști stilul. — Nu glumi, Daniel, te avertizez că situația e serioasă. Vorbise aproape rugător. Parcă mă implora să-l scot dintr-o primejdie în care nimerise numai din vina mea. Asta mi-a dat foc. Am explodat. — Și ce, eu n-am vorbit serios? Îți pui cenușă în cap, te dezici de prietenia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
A venit. Au găsit-o într-un copac; s-a cățărat acolo de frică. Venind mai aproape, se aplecă spre Auta și-i șopti: Nu vor s-o lase în țarc... Fără să poată vorbi din pricina tulburării, Mai-Baka se uită rugător în ochii lui Auta. Auta începu să se frământe, neștiind ce să facă. Lucrurile nu erau ușor de descurcat. Puarem nu voia să-și îngreuneze drumul luând după el și roabe, mai ales din aceste neamuri negre. Totuși, în Atlantida
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de la căderea lor fără să cunoască acele pietre și a pus mâna pe ele s-a ales numai cu amețeli trecătoare. Dar nimeni n-a luat vreuna cu sine. Păcat! Privirea lui Auta se schimbă numaidecât. Sclavul se uită acuma rugător. Preotul înțelese și clătină din cap. - Nu! Pietrele sunt departe; câteva zile de mers, și noi plecăm mâine. Auta se întristă și lăsă ochii în pământ. Tefnaht zâmbi sau rânji. - Nu te sfătuiesc să pleci fără încuviințare: dincolo de marginea taberei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sutaș își lăsă capul în jos și rosti, frînt: - Eu de-aicea fără arme nu plec. Soldații erau înarmați cu mai multe arme decât se obișnuia. Dibăcia lui Iahuben izbutise la început, însă acum părea să năruie totul. Auta privi rugător spre străini, dar aceștia nu făcură nici o mișcare. Soldații priveau cu mirare la butoiul mare și ciudat dintre tufani și la cei trei străini îmbrăcați cu haine argintii. - Dacă ar fi avut coifurile lor rotunde cu săgeată în creștet, poate
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-l privi pe Hor) ești cel mai folositor dintre noi, n-are rost să-i silim să facă risipă de timp și mijloace pentru cei trei rămași pe o planetă străină. Așa că plecăm toți cinci! - Șase! spuse Auta, privindu-l rugător pe Hor. Eu sunt ca și voi acum. Dacă rămân aici, nu le pot fi de folos nici măcar robilor, care m-au ascultat numai cât m-au crezut zeu. Am să fiu în stare să-i ajut poate doar mult
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
joacă. Până atunci băieții nu-i văzuseră, iar acum nu se îndurau să plece, privind hainele argintii. - Vrei să te duci ca să chemi aici o femeie neagră? îl întrebă Auta pe băiatul ales. Băiatul clătină din cap. Mai-Baka îl privi rugător și zise și el: - Știi unde e casa negustorului de pește Sohmet? Este pe a doua uliță spre apus de piață, o casă de piatră albă, cu poartă roșie, spre colțul unde-i cârciuma corăbierilor. Acolo este o roabă, Ntombi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lui Milly, un frățior sau o surioară ar fi ca și cum ar primi o păpușă nouă - ar avea pe cine să îmbrace, cu cine să se joace, ar fi un prieten, dacă vrei. Susan s-a uitat la Nick cu ochi rugători, numai că el începuse deja să clatine din cap. Îmi pare rău, Susan, dar nu sunt de acord cu tine și nici n-o să mă poți convinge că greșesc. Mă tem că răspunsul meu e tot nu. Trântindu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a gândit la cele spuse de ea, apoi și-a retras brațul de sub capul ei și-a început să-l flexeze, strâmbându-se puțin din cauza durerii. —Iartă-mă, a spus el și s-a uitat la Susan cu o privire rugătoare. Dar, din punct de vedere financiar, am avea de suferit și, în afară de asta, eu chiar nu pricep de ce Milly nu îți e de-ajuns. Fetița te adoră. — Asta a fost o lovitură sub centură, a exclamat Susan ridicându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
înțeleg. Înseamnă că e foarte simplu să te întorci în patul cuiva, dac-ai mai trecut pe-acolo, i-a explicat ea pe un ton dur. Așa cum tu ai demonstrat-o atât de elocvent. —Ascultă, Julia... James a privit-o rugător. —Să știi că n-am pus la cale nimic din toate astea. Pur și simplu, s-a întâmplat. Julia a ridicat o mână ca să-l facă să tacă. —Scutește-mă, te rog! Accidentele se întâmplă pur și simplu. Să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
răgușit peste corzile viorii și sunete ca niște schelălăituri se Împrăștiară strident, În timp ce femeia umplea sala cu un râs asurzitor, care te Îngheța. Colonelul Încercă să se ridice și, nereușind, Începu să strige un NUUU prelung și să Întindă mâinile rugător spre mine, care zăceam Într-o nemișcare totală, neputând să-l ajut sub niciun chip. Puțin câte puțin, el deveni tot mai șters În lumina aceea care te orbea, iar În cele din urmă se destrămă ca o țesătură răsfirată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În fund În pat, cu mânuțele la urechea stângă. Vomă peste tot: pe cămășuța ei, pe plăpumioară - of, Doamne, plăpumioara Barbarei - pe păturică, pe oaie, pe hipopotam, chiar și În păr. Se uită la mine cu o privire Îngrozită și rugătoare: Emily detestă să-și piardă demnitatea. Mi-e rău, mami, nu mă lăsa să-mi fie din nou rău, mă roagă ea. O duc În brațe până În baie și o țin deasupra WC-ului, având grijă să nu se atingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dulce vin 40Ci cu cântări molateci, cu-al glasului suspin. Ei schilozesc băieții ca glasul să-l subție, Ca gura lor ca gura muierilor să fie. Păreau c-a lor ființe sunt cu muierea gemeni, Cântau cu glasul dulce și rugător asemeni. 45La cânturi desfrânate ei ascultau cu haz, Se îmbătau de patimi, se îmbrăcau cu-atlaz Și numai în odihnă și-n desfătări de rând, Culcați pe sub umbrare, trăiau ei putrezind În dulce lenevire și nu erau destoinici S-asculte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o consol La alba strălucire a gâtului tău gol, La dulcea rotunzire a sânilor ce cresc, La noaptea cea adâncă din ochiul tău ceresc, Să văd că de privirea-mi tăcând te înfiori... O marmură, aibi milă de ochi-mi rugători! Aș vrea cu-a mele lacrimi picioarele să-ți scald, În dulcea-nfiorare a sufletului cald, Să mor pătruns de jalea amorului meu sfânt, Ca lebăda ce moare de propriul ei cânt, Să mor de-ntăia rază din ochii tăi cei reci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pulpei albe și Împlinite care contrasta cu restul piciorului ars de soarele verii. Acolo, fata s-a oprit, a privit către băiat spre aceiași parte a corpului, imitându-l conspirativ și cu pricepere, i-a privit ochii săi mari și rugători, a făcut semnul că nu se poate și scrutând de jur Împrejur grădina a indicat clar teama de mămicăsa. S-a așezat pe smocul de mohor, i-a zâmbit complice și pentru o fracțiune de secundă cele două picioare ale
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Cam aprins, că era la începutul săptămânii și el se grijea lunea la Stere, să-i meargă bine. Când și-a văzut câinele cu sângele baltă sub el, -lau apucat dracii. Animalul își Ungea rana și avea o privire sfârșită, rugătoare. Chirică ținea la al lui ca la un copil. Încă la cârciumă mai glumea cu Spiridon: "Ehe, Spiridoane, păi al meu mă cunoaște după miros. Ia să viu seara nebăut, ce, crezi că mă mai lasă să intru în curte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de pe Channel 4; doar era editor de texte TV. S-o deranjez ca să i-l prezint pe Sally ar fi fost ca și cum m-aș fi trezit să-l întreb pe preot cât e ceasul chiar în mijlocul slujbei. Sally se uită rugător la cea care-l ținea în frâu: — Mărită stăpână, e o veche prietenă de-a mea. Rogu-te în genunchi, pot să vorbesc un pic cu ea? Numai dacă-i îndeplinești orice poruncă, spuse stăpâna, înmânându-mi lesa. Avea tocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că n-o să iasă. BRUNO: Unde dracu’ am greșit? GRUBI: S-o ștergem. Să-i dăm drumu’... BRUNO: Cred că s-a rupt osia. Când se rupe osia se strâmtează osul din fundul gurii. Așa-i dacă mâncăm rahat... GRUBI (Rugător.): Hai s-o lăsăm baltă... BRUNO: Și ce-o să zică Pendefunda? GRUBI: Ce-o s’ zică! Ce-o s’ zică! S’ zică! BRUNO: Nu ține. GRUBI (Meditativ.): N-avem noroc... BRUNO (Încearcă să facă ordine în unelte.): Trebuie să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
s-a-nverzit burta! BRUNO (Cu mirare.): Pendefunda! GRUBI (La fel.): Pendefunda! FETIȘCANA: Stați aici și trageți fumul. O să vi se-ncurce mațele. GRUBI: Ce s-aude, Pendefunda? BRUNO: S-a terminat cu bine? FETIȘCANA (Râzând.): Ce vă pasă? GRUBI (Rugător.): Zău... FETIȘCANA: A ieșit. Acum se-ntremează. Da’ văd că n-ați făcut nimic. GRUBI: Nu merge. S-a-mbuibat cu zgrunțuri. Ne-a alunecat talpa de două ori. Dac-o ține tot așa... FETIȘCANA: Treaba voastră. (Răstoarnă găleata cu lături în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]