800 matches
-
perle fumegând... / Foșnea molatec marea printre stele / Și scrijelea dumnezeiri în vânt. // Ardea lumina ca o jertfă aspră / Desculță-n spuma unui cer murdar... / Și umbra ei de pasăre albastră / Murea în rana soarelui amar. // E-atâta dor în umbra ruginie / Și printre stele șoaptele-s adânci. Încărunțit cu înc-o veșnicie / Mă răstignesc în agonii de stânci...” (Radu Strugariu, Bocet solar, 3, 1995, p. 21); „Albastră, zăpada scrâșnea fumegând / Și timpul zadarnic trudea la corvoadă, / Corvoada aceea numită zăpadă... / Mi-e
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
cardiace funcționale; fenomene de hiperclorhidrie, spasme gastrice, aerofagie, insomnii nervoase, stări emotive; rău de mare sau avion. În timp ce: - Ziarele: „Vulpea își face o intrare foarte remarcată, atât la croitori, cât și la creatorii de modele; sunt folosite toate tonurile, de la ruginiul natural până la cele argintate care, pentru a fi frumoase, par a fi totdeauna ușor triste”, - lângă Torino, o armată de câteva milioane de omizi înaintează pe un front foarte larg, necesitând intervenția infanteriei italiene, cu aruncătoare de flăcări și napalm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
pe cap, toți păreau bătrâni, dar acest bărbat era cam de vârsta mea. Tichia lui neagră stătea cocoțată pe o claie de păr sârmos și roșcat. Sub curelușele de piele care îi țineau legată de frunte o cutiuță neagră, pistrui ruginii se risipeau pe pielea lui albă ca laptele. Părul, mi-a trecut prin minte, l-ar fi salvat, dacă nu chiar l-ar fi ucis primul. Ar fi fost supus unor experimente, din interes științific, pentru a se afla mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
hambar fusese ceva neobișnuit. Acum știam că era destinul. Omorâsem o dată. Aveam să o fac din nou. În urmă cu câțiva ani spusesem că mă voi întoarce, deși atunci eram sigur că mințeam. Dacă mă gândisem la bărbatul cu pistrui ruginii și păr sârmos care poate se mântuise sau nu, era doar ca la o greșeală pe care nu o făcusem. Era un trecător pe care îl ocolisem la timp pentru a evita ciocnirea, un obiect care cădea și nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
treizeci de ani mai târziu, În zile de aprilie, soare, primăvară, un alt anotimp, fervoarea și intensitatea orașului New York pe cale de a fi desemnate drept primăvară; sprijinit de o sofa portocalie moale, ca pielea; cu picioarele pe un covor finlandez ruginiu cu miez sau nucleu galben - cu fusuri mitotice; privind În jos la o stradă; pe acea stradă, o fereastră de croitorie pe care spiritul timpului prin acțiunea inconștientă a mâinii unui băiat Îi scrijelise augurul. E nebună specia noastră? Dovezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
era gestul lui Wallace de a inunda podul casei. Era practic o metaforă pentru situația lui Elya. Gândindu-se la acea situație Îi veniră În minte alte imagini - un creier care se umplea de bășici, o spumă sau o mâzgă ruginie de sânge care acoperea această altă plantă din capul nostru. Ceva ca volbura. Nu, ca o conopidă umflată. Șurubul care strângea artera nu putea reduce presiunea și unde vasul de sânge era varicos și mai fragil decât pânza de păianjen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să îi atribuim o altă religie. El scormonește. Ceea ce gândește el nu vrea să producă nici un citat. Doar pe dinafară a mai rămas câte ceva ce nu și-a pierdut culoarea: de pildă, pantalonii militari și canadiana americană căptușită, colorată în ruginiu. Căciula lui de lână - tot din dotările armatei americane - îl încălzește cu nuanța ei verde-oliv. Arată aproape ca un civil. Singură ranița a rămas cenușie, culoare de campanie. Pentru a putea fi eliberat, a trebuit să dau o adresă, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mansardă supraîncălzită, în timp ce ne hrănea cu chiftele și salată de roșii. Când, la rândul meu, am călătorit prima oară la Paris, îmi aduc aminte că am căutat obsesiv o braserie care să semene cu cea imaginată de ea. Cu podele ruginii, puțin uzate, pe care țarul autoexilat își scrisese cu cretă albastră rețeta de cremșnit cu coniac. Am intrat în zeci de astfel de încăperi și mi-am încordat, cabalin, nările în căutarea aburilor de ceai negru abia mijiți dintr-o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în casa aceea, așa de repede, nici cum a făcut ea rost de icre negre. Poate că nici nu erau adevărate. Știu că mă uitam la ea cu senzația că a întinerit brusc. Purta o rochie maro cu dungulițe fine, ruginii, era proaspăt coafată și, pentru prima oară de mult timp încoace, nu mai avea pungi sub ochi. A încercat să mi mai povestească, așa, ca în copilărie, despre cum se plimba țarul din cartea ei nescrisă într-o dimineață pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și umerii. Grădina lui Tariq miroase a trandafiri mici, cu petale bă tute, ca de garoafe. Căldura cade în falduri grele. Rima cade înainte de primul răcnet. Cade tăcut, între tufele înmiresmate. Prima oară se întâmplase prin toamnă. Într-un octombrie ruginiu, drapat în miros de roșcove, de roșii uscate și turte cu miere, lapte de capră și hrean. Într-o sâmbătă. Ivan veghea focul abia pâlpâind în cuptor. Era mult după ora închiderii. Dominique și Alioșa moțăiau în balansoar. Se trezise
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lui Jean Philippe. Cam în vremea aceea, Dominique începu să-l viziteze din ce în ce mai des pe Auguste, contabilul, cărând în sacoșa atâr nată de ghidonul bicicletei, din care se ițeau sfioase legături de cimbru și pătrunjel, catastife groase, legate cu panglică ruginie. Afacerea începuse să meargă prost. 12. Noi În acest timp, Omalissan... Mai lasă-mă cu Omalissan! De ce te tot întorci în Sud? De ce atâta obsesie regresivă? Pentru că acolo mi-ar fi plăcut să dispar. Ai început să ai toane. Îmi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
unde, printre fâșii de țesut, piatra lui Solomon lucește ca un al treilea ochi, deschis spre Paradis, chipul ei e intact. Doar trupul zace frânt între pietre, când Musa năvălește în iatac și o găsește, zâmbitoare, cu plete de-acum ruginii, cu perle multe cuibărite în smârcuri de sânge, de carne deșirată, de piele negrăit de albă. Într-un sms s-a întâmplat. Mișelește, ar fi spus Alex. David îl vede, câteodată, pe stradă. I se pare că-l vede. Se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mea, cald și, totuși, din senin, metalic. — Și ce se întâmplă în povestea voastră? — Se întâmplă... mâncare! sărea David dintre camioane de plastic și vagoane desperecheate de trenuleț niciodată funcțional, mâncare muuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuultă! Ne prăvăleam toți trei pe canapeaua ei ruginie, râzând (n-ai fi zis că știe să râdă, dar știa), și uitam luciul acela ca de plumb din ochii ei felini. Îl uitam cu totul. Léa era tot ce nu-și imaginase vreodată că ar putea iubi. Se întâmplase
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
jocul Ne palce muntele și marea și zapada Tot ce creează-n viață bucurie, armonie și speranță! POVESTITOR I E septembrie! Cine credeți că bate la ușă? Este toamna mândră, harnică și de toate darnică. Ea poartă o haină lungă ruginie și scutură frunzele îngălbenite de pe ramuri; scutură nucii, castanii și alunii umple coșurile cu struguri, butoaiele cu vin, cămările cu tot felul de fructe și legume. Face semn ciobanilor să coboare turmele la vale, iar copiilor le spune: “Pregătiți-vă
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
struguri, butoaiele cu vin, cămările cu tot felul de fructe și legume. Face semn ciobanilor să coboare turmele la vale, iar copiilor le spune: “Pregătiți-vă de școalä!” Frunzele pe ramuri au îngălbenit. Plouă, plouă-ntruna, Cine a venit? Frunzele ruginii cad pe cărări. Trec în zbor cocori spre alte zări Și-n poarta casei iar a bătut Toamna ce-a domoală Veste să-i deie c-a inceput Noul an de școală Clopoțelul drag sună voios Și ne așteaptă-n
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Lawrence Învățase lecția. Profesorul și asistenții Îl păcăliseră de atâtea ori. Acum ei Încercau să-i sugereze că stă În fața lor cu rușinea desfăcută. Oliver nu era naiv. El era conștient că, orice s-ar fi Întâmplat, ascunsă de frunzișul ruginiu de dedesubt, bărbația sa se afla la adăpost de orice ochi străin. Abia el, bâjbâind cu mâinile, se Întâmpla să dea destul de greu de ea. Ce rost aveau aceste vorbe aruncate-n vânt? Puteau să-i facă orice, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
trecerea fusese lărgită, sau cel puțin așa i se părea lui acum, Încât putea vedea de după umerii purtătorilor săi că stânca grotei fusese netezită, caninii fățuiți la vârfuri, lustruiți, strălucitori, de un alb cristalin ca sarea, pe alocuri cu grunji ruginii. Oare și ăsta fusese tot vis? Ologii care Începură să se miște printre picioarele lor, să fojgăiască precum viermii, le sărutau picioarele și mâinile, Înainte să apuce vânjoșii lor purtători să‑i scoată din peșteră. Poate și ăsta era tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care zăceau inerte de‑a lungul trupului său vlăguit, Într‑o stare aproape letargică. Printre arcade, În locurile unde crăpase piatra, se mai iveau câte‑un smoc de iarbă verde, câte‑o rădăcină alburie și răzlețită ori câte‑o frunză ruginie de ferigă crescută În piatră; nu, ăsta nu mai era vis! Soarele acela secționat de umbra liniilor din bolta arcadelor, feriga, iarba, mușchiul de vegetație, toate la Îndemâna lui, nu, Într‑adevăr, nu puteau fi În vis! Pentru că poți visa cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
suflarea ei, ca boarea ușoară de pe un măr verde. Iar ea ținea mai departe oglinda În dreptul chipului, pentru că acum vedea pădurea și frunzele unduitoare ale stejarilor. O pasăre Își luă brusc zborul dintr‑un tufiș, fără nici un zgomot; un fluturaș ruginiu ca o frunză uscată se făcu nevăzut de pe trunchiul unui stejar; un cerb se opri deodată din goană, ca Împietrit și parcă mirat, ca imediat s‑o ia la fugă ca din pușcă; o creangă putredă căzu din copac; o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
căruciorul prin universul lui caprin. Intuind oarecum sensul exemplar al existenței sale, m-am mai întors o dată spre ostrovul pustiu. Pe urmă am pornit și eu, târât de lanțul caprelor mele, pe malul mlaștinii, spre casa acoperită cu iederă acum ruginie a domnului Sima. * La Centrul Cultural din Tenggarong, în apropiere de Samarinda (pe coasta răsăriteană a insulei Borneo), se află un ciudat animal, un soi de tigru, pasăre, capră și elefant, capturat în jungla din Borneo. Animalul are picioare de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pentru cei din Goldana. Nu carnea ei searbădă trebuie să o râvnim, ci semințele-i de aur!... Nesătui, bărbați și femei de la Goldana și de la Kotonoaga tăcură îndărătnici, fiecare pe limba și în gândurile sale. Mângâindu-și gânditor mustața-i ruginie, Iuga replică, fără adresă, dând din umeri: Einmal ist keinmal!10 Vocabulele ciudate, ce reproduceau termenul, oarecum inteligibil, mal, din spusa lui Friț declanșară un întreg proces de gândire în rândurile mulțimii de meseni. Mintea lor colectivă ajunse cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
domnișoarei Cristina și încă vreo cinci imobile modeste insule, din afara realității de azi unde, în amurg, se aprinde câte o lumină coclită, în lămpi vechi de alamă, cu țilindru de sticlă, mai așteaptă, cu resemnare, să sucombe în acest univers ruginiu. Odihnească-se în pace strada cuminte, ușile din lemn de stejar masiv, curat și sfânt, clematitele strânse în tufe, cu flori albe și violete, din micuța mea insuliță! murmură, câteodată, domnișoara Cristina, la urechea lui Mircea, când în fine pășesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se așeze, nu mă aștepta unde morților le este oprit să se întoarcă, nu mă visa unde Buna Vestire a așternut scutece în icoană. Eu nu mai sunt de mult urma de cretă impregnată pe frunza castanilor. A viscolit verde, ruginiu, alb și iarăși mult verde peste șotronul desenat în Copou avalanșe de vieți peste o moarte definitivă. S-au tocit pașii până la os în jurul intenției de a fi pom cu suflet de om, se desprind secundele și cad a întomnare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Pe zidul de foc urca iedera la mare înălțime. Libertatea de a alege anumite nuanțe și de a le așeza într-o ordine cromatică, îi dădea o senzație de superioritate. De la frunzele încă verzi, până la cele maronii, galbene, aurii, roșiatice, ruginii, toate o interesau. Anica le admira, se identifica cu ele, cu frumusețea lor, cu bucuria de a le descoperi... până n-o trezi o voce autoritară din aceea plutire tomnatică. -Să vii imediat în casă! -Dar ce s-a întâmplat
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Chihote, și don pe deasupra, Gore, ăla era, se lupta permanent cu aia dulce a lui, n-avea diabet, era un fericit, Îl durea-n scut, călărea iapa și vorbea despre iubire. Păi nu era frumos? Era... Ploaie În ferestre, frunze ruginii lipite de geamuri, fum să-l tai cu cuțitul și muzică lăutărească. Decor bahic, strâns Între patru rame românești. Tablou cu cheflii, numai mirosul de țuică fiartă nu poate ieși din el, spre marea mirare a lui Gicu. Eu vă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]