1,058 matches
-
tact. Frumoasă cuvertură, adaugă zîmbind. — E o glumă, spun iute. E la mișto. Doamne, ce jenant. Trebuia s-o fi schimbat. Acum, Jack se uită uluit În sertarul deschis de la masa de toaletă, plin pînă la refuz cu farduri. — CÎte rujuri ai ? — Ăă, cîteva... zic, Închizîndu-l repede. Poate că n-a fost o idee chiar atît de fericită să-l las să intre aici. Acum mi-a luat flaconul cu vitamine Perfectil și se uită atent la ele. Pe bune, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Bănuiala mea este că În zilele de dinainte de război fusese doar o frumoasă elegantă, o cuconiță din Înalta societate. Ți‑o puteai lesne imagina cu o pălărie cloș, coborând dintr‑o limuzină. Femeile care poartă rochii șic și folosesc un ruj de buze viu colorat nu sunt interesate de politică. Doamnele astea europene monitorizau comportamentul social al soților - masculii din garnitura lor. Bărbații existau doar ca să le țină ușa deschisă și să le tragă Îndărăt scaunele din sufragerie. Doamna Grielescu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Auzi, mă, cică s-o recolteze! Și dau din cap, ca și cum ar vrea să spună, uite nene unde-am ajuns. Recoltată ca o căpșună? se gândește Despina. Oare chiar îmi doresc asta? Poate că mi-am dat cu prea mult ruj. Și pe furiș scoate din poșetă o batistuță de hârtie pe care o lipește de buzele prea lucioase pentru șoseaua Petricani. Un microbuz inscripționat București-Bacău-retur depășește maxi taxiul oprit în stație și Despina se întreabă dacă Bianca o fi plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
zâmbească încurajator spre cel din față. Începuse să-l irite stăruința aceluia cu chestii de-astea aiurea. În aceeași zi, de după inaugurare, când s-a întors, pe la prânz, la atelier, i-a telefonat Aspasia. „Maestre, cred că mi-am uitat rujul în baie. Ești bun să verifici? Adică, nu te mai deranja. Precis l-am uitat, îmi aduc acum aminte. Într-un ceas vin și-l recuperez.“ Cunoștea trucul. Când o femeie vrea să scape de amantul de pe rol își uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în baie. Ești bun să verifici? Adică, nu te mai deranja. Precis l-am uitat, îmi aduc acum aminte. Într-un ceas vin și-l recuperez.“ Cunoștea trucul. Când o femeie vrea să scape de amantul de pe rol își uită rujul, sutienul sau chiloții în casa celui care-i oploșește și pe care vrea să-l preia. Bărbatul de trecere, refugiul dintre cei doi amanți, cel care oricum le știe secretul și față de care nu mai au nici un rost prefăcătoriile. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
anii tăi d-acuma. Treijdoi avea, când s-a dus la Revoluție. Iar eu eram ca Gina. Dădeam din buci și mă credeam solistă la noi la tricotaje. Să mă fi văzut cum mă gâdilam de bucurie când prindeam un ruj sau niște chiloți, d-ăia cu zilele săptămânii, de la pachet, aduși de tovarășa Steiner de la contractări. Că ea avea neamuri la capitaliștii din Israel, unde îi fugise primul bărbat, dom’Rudi, de la achiziții, și mai primea chestii de-astea. Băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
urât. Dar așa, în conjuncție cu ei și cu alunițele, era mai degrabă simpatic, șic, o trăsătură aparte de personalitate. Generarea gurii îl excită mai rău ca orice prostituată artificială. Buzele apărură țuguiate, ca și cum cineva le-ar fi dat cu ruj. O singură deschidere se întrevedea la întâlnirea lor: o crevasă rotundă, fină, prin care se ghiceau niște dinți mărunți. Saliva începu să curgă prin canalele create de crâmpoțirea continuă ca în așteptarea unui sărut, în timp ce un minuscul puf auriu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
propriului trup. Venea în vizită ferchezuită ca o împărăteasă egipteană, și când întorcea repede capul, dintre riduri îi cădeau fragmente minuscule de pudră. Mă săruta pe amândoi obrajii, lăsându-mi salivă pe colțurile gurii, iar când se îndepărta îi vedeam rujul dus, pierdut printre crâmpoțelile buzelor. Mă mângâia mereu pe creștet și pe antebraț. Când rămâneam singuri, se uita la mine cu capul aplecat puțin într-o parte, ducându-și mâna la obraz, și cu o unghie scurtă și ascuțită, tăiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Undeva la soare, unde-s băieți frumoși și băuturi reci. —Vin și eu! Știu unde să mergem. După ce facem spectacolul. —O, ce Dumnezeu... Cineva mi-a subtilizat lesa lui Sally din mână. A fost cuminte? întrebă stăpâna lui. Era dată cu ruj de un vinețiu închis și atât de proaspăt că lucea lipicios, chiar și în lumina slabă. Or și-l împrospătase de curând, or se adăpase din sângele unei fecioare proaspăt sacrificate în camera din spate. — Deloc, spusei răzbunându-mă, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de King’s, adăugă compozitorul. Trei ani cât ai stat acolo te-au adunat de sub mese. Așa e, drăguță. Nu mă putem dezlipi de tipele alea cu haine largi și negre și care habar n-aveau să se dea cu ruj. Clonele lui Robert Smith 1. Atât de răpitoare. —Iată o porție de mafie de Cambridge, mă informă Sophie. Părea că-și asumase rolul de ghid prin acest talmeș-balmeș de legături. —Hugo, MM și cu mine ne-am întâlnit cu toții acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Bill, care vorbise până atunci cu Helen și care era, în mod clar, principala țintă a reflecțiilor lui Hugo, își luă imediat fața de momâie apoplectică. Hugo afișă o mutră satisfăcută. —Soph mi-a promis că-l putem da cu ruj peste tot, continuă el. Nu-i așa că nu-ți place de el, Helen? Cred că ești geloasă și vrei să mi-l furi ca să-mi strici mie distracția - nu ca să-l aperi de poftele mele sălbatice. O, vai! Nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Barbie is a slut!“1 și un pulover cu nasturi, din material plușat. Mi-am prins părul în vârf de cap cu o grămadă de agrafe lucitoare. După care, m-am dus la baie și mi-am dat cu niște ruj ciocolatiu. Eram gata să dau piept cu lumea. Dacă ea era gata să dea piept cu mine, asta era altă poveste. *** Am parcat lângă intrarea actorilor și m-am oprit, după ce am încuiat furgoneta, ca să mă bucur de momentul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
frumos, zisei eu, politicos. Arăți mult mai bine decât ultima dată când ne-am văzut. Într-adevăr, părea de-a dreptul înfloritoare; era ca și cum moartea lui Philip Cantley ar fi acționat asupra ei ca o doză de săruri. Purta un ruj roz strălucitor, pomeții îi luceau datorită fardurilor, și erau la fel de strălucitori și de limpezi ca ai unui câine sănătos. Abia m-am abținut să nu-i pun mâna pe nas să văd dacă e umed. — Chiar mă simt mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mei n-aveau talie joasă. Nu mai făcusem abdomene de săptămâni întregi - însă făcusem sex, ceea ce contează întrucâtva. Am alungat cu hotărâre acest gând, ca, de altfel, pe oricare altul care putea duce la Hugo, mi-am dat cu un ruj indigo, mi-am făcut conturul ochilor cu negru, mi-am pus un colier de argint și cizmele preferate. Eram cât se poate de pregătită să înfrunt lumea. Am urcat în furgonetă și am pornit spre Kilburn. Drum drept până la Camden
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu se folosește nimic de la borcan, ha-ha. — Nu, a răspuns scurt Mel și s-a așezat la loc. În continuare, era rândul Amandei. Care a sărit în picioare în ciuda burții. Pe buze i se întinsese un rânjet rigid, marcat cu ruj roșu. —Numele meu e Amanda Fine, a declarat ea țanțoș. Deși e mai probabil să fi auzit de mine, datorită profesiei mele, în calitate de Amanda Hardwick. A urmat o pauză în care Amanda a așteptat manifestarea unui semn de recunoaștere. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-se, Alice s-a ridicat ca să se întoarcă la birou. Mai târziu, în cursul după-amiezii, o blondă a intrat țanțoșă în biroul lui Alice. Capul părea să-i iasă direct dintr-un decolteu adânc și alb, iar gura vopsită cu ruj roșu purta o expresie bosumflată și defensivă. — Vrei niște cafea? i-a oferit Alice. Nu e nimic rău, s-a gândit ea, să fii civilizat. Era însă limpede că Amanda Hardwick avea altă părere. Și-a pus ambele mâini pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și o privise în timp ce ea se îmbrăcase în repetate rânduri. Apoi, tocmai când Alice își încheia ultimul nasture și-și netezea ultima cută a costumului, Jake o trăsese de fiecare dată din nou în jos, sărutând-o până când îi ștergea rujul și ridicându-i fusta. Noapte newyorkeză după noapte newyorkeză, Alice a retrăit întâlnirea lor. Din când în când, pe parcursul zilelor, cuvintele lui pluteau înapoi către ea. „Îți poți permite să faci o pauză... să meditezi la ceea ce vrei să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
altceva cu viața mea. Am alte responsabilități. În timp ce vorbea, Alice s-a simțit ușor trasă de fustă de ceea ce fusese cândva ambiția ei. A ignorat-o însă. — Da? Șefa de la Resurse Umane și-a bătut gura ridată, vopsită cu un ruj de culoarea prunei, cu un pix imprimat cu „Revistele Intercorp sunt serioase“. Ăsta e vechiul scenariu cu ultima șansă, așa-i? Alice a privit-o calmă. — Ce vreți să spuneți? Acritura a zâmbit. Cred că știi la ce mă refer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mod destul de neașteptat, Theo s-a oprit imediat din urlat și-a început să se holbeze la ea uluit. Hugo s-a gândit că era probabil din cauza faptului că băiețelul nu mai văzuse niciodată o cantitate așa de mare de ruj la nimeni, nicăieri în lume. Nici măcar la mama lui. Care, oricum, probabil că de-acum începuse să devină o amintire îndepărtată. —Amanda e pe-aici? Ca prin miracol, Laura i-a prins din zbor firul gândurilor. —Ăăă... Hugo a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
persoane îngrozitoare. Dar, cel puțin, puseseră capăt nesfârșitei discuții inițiate de Laura, care voia să afle cum de ieșise să bea ceva cu Alice. Nefericit, Hugo și-a amintit cu câtă grabă traversase Alice holul. Apoi, cum Laura cea cu ruj roșu și un decolteu cât o prăpastie se așezase în locul lui Alice, terminase de devorat hamburgerul și se apucase să-i relateze, în cele mai mici, mai amare și mai sonore detalii, cele mai recente odioșenii comise de Fergus. Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
curând, la banii lui. Ai zis c-ai venit să-mi spui c-ai greșit. În legătură cu ceva. A, da. Cu un aer absent, Amanda și-a trecut mâinile prin părul ei cel costisitor. — Am greșit, a zis ea verificându-și rujul într-una din oglinjoarele de la patul lui Theo, în legătură cu mine. —Cu tine? Hugo habar n-avea la ce se referea Amanda. Femeia a început din nou să se plimbe prin cameră, încercând să nu adune jucăriile împrăștiate pe podea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
l-a privit aproape cu afecțiune. —Ratatule! Normal că eu am să ți-o plătesc ție. Pentru creșterea lui Theo. Amanda s-a uitat la ceas. — Fir-ar al dracului! Atâta e ceasul? Trebuie să fug. Am o lansare de ruj la Grosvenor House. La revedere, dragul meu, a zis ea absentă, fluturând o mână în direcția lui Theo, înainte să dispară pe ușă cățărată pe tocurile ei înalte. —Aiiiiiiiiiii, a spus copilul triumfător, înfigând ultimul inel de lemn în țeapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la poliție și anunță accidentul. Peste câteva minute, strada fu închisă temporar, iar luminile roșii și albastre însuflețiră cromatic dupăamiaza cenușie. Apăru și un car de reportaj, iar reporterița - protejată de o umbrelă imensă, cu sigla televiziunii - își dădu cu ruj roșu-aprins pe buze înainte de a începe relatarea... Lovit în continuare de picăturile mari, corpul neînsuflețit al agentului imobiliar aștepta să fie introdus în sacul de plastic...” Privi display-ul. Reciti cu rapiditate rândurile pe care le așternuse furios. Avea senzația
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
arătător între omoplați, pentru a coborî, apoi, încetul cu încetul, prelungind și amplificând satisfacția, înspre mijloc, către locul magic în care ar fi simțit nevoia să cuprindă între palme șoldurile fierbinți. Fuma. Trăgea cu voluptate din țigară, iar buzele pline (ruj roșu aprins, aici se încadra bine în decor) se strângeau pătimașe în jurul filtrului lung și păreau a se dezlipi cu foarte mare greutate de el. Savura fumul, înainte de a-l lăsa să iasă, îl ținea captiv, torturându-l, apoi îi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Dacă ai un dram de claritate, Începi prin a-ți sparge cea mai mare și mai periculoasă bulă de săpun care Îți Îngrădește cel mai mult libertatea : genul. Atâta vreme cât accepți să te porți ca o femeie, cu părul lung și ruj pe buze, s-a terminat. Ești condamnată să joci un rol care o să te țină veșnic prinsă În capcană. — Ai dreptate, spuse Catinca luând foarfeca, din ce În ce mai convinsă. Dar rămase cu ea În aer. — Ce este ? am Întrebat eu. — Și dacă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]