1,872 matches
-
o româncă păguboasă învățată că e mai bine să iubești decât să rânduiești. Eu sunt eternă nemulțumită, care își trage seva scrisului din tristeți alimentate cu grijă. Eu sunt cea care trage după sine o lume întreagă și, desi îmi sângerează umerii, mă mândresc prostește că fără mine multe vieți ar sta în loc. Eu sunt o biată femeie care, cu capul dat pe spate de dorul zgârie norilor, exersând zâmbetul adânc și zborul fără aripi, amețește, si visează, și speră, întrebându
DACA AS FI TRAIT IN AMERICA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 1 din 01 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345006_a_346335]
-
nopții ascunși sub grinda de afară se-mpiedică de pânze țesute ca o plasă de triști păianjeni negri, sufletul vor strânge... Vom reveni în sat, cu timpul, tot mai rar clopotul amintirilor la poartă ne va bate răni vechi vor sângera mereu în calendar copilăria, casa, grădina, fii-vor toate în lacrimi de iubire, când dorul ne ajunge... PLUTESC Plutesc, merg spre căsuța nemuririi mele Cu aroma nostalgiei sub cerul plin de stele Când amintiri trecute mă cheamă cu putere Se
PARFUM ŞI CULOARE... DIN SUFLET DE FLOARE (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345752_a_347081]
-
voi prezenta prin câteva scurte fragmente de scrisori, ce mi se comunică, asupra cărora atrag cu tot dinadinsul atenția cititorilor(...). Iată în câteva rânduri impresionante icoana mizeriei din trecut, la care se adaugă acum și boala... Cine dintre noi nu sângeră în fața tragediei acestui destin, pe care tânărul scriitor îl crede învins „chiar dacă ar fi să rabde de foame și de frig și să se încaiere cu pungașii și cu câinii pe maidane” - și cine n-a văzut în el, într-
ANIVERSARE -BOGDAN AMARU, ARTICOL DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 832 din 11 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345820_a_347149]
-
părut incredibil de lung și obositor. Îmi era somn fiindcă luasem calmante ca să rezist. Cafeaua din termos rămăsese neatinsă. Eugeniile, pișcoturile, covrigeii, la fel. Eu nu puteam face nici un efort din maxilare, că mă durea nasul și nu voiam să sângerez din nou. Din Gara de Nord am luat un troleu către Casa Scânteii. Cu chiu și vai am ajuns. Bineînțeles, primul drum a fost la redacția revistei Luceafărul unde Cezar și Mary Ivănescu mă așteptau. Când m-au văzut cei doi în
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
lângă gară, Un bătrân cânta din gură Tot povestea cea amară. - Sărman, când m-am născut, Măicuța mea, să mă fi luat!... Ce rău pe lume am făcut... Păcate n-am, nu-s vinovat. Fașneta-n glas avea durere, Și cerul sângera-n apus... Abia i-am spus: "La revedere!" A dat din cap și mi-a surâs. Referință Bibliografică: COPIL SĂRMAN / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 840, Anul III, 19 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
COPIL SĂRMAN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345931_a_347260]
-
și nici amintire cu tine aproape și nu știu ce mână ne scrie pe cruci destinul cu litere mate și când ai să poți lângă mine s-ajungi când tu ești atât de departe mă rog lângă pragul altarului tău în jur sângerează secunde... dar poate în cer e un alt Dumnezeu nu vede și nici nu aude îți scriu mâzgălesc tai cuvinte mă zbat tăcerea se-ncheagă banală... dar cui să mă plâng chiar și El e bărbat și eu... doar un
CHIAR ŞI EL E BĂRBAT... de MIOARA BĂLUŢĂ în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345985_a_347314]
-
zburai cu visele scoase din orbite și în această corespondență de război a invadat oboseală aceea care chinuie și flămânzește până la anorexia literelor iar cuvintele emaciate de sens devin invizibile în vârful peniței eu am adormit cu gândurile ce te sângerau prin coșmarul din care nu te puteai trezi pentru că era chiar realitatea ce se hrănea din visare că într-un matrix dar cand ochii minții s-au aprins în toiul întunericului întunecat de frica te-am văzut claritate în oglindă
POEM IEŞIT DIN CUTIE de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347889_a_349218]
-
sete mă sfâșiau de setea unei linii a vieții ce tot flămânzea în deșert izbeam cuvintele de oameni până mă lăcrimau vânătăile pereților deschideam ochi ei albaștri de neuitare mă picurau a spinare de cal băteam a o inimă ea sângera se zbătea ca și cum ar zbura dintr-o piatră de piept în uitare de zbor înverzit iubeam și iubirea-mi colinda ca un lup născut întro floare smulgea păduri marea smulgea ca să dea de uscat te iubeam eram făcut din tine
TE IUBEAM de VASILE PIN în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347982_a_349311]
-
nu o uite!!!), nu făcea gestul stupid de a deschide un cadru metalic, ci intra direct prin cadru. Surpriză! Într-o noapte s-au montat geamurile. Așa că Tohă, atletic, în forță, a trecut... prin sticlă. S-a tăiat îngrozitor, a sângerat, a fost chemată salvarea... Nu doar porecla "Bietul Tohă" a urmat acestei întâmplări, ci și inscripționarea geamurilor. Pentru filologi, istorica inscripție UT se citea, pe silabe, cu aliterație și ritm interior: Ui-tă-te, "TOHĂ"-nea-nu-le!!! Vă pot da și alte exemple
MAGISTRUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347226_a_348555]
-
aclamă și râd; doar cuvintele se închid într-o nevăzuta și nebănuita tornadă, și-așteaptă tăcute nașterea unui taifun... Veniți la sărbătoarea cetății! Nu lăsați cuvintele să vă întunece mintea și ochii; regina să fie cea mai frumoasă frază ce sângerează în voi, de când “Paharnicul” și-a umplut ulcelele cu hohote de râs, cu vin și măști de carnaval... Lasă-mi mie această ultimă închinăciune și-acest ultim blestem; în fața cetății, poezia se stinge încet că o zeița a frumuseții și-
CARNAVALUL CETATII de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347275_a_348604]
-
Autorului Suntem frați? Suntem frați sau regi sau nebuni, Pentru ce ne batem? Îți spun. Pentru frunze de lauri veștede, moarte, Trădare de frate. Aduceți ghirlandele-n case, Iubirea să ne descoase, Cu pași de legendă, iubire, Suflete, fibre. Îngere, sângeră, Îngere, plânge-mă, Vulturi, duceți-mă Morților, cețelor. În spatele draperiilor, pândește Poloniu, spada iubirilor o roade plutoniul. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Suntem frați? / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1120, Anul IV, 24 ianuarie 2014. Drepturi de Autor
SUNTEM FRAŢI? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347361_a_348690]
-
mamă Pe-al ei fiu plecat, rătăcitor. Anotimpurile-s prinse-n ramă De penelul unui muritor, Toamna rebegită azi ne cheamă Să privim cocorii din pridvor. Pletele-i de aur ies din clamă Și întind covorul foșnitor, Desenează veșnica reclamă, Sângerând pe-același monitor. Referință Bibliografică: Gânduri arămii / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 977, Anul III, 03 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Curelciuc Bombonica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
GÂNDURI ARĂMII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 977 din 03 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347394_a_348723]
-
1278 din 01 iulie 2014 Toate Articolele Autorului spinii... iubim parcă mai strașnic în amurg... și trecem de orizont odată cu soarele nostru regăsindu-ne locul pierdut în vortexul iubirii... sunetul mereu cade rotund peste toate deziluziile ce-n consoane ascuțite sângerau la greu poemul, cu scânciri de prunc cu învățări de mers pe-o linie orizontală cu căderi și ridicări într-o nereu dorită verticală, cu grădini crescute-n vis în floarea de trandafir ce nu se lasă dusă ruptă sau
SPINII... de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347408_a_348737]
-
doamne, ce suflet nătâng, în mine doar gândul vorbește. de ce pe pământ doar eu am rămas ca un flutur ce se-ntoarce la rană, lasă-mă așa, fără de glas, în matca mea subterană. părinții coboară în pietre, doinele încă mai sângeră blând, ciobanii se strâng pe la vetre, turme de umbre asudă umblând. anii trec pe aripi de vânt, iarna ne râde-n colinde la porți, eu mă ascund în cuvânt ca un strigoi printre cei morți. Referință Bibliografică: anii trec pe
ANII TREC PE ARIPI DE VÂNT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348799_a_350128]
-
Acasa > Poeme > Antologie > POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 734 din 03 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Poezii de AL.FLORIN ȚENE Tu semeni ... tu semeni iarbă și cuie cresc tălpile îmi sângeră, pielea unei propoziții se usucă pe băț umbra ei indică ora exactă aici în Dumnezeu stau ca o săgeată în arcul întins precum verbul într-o propoziție de adio guguștucii încâlcindu-mi literele cu raze de aur în cioc își
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348804_a_350133]
-
cea care l-ai făcut o clipă fericit pe poet el trece asemenea unui echilibrist pe orizont în toga lui ce răspândește o lumină verzui roșietică în mijlocul oricărei toamne arde o candelă pe țărm un atom tăiat în două sângerează în paharul de pe masa văduvei o inimă înflorește (oh, și într-un târziu iată vedem realitatea fugind ca o cârtiță în fundul lumii) câtă tragedie e în aer mâinile Veronicăi Micle trec prin văzduh râul se întoarce cu fața în jos
VERONICA MICLE, MIHAI EMINESCU, ION CREANGĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348853_a_350182]
-
un fir de teamă peste alaiul visului de mai înainte. Ea care era așa fericită, atunci când era alături de alesul ei în sanie, fu cuprinsă acum de o frică care-i făcea inima să tremure, dorințele să se năruie gândurile să sângereze... și dintr-o dată genele îngreunate de lacrimi lăsau să curgă printre ele lacrimi roșii, ce pătau albul zăpezii. Chiar și viscolul amuțise în fața durerii miresei pierdute și arunca în jur o tăcere lină. Lacrimile cădeau una după alta, ca niște
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
urmă Sub luna de ivoriu cenzurate. Cea mai frumoasă-n brațe vrea să doarmă Peste frunzișul patului meu veșnic Dorințele ca un parfum de toamnă Sting între noi, lumina de la sfeșnic Și ne îmbrățișăm, miresme rare, Ca două flori ce sângeră în pârgă Doar amintirea strânsă în ierbare Mai poate lacrimile să le strângă... (16) Georgeta RESTEMAN: CU PRAF DE STELE STRĂLUCIND PE PLEOAPE Cu praf de stele strălucind pe pleoape Când doruri ațipesc la sânul lunii Noian de vise mi
POEME ÎN OGLINDĂ (III) POEME DE DRAGOBETE de ION VANGHELE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346833_a_348162]
-
zilele însorite „zorii scăldându-se ca pruncii // în lacrimi de fericire; Alte expresii ca; „pe buzele tale aprinse surâde abisul”; „ de sângele uitării zace-acum pătată” „rogojină împletită din doine strămoșești” ; „toamnă bănuți de aur pentru clipe de nostalgie” ; „viața-mi sângera peste tot”.... produc reverberații cu ecouri lăuntrice tentaculare. Însetate de transcendent, versurile caută liniile verticale în speranța evadării din spațuil strâmt, limitat al vieții. Timpul este un adevărat „călău” ce urmărește tăcut fiecare pas al poetei. „Mi-am cioplit propriu
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
fost odată Război și întuneric și molimă și ger, Ei vin din locuri unde, ca dintr-o veche rană Mai sângeră-amintirea un ultim strop de-atunci. Azi fruntea li-e brăzdată nu-n colb și mărăcine Și sufletul dintrânșii nu sângeră sub lunci, Ci trupul lor lumină emană de la sine Ca prefăcând în soare tot ce a fost pustiu. Și tremură-n uimire vecia-ngenunchiată Cântării biruinței ce singuri ei o știu! E-un stih de rugăciune pesemne viersul lor Din Sânge
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
nici câinii nu-l mai latră iarba unde s-a așezat s-a înnorat bisericile au albit începuse să se simtă ca o ploaie dezbrăcată de cămașă mirosea a femeie părțile lui de vorbire se răneau prin cioburile buzelor noastre sângerau și pieptul mâinile coapsele erau transformate în paturi de campanie până venea ploaia și ne lega în lanțuri până la ultima rană începuse cât a durat războiul nu era iarbă nici câini nici biserici păstram ultimul glonț numai pentru noi ne
FANTEZIE ÎN SUBIECT MINOR de VASILE PIN în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346990_a_348319]
-
în pix ca la alți slujitori ai condeiului, precum și o virtuozitate artistică și stilistică. Spre exemplificare, iată una dintre preferatele analistului de ocazie, poem dedicat Prea Sfințitului Ioachim Băcăoanul: '' Mă urc cu greu pe stâncă, pe stânca colțuroasă/Ce-mi sângeră genunchiul și coasta mi-o apasă./ Lipit de stânca rece, când am pornit an-seară/ Am priceput că-s una cu piatra solitară.// Întins pe stânca rece privesc spre tot înaltul/ Și cred că printre aștri, eu zbor ... sau poate altul
LA VASILE BURLUI SCRISUL VINE CA O FORMA DE MANIFESTARE A INTERIORULUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/347001_a_348330]
-
mira¬culos mă atrăgea și mă fascina.“ Elementele științifice, din domeniul medical, în spe¬cial, înserate printre texte și contexte, apropie, uneori, ro¬manul, în unele părți, de eseu. Autorul ne împinge spre con¬¬cluzia că inima omului este nemărginită. Sângerează și se sfâșie printre democrați, politicieni, religii, manipu¬la-tori, sau în iubire și erotism, în dorințe împlinite sau neîm¬pli¬nite. Și totuși, rămâne mereu prea plină: mare, încărcată până la refuz de dureri. Fiindcă omul chiar dacă are de toate, totuși
PLANETA INSULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346189_a_347518]
-
puterii » - spune autorul. « Pe spatele bătrânilor / dați afară cu acte din casele lor » - noii adami cu cefele groase, cu gușe atârnând inestetic, ne încalecă fără de șei, strivindu-ne-n pinteni. O, tempora ! O mores ! Poetul scrie și urlă. Scrie și sângerează. Scrie și plânge. Scrie și inima-i cântă. Scrie, scrie, scrie, el e cronicarul vremurilor de pe urmă. Cronicarul apocalipsei. Cuvintele sunt pentru autor: „dunele mele din nisipul gândurilor », sunt « cuvinte ștrangulate / cu ombilicul ». Creația este o naștere dureroasă ca o
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
toate la naiba Când eu sunt călător prin valea plângerii La ce Tot hohotul acesta de râs? Tu nu erai Dar mă durea în mine un loc Până acum neștiut Ulciorul meu de lut În dreptul buzelor tale se știrbise și sângera Doamne cât mă durea clipa Stropită cu sângele tău Tu nu erai Dar când mă priveam în oglindă Te vedeam în mine Era ca și cum Trupul meu te ferecase Cum se poate mi-am spus Să fii aici și să nu
MĂ DOARE LOCUL IUBIRII TALE ! de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346485_a_347814]