1,346 matches
-
marea primordială) și care (cf. Avesta) conține germenii vitali ai întregii vegetații. Pe de altă parte, el seamănă cu arborele cosmic Yggdrasil (Frasinul lumii) din mito logia nord- -euro peană, care susține cele trei paliere cosmice și la rădăcina căruia sălășluiește balaurul Haosului, Nidhöggr, la trunchi - capra Heidrun, iar în coroană - vulturul Wederfölmir. Aceste toposuri se regăsesc până la identitate în folclorul românesc, în basme, dar mai ales în bocetele de „petrecere a mortului”. În peregrinarea sa, sufletul ajunge la „marea cea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
bizantină) și bolniță unde erau expuși bolnavii incurabili. Când ierburile de leac și descântecele doftoroaielor nu mai aveau efect, bolnavul fără speranță era expus la poalele copacului consacrat, fiind dat în grija zeului (sau a daimonului) care se credea că sălășluiește în copac. Sau zeului care se credea că folosește copacul drept „canal de comunicare” cu lumea profană. Altfel spus, muribundul este dat „în plata/grija Domnului”. Un astfel de bolnav expus la poalele copacului consacrat este Doncilă, dintr-o baladă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
personajelor feminine în cadrul acțiunii de „legare” a monstrului pare să introducă o semnificație erotică. Nu întâmplător, ele trebuie să fie tinere fecioare și să fie expuse, goale sau în straie de mireasă, pe malul apei sau în fața peșterii în care sălășluiește balaurul. Ulterior, când a apărut motivul „eroul care răpune monstrul și mântuie fecioara”, aspectul erotic nu a dispărut. Doar că în relația erotică fecioară-balaur acesta din urmă este înlocuit de erou. În mituri și basme este o regulă care nu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Și de urmă nu-i mai da. Eroul dă foc pădurii de jur-împrejur („De trei părți foc i dădea,/ Trei dealuri foc ocolea”), orbind astfel șarpele, care i se supune de bună voie. Monstrul și zona labirintică în care acesta sălășluiește sunt distruse în același timp și prin același mijloc. Înfipt în sabie, capul șarpelui va fi adus în cetate : Capul șarpelui tăia, Capu-n sabie-l lua, La-mpăratul se ducea (30, pp. 223 și 489). Rămânând în estul Europei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
îți voi tăia ție cedri... și case pentru tine clădi-voi din cedrii aceia”. Și Iason desțelenește, ară și seamănă zona unde a înjugat taurii.) Am comentat mai înainte analogia simbolică dintre monstrul stihial și ținutul (labirintul) în care acesta sălășluiește. Amândoi sunt ipostaze/intruziuni ale Haosului în Cosmos și, ca atare, eroul îi distruge (răpune, ordonează) pe amândoi, în același timp, cu aceeași armă și chiar prin același gest. Episodul comentat se încheie astfel : Ghilgameș nu aduce monstrul în cetate
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fiind anexate la cele războinico- - masculine ale eroului. în varianta românească a legendei (cea de la începutul seco- lului al XVII-lea), relația erotică dintre balaur și fecioară este în mod expres formulată. În vederea expunerii prințesei pe malul iezerului în care sălășluiește zmeul, împăratul își „podobește” fata „cu aur și cu argint, ca și la nuntă” și-i spune : „O, dragă fiica mea, [...] zmăul hi-va mie junere [= ginere]” (115). Așa cum am constatat și cu alte prilejuri, motivul mitic „poto- lirea foamei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
monștri htonieni, hibrizi, distructivi și antropofagi) a condus la reprezentarea drago- nului în centrul sau la intrarea labirintului, în unele gravuri medievale (49, p. 23 ; 6, II, p. 143). De fapt, chiar și în legendele populare din Creta modernă, Minotaurul sălășluind în Labirint este, cel mai adesea, înlocuit cu un demon draconomorf sălășluind în peșteră (daimonospelios) (124, p. 228). Mulți eroi legendari (Heracles, Iason, Cadmos) și sfinți creștini (Sf. Silvestru, Sf. Marcel etc.) răpun nu numai dragoni, dar și tauri fabuloși
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în centrul sau la intrarea labirintului, în unele gravuri medievale (49, p. 23 ; 6, II, p. 143). De fapt, chiar și în legendele populare din Creta modernă, Minotaurul sălășluind în Labirint este, cel mai adesea, înlocuit cu un demon draconomorf sălășluind în peșteră (daimonospelios) (124, p. 228). Mulți eroi legendari (Heracles, Iason, Cadmos) și sfinți creștini (Sf. Silvestru, Sf. Marcel etc.) răpun nu numai dragoni, dar și tauri fabuloși (50), sau răpun dragoni tauromorfi : Ghilgameș pe Huwawa (92, pp. 235 și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cosmizat față de cel natural din jurul său, care - nebeneficiind de acțiunea demiurgică a omului - rămâne un spațiu inferior cosmizat și, ca atare, mai haotic. De aceea, spre deosebire de sat, spațiul din afara hotarelor lui este, pentru mentalitatea mitică, o „lume de dincolo”, unde sălășluiesc nu numai fiarele sălbatice, dar și balaurii și ielele, demonii bolilor și duhurile rele, o lume nehotărâtă (la propriu și la figurat), nesigură, necunoscută, străină, ostilă chiar, o lume a tuturor virtualităților și latențelor (15). Această situație este sesiza- bilă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
devoaleze o dată cu înaintarea în vârstă sau cu trăirea evenimentelor care aveau să-l traumatizeze sau să-l inițieze în plictisitoarea stare de adult. Mai era însă și un alt loc care o înspăimînta pe Alaana. Undeva, în adâncul minții tânărului, sălășluia un fel de sferă verde, pulsîndă, delimitată de o membrană care stătea să se rupă mereu și care scăpa din când în când gânduri disparate, autoreparîndu-se mereu în ultima clipă, înaintea unei explozii devastatoare. Alaana nu avea nici cea mai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dezvoltată de sfinții părinți ai ortodoxiei Greciei, având la bază meditația rugăciunii, de fapt un exercițiu de respirație cuplat cu “rugăciunea inimii”: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Miluiește-mă pe mine, păcătosul”. Astfel, isihasmul consideră că partea nematerială care sălășluiește în om are trei componente: Conștiința, Duhul (Pneuma), Spiritul (Logos). Privitor la originile lumilor, se afirmă că Dumnezeu, Adevărul Absolut, Golul Absolut, Cel-de-Sus sau Neantul, constituie de fapt forme de manifestare în cadrul panteismului, idee regăsită în mistica indiană prin sumedenia
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
în pragul saltului calitativ, aproape devenit înger/semizeu, este dotat cu forțe spirituale precum clarviziunea și vindecarea bolnavilor, fapt perceput de contemporanii lor − destul de apropiat de realitate − (referindu-ne în special la vremurile trecute, dar și la cele prezente) ca și cum “sălășluiesc” în ei zei, îngeri, spirite rele etc. . De fapt, ei nu sunt propriu-zis gazda unor astfel de entități, ci aproape însăși acestea. În acest regn, al semizeilor (îngeresc/al inițiaților), individualitatea manifestă drept corp cauzal elementul spiritual, manasul superior, adică
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
noapte lângă el, adăstând, cu codița vâlvoi, în fața pragului , în cameră era Ea, percepută și de el, dar “altfel”; cuvintele sunt, aici, neputiincioase... Nu e o impietate a-I face dedicația oarecum la subsol, adică la finele textului; la fel sălășluiește acum și ce a mai rămas din Ea, anume corpul grosier; totodată, acest loc îngăduie puțină discreție fiind vorba, la urma-urmei, de ceva personal; și, cum aceasta e ultima notă, acesta e și ultimul cuvânt, cu siguranță concluziv, al semnatarului
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
chinuie neîncetat. Însă, prin repetarea păcatului, și conștiința va slăbi și va ajunge să mintă, slăbită fiind de întunericul patimilor, iar binecuvântarea lui Dumnezeu nu mai odihnește asupra acestuia. Păcatul dezbină, împrăștie și tulbură pe om, pe când Duhul cel Sfânt sălășluit în el pacifică, adună, liniștește. Păcatul obosește, îmbolnăvește, omoară; însemnă o amăgire, o pierdere, un eșec, o cădere din starea de iubire a lui Dumnezeu și a semenilor. Are urmări nefaste atât asupra relațiilor dintre om și Dumnezeu și dintre
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
chinuie neîncetat. Însă, prin repetarea păcatului, și conștiința va slăbi și va ajunge să mintă, slăbită fiind de întunericul patimilor, iar binecuvântarea lui Dumnezeu nu mai odihnește asupra acestuia. Păcatul dezbină, împrăștie și tulbură pe om, pe când Duhul cel Sfânt sălășluit în el pacifică, adună, liniștește. Păcatul obosește, îmbolnăvește, omoară; însemnă o amăgire, o pierdere, un eșec, o cădere din starea de iubire a lui Dumnezeu și a semenilor. Are urmări nefaste atât asupra relațiilor dintre om și Dumnezeu și dintre
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
1,2), „toate prin El s-au făcut și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut” (În 1,3; cf. Ps 33/32,6). La timpul cuvenit, „Cuvântul s-a făcut trup și s-a sălășluit între noi” (În 1,14). Oamenii l-au putut vedea și Ioan își descrie astfel experiență: „Ceea ce era la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ceea ce am privit și mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
generalizări, de concretizări. Varietatea previne instituirea unor deprinderi sau strategii cognitive rigide, mereu aceleași; ea oferă individului șanse multiple, punându-l În situația de a-și realiza adevăratele performanțe. Și dacă metodele șablonarde, uniforme, adorm și sting forțele creatoare care sălășluiesc În fiecare copil și tânăr, varietatea acțiunilor și a tehnicilor ce le presupune stimulează afirmarea și dezvoltarea inițiativei și a inovației,afanteziei și a inteligenței creatoare, favorizează diversitatea expresiilor naturii umane pe care vrem să le cultivăm, pregătește, altfel, individul
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
va apela la război și la tot ce îi aseamănă. De asemenea, omul timocratic va iubi gimnastica și vânătoarea. Socrate mai remarcă faptul că acest om, lipsindu-i rațiunea îmbinată cu arta Muzelor, singura care „precum un păstrător al virtuții” sălășluiește și îndrumă de-a lungul întregii vieți pe cel care o deține, va suferi o schimbare de la tinerețe înspre bătrânețe, dacă la început va disprețui banii, spre apusul vieții va deveni avar. Următorul pas spre degenerarea totală este trecerea spre
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
L’homme antique et la structure du monde intérieur d’Homère à Socrate, publicată în 1958 la Payot de un alt fost student al lui Husserl: René Schaerer.) „Zeii nu sunt forțe «antropomorfice». Ei sunt forțe ale lumii, dar care sălășluiesc de cealaltă parte, forțe fără măsură comună cu noi, dominante care - în acest sens - sunt «deasupra» noastră” (ibidem). La limita a ceea ce omul poate gândi sau face, zeii sunt garanții unui partaj universal și irecuzabil. Această viziune ancestrală, a cărei
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
lor, lui - ca și conducător al cetății - îi revine dreptul de a decide unde anume va fi fixată granița dintre drept și nedrept, dintre viață și moarte, dintre zi și noapte. În felul acesta, noaptea și o dată cu ea zeii care sălășluiesc într-însa, e reculată și - dezamorsată de potențialul ei teribil - integrată unei concepții „juste” despre om și Stat. Raționalist, Creon e în egală măsură părintele iraționalismului, adică a tentativei de defini, cu mijloacele rațiunii, ceea ce e și ceea ce nu e
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
o persoană poate fi inspirată să compună cântece corale, iar o alta poeme epice (Rothenberg și Hausman, 1976). Deseori, comentariile introspective ale creatorilor indică surse mistice (Ghiselin, 1985). Rudyard Kipling (1937/1985) se referea, de exemplu, la un „Daemon” care sălășluiește în condeiul scriitorului: „Daemonul meu m-a însoțit în Cărțile Junglei, în Kim și în ambele volume ale lui Puck și aveam multă grijă să pășesc cu blândețe, ca nu cumva să se retragă... Când Daemonul este în acțiune, lasă
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
înțelege fiecare caz sub forma unui sistem unic și funcționabil. Problemele metodologice nu sunt niciodată pur și simplu metodologice, fiindcă ele întotdeauna fac referire, în mod direct sau indirect, la convingeri puternic înrădăcinate despre natura cunoașterii și adevărului. Fervoarea epistemică sălășluiește pretutindeni pentru că forma este inseparabilă de conținut. Cu toate acestea, datoria noastră este să descâlcim noțiunile de câte ori ni se oferă această posibilitate. Există diverse strategii care permit organizarea cercetării cazurilor creative. Principalul obiectiv al acestui eseu are la bază intenția
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
în lumea sensibilă, ceilalți evoluează deja în universul inteligibil încă din timpul vieții, pe acest pământ material. Hilicii sunt limitați la trupul lor; psihicii dispun de un suflet bine definit, asemeni unei părticele a focului care strălucește pe cerul unde sălășluiesc divinitățile, printre care și prima dintre ele; pneumaticii, deși dispun și ei de un trup, nu mai sunt dependenți de el. Despovărați la maximum, ei sunt parte efectivă a adevărului inteligibil. Ei sunt persecutați cu adevărat odată cu preluarea puterii de către
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Acest trup nu este purtător de nemurire. Sufletul, dacă există, este numele a ceea ce scapă rațiunii raționale și care judecă. Nimic, în Eseuri care să permită imaginarea unui spirit eterat destinat paradisului sau infernului. Acest suflet despre care vorbește Montaigne sălășluiește în creier - recurge la ceva mai puțin localizat și mai puțin material, ca definiție, atunci când ești preocupat de ortodoxie! în plus acest trup evoluează în timp, este supus entropiei, destinat ca tot ce este pe lumea asta să nu existe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lumea oamenilor, dar nu planeta Pământ: nu riscăm să-i vedem apărând la colțul unei străzi sau în piața publică. Cosmogonia epicuriană presupune lumi infinite, cu variații calitative și cantitative ale materiei: între aceste lumi se află zeii. Materiali, ei sălășluiesc în interlumi, în punctele de joncțiune ale unor universuri învecinate; fără forme particulare, făcuți din atomi specifici, ei se bucură de pura plăcere de a exista și, adevărate entități plasate acolo spre aducere aminte, ne arată direcția în cazul în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]