1,226 matches
-
care doar yubani-i le cunoșteau, traversând igarapés, mlaștini cu palmieri nipa și râușoare, ocolind mereu râurile mari, apele adânci, lagunele, pe care n-ar fi putut să le treacă prin vad cu apa până în talie. Pentru yubani, apele adânci erau sălaș pentru Taré, spiritele răului, care căutau, în frig și întuneric, adăpost împotriva forțelor soarelui, aliat al spiritelor binelui - Intié -, cu care se aflau în veșnic război. Taré erau stăpânii nopții și ai lagunelor adânci și, de aceea, yubani-i se culcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cercetările de suprafață din Câmpia Dunării, dintre 1923-1926 sau cele sistematice, din anii 1930-1940, de la Lechința de Mureș, Dinogeția, Capidava, Cavadinești, urmate de săpăturile de la Ileana-Podari, București, Radovanu, Sultana - Muntenia, Spinoasa, Dănești, Băiceni, Oituz - Moldova, Ciumbrud, Alba Iulia, Blandiana și Sălașuri - Transilvania), aparțin autohtonilor și se deosebesc de cele din sudul Dunării, de factură slavo-bulgară. Din interese geo-politice, unii cercetători străini au considerat cultura Dridu ca fiind de origine slavo-bulgară, iar odată cu extinderea Țaratului bulgar în regiunile muntene, în secolele IX-X
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
trupul dat, nu să-l omoare prin biblioteci și săli de curs, Îngropîndu-l, apoi, Într-un pat conjugal? Fără trup, nici cealaltă minte, de pe urmă - nepotrivită, se pare, lui -, care Îl Îndemna la cumpătare și curățenie, nu ar fi avut sălaș; din carnea aceea păcătoasă, din sîngele acela stricat se hrănea și aceasta. Drumurile interioare, Între un Thomas și alt Thomas, erau obositoare, Întortocheate, tensiunea unui orgasm, le obtura, lua creierului aerul; nu era exclus, presînd, să deschidă circuite noi. Dușmanul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de sandvișuri, cotoare de măr, eugenii lefterite de prin coșurile de gunoi. Destinate, de cele mai multe ori, să fie pierdute așa, doar de amorul artei. - Da, bă... Ce e?... Ce e?!... Ți-ai pierdut eugenia? se auzi, de sub un soi de sălaș natural, întocmit din boscheți, trunchiuri de copaci și ciulini, șoapta unui bărbat negricios, la care, într-adevăr, se remarca doar albul ochilor, mirosul și pălăriuța semănând cu un clop. Plus superioritatea liniștită a celui ce nu scobea, ca alții prin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
asupra lui și, nici una, nici două, să se apuce să-l pape. Diminutivul "Să-l pape" i-l aduse însă instantaneu înainte pe Sfântul Părinte Secund, atât de evocat până atunci, troienit de vremuri, înțelepțit de toate câte. Și avîndu-și sălașul în centrul unei neasemuite farfuri de porțelan, înconjurat cu un strat gros de ciuperci. - Pink Floyd, îl strigase Pontiful, făcîndu-i semne grațioase cu mâna. Am să-ți pun douăzeci și patru de întrebări. Ești catolic? - Nu prea sânt Adică nici nu m-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care cer intervenția Paradisului. Cu toate păcatele și cu nici unul, mintea s-a așezat pe fundul iadului și ochii privesc nemărmuriți spre lume. Când iubești viața cu patimă și scârbă, doar diavolul se mai milostivește de tine și-ți oferă sălașul fatal îndurerării tale aiurite. Acele sfâșieri ale cărnii și demențe ale gândului, în care am cădea în plină sfințenie dacă Dumnezeu ne-ar sări într-ajutor. Șovăirile lui ne mai țin în rând cu lumea. De ce nu m-ai făcut
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
autoerotism este dublarea afectivă, încadrată de iubire, cunoaștere și recunoștință. Ratarea adevăratei întâlniri dintre trupuri se produce atunci când diferența sexuală este exploatată egoist, în sensul strict al autosatisfacerii. Suspendarea atenției față de celălalt naște păcatul. Adevărata iubire sau afecțiune crește în sălașul unei subiectivități patetice, gata oricând să piară în riscul dăruirii de sine2. Acest sălaș invizibil, dar dumnezeiesc al trupului transcendental este denumit în limbajul biblic „inimă”. Iubirea este toujours à l’infini, ori sub specie aeternitatis, ceea ce implică o renunțare
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
trupuri se produce atunci când diferența sexuală este exploatată egoist, în sensul strict al autosatisfacerii. Suspendarea atenției față de celălalt naște păcatul. Adevărata iubire sau afecțiune crește în sălașul unei subiectivități patetice, gata oricând să piară în riscul dăruirii de sine2. Acest sălaș invizibil, dar dumnezeiesc al trupului transcendental este denumit în limbajul biblic „inimă”. Iubirea este toujours à l’infini, ori sub specie aeternitatis, ceea ce implică o renunțare ascetică la voința oarbă a instinctelor corpului organic. Michel Henry se menține, de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
or luminat de o „flacără misterică”. Peisajul este tenebros alpin: rîpe sălbatice, „turburoase unde”, vuiet de prigori, nori ce fumegă, lună „gălbenindă”, duhuri neguroase, schelete etc. Locul mesei din Legende l-a luat aici peștera stîncilor alpice: loc de refugiu, sălașul duhurilor rele, spațiul infernalelor comploturi. Aici ascunde zmeul pe fia de Împărat pe care a răpit-o. Făt-Frumos este condus de un om, negru (simbolul ghidului obscur!) „sub o stîncă”, Într-un palat unde se află, cum știm deja, o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dintre noi. În odaia aceasta, în care nimeni nu poate pătrunde fără voia noastră și a cărei ușă rămâne pentru ceilalți cel mai adesea închisă, se desfășoară drama fiecărei vieți. Acolo au loc complezențele noastre cu noi, acolo își au sălașul duplicitățile noastre, de acolo ne procurăm scuzele pentru tot ceea ce facem. Însă tot acolo apare și crește dezgustul de noi, acolo cad măștile pe care îndeobște le purtăm, acolo are loc suplicierea noastră, judecata noastră și, în sfârșit, tot de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
esti trebuitoriu și tot al dumitale rob ești și aice și acolo. Să-l lași să șadă undi să tragi”. O carte domnească din 15 mai 1780 cuprinde știrea privitoare la faptul că Gavril Conachi primise zestre, printre altele, 10 sălașe de țigani, pe Raicul, Lambru, Todosi fierari cu țigăncile și copiii lor, ceilalți fiind scripcari, cobzari, bucătari. În catagrafia ce cuprinde numele țiganilor dezrobiți de pe moșia Torcești a postelnicului Panaite Balș, datată 3 iunie 1854, întâlnim nume de robi țigani
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
30 iulie 1795, în foaia de zestre, prin care vornicul atunci Neculai Balș își va dota fiica cu giuvaiere, argintărie în vase și tacâmuri, moșiile „Torceștii și Țigănei la Tecuci, pe apa Bârladului, cu mori [...]”, la urmă înscrie și „12 sălașe țâgani de vatră”, adică șezători pe moșie. Este vorba de țiganii din categoria numită vătrași, cu așezări stabile pe vatra satului sau în jurul curților boierești unde practicau meseriile de vizitii, fierari, bucătari, cojocari, lăutari etc. Ei se deosebeau de categoria
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
aducătoare de venituri (ursari, lingurari, muzicanți ambulanți etc.), o parte din aceste venituri revenind stăpânului lor în fiecare an. Cum în foaia de zestre de mai sus nu figurează alte sate decât Torceștii și Țigăneii, credem că și acele 12 sălașe de țigani (locuințe de dimensiuni mici) își aveau vetrele pe aceste două moșii sau pe una din ele. O evidență mai aproape de realitate în privința numărului de țigani robi de la Torcești ne-o oferă documentul intitulat Catagrafia robilor dumisale Panaite Balș
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Aceasta inspira o dragoste lumească, dar reușea să-l determine pe poet să transceandă mundanul și să pătrundă, în cele din urmă, în sfera celestă. Autorul Divinei Comedii considera că iubirea și noblețea sunt îngemănate 582, iar frumusețea își găsește sălaș acolo unde se află virtutea, el construind astfel un lanț indestructibil: iubire - noblețe - frumusețe - virtute. Iubirea devine catharsis, purificatoare de patimi. Atât Beatrice, cât și Laura provocau poeților ce le-au dat viață o stare de laudatio, căci nu aparțineau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cuvinte ale lui Lamprias de o pagină din De Pythiae Oraculis, unde străinul spune: „...ceea ce discreditează cu precădere oracolul este următoarea alternativă: dacă Pythia nu mai rostește oracole În versuri Înseamnă sau că ea nu s-a apropiat Îndeajuns de sălașul Zeului, sau că exalația pe care o inspiră s-a epuizat, iar eficacitatea ei a scăzut”4. Imediat după aceea, interlocutorii se așază „În partea de sud a edificiului, În fața sanctuarului Geei și a fântânii”5, „ceea ce l-a determinat
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
404 d). Analogia cu acțiunea lui Apollo asupra Pythiei este perfectă. Dar această poziție specifică lunii, Între soare - divin - și pământ - omenesc -, slujise și pentru explicarea naturii „mixte” a daimonilor (416 e). Și tot Plutarh descrisese luna ca pe un sălaș al daimonilor. Reluarea chestiuniitc "Reluarea chestiunii" Cu tot riscul acuzației de a „vedea daimoni peste tot”1, putem conchide că Plutarh a folosit mult atributele daimonice 2, dacă nu chiar pe daimonii Înșiși, pentru a explica aceste fenomene de contact
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
această acțiune se explică prin faptul că „din cer există un culoar de trecere Înspre atmosfera și Înspre lucrurile pământești” și prin „supunerea tuturor lucrurilor față de cer”1. Este vorba deci despre eficacitatea pe care principiul divin, care-și află sălașul În cer, o poate avea pretutindeni, păstrându-și totodată intactă transcendența descrisă de altfel de Philinos printr-o expresie care ne face să ne gândim, așa cum subliniază și P. Boyancé, la primum mouens al lui Aristotel - „kineseos archen”, principiul mișcării
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
acord, să amânăm deocamdată restul vizitei pentru a asculta câteva păreri În acest sens. Ceea ce discreditează cu precădere oracolul este următoarea alternativă: dacă Pythia nu mai rostește oracole În versuri Înseamnă sau că ea nu s-a apropiat Îndeajuns de sălașul Zeului, sau că exalația pe care o inspiră s-a epuizat, (C) iar eficacitatea ei a scăzut 1. După ce am Înconjurat templul, ne așezarăm În partea desud a edificiului, În fața sanctuarului Geei (Pământul) și a fântânii, ceea ce l-a determinat
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
e grea problema pe care ne-ai adus-o aici și musai cere o Îndelungă cercetare. Nu mă mai mir că din pricina unui asemenea puhoi de vicii nu numai Pudoarea șaidosț și Nemesis șpedeapsaț- așa cum spunea și Hesiod - au părăsit sălașele umane 3, ci și Providența divină, care Își ia de pretutindeni tălpășița, luând În traista ei și răspunsurile Oracolului. Cât despre mine, eu aș zice să vă Întrebați, dimpotrivă, cum de se face că ea n-a abandonat totuși acest
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Aceasta inspira o dragoste lumească, dar reușea să-l determine pe poet să transceandă mundanul și să pătrundă, în cele din urmă, în sfera celestă. Autorul Divinei Comedii considera că iubirea și noblețea sunt îngemănate 582, iar frumusețea își găsește sălaș acolo unde se află virtutea, el construind astfel un lanț indestructibil: iubire - noblețe - frumusețe - virtute. Iubirea devine catharsis, purificatoare de patimi. Atât Beatrice, cât și Laura provocau poeților ce le-au dat viață o stare de laudatio, căci nu aparțineau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
aceasta constă uzul rațional al inteligenței: În a folosi Întreaga sa operativitate transfigurată, care include, desigur, raționamentul, pentru a căuta certitudini Împărtășite. Omul are nevoie să cunoască realitatea și să se Înțeleagă cu ceilalți, motiv pentru care trebuie să abandoneze sălașul comod și protector al certitudinilor personale, al convingerilor intime. Cumpănirea și critica certitudinilor celorlalți, dar și ale celor personale deschid drumul către căutarea sinceră a unui adevăr și a unor valori mai ferme, mai clare și mai bine justificate. Iraționalitatea
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Li în ultima că se miș nă); i-au găsit ereu frunt Vaslui est mă că e p tot măm sibil. Imed 8 de parti legeri 20 L (UDMR ste 2 dece iceul "Ște ceul "Mih perioadă că în Eur sălașuri p aș la viol e unul din e ultimul l ăliga (țăra iat de, 08, nu nii fan ail cel opa rin uri, tre oc. nii 29 practică o muncă agricolă cu forța animală, agricultură de subzistență). Județul se află
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
spunea pe atunci, despre care ne-a lăsat numeroase descrieri. Așa a ajuns să cunoască direct sau din povestirile altora deșertul Gobi și fluviul Huanghe, regiunea Pekinului, Sanci, Tibetul, Yunnan-ul cu lacurile sale, Siberia înghețată și chiar îndepărtatul Ocean Arctic, sălașul urșilor albi. În perioada sa de ședere în China a auzit și de insula Zipangu, în care nu a călătorit însă. Este vorba despre Japonia de astăzi, cu palate acoperite cu aur, după cum ne spune venețianul călător. Minunata lume a
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
ea franchețe-i zice, s-o mărite. Va investesc pe voi doi cu puterea-mi, Preeminenta și-orice daruri mari Ce merg cu maiestatea. Noi, lunar, Cu privilegiu-o șut' de cavaleri, Ținuți de voi, ne-om face-al nost sălaș La voi pe rînd; și ne păstra-vom doar Nume și titluri date unui Domn. Cîrma, venitul, tot ce-i de-mplinit, Dragi fii, s-a' voastre; cari, spre-a le-ntări, Ăsta coroană va împart. KENT: Regale Lear, Pe care
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
un izvor ce abia se zărea prin frunziș, intră într-o pornitură de pământ, într-o vizuină făcută sub rădăcinile scoase la iveală când se prăvălise malul acela. Se apropie și simți cum părul i se face măciucă. Acolo fusese sălaș de lupi. Fusese și el la vânătoare în ziua ceea din anul ce trecuse și fratele său Petrache împușcase doi lupi mari aproape cât niște viței. El nu avusese norocul lui Petrache să-i găsească. Doar mai târziu acesta îi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]