1,236 matches
-
Dimineața vedem Razelmul. Pornim apoi îndărăt. Sălașuri improvizate de păscari. Câteva boarfe trântite pe mal între stuhării, copii, căței, purcei, babe, patru pari strâmbi, deasupra trestie și câteva maldăre de iarbă. Pologuri Câteva capete buhoase... parc-ar fi niște bizare sălașuri africane, așa cum se văd în stampele unor desenatori. Apucăm pe gârla Cernețului. Stoluri mari de rațe trec pe de-asupra. Un bâtlan stă neclintit pe o cioată. Pare o statuetă lucie, în colțul unui salon, în umbră, între plante exotice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în parte dărâmate. Spre uscat deci, au fost clădite ziduri de cetate. În partea cealaltă, țărmul calcaros al mării e oblu ca și zidurile numai că e mai înalt, 30-40 metri și mai impunător. Aici se zice că-și avea sălaș în al 14-lea veac Dobrotici, pirat care vămuia marea din acest cuib de vultur. Banditul acesta a devenit prinț luând o domniță dela Bizanț, fata împărătesei, și el însuși a fost socru lui Mircea, dându-i zestre Dobrogea. Pichet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Bistriței Dumbrava Podul lui Vetea Fântâna lui Epure Valea Ulmului Poienița Klingului Budăul lui Onică Ariniș Vindirei Poiana lui Brumă Fântâna lui Pipirig Dumbrava lui Crăciun Vâlcan Chezaș demască Poiana Nastei Fântânițe Hold = leagă pârgari Prisaca lui Badin Straja odăi = sălașe Rădiu Neagului Pârâul Turbatei Runc Salce pripas tălmaci Siliștea lui Dominte Asan Beg han al Turcomanilor în Persia Duma Braz Stanciu Costea Dan Stibor Lazea Pitic boieri ai lui Aron V. în 1475 Vlaicu pârcălab Hotin Tăutu diac Nume proprii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-i omoare însă. Robi erau țiganii, pe care documentar îi constatăm pentru întâia dată în Țara Românească, în hrisovul din 30 octombrie 1385, prin care Dan I întărește mânăstirii Tismana posesiunile ei. Între aceste posesiuni sunt trecute și «40 de sălașe de țigani», pe care mânăstirea le stăpânea din vremea lui Vlaicu Vodă (1364 - cca.1377). Țiganii însă sunt mai vechi la noi în țară decât sunt menționați documentar. Se pare că ei au venit odată cu tătarii, aduși de aceștia. Sunt
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
rubedeniile lor rămase dincolo de munți, au mai adus și alte familii, după cum datorită recunoscutei prolificități cu care i-a înzestrat natura s-au înmulțit ajungând în 1968 la un număr de 34 de familii, fiecare familie, depozitară a unui numeros sălaș de puradei. Astăzi nu se mai poate ști câți sunt, pentru că conform noilor reglementări, la operațiunile de recensământ ale populației se ia in considerație etnia declarată de cel recenzat. De aceea la recensământul din 1956 Cârțișoara apare înregistrată cu populație
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
aprilie de la sfârșitul primului sfert al secolului douăzeci (14 aprilie 1925), purtând amprentele luptătorului și ale vărsătorului. Da. Se pare că zodiacul și-a spus cuvântul formându-mă ca luptător, dublat și Învins În cele din urmă de visător. Prim sălaș mi-a fost o casă țărănească, plină de istorie, casa Tribunului Axentie Severul (Ioan Baciu, alias Axente Sever), cel mai bun comandant al oștilor Craiului Munților, Avram Iancu. Cântecele Închinate Lor mi-au fost primele cântece de leagăn și faptele
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Hristos, / Mesia, chip luminos, / Din Fecioara Maria / Și din neamul lui Avraam, / Din sămânță lui David / Și din Duh Sfânt zămislit. / Trei crai de la răsărit / La-nchinare au venit, / Daruri scumpe aducând / Și către Hristos cântând: / Culcă-Te, împărat Ceresc / în sălaș dobitocesc. / Te culcai pe fan uscat / De îngeri înconjurat. / Craii Te vor laudă / Și mărire îți vor da: / Slavă intru cei de sus / Și pace pan’ la apus. Cu mult dar și bucurie / Pacea Domnului să fie! / La anul și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și moral, evoluție argumentată de tranziția, În Încercarea de a-și creea un mediu negentropic, de la micul și liniștitul lac, entropic deci, la imensitatea agitată, negentropică deci, a mării. Căci negentropia mării e aceea care o face, În poezia eminesciană, sălașul și refugiul zeilor primordiali, dacici, a lui Eminescu Însuși. Paranteză: oare Întâmplător Enescu a compus Vox Maris? Iar incompatibilitatea omului negentropic cu mediul și omul entropizat e sensul Luceafărului; omul entropic, Cătălina, refuză mediul negentropic, ceresc. Rareori codrul, lacul, marea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
urmă vin mușchii, care pot trăi la fel, dar și valorificând primordiul de sol ce rămâne În urma morții unora dintre licheni, tot În dauna stâncii de dedesubt, victima altor acizi secretați. În solul, Încă anemic, generat de mușchi, Își găsesc sălaș plante superioare, deși modeste la Înfățișare, care nu pot trăi altminteri decât pe un sol pe care-l Îngroașă necontenit; războiul chimic ce se poartă Între plante dă Întotdeauna câștig de cauză plantelor superioare În fața mușchilor și acestora În fața lichenilor
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
rămâne, datorită izolării lor, complet părăsite nu vor fi de nici un folos special eventualelor elemente subversive ce le-ar frecventa, Întrucât neexistând călugări curieri, care să se ocupe de aprovizionare și corespondență, acele clădiri vor deveni Încă o serie de «sălașuri» pe care și așa aceste elemente le utilizează pentru adăpostire”. Ca urmare a propunerilor pentru concentrarea călugărilor și călugărițelor s-a elaborat o nouă notă informativă În care s-a analizat situația unor mănăstiri, numărul de viețuitori și capacitatea reală
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Antonella Asandei () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93529]
-
capră, capra pe un gânsac și gânsacul pe o pungă. Apoi, cerându-i fratelui său, după obicei, boii și carul, merge în pădure să ia lemne, se rătăcește, aruncă cu toporul în niște lișițe și-i cade toporul în heleșteu, sălașul dracilor. Pierde boii și carul fratelui, îi cere și iapa, pe care o pierde de asemenea. Îi trece prin cap să construiască o mânăstire, unde să se călugărească, după spusa fratelui său. Scaraoschi vrea să-l mituiască, oferindu-i un
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
tüz-ter „vatra cuptorului”, prima parte însemnând „foc”; tăt., bașk. utar „ocol pentru vite”, cazah. otar „pășune, turmă”, rom. hotar etc. Slava a pierdut miezul lichid în zem, iar vgr. în gaia, ge, pe care îl păstrează lat. villa „câmp, așezare, sălaș”, rom. glie, magh. föld „pământ”, apoi lat. ille „acela”, rom. ăla, la, lat. illa „pe acolo”, olla „oală (de lut)”, ora „limită, extremitate, regiune, țară, cerul”, cuman. alan „ib.” etc. Alte exemple: Mână. Este dat de dicționare ca fiind la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Moessia (Superior și Inferior), formă contrasă din cea precedentă. A se compara pentru contragere rom. olat „ținut, provincie, moșie“, vladnic „puternic“ cu vodă, rom. a hălădui cu sl. hoditĭ „a umbla“, vgr. Ellas, ados „Grecia“ cu edos „pământ, regiune, ținut, sălaș“; rom. mlaștină cu a musti. Grecii numeau Mysia două provincii în Asia Mică încă pe vremea lui Xenofon (sec. V-IV î. Hr.). Locuitorii Misiilor, considerați barbari, erau priviți cu mult dispreț. La Platon întâlnim expresia Myson eschatos, preluată de Cicero
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Dămean, din balada cu același nume, „Lung în zare se uita/ Pe cel drumșor părăsit,/ Cu iarbă învăluit,/ Cu năgară-acoperit” (I, 10) unde va și avea loc confruntarea cu Samodiva. Drumul e, așadar, vechi și părăsit, cum vor fi toate sălașele monștrilor ofidieni, câmpii sau puțuri. El face legătura atât între haos și acest „câmp de bătaie”, la „mijloc de rău și bun”, cât și între lumea familiară, ordonată, a creației și neant. Pe el, am văzut, se vine din două
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ale libertății naturale. Coarnele ample, similare cu reprezentarea razelor solare, nu pot fi cuprinse de deschiderea casei natale, dimensiunea spirituală actuală trebuie să rămână în sacru, cel puțin deocamdată, fiindcă transformarea totemică are o perioadă rituală de împlinire. Muntele constituie sălașul ființelor mitice, atât suprafața lui, cât și adâncurile misterioase, după cum o sugerează prepoziția prin. Al doilea element anatomic fundamental pentru sălbăticiuni, picioarele (care fac legătura între ființă și mediul parcurs), refuză contactul cu energiile mistuite ale vetrei părintești și alege
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pierdu dâra”. Două variante ale colindei cu motivul șarpelui, consemnate de C. Mohanu în colecția Fântâna dorului se intitulează Din jariștea șarpelui și Din staroștea șarpelui, aspect care ne îndeamnă să vedem o semantică înrudită a lexemelor, șarpele aflându-și sălașul într-un loc pustiit de foc, ca însemn al forței sale distructive asociate neantului. Reptilei îi este asociată și puterea unei priviri malefice, capabile să înșele un martor neinițiat, prin „mimare”: „Răsărit-o două stele./ De zo, acelea nu-s
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
simbolic oasele și craniul, depozitare ale vitalității și sursă a refacerii ulterioare. Am văzut din motivul „locuirii în animalul arhetipal” că osul conține secretul vieții în sine, miezul figurat de măduvă. „Pentru anumite popoare sufletul cel mai important își are sălașul în oase”, credința cea mai răspândită în mentalitatea vânătorilor primitivi. Gestul mitic de înapoiere a oaselor naturii din care a fost smuls vânatul sau de împrăștiere a lor pe o pajiște, ca în cazul mioarei din folclorul românesc, asigură continuitatea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
AT 709 are în spațiul românesc o viziune diferită asupra tărâmului sacru. Persephona cea harnică nu întâlnește la noi pitici, ci zmei sau tâlhari, cum este basmul Oglinda fermecată din colecția fraților Schott . Intrarea în infern este aici evidentă prin sălașul ritual pentru etapa retragerii din lume. Tâlharii locuiesc într-o peșteră, într-o peșteră este închisă și fata care a încălcat interdicția camerei oprite, în basmul Mama zidită de vie221. Recurența acestui spațiu geologic în scenariul inițiatic adâncește simbolistica întoarcerii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
bărbați include o basma pentru frate: „Ci-mi șede și-mi chind[is]ește/ Și la șerfe împletește,/ La basmale voinicești/ Și la gulere bărbătești;/ Basmaua-i a frate-său,/ Guleru-i a văru-său” (Cudalbi - Galați). Darurile nupțiale sunt create în sălașul mitic al leagănului și constituie proba că fecioara este pregătită să devină mireasă. La nivel pragmatic, ea are zestrea pregătită și va îngriji straiele familiei; la nivel mitic, fata a urzit energiile fecunde ale lumii într-o formă socială, puternic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
presiunilor neamurilor străine venite cel mai adesea să prefacă în scrum ceea ce bunii și străbunii noștri reușeau să rostuiască de la un an la altul. Au venit însă și vremuri în care unii din locuitorii Cârțișoarei, odată fondată, și-au strâns sălașul și au plecat să caute locuri în care să trăiască poate mai bine. Primele mișcări de populație se pare că au fost cele determinate de fenomenul transhumanței pastorale. Pentru a-i fi mai eficientă activitatea la care s-a dedat
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
a avea. Fenomene de dislocare au fost înregistrate numai în construcții unde unitățile sintactice relaționate nu sunt predicate. "Repoziționarea" verbului nu produce modificări semantico-sintactice. Determinarea infernului odiseic nu este preponderent axiologică, nu este doar o lume a expiației și un sălaș al răilor, ci lăcaș al tuturor morților ( G. Liiceanu, Tragicul) = "este nu doar o lume a expiației și un sălaș al răilor, ci lăcaș al tuturor morților" postmodernismul nu este doar o etapă în evoluția formelor artistice (...), ci o întrerupere
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
nu produce modificări semantico-sintactice. Determinarea infernului odiseic nu este preponderent axiologică, nu este doar o lume a expiației și un sălaș al răilor, ci lăcaș al tuturor morților ( G. Liiceanu, Tragicul) = "este nu doar o lume a expiației și un sălaș al răilor, ci lăcaș al tuturor morților" postmodernismul nu este doar o etapă în evoluția formelor artistice (...), ci o întrerupere a acelei ordini culturale în care este posibilă evoluția formelor și curentelor literare (M. Cărtărescu, Postmodernismul românesc) = "postmodernismul este nu
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
germana satului, nici în germana de la oraș, nici în română, nici în germana din Est sau din Vest. și în nici o carte. Domeniile lăuntrice nu se suprapun cu limba,ele te târăsc într-acolo unde cuvintele nu-și pot avea sălaș. și, adeseori, tocmai despre lucrurile esențiale nu se mai poate spune nimic. Iar impulsul de a vorbi despre ele funcționează bine tocmai pentru că își ratează ținta. Că vorbele ar fi în stare să descurce lucrurile întortocheate - această convingere n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și din cauza acestei femei. Pentru că ambele noțiuni sunt cu două tăișuri, bântuie prin mărăcinișul iubirii și trădării. Când scriam, a trebuit să întreb propozițiile apărute pe hârtie și insuficient de expresive: „De ce și când și cum ajunge iubirea legată în sălașul morții?“1. Chiar și atunci când părăsești pe cineva pentrucă trebuie s-o faci, tot te încearcă un sentiment de vinovăție. Am fost nevoită să recurg la unul dintre frumoasele cântece populare românești ca să duc la capăt capitolul din carte despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nu s-ar înțelege ce bază și-ar fi putut crea. De atunci însă, el va fi trecut deci munții și anume în ceea ce Ludovic numește țara sa Moldovana. El trebuie deci înțeles prin valahii nesupuși, pe care, venind din sălașul său din jos (Câmpul lui Dragoș), îi combate un alt Dragoș”. Sub impresia defecțiunii românilor din Maramureș, trecuți în Moldova aflată sub suzeranitatea mongolă, regele și-a petrecut zilele anului nou 1344 la reședința din Vișegrad. Preocupat mereu de îndepărtarea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]