6,936 matches
-
scoică, stăpâni, de asemenea, ai unor vele uriașe, fabricate din pânză cea mai rezistentă, flexibilă și uimitoare pe care și-ar fi putut-o imagina cineva, erau totuși plini de păduchi, căpușe și ploșnițe. Iar un alt parazit teribil le sapă tuneluri pe sub piele, obligându-i să se scarpine întruna, la orice oră din zi sau din noapte. Erau atât de murdări, cu toate că aveau marea alături, încât era absolut de neînțeles cum de puteau preferă să-și țină pe ei hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un nou strigat: —Octar!!... Două zile mai târziu, cănd Miti Matái scoase scândurile din apă, inimile tuturor parura să se strângă, iar unele dintre femei chiar păliră vizibil. Zeci de viermișori de mărimea unei unghii se cuibăriseră deja în lemn, săpând în el neîncetat, acoperind în același timp pereții galeriilor cu un strat calcaros rezistent, ceea ce le transformă în tuburi perfecte și indestructibile, prin care pătrundea apă. Această îmbiba lemnul, înmuindu-l, pentru că viermele să poată înainta mai departe, învârtindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
parte și una în altă parte. Se puseră pe treabă, grăbindu-se mai mult ca niciodată. Traseră catamaranul pe plajă insuliței, unde dulgherul și ajutoarele lui separară cele două carene de puntea comună care le unea. Între timp, ceilalți oameni săpaseră două tranșee mari, lațe de patru metri și adânci de doi, astfel că, atunci când așezară carenele în ele, abia dacă mai rămâneau cam un metru și jumătate deasupra nisipului. Apoi săpară o altă groapă și mai mare, pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
puntea comună care le unea. Între timp, ceilalți oameni săpaseră două tranșee mari, lațe de patru metri și adânci de doi, astfel că, atunci când așezară carenele în ele, abia dacă mai rămâneau cam un metru și jumătate deasupra nisipului. Apoi săpară o altă groapă și mai mare, pe care o acoperiră cu platformă punții, si camuflară totul cu nisip, frunze și plante, iar atunci când terminară, s-ar fi putut crede că uriașul catamaran și cei treizeci și ceva de ocupanți ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din gură în gură că o singură șoaptă. Toți se supuseră și, când se iviră în sfârșit zorii unei zile care promitea să fie cu adevarat interminabila, până și ultimul marinar se găsea deja în interiorul sântului adânc pe care il săpaseră și deasupra căruia așezaseră platformă punții Mararei. Odată astupata intrarea, nu mai puteau urmări ce se petrece în exterior decât prin câteva crăpături înguste și, astfel, asistară la sosirea navelor pe plajă apuseana, la debarcarea în perfectă ordine a treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a munci cu elan tineresc pe tarlalele patriei, într-o activitate colectivă și susținută de practică agricolă. Spre marea lor nemulțumire, au fost repartizați la cules de sfeclă. Îngrozitoare sarcină să te afunzi până la glezne în noroiul moale și să sapi, în neștire, în mocirla cleioasă, după căpățânile roșii. Așteptau, nerăbdători, pauza de masă. Atunci se adunau în cerc și își descrețeau frunțile cu tot felul de ghidușii. La un moment dat, nu se știe care dintre ei, veni cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
încheiată. Te rog să te gândești bine la ce ți-am spus, altfel să știi că-ți vom face viața un iad. La îndemnul Luanei, Sanda plăti un arhitect care făcu schița construcției, angajă doi muncitori și începu lucrul. Oamenii săpară fundația și turnară cimentul. Întorși de la serviciu, conlocuitorii casei se îngălbeniră văzând ce se construise în lipsa lor. Până în seară, o liniște apăsătoare prevestitoare de furtună pluti peste întreaga ogradă. La lăsarea întunericului, unchiul Dali, însoțit de colegul de suferință, unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
domina insula. Neng dispăruse după niște bolovani, iar când Adam a ajuns-o din urmă, se strecurase Într-o grotă de pământ, o groapă la adă post de soare și de ploaie, atât de bine fățuită, Încât părea să fie săpată de mâna omului. — Ia te uită, a spus Neng, arătând spre un mic teanc de obiecte. A ridicat un mic pieptene de plastic roz și l-a trecut prin părul ei țepos. L-am găsit pe drum, parcă mă aștepta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
zis el. Ea are nevoie de mine. Nu s-au mai oprit. și-au continuat drumul prin orașul tăcut. 10 De Îndată ce Margaret a ieșit pe ușă, Adam a rămas iarăși singur. Singurătatea nu-i era prielnică. Pricepuse asta În cursul săp tă mânii din urmă, de-a lungul nesfârșitei traversări a insulelor, apoi străbătând Marele Drum Poștal care mătură de la un capăt la altul imensitatea Javei. Mult prea puține fuseseră atunci momentele când avusese ocazia să rămână de unul singur. Atât
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ăstuia e -n joc. Pur și simplu nu sunt În stare să suport gândul că nu are un cămin, că e lipsit de singura familie pe care a cunoscut-o vreodată. A rămas la fereastră cu ochii la ploaia care săpa râulețe În noroi, pe strada Îngustă. Lovit de ploaie, frunzișul din curte foșnea ușor, Însă zgomotele obișnuite din vecinătate Încetaseră, lătratul câi nilor, miorlăitul pisicilor care se Împerechează, scuterele, posturile de radio, strigătele furioase ale tinerilor, răcnetele bebelușilor. Totul a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
entuziasmul său nemăsurat; de asemenea, lui Kerry Glencorse, Heather Godwin, Sophie Hoult și Charlotte Knight de la DGA, pentru spri jinul neobosit pe care mi l-au acordat. Beatrice Monti von Rezzori mi-a oferit o cameră cu vedere și șase săp tămâni de liniște la Santa Maddalena, care m-au ajutat să reiau acest roman - Îți mulțumesc. Cindy Spiegel din New York, Lara Hinchberger din Toronto și Anne O’Brien au făcut observații editoriale pertinente asupra manu scrisului, lucru pentru care le
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
comenteze ceva acid, după cum obișnuia, nu era deloc imposibil să nu aibă bani la dânsul. Își aprinsese o altă țigară, degetele de la ambele mâini aveau, de la atâta fum, o culoare galben-arămie, la fel și buza de sus și nările, încrâncenarea săpase în el ca într-o marmură. Ședeau unul în fața altuia pe terasa cafenelei, ea mesteca mecanic în ceașca cu smalțul albastru, privea în gol, lichidul maroniu se rotea alene, împins de căușul linguriței. Vântul mâna pe asfalt câteva frunze. Cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
absolut banale, o cumnată mai bună de gură care lansa cine știe ce zvon despre ei în familie, o lucrare de control de-a fetei, punctată incorect, copii care zgâriau vopseaua de pe ușa liftului, vecina de la etajul patru care nu cobora să sape parcela de pământ din fața blocului. De obicei îi povestea cu lux de amănunte motivul nemulțumirii sale, îi explica, se justifica, îi cerea părerea, el o asculta rezemat de ușa cămării, cu brațele încrucișate pe piept, timpanele îi vibrau presate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
amănunțită și complicată a aceluia, plină de poticneli, cu propoziții rău formulate, o asculta cu infinită atenție, așa, așa, murmura din când în când. Marcu nu voia să creadă că purtarea sa e un fel de a unelti, de a săpa o funcție, de-a semăna din timp, gospodărește, ca să poată culege roadele, când o veni timpul, nu, nu, în nici un caz! El își spunea că are conștiința curată și faptele lui bune nu aveau nici un dedesubt, ar fi dea dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-i curețe tenul, stătea zilnic câte un sfert de ceas cu capul în jos și cu picioarele pe speteaza fotoliului, dar măsurile sale, atât de greu de suportat pentru o persoană comodă ca ea se dovedeau zadarnice în fața timpului care săpa mai departe pe chipul ei, îi deshidrata pielea o făcea să-și piardă din elasticitate, să se plieze mărunt, subțire de parcă nu mai avea consistență, ci devenise o undă. De când se angrenase în povestea cu mariajul lui Ovidiu parcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să înceapă mișcarea, ciocnirea, dividerea, zborul. Numai cu un minimum de efort energetic era posibil să se ajungă la proporții fantastice! Atâtea resurse, atâtea șanse. Îl privi pe Ovidiu din profil, părea așa de sigur pe el, cu cearcănele lui săpate sub ochii de culoarea mierii, ce combinație bizară se făcuse totuși între ea și Trofin, atunci, în momentul fecundării, ce amestec zguduitor, celula ei și celula lui, un amalgam, un nebulos, o rotație continuă, până când au reușit să se fixeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
deschidă, sprijinit cu o mână de perete. Intră în hol, își privi papucii aliniați lângă cuier, oftă, își aplecă fruntea și rămase un timp în fața femeii. Apoi o rugă să-l însoțească la mașină. Arăta neguros, cu cearcăne adânci, vineții săpate sub ochii de culoarea mierii. Rămase sprijinit de tocul ușii din sufragerie, cât timp Carmina, pitită în dosul șifonierului, se îmbrăca. Haide, îi spuse, când o văzu oprită în fața oglinzii, cu părul adunat în palme. Da, leagă-l, îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mă gândesc la locul nașterii mele, la căsuța părintească din Humulești(...), parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!” sau sentimente de siguranță ce s-au cristalizat atunci, demult: ,,mi-aduc aminte, de parcă acum mi se întâmplă.” Din ,,vremurile acelea săpate-n amintiri”, Nicolae Labiș reconstituie portretul mamei grijulii, ocrotind bunătatea și liniștea căminului său. Aidoma unei zâne din poveste, mama este aproape de sufletul și imaginația copiilor neștiutori de suișurile și coborâșurile existenței. Pe fondul poetic al semnificațiilor, substantivele: masa, vinul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ei. Sub el se afla un tub de carton. Semăna cu o petardă de mare putere. E pentru tine, zise Iolanda. Cadou de casă nouă. Deschide-l cu grijă. Știi că la Asediul din 1529, armata lui Soliman Magnificul a săpat tunele până sub zidurile orașului, ca să le umple cu butoaie de pulbere. Noroc cu ploile care au căzut fără oprire până au trecut În ninsori... Petru știa povestea: Să nu-mi spui că aici e un eșantion din pulberea nefolosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
iar el continua să stea lipit de peretele alb purtând pe umărul stâng ca pe un mic trofeu desenul lui Szántó. Piciorul Iolandei Îi atingea lobul urechii. Se priveau unul pe celălalt și pentru prima oară simțeau că privirea lor săpa un tunel În aerul cald al Încăperii În care trupurile lor aveau să se Întâlnească Într-o Îmbrățișare prelungă, Întreruptă din când În când de scurte pauze În care nu făceau decât să constate același lucru: nu aveau nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Poate Dumnezeu? M-am uitat la ea. — Ce? — Uau. — Ce? — Doar uau. — Termină. 19 Istoria se scufundă în adâncuri În lumina lanternelor noastre, spațiul din spatele bibliotecii deveni surprinzător de comun, un cotlon mic de ciment cenușiu, cu o gaură circulară săpată în podea și o scară de fier ducând în jos. — Pe-acolo, zise Scout. O să trebuiască să-ți dai jos rucsacul și să-l ții deasupra capului ca să cobori. — Și cu motanul ce facem? — Cobor eu prima și mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vârtejuri de cuvinte albastre și negre și verzi și roșii, scrise cu pixul. — La naiba, am spus. Scout își dădu jos rucsacul și începu să inspecteze marginea tumulului. În cele din urmă, se opri într-un loc și începu să sape, ridicând și înlăturând teancuri întregi de hârtie. — Ce faci? — Vino să vezi. Împinse un teanc de reviste auto vechi și acestea alunecară pe pardoseală, ca un pachet supradimensionat de cărți de joc. În spatele lor se afla un scaun. Numai cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mă împingea și mă lovea, toate întâmplările și toate ideile cu propria lor mișcare ritmică de du-te-vino, sus-jos. Atârnam ca un înger sau o stea, sau un vechi moment uitat în albastrul infinit al conștiinței lumii. Plămânii mei țipau. Soarele săpa brazde pestrițe în jurul meu și am dat din picioare, urcând spre lumina ce venea de undeva de deasupra. Am ieșit cu capul la suprafață și am inspirat sacadat. Aerul cald îmi umplu plămânii dureroși și eu am tresărit pe creasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
suliță lungă de lemn, echilibrând-o sus deasupra umărului, încercându-i greutatea înainte și înapoi ca un aruncător de lance care se încălzește. Fără să vreau, am făcut un pas în lături. — Ce-i aia? Sprâncenele lui Fidorous se ridicară, săpându-i riduri pe frunte. — N-o recunoști? Sulița era lungă cam de un metru și jumătate și la un capăt avea un vârf de oțel în formă de lacrimă. De celălalt capăt era legat un cablu făcut colac pe punte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am mers cu mașina în oraș, pe un șantier unde se construiește un centru de divertisment sau cinema, am scos pozele cu pești și negativele din plic și le-am aruncat una câte una într-un puț adânc și întunecat, săpat în pământ. Apoi m-am întors aici și-am început să împachetez și să fac curățenie. Ți-am dus de-aici toate lucrurile, Clee. Le-am dat, le-am trimis. Am crezut că așa e mai bine. Am făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]