877 matches
-
și buni camarazi din facultate. în grupul: Golescu-Iancovescu-Nae Papadat, Mișu Alexandrescu-Guranda, Marinescu de la Ploiești și încă vreo doi, am petrecut ani de zile, anii începători în studenție. în colțul stradei Pictor Grigorescu cu Calea Victoriei, în fața farmaciei Kihăescu, era un birt sărăcăcios, ținut de madame Caliopi și sora sa. Madame Caliopi fusese frumoasă în tinerețe, dar acum nu mai avea decât niște rămășițe pe care, totuși, căuta să le puie în valoare. Căci madame Caliopi avea întotdeauna un amic, de obicei un
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
cu evrei, îngrămădiți în vagoane de marfă. Eram avocatul unei societăți de textile, "Astra" din București. Am cunoscut la acea întreprindere un bătrîn evreu, contabilul fabricii. De cîte ori îl vedeam și vorbeam cu el, mă impresiona modestia și viața sărăcăcioasă pe care o ducea, fără să se plîngă. Locuia într-o mică încăpere în interiorul uzinei, împreună cu soția lui. Într-o zi, dis-de-dimineață, m-am trezit la mine acasă cu această soție a lui Golup, așa se numea el, care disperată
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
vreun folos". Așa cum spune și proverbul: "Ulciorul trebuie umplut cât timp plouă". Costișenii țin mult la satul lor, deși mic și pentru mulți, poate neînsemnat. Pentru ei, dragostea pentru locul de baștină e o adevărată virtute. Iubesc pământul, huma cea sărăcăcioasă, iubesc coasta și valea, râul și lunca. Se simt legați cu zeci de ițe de tot ce-i înconjoară. Nu întâmplător, atâția oameni de seamă s-au ridicat din mijlocul lor! Aceștia, deși departe, sufletul și inima îi duce cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
s-a mai întâmplat cu bunicul Leon, om voinic și sănătos care s-a stins de dor, după 2 ani. În orașul Rm. Sărat, într-o locuință închiriată, am simțit din plin trecerea de la un trai fără griji la unul sărăcăcios, cu lipsuri de tot felul. Toată lumea din jurul nostru era săracă, dar noi eram și mai săraci și ne simțeam străini și izolați. În anul 1948, tata s-a îmbolnăvit și l-am pierdut, iar noi am rămas singuri, fără nici un
UN REFUGIU TRIST. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Nona Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1671]
-
Voastră, aici nu mai e ni mic de făcut. Vreau să vă arăt ceva. Îl urmară cu toții pe o cărare care se afunda În pădure, la capătul căreia se afla o pată mare de umbră, de fapt o coli bă sărăcăcioasă. Oamenii Își țineau caii de căpăstru și se fereau să vorbească, simțind pretutindeni primejdia. Nu trebuie să vă feriți, Îi Încredință Johannes. Omul pe care-l veți vedea e de toată Încrederea, ca și Stephan. Bătu de trei ori În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu puteam să nu remarc, avea niște blugi). O asociere curioasă, blugi, pulover din mohair și sutană călugărească! Mobilierul era întregit de o masă simplă, o poliță cu cărți (învăța greaca) și o sobă cu plită. Justifică, ușor jenat, aspectul sărăcăcios al încăperii: "Adevărul este că omul se poate mulțumi cu foarte puțin. Avem atâtea lucruri inutile în case”. Ne-a promis că ne va aduce pâine proaspătă, și s-a ținut de cuvânt. Noaptea, nu adormisem încă, a intrat în
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
o zi grea, epuizantă. Dar acum, dacă te uitai cu atenție la fața mamei, vedeai o imperceptibilă stare de mulțumire, de satisfacție. Da, mama era într-adevăr obosită, dar era mulțumită și bucuroasă că seara se întorcea la cuibul ei sărăcăcios, cu sacoșa cu pâine și mâncare pentru copilași. Da. Era bucuroasă. Copiii erau sănătoși, cuminți și ascultători. Aveau ce mânca. Era liniște și pace. Spre dimineață, în zori, zâmbetul mamei s-a metamorfozat brusc în groază, iar copiii înspăimântați se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
alături de fericirea lui. Un geam limpede de la o fereastră, o privire spre un pârâu și poate un petec albastru de cer. Nu e nevoie de mai mult. Alteori, Întâmplări nemaipomenite nu te pot smulge dintr-o stare sufletească monotonă și sărăcăcioasă; În mijlocul unei săli de bal, poți sta liniștit și insensibil.” Așa era Richard. Total nemulțumit. În acest timp tinerii noștri de acolo se considerau totuși ființe fericite. Hamburg. Transatlanticul „Prezident Harding”. Lapte si alcool La Hamburg ne așteaptă transatlanticul Prezident
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
și cu bătăi de palme moi, nu ferme. Viitorul nu-i părea lui Cristi la fel de măreț precum cel al colegilor săi, deziluziile lui tot mai multe și mai apăsătoare nu se comparau cu visurile lor îndrăznețe ce pluteau în camera sărăcăcioasă de pe Plevnei precum o simfonie, și gândurile îi erau tot mai întunecate. Imaginea lui taică-su, ce îi venea tot mai des în minte, gândind că îl veghează din lumea cealaltă și că e tot mai dezamăgit, îl bloca. Îl
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
îți lași inima să se îndrăgostească și să iubească totul, exact cum lucrurile se nimeresc să fie, pentru că de cele mai multe ori așa trebuie să fie, de unde să afli dragostea ? Orașul era gălăgios, plin de cârciumi, fie de lux, fie mai sărăcăcioase, din care tot soiul de inși, majoritatea eleganți, ținând de mâini cucoane fandosite, ieșeau și intrau neîncetat, în căutare de mâncăruri delicioase, băuturi fine și muzici care să le facă sufletele să danseze și să chiuie. La Răcaru era la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-și clădi singuri un loc în care să poată trăi decent. Au vândut în scurt timp terenul și ce mai rămăsese din locuința lor blestemată și s-au mutat pe bule- vardul Carol I, într-o casă veche, modestă și sărăcăcioasă, dar o casă. Cu acoperiș întreg, cu pereți sănătoși, solizi, chiar dacă scorojiți, cu ușile la locul lor, chiar dacă scârțâiau groaznic uneori, cu o baie în care se puteau spăla în voie și o bucătărie în care puteau mânca pe scaune
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
muzică, de care scăpa ușor dacă simțea că cineva are cu adevărat nevoie de ei. Asta pentru că în sufletul său unele lucruri nu se schim- baseră niciodată. Și mai ales, unele lucruri nu fuseseră uitate niciodată. Ca imaginea acelei case sărăcăcioase de la Huși, din copilărie, unde evreii ascultau la gramofon tangouri. Și frumusețea lor făcea ca moartea, boala și foamea să dispară câteva secunde. Și momentul când s-a deschis ușa și el s-a speriat că va fi gonit, dar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sau în Germania. Locuitorii pe care-i întâlnea în rătăcirile sale nu îi erau câtuși de puțin familiari, făcându-l să se simtă ca un turist într-o scurtă expediție printr-un oraș prea cuminte, prea liniștit, provincial, bătrânicios și sărăcăcios. Sau poate că așa fusese dintotdeauna, s-a gândit el, numai imaginația copilăriei și drama războiului îl coloraseră în toate chipurile și-l făcuseră atât de dinamic și efervescent. Poate că Brăila lui atât de dragă rămăsese la fel, iar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să cânte din nou. În mahalale, în bodegi și în crâșme uitate de Dumnezeu, pentru amuzamentul și distracția bețivanilor care de multe ori nici nu știau pe cine ascultă. În fața lor nu era decât o figură tristă, în niște costume sărăcăcioase și puțin prea mari, căci slăbise îngrozitor, care se chinuia pentru câteva melodii, ducându-și tot mai des batista la gură pentru a tuși și uneori a scuipa și sânge. Când decadența după ani de glorie a început, Cristian Vasile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai era solicitat. Glasul generos începuse să se stingă, urmarea alcoolului, a supărărilor, a nopților albe, a plămânilor răvășiți. Și apoi a venit abisul. S-a dus la fund. Când într-o zi l-am zărit pe stradă, îmbrăcat modest, sărăcăcios, nu-mi venea să cred ochilor. Era mizeria personificată. Calea Victoriei, pe care o avusese cândva la picioare, azi îl refuza. El singur o ocolea. Trecea pe străzi lăturalnice. Privirile trecătorilor îl frigeau. Și, pentru a evita compătimirea, fugea de ele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
greu egalabile azi, Într-un climat de În sfârșit regăsită libertate a cuvântului. Și, la o asemenea, globală și cu adevărat „reacționară” opinie asupra a vreo trei decenii de creație epică românească, cine e cu adevărat „prostul”?! Dl Dumitriu, din „sărăcăciosul”, dar confortabilul său fotoliu de la Frankfurt sau Metz, sau o Întreagă pleiadă de critici de prima mărime care au certificat valoarea și originalitatea unor producții epice? Sau atâtea și atâtea mii de cititori inteligenți care nu numai că au admirat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de prim-plan nu doar ale țării, ci ale lumii Întregi. S-au decis să construiască În stil faraonic. Cel mai mare palat din lume pe care și l-au Înălțat la București era cu siguranță o răzbunare pentru căsuțele sărăcăcioase În care se născuseră. Pe lângă propriile fantasme, ei cultivau Însă și orgoliul național. România a fost o țară de țărani, o țară În care multă vreme totul s-a construit la scară mică; până și bisericile sunt de dimensiuni modeste
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Kaliningrad. O aberație pe traseul Literatur Express-ului. Nu singura, din păcate. Suntem cazați în mai multe hoteluri - de fapt, în trei, câte au fost rezervate oaspeților din Trenul Literaturii. De data aceasta, nimerim într-un han mic și cam sărăcăcios, nu cred că are nici două stele, cât este indicat pe placa de la intrare. Lascha Bakradze, attendent-ul nostru georgian, se scuză pentru această „repartiție” mai puțin fericită, dar n-a putut obține locuri mai bune. Hanul se cheamă Zbyszko și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
este o femeie glumeață, ironică și autoironică, aceasta mărturisindu-ne că îi va fi foarte greu să vorbească despre „splendorile arhitectonice” ale Kaliningradului unor persoane care au văzut Parisul și Madridul. Ce vedem prin fereastra autobuzului - un oraș comunist cenușiu, sărăcăcios și murdar - nu mai trebuie comentat și explicat. Femeia cochetează cu bulgarul Borissov, vorbitor de rusă, acesta recitând, pentru a-i câștiga definitiv simpatia, un poem despre vodcă. Depunem flori la monumentul lui Pușkin și Schiller - două spirite puse împreună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Puțină lume pe stradă, deși e o după-amiază de duminică, și nu prea am pe cine să întreb dacă am ales drumul corect. Intru într-un magazinaș, un fel de minimarket mixt - produse alimentare și haine la un loc, destul de sărăcăcios. Pe strada Engels dau peste un Internet-club, dar constat că nu am destule ruble belaruse ca să-mi verific poșta electronică. În sfârșit, ajung și la podul de unde se vede clădirea înaltă a hotelului Belarus. Câteva perechi pe malul râului, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
încât când am ajuns la Hârlău era teafăr și voinic, ba încă a avut atâta putere s-o șteargă la sănătoasa, ca nu cumva să-l prindă doctorul să-i îndese pe gât vreo amărală. Drumul, cum am trecut de sărăcăciosul sat al Sirițelului se îngusta, era bun numai de picior, prin niște hârtoape uriașe. Ni se lasă ordin de la capul coloanei s-o apucăm prin altă parte, pe un drum care merge cu ceva înconjur, dar care poate fi străbătut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
trecem printr-o regiune de dealuri cu sate mari. Capre și oi, și vite bune. Drumurile de țărână foarte proaste. La Teliș am trecut peste calea ferată. 10 Iulie. Eri marș prin Lucovitz la Blesnicevo. Intrăm în regiune muntoasă, mai sărăcăcioasă decât până-acum. Casele leproase acoperite cu lespezi de piatră. Munți goi, pietroși, fără vegetație. 12 Iulie. Plecăm la 4 1/2 de la Blesnicevo și ajungem la 6 1/2 Mișcovo, alaltăeri prin Ablanița, lângă Ischer. Acelaș caracter satele. Eri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
venind din Constantinopol spre Anglia și face astfel drumul: ... Isaccea 9-10 Octombrie Fălciu 12 " Iași " ... Ștefănești 17 " Hotin 20 " * IV. Giovani Botero 1587-1591. Le relationi universali di Giovanni Botero etc. Arată pe locuitori nestatornici, leneși, prietenii cârciumilor și cari locuiesc sărăcăcios în case de lemn și pae, acoperite cu trestie. * V. Veranțiu De situ Transilv. Mold. Transalp. Verancsics ... casele țărănești puțin ridicate de la pământ, făcute din lemn de pădure, lipite cu lut și acoperite cu pae sau trestie. * V. Veranțiu ... Numărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
meu colhoznicul cu căciula mare, care lăcrăma și-și ștergea ochii c-o cârpă. Fetița care s-a dus și a depus o floare la catafalc. Cei doi bătrânei care au adus păreche singuratecă o coroană într-o roabă. Bătrână sărăcăcios îmbrăcată la priveghi. Băiețelul care se furișa la mauzoleu, printre noi, ca să vadă și el pe cei doi, Lenin și Stalin, alăturea. Am văzut pe Saifudin Kichelew. [Moscova 30 nov.-17 dec. 1953] Luni 30 noiembrie 1953 Plecăm cu trenul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ferestrele cât îi băga pumnu. Era lipită cu lut dar nu era văruită. În ea trăia Gavril Veleșcă. Cine era acel Gavril Veleșcă și de unde vine el în Bogata și și-a făcut căsuța aceia așa de mică și de sărăcăcioasă, nimeni nu știa. Era mare vânător. Lua pușca și o tăfâlcă 26 cu făină, un ceaunaș și un săculeț cu sare și se băga în pădure. Tăia cu toporul câteva lemne din care unul foarte gros să ție foc, făcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]