5,379 matches
-
alină”, cântărețul - un bun național, merita această distincție cu câteva decenii în urmă, dar dânsul răbdător și cu mult bun simț și-a așteptat rândul. La cât de mult a făcut cunoscut Cicîrlăul, la cât s-a jertfit întru binele sătenilor săi și în calitate de primar, cred că este a nici zecea parte de recunoștință prin acest gest al administrației locale. Poate par patetic, poate sunt puțin subiectiv, motiv pentru care „a mă apăra” redau câteva gânduri despre Domnia sa din cea mai
ARTICOL DE GELU DRAGOȘ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348554_a_349883]
-
jos, umbra, legătura cu energiile ascunse ale pământului. “Răul vine de jos; mi-a spus odată un localnic: “de la picioare, de aceea ele trebuie păzite și acoperite de recele pământului”. Nu înțelesesem atunci prea bine ce vrusese să-mi spună săteanul cu vorbele sale “recele pământului” însă, peste ani, aceste cuvinte mi s-au deslușit ca mărturie a Legendei celor patruzeci de mucenici din Armenia, în timpul împăratului roman Licinius. Studiind trăsăturile psihice ale românului din Țara Moților se poate observa că
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
munte și să mai pună și ciușcă în ea. Bea neamțul țuică și mânca gogonele murate. Că era meșter cumnatul meu ăsta, îl chema tot satul să le pună gogonele. Acum aruncă copiii cu pietre după el, sau le povestește sătenilor, la mat pentru o cinzeacă de țuică, cum îi strălucea, lui, ceasul acela, în noapte, că avea cadranul cu fosfor. L-au snopit din bătaie, pe Amza, țăranii, l-au dezbrăcat în pielea goală, l-au uns cu untură râncedă
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
iar moartea curmă. Îngerul păzitor trimis de Dumnezeu la botez ne veghează viața, rostul ei cifrat și este martorul faptelor noastre. Spitalul din Rucăr a fost construit în 1937 și avea 20 paturi, un medic, o moașă și o soră. Sătenii erau zdraveni și veneau la spital numai când cădeau și boala nu se mai lecuia... - Ce lucri, neică ? - La stână, dom-doftor... - Și ce te supără ? - Nu mai poci ridica oaia... - Inima-i de vină ! - Dacă-i p-așa, oi ridica
OBLOJEALĂ ÎN BOLNIŢĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348647_a_349976]
-
bătrânu’ ieși și el, dar numai după ce puse mâna pe altă sticlă de rachiu. Se cam clătina de emoție ținându-se după tinerii războinici care, cu ochii în patru, poate chiar mai mult, se pregăteau să încolțească dihania. Încurajările bunilor săteni atinseră paroxismul. Fiecare dintre ei se vedea în arenă șiroind de sângele spurcat al fiarei, plin de nepieritoare glorie și admirat de ceilalți. Numai că, de data asta, sorții îi aleseseră pe ai lu’ Tălâmbu! Ei urmau să fie acum
FIARA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349266_a_350595]
-
spart de vădană. El a furat găinile! - Să-l doborâm și să-l biciuim drept pedeapsă! Apoi să-l lăsăm ciung și orb! zbieră un glas gros de vătaf. Nicodim, cu spatele la râpă și cu barba în vânt, îi înfruntă pe săteni: - N-am furat nimic! E-nșelătoria voastră! Eu țin post, mă hrănesc doar cu verdețuri și rădăcini, așa mi-a poruncit bunul Dumnezeu, să capăt puteri să-mi găsesc locul de clădit mănăstire! tună Nicodim la rându-i. Tăria din
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
Eu țin post, mă hrănesc doar cu verdețuri și rădăcini, așa mi-a poruncit bunul Dumnezeu, să capăt puteri să-mi găsesc locul de clădit mănăstire! tună Nicodim la rându-i. Tăria din glasul și ochii călugărului îi păstră pe săteni la oarece distanță. Totuși, câțiva agitau sălbatec coase și furci. - Nu-l asculați pe venetic! A venit să ne facă vrăji! Altfel, la ce i-ar fi trebuit să mă prade pe mine, sărmană femeie, de ale două găini ce
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
aduse aminte că umbra aia strâmbă îl însoțise și-n alte împrejurări primejdioase, ca o cobe. Se gândi pe loc că sigur era unealta Necuratului ce se pusese de-a curmezișul căutărilor lui timp de amar de ani! Spațiul dintre săteni și Nicodim se micșora văzând cu ochii. Scăpare nu era! Ori sărea în râpă și-și frângea oasele, rămânând pradă sălbăticiunilor, ori sfârșea cu mâinile tăiate de la cot și ochii scoși de sătenii furioși. Își aminti cum trecuse Dunărea acum
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
timp de amar de ani! Spațiul dintre săteni și Nicodim se micșora văzând cu ochii. Scăpare nu era! Ori sărea în râpă și-și frângea oasele, rămânând pradă sălbăticiunilor, ori sfârșea cu mâinile tăiate de la cot și ochii scoși de sătenii furioși. Își aminti cum trecuse Dunărea acum mulți ani. Grea încercare! Volburi de apă îi fuseseră dușmani clipită după clipită, murise și-nviase de mii de ori! Și numai Dumnezeu îi dăduse putere! Se rugase... și scăpase! Așa făcu și-
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
mânăstirii pentru care m-ai rătăcit pe aste meleaguri! Dă-mi, Doamne, scăpare! Fulgerul de gând pierind, se și întruchipă minunea dumnezeiască! Într-o cădere de stânci, cu zgomot de început de lume, se zgudui pământul, punându-i jos pe săteni. Printre gene, Nicodim văzu cum râpa se umple cu o arcadă din piatră albă curată, lată de cel puțin doi stânjeni, înaltă de unsprezece, lungă de vreo cincisprezece. Cum până atunci râpa fusese scufundată într-o pâclă nesănătoasă, ochii lui
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
arătau călugărului! O flăcăruie pâlpâi scurt, întărindu-i credința că pe-acolo era drumul spre locul visat... Întremat și cu sufletul strigând de bucurie, Nicodim se ridică și păși pe Podul lui Dumnezeu, mulțumindu-i pentru scăpare! În urmă-i, sătenii speriați se ridicaseră și fugeau care-ncotro, călcându-l în picioare pe slutul ce pusese la cale înșelăciunea cu găinile, pentru a-l opri pe Nicodim din drumul lui sfânt. Când era aproape să termine de străbătut podul-minune, se porni
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
erau folosite în văi adânci, pentru trasul buștenilor. Odată, veneam din pădure, seara, împreună cu fratele meu mai mare. Eram obosiți, cu coasele pe spinare. Lucraserăm la descopleșire, la plantațiile din parchete. Din urmă ne ajunse un tractor, șofer era un sătean numit Brustur. Ne cunoștea. Oprește, ne spune să urcăm în spatele cabinei, pe tractor. Dar acolo nu prea aveai unde să pui picioarele, nu era platformă dreaptă, erau doar niște fiare. Când a luat tractorul viteză la vale, din cauza denivelărilor pe
DISTRACŢIE PE ROŢI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349284_a_350613]
-
fânul și-l grămădesc în clăi, Alții își vând în piață, acum în plină vară, Recoltele-adunate din plaiuri și din văi, Că nu mai sunt țăranii de ură și ocară. Cirezile se-adună la staul în amurg, Se-adună și sătenii când luna dă s-apară Satisfăcuți din plin pentru așa belșug; Au dus destul o viață prea amară. Aș vrea să cred că totul e normal În mediul nostru sănătos, la țară, Când sângele în vâna de țăran Pulsează permanent
VARA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349355_a_350684]
-
seri apărură în sat două perechi de tineri cu rucsacurile în spate și poposiră în lunca pârâiașului din apropiere. Noii sosiți își instalară două corturi, strânseră vreascuri din zăvoi și aprinseră un foc să-și pregătească de-ale gurii. Câțiva săteni îi observară și se întrebară nedumeriți ce-i cu acei musafiri nepoftiți pe meleagurile lor. - Măi bărbate, ce-i cu tinereii ăștia de se așează tam-nesam pe moșia omului? - zise Veta lui bărbat-său. - Muiere, pesemne că-s turiști... Se
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
să dormiți neîntorși la noapte! - Mulțumim, tataie și mai poftește pe la noi că ești tare simpatic, zise cu fală una din fete. A doua zi câte o muiere își făcu de lucru prin preajma străinilor. Tinerii aveau interesul să capete încrederea sătenilor. Pe la amiază își făcu apariția Mitru Fieraru: - Despre ce cercetare vorbeați, flăcăiașilor? - Dorim să scriem istoria zonei. La facultate am învățat că prin aceste locuri ar exista o cetate cu un castel medieval. - Cum să vă răspund așa, tam-nisam, la
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
întâmplare pe una din ulițele satului. O haită de câini se ia după dânșii și le sfâșie pantalonii și-i umplu de sânge. Între timp răsărise luna. La liziera pădurii îi așteptau fetele. - Vai de mine, cred că-i aleargă sătenii! Tinerii trec ca glonțul pe lângă ele și abia după vreo sută de pași se prăbușesc la pământ, extenuați. Fetele se apropie speriate și-i întrebară ce s-a întâmplat, dar aceștia nu le recunosc și bolborosesc într-una ceva neînțeles
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
moarte și viață, cu trupurile mutilate în cele mai groaznice forme, se împotmolesc în noroiul de pe fundul iazului și-și cedează sufletele în ghearele necuratului în împărăția iadului întunecat și înspăimântător. Dispariția subită a celor patru tineri dădu unele bănuieli sătenilor întărind și mai mult misterul acelei legende despre Pădurea Blestemată sau Pădurea Vrăjită cum se numea de secole. Referință Bibliografică: COMOARA BLESTEMATĂ - V. Căutătorii de comori / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1387, Anul IV, 18 octombrie 2014
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
țărani și intelectuali români, localitatea Avram Iancu a prins rădăcini în pământul scăldat de Crișul Negru prin hărnicia, devotamentul și credincioșia comunității locale. Biserica baptistă din Avram Iancu și-a început lucrarea de răspândire a Cuvântului lui Dumnezeu în casele sătenilor prin slujirea statornică și perseverentă a primei familii de credincioși baptiști stabiliți în zonă odată cu înființarea coloniei-sat. Două decenii mai târziu, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial (1945-1946), familia Faur Aurel donează cultului baptist o cameră din propria
NOUĂ DECENII DE VIAŢĂ PENTRU AVRAM IANCU de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349450_a_350779]
-
păros și niște pomeți roșii, ca de eschimoș, ce-i făceau chipul și mai comic. Cel caracteriza cel mai mult era bâlbâiala, căci repeta fiecare cuvânt de mai multe ori, până-l nimerea până la capăt. Poante multe i-au scos sătenii pe seama acestui beteșug. Avea omul, totuși, o oarecare gospodărie frumușică în sătucul acela ascuns în pădure. Alături se afla un pârâu, iar câțiva copaci stăteau gata să cadă pe casă. Vara, prin desișuri, erau mulți hribi, gălbiori, iar în luminișuri
IUŢMAN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349857_a_351186]
-
natură. Dacă ar fi putut să meargă și la serviciu fără aceste obiecte de îmbrăcăminte ar fi fost fenomenal, însă cum era vară și rochițele subțiri și, în general, transparente, nu putea să apară așa printre muncitori sau chiar printer săteni, fie bărbați, fie femei. Cum ar fi stat sânii săi obraznici fără sutien nu-și făcea probleme. Erau zvelți și frumos ridicați cu vârfurile mugurilor împungând în materialul rochițelor. Familia la care era găzduită era o familie tânără, puțin mai
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]
-
și el implicat în sistem. Inginerul-șef i-a trasat Săndicăi obligațiile de serviciu pentru toată ferma, în perioada imediat următoare, nominalizând-o provizoriu șef de fermă pe timpul cât Ramona era bolnavă. Totul a intrat în normal, chiar dacă unii dintre săteni mai făceau comentarii între ei asupra cauzelor îmbolnăvirii subite a șefei de fermă. Vizita lui Viorel prin fermă nu a trezit nicio bănuială. A trecut ca din întâmplare prin sectorul unde avea treabă Săndica și i-a solicitat acesteia o
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]
-
ar refuza nimeni, văzând cât de bine arăți ca bărbat. - Oo... ce de laude. Chiar așa să fie? Mi-a fost, sincer, teamă să nu fiu refuzat, mai ales ziua când circulă atâta lume pe străzi. - Și care-i treaba? Sătenii numai de oaspeții tăi se preocupă? Crezi că altceva nu au de făcut? Au grădini de săpat, animale de hrănit, nu stau cu ochii pe stradă să vadă pe cine duci tu la gazda ta. - Dacă acesta este punctul tău
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]
-
casă. - Mircea, deja mă uimești. Parcă ești unul dintre elevii tăi care se ferește să nu fie prins cu țigara în gură. - Pentru tine m-am gândit că este bine să-ți treacă neobservată vizita în casa unui bărbat în fața sătenilor, nu pentru mine. - Ce plăcere ar mai avea viața, Mircea, dacă nu-i dai și un pic de senzațional și de suspans? Lasă-i și pe ei să aibă o bucurie. O temă de bârfă locală. Așa ne mai pigmentăm
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]
-
din 23 august 2016 Toate Articolele Autorului O splendidă Duminecă de Mai. Pajiștea din jurul bisericii este împestrițată de flori de câmp marcând potecile care, de la șa ușa bisericii, șerpuiesc într-un labirint larg. La umbra pomilor roditori bine îngrijiți de sătenii evlavioși mai este încă puțină răcoare. Ce mai, un sat răsărit plin de oameni harnici. Un pâlc de veseli copii se revarsă pe ușa bisericii și populează potecile în toate direcțiile. Ionel, o sfârlează de vreo 9 anișori se îndreaptă
OM SAU ANIMAL? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350014_a_351343]
-
crede, așa sunt cărturarii, știu să te-ncânte cu tot felul de minciuni. Ce dulce era sărutul ei când o păcălea și-i spunea să se uite-n sus după vreo stea călătoare.... Desculți, doi copii neluați în seamă de sătenii care intrau în sat cu coasele, sau sapele, sau țapinele la spinare, ea o blondă spălăcită cu un smoc de păr pe frunte, cu ochii ageri de vulpe, iscițoditori și șireți. Curios că chipul era al Casandrei dar numele se
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]