2,895 matches
-
umărul patului.Stelele aveau ochi de cucuvea.Păreai un candelabru prăvălit în poala nuculuicăzut pe-o rână la fereastra mea.Se spânzurase vântul de-o grindă somnambulă,trupu-ți era un nud de zurgălăuce-mi zornăia în palme. Erai vis de mine sătulă,eram chiriașul gândului tău.George Baciu... VIII. LACRIMA DE TARA, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 568 din 21 iulie 2012. Răsărise soarele printre umerii crucilor tot mai rare. Satul se prăvălea în nările unei capre priponite de grumazul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
subînțelege că la baza liricii prezentului volum stă iubirea, o iubire profund resimțită, îndelung analizată și tranșată cu persuasiune, care se divide în părți infinit mici: pentru ființă iubita (iubirea clar-obscură: împărtășită - neîmpărtășita), persoanele dragi sufletului sau (iubirea ancestralității sale), sătul românesc (iubirea pentru însemnătatea satului într-o ordine firească a lucrurilor), precum și pentru pământul sacru al gliei străbune (iubirea că certitudine, umbrită de regretul neîmplinirilor prezentului). Pentru Georgeta Resteman, funcțiile poeziei sunt prin excelență curative, tămăduitoare, filantropice. Ea iubește și
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
astfel valențele unei revolte, menite să aducă la lumină adevărul: „Răvășită-i astăzi țară/ De orgolii și de ură/ De prin colțuri - sare zgură/ Și ne-aduce iar ocara.” (Vocile străbune - Cetatea Bologa, Sufletul nostru nu-i de răstignit, Blestem, Sătui de minciună, Plecați ni-s copiii ... , Revoltă). Ridicând privirea către cer (omul - lut moale în mână Olarului Primordial), poeta simte că salvgardarea poporului român este regasirea credinței, prin care se întărește speranța și se vindecă neîncrederea: „Doamne, te rog să
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
mi iubito vorbele-ndărăt Dacă și-au pierdut de mult văpaia Că ne vine iarna cu omăt Și-ai să vezi ce rece e odaia N-ai de unde face rost de șube Nu mai spun de lemnele de foc Sunt sătul de câte am eu, bube Totu-n viață e un fel de troc Nu-ți oferă nimeni gratuit Nici măcar un compliment în gaj Dai ce nu-ți convine și ești chit, Toată lumea cere avantaj Dă-mi și luna ce-ți
DĂ-MI IUBITO VORBELE ÎNDĂRĂT de ION UNTARU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358375_a_359704]
-
două rânduri am venit Nebun de-așa iubire: O stea din haos strălucind Și care-n Mare piere. M-am dus la Tatăl-Creator Purtând în piept iubirea Pentru-acel chip fermecător Să-mi ieie nemurirea: „Din haosul ce m-ai făcut, (...sătul fiind de haos), Te rog să-mi dai un chip de lut, Și-o clipă de repaos!” Dar cum putea Înțelepciunea Să-mi dee ce-i ceream, Când eu habar n-aveam pe cine Atât de mult iubeam? Mă luă
(MIHAI EMINESCU – IN MEMORIAM!) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358449_a_359778]
-
așa sînt și pe dinlăuntru. Dar ce-i păsa ei de gura lumii, dacă era fericită? Pînă la treizeci și cinci de ani fusese măritată de trei ori prin satele din jur, dar era grea viața la casa soacrelor cele răutăcioase, așa că, sătulă să fie călcată în picioare, se reîntorsese la casa ei după moartea maică-sii și încercase să-și pună gospodăria pe picioare, nu avea ea prea multă carte, dar munca într-o fabrică, unde fusese pontatoare, o disciplinase cumva, era
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
care soarele țării ne încălzește, parcă, și mai mult inimile, văzându-ne cum venim acasă în concediu. Și cum să nu te bucuri când intri iar în viața ce palpită prin crângurile copilăriei tale? Cum să nu te bucuri când, sătul de aerul poluat și de apa la sticlă a metropolelor occidentale, respiri iar aerul curat și să bei iar apa limpede de izvor? Dar eu, mă bucur și de oamenii care îmi vorbesc graiul strămoșesc în care m-am născut
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
că, dacă ar mai fi trăit mama scumpei mele prietene, am mai fi avut și câte o farfurioară cu puțină dulceață de trandafiri sau de gutui. Eu profitam de faptul că ea nu era dintre aceia care-și „părăsesc” țara sătui de „salam cu soia” - căci mai sunt încă politicieni dintr-aceștia care judecă astfel −, iar ea, de faptul că eu mi-am lumea-n cap și am „părăsit-o”. Eram amândouă cu sufletul la gură, să auzim știri serioase, eu
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
și pe Gelu... Am încrucișat noi, câteva priviri firești, în acel compartiment clasa-doua, printre momentele de ațipire ale lui tata, și-apoi am ieșit amândoi, ca la „comandă”, pe holul vagonului. El, ca militar, știa sigur de comandă, era chiar sătul! Dar Eu? Chiar: cine ne-o fi ridicat atunci de pe scaune, pe-amândoi de-odată, fără să ne fi făcut niciun semn discret măcar? De fapt, cred că, atâta i-ar fi trebuit: să îndrăznească să-mi facă vreun „semn
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
moșii - Ce dar pe lume să mai lase, Că daruri au adus, frumoșii, Până-au rămas doar piei, și oase - Și pleacă ei, ne vine rândul, Să nu mai fim deloc în stare, Să bucurăm și prea flămândul, Și prea sătulul - de iertare - Încet, încet, ne trecem, Doamne, Cum arde ceara în cățuie, Veri, primăveri, și ierni, și toamne, Îți punem sufletele-n cuie - 5 decembrie 2011 Referință Bibliografică: COLINDĂ DE MOȘI / Jianu Liviu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 339
COLINDĂ DE MOŞI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358003_a_359332]
-
aveau ochi de cucuvea. Păreai un candelabru prăvălit în poala nucului căzut pe-o rână la fereastra mea. Se spânzurase vântul de-o grindă somnambulă, trupu-ți era un nud de zurgălău ce-mi zornăia în palme. Erai vis de mine sătulă, eram chiriașul gândului tău. George Baciu Referință Bibliografică: POEM CU TINE / George Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 582, Anul II, 04 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Baciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
POEM CU TINE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358023_a_359352]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SANATORIU Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 537 din 20 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Suntem sătui de-atâta boală Că putem să dăm și împrumut De pe-o pernă capul ni se scoală Și-și caută o alta așternut Ni se surpă zidurile bolnave Mucegaiul le-a cuprins spre nord Și se-nchid cetățile bolnave Ca
SANATORIU de ION UNTARU în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357611_a_358940]
-
i-am văzut în ochi o tresărire Atunci când am rugat-o să mă ierte. Acum o țin ca pe sfintele moaște Și nu-mi mai ies de fel din sărite, Chiar când mă bate, o las în pace, Căci sunt sătul de vise-aiurite. Daniel IONIȚĂ Sydney, Australia 18 mai, 2013 Referință Bibliografică: Daniel IONIȚĂ - SIMBOLISMUL EGOULUI MEU POETIC / Daniel Ioniță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 875, Anul III, 24 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Daniel Ioniță : Toate Drepturile
SIMBOLISMUL EGOULUI MEU POETIC de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344666_a_345995]
-
să merităm... să merităm - a fi - zice lumina ascunsă-n vocale din cuvânt. să merităm - a fi - zice și umbra, consoane și vocale rotunjind... să merităm - a fi - ne spune sacrul, iar profanul își îngenunche păcatul... un Prezent continuu, liniar, sătul un lipsa de sens, strigă asurzind tăcerea pe limba clopotului stingher, că s-a săturat să bată dacă- totu-i efemer și inima-n cămara ei devine tot mai săracă... să merităm - a fi - și să creștem visele-n iubire
SĂ MERITĂM... de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350732_a_352061]
-
vatră Și lingura de lemn, mereu prea mică Pândit cumva de-o ceată inamică Când șoarecii de foame parcă latră Și mă luam la-ntrecere cu mine În gândul meu naiv c-o să mă satur Stahanovindu-mă prematur Că cine e sătul, se simte bine N-apuca ceaunul să dea-n clocot Să-l umple cerul de steluțe albe Că pofta zămislea în mine salbe La start toți concurenții într-un ropot! Să aibă lapte, mă rugam în așternut Joiana fiecărei zile
DOR de ION UNTARU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358951_a_360280]
-
Ca Gânditorul de la Hamangia, cioplit în piatră. Poate în ivoriu Îmi pun motanul paznic pentru vise Și-adorm de sforăit, instantaneu Odată, când credeam că adormise, L-am prins înfulecând dintr-un pateu Cu-atâta poftă, că era în stare Sătul, să ceară tuturor, iertare! Referință Bibliografică: Dolce vita / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 640, Anul II, 01 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
DOLCE VITA de ION UNTARU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359058_a_360387]
-
3 lei, prețul a trei pâini. Povestea are, desigur și morală. În ziua pomenirii lui Dumnezeu, zi în care Drojdie s-a străduit să facă milostenie “din mila bolnavilor”, el se ridică la ceruri de fericire că a văzut bogat sătul: “La pomană, Drojdie avea o lumină aurie pe față. S-a închinat la toate icoanele, și a privit cum bogatul staff al Caliciei cioflăie și molfăie pâinea, vinul și uleiul, ba chiar și lumânarea. Seara, când îngrijitoarea Bisericii a dat
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
Sfintei Paraschiva, un om cu o aură galbenă deasupra capului. A strigat la el. Nimic. A dat să îl ridice. Era țeapăn. Drojdie era mort. Murise de fericirea celor văzute, trăite, și simțite, la pomana lui Dumnezeu. Că văzuse bogat sătul”. Următoarea poveste, “Să stea doi pe un loc!” (sau Îndreptometrul) se petrece tot în țara Caliciei și are ca subiect lumea justiției și ca personaj, “un judecător nici mare, nici mic, pre numele lui Ilie”. Ironia e atât de virulentă
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
grijă să se ascundă, să dispară pentru un timp din preajma ei. Tânăra merse la piscină, reuși o vreme să înoate, dar în nechibzuința ei, deși știa că este lipsită de vlagă, își petrecea din ce în ce mai multă vreme în apa piscinei înotând, sătulă fiind de atâta stat în pat și plăcându-i din cale afară această mișcare în aer liber. Făcu acest lucru până când, în turele sale prin bazin, deși nu părea să existe vreun pericol deosebit, fu pe punctul de a se
PRINTESA IN SUFERINTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359278_a_360607]
-
inacabada semejan espiras que gritan o susurran en función de un viento despiadado Rebosa el tiempo y las excită un ansia de inmortalidad ETERNITATE Suspendate în durată lui Zeus, strălucite statui intonează panegirice pentru zeii Olimpului Stând drepte, cu ochii sătui de o nedesăvârșita frumusețe par socluri ce strigă sau susura după cum le îngăduie un vânt fără milă Timpul se revarsă și dorul nemuririi le înfioară NADA Permanezco en silencio esperando nada No es un poema sobre la muerte Tampoco de
FERNANDO SABIDO SÁNCHEZ, POEME de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 751 din 20 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359368_a_360697]
-
ca niciodată să n-am pace. Întreaga viață-i voi vedea figura tristă, iubitoare din clipa când l-am repezit cu ura mea ucigătoare, ce inima i-a sângerat-o ʼnainte să lovesc cu piatra, și-oi fi întâiul fratricid sătul să-și mai suporte mutra. Se oprește din plâns, își duce mâna la frunte și vorbește precipitat): Am omorât...Sunt criminal... Să fug! Dar cum poți să te-ascunzi de tine însuți?...Grea povară să fugi când vrei să te
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
mănânc brânza goală.” După ce primea o altă porție de mămăligă, se grăbea să înfulece brânza, pentru a putea apoi reclama nefirescul situației: „Ete, mamă, că mănânc mămăliga goală.” Era un joc, dar și o treabă serioasă, de vreme ce te puteai scula sătul de la masă.” Sae Preda evocă vechile ritualuri ale sătenilor din sărbătorile de Paște și de Crăciun, dar și obiceiul dansului popular numit Călușul, „cu Mutu cel nebun îmbrăcat în femeie, sau să asiști la spălatul de Rusalii, când femeile scoteau
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
Și le-am închinat frumoasei luni, Tremură și frunza pe aluni, Că nici ea nădejde nu mai are. Mi-am luat și grijile din suflet, Le-am lăsat războinicului marți Și-am să lenevesc în zi de harți, Că-s sătulă de atâta umblet! Într-o zi de miercuri argintie Viciile mi-am amanetat, Cu bancnote noi mi-am cumpărat Hrană pentru-a noastră empatie. Dorurile le-am făcut grămadă, Să le împrumut cinstitei joi, Poate până-n ziua de Apoi Le
HAZLIE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360433_a_361762]
-
aceasta din urmă rămâne întotdeuna aceiași, nu se reânoiește, nu se schimbă.” Și mai departe, în Dialogul al Patrulea, Bruno afirmă: 5) „După cum vaginul nu spune niciodată „ajunge”, la fel, așadar, evident, cum s-a spus, materia ne este nicidecum sătulă să primească forme...(...) Așadar, principele paripateticienilor cu prea înaltu-i spirit, pedagogul sublimului geniu ale marelui Macedonean (n.m.: Alexandru Macedon), nu mai puțin decât Platon divinul și alții, definesc materia drept haos, sau hyle, sau sylva, alteori drept masă, potență și
BRÂNCUŞI ÎN CONŞTIINŢA ROMÂNEASCĂ. LA 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA MARELUI SCULPTOR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360440_a_361769]
-
că se manifestă...e destul... îmi iau crucea, o mângâi ușor și merg mai departe... nu pot uita să nu plâng...a fost tinerețe. a murit. este...iubire...acum. alerg prin ploaia de lacrimi și râd. râd ca un copil sătul de voci umane. vreau să ascult doar pocnetul mingiilor pe asfaltul încă rece. vreau să ascult florile legendelor cum se nasc și cum își cresc poveștile uimitor de înțelepte. vreau să...fiu. sunt. copil. în taina palmelor Tale. Referință Bibliografică
CAUT ŞI CAUT, ŞI CAUT... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360586_a_361915]