1,976 matches
-
distribuirea către alegători, în mod direct sau indirect, a măștilor, a dezinfectanților, a odorizantelor auto, a pixurilor, a cănilor, a ceasurilor, a tricourilor, a jachetelor, a gecilor, a impermeabilelor, a pelerinelor, a vestelor, a șepcilor, a căciulilor, a fularelor, a sacoșelor, a pungilor, a umbrelelor, a găleților, a brichetelor, a chibriturilor, a produselor alimentare, a produselor alcoolice, a țigărilor și a altor produse din tutun, a calendarelor bisericești și a altor asemenea produse, precum și a oricăror alte bunuri oferite cu
GHID din 25 martie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/280475]
-
cuprinzând ca într-o plasă de paianjen totul. Furnicarul de oameni alerga haotic. Doreau ceva, dar nu înțelegeau ce doreau. Unii oameni intrau în clădiri uriașe și după câteva clipe se întorceau descumpăniți. Alții păreau a face cumpărături, căci plimbau sacoșele prin magazine. Unde și unde câte un trecător se sprijinea de vreo bancă pentru a-și aduna gândurile zăpăcite de prea multe informații. Bulversați de încărcătura unei zile de muncă, funcționarii publici își purtau servietele și se refugiau tăcuți într-
CONFUZ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377398_a_378727]
-
de rezolvat, așa că astăzi ești pe mâinile bunicii Ioana și sper să nu o superi. - Cum să o supăr, eu o ajut, tu nici nu știi câtă nevoie are bunica de mine! Când mergem la piață, eu o ajut la sacoșă, doar am mușchi, uite și tu, cum să o las doar pe ea să ducă greutățile! Iar când o doare piciorul sau mâna, eu îi fac frecție, așa cum am văzut la spital și lui buni îi trece imediat. Deci, să
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378429_a_379758]
-
în iarbă. - Hai, puiul meu! Hai, mai încearcă un pic. Acuși ajungem acasă! - Nu, bunica, de-aici nu pot să mă mai mișc! Stau aici până dimineața! - Bine! Dacă zici tu că stai aici, eu urc încet acasă, că am sacoșele astea mari și grele cu hăinuțele tale. Apoi trimit pe bunicul tău să te caute, să te ia de-aici și să te aducă în spinare acasă. Bunica nu stătu de tocmeală, tot urca la deal câte un pic și
PRIMA ZI LA MUNTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379959_a_381288]
-
mă simțeam ca un rege în lada aceia a camionului, zgâlțâit puternic la orice denivelare ce răsărea în cale, ținându-mă vânjos de oblon la cotiturile drumului șerpuitor din defileul de munte. Mai trebuia să veghez să nu se răstoarne sacoșa și valiza mea, adică toată averea pe care o aveam cu mine. Mai ales de valiză trebuia să am mare grijă, căci în ea aveam radiocasetofonul meu cel nou, la care țineam tare mult. Și ce priveliște plăcută mi-a
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
cabinei și mi-a strigat: - Jos! Gata! - Cum adică? Am ajuns? întreb eu. Ăsta e satul Rotunda? - Ăsta e! Ce te miri?! Reușesc repede să-mi iau bagajele și să sar peste oblonul camionului drept în drum cu valiza și sacoșa sub braț. Dau partea cuvenită șoferului, iar acesta a și ambalat motorul și a tulit-o, lăsându-mă în mijlocul drumului. Rămăsesem singur și neajutorat, într-un sat necunoscut, nevoit să-mi caut drumul mai departe și să lupt cu valiza
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
mata. Dar îți mulțumesc că m-ai ajutat să mă găzduiești!... Văzându-mă instalat în cabană, las toate lucrurile în cameră și iau cu mine doar instrumentele, caietele, cursurile mele de mecanică și de astronomie, le îndes bine într-o sacoșă, și zic: - Plec, moșule, la Observator. Poate mai trec pe aici pe la prânz, să-mi gătesc ceva de mâncare... - Vino, băiete, când vrei!... Eu îs pe aci, prin preajmă, mai tot timpul! Poate mai plec până-n sat, la Breaza, pe la
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
Smaranda. Proptită temeinic pe picioarele-i solide pe care plesnea o pereche de blugi roși de-atâta purtare, femeia prelua cu mare atenție de casieră produsele achiziționate, pe care le introducea fără grabă, dar cu gesturi îndemânatice, într-o uriașă sacoșă de pânză. Pe bandă, încă în așteptare, două tăvițe cu inimioare fragede de pui, o legătură de sparanghel și o cutioară de plastic ce părea a conține o adevărată bijuterie vegetală: ciuști galbene, verzi și roșii, cărora însă, casiera nu
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
ușurată, se văzu afară și se grăbi să ia un taxi către casă. Cum mai trecuse vremea peste toate... Parcă mai ieri se cunoscuse cu Iolanda. Se întâlniseră la lift. Smaranda, ajunsese târziu acasă și coborând din taxi, constatase că sacoșele pe care și le descărcase din portbagajul mașinii, păreau dintr-odată prea multe, chiar și pentru distanța scurtă pe care o avea de parcurs pe casa scării, până la lift. Stătea oarecum încurcată în drum, gândindu-se că atunci când făcuse cumpărăturile
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
descărcase din portbagajul mașinii, păreau dintr-odată prea multe, chiar și pentru distanța scurtă pe care o avea de parcurs pe casa scării, până la lift. Stătea oarecum încurcată în drum, gândindu-se că atunci când făcuse cumpărăturile, nu apreciase corect numărul sacoșelor și greutatea lor. Și asta se întâmpla pentru că, de obicei avea prea puțin timp liber, așa că încerca pe cât posibil, să rezolve problema aprovizionării, cu cât mai puține drumuri. Pe când se opintea să se echilibreze cu ele în mâini, din întuneric
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
drumuri. Pe când se opintea să se echilibreze cu ele în mâini, din întuneric, pe alee, apăruse cu un cățeluș în lesă, Iolanda. Amabilă, femeia pe care atunci o vedea pentru prima dată, se oferise să o ajute să-și care sacoșele până la lift, dar, spre surprinderea sa, intrase și ea în lift. Apoi, când Smaranda alesese butonul cu numărul etajului, aceasta îi zâmbise și-i spusese: „se pare că suntem vecine; eu m-am mutat astăzi aici”. Uimită, Smaranda înțelesese că
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
pe aceleași urme, de peste 30 de ani. Gardul viu fusese înlocuit cu un gard de sârmă inestetic și inutil. Cățeii de apartament erau plimbați acum pe alei, neavând acces la grădinile de pe lângă blocuri. Mira se grăbea acum, cu veșnicele ei sacoșe pline, țopăind printre „obcine”, așa cum denumise soțul ei micile monumente de excremente animale, lăsate gaj până la prima ploaie care să le înlăture din calea pașilor grăbiți spre același final... O zi de primăvară, cu soarele ascunzându-se printre frunzele plopilor
GIMNAZIU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381980_a_383309]
-
Acasă > Versuri > Omagiu > CHEMAREA PLOPILOR, POEZIE DE TITINA NICA ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Chemarea plopilor Lui Eminescu Mă plimb pe langă plopii foșnitori cu o sacoșă goală într-o mână am luat-o, așa, de ochii lumii, să nu se creadă că-s nebună. Că cine azi mai are timp să le arunce o privire? În lumea aceasta prea grăbita plopii rămân doar amintire. Eu am
CHEMAREA PLOPILOR, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382064_a_383393]
-
loc deloc niciodată hai! mă îmbată pe dată cu un pahar de apă unde s-adapă o iapă sireapă 14 curg pe diagonală de la stânge la dreapta ca într-o boală incertă gândurile căzute la datorie le adun într-o sacoșă de rafie și plec din lumea mea îmbrăcate în copaci ființele cu susul în jos și-au inversat polii umbrele se adună la răscruci se calcă dureros de incomod pe unghiile de la picioare destine expirate non-sens de la o vreme cam
GÂNDURI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381173_a_382502]
-
a mai făcut așa ceva, dar funcționarii administrativi au distrus, în mare parte sistemele. Pentru că nu le mai pică nimic! Cum adică, să nu mai fie cozi la ghișeele lor mizere? Să fie date rezoluții/ autorizații/ aprobări fără să fie văzută sacoșă solicitatorului? Never! Astfel, premierul Cioloș a dat luni, la Adunarea Generală a Asociației Comunelor din România, primele indicii despre mult așteptată reforma a administrației publice. Vorbind despre ineficientă actualelor județe și a multor comune a relansat, practic, dezbaterea despre regionalizare
TABLETA DE WEEKEND (143): FRISOANE DE PRIMĂVARĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373345_a_374674]
-
care se-ntâmpină vara în vestita Noche de San Juan (Noaptea Sfântului Ioan, de pe 23 spre 24 iunie). Așa merg treburile: Primele semne de neliniște se observă la lăsatul serii, când spaniolii distribuiți în cete și înarmați cu pături și sacoșe pline de merinde (merienda) se-ndreaptă spre plajă. Odată cu lăsatul serii se formează grupuri și grupulețe care tăifăsuiesc ... Citește mai mult „Sănătate, bani, amor și mult timp pentru a ne bucura de ele!” („¡Salud, dinero, amor y mucho tiempo para
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
care se-ntâmpină vara în vestita Noche de San Juan (Noaptea Sfântului Ioan, de pe 23 spre 24 iunie).Așa merg treburile:Primele semne de neliniște se observă la lăsatul serii, când spaniolii distribuiți în cete și înarmați cu pături și sacoșe pline de merinde (merienda) se-ndreaptă spre plajă. Odată cu lăsatul serii se formează grupuri și grupulețe care tăifăsuiesc ... XXII. GABRIELA CĂLUȚIU-SONNENBERG - GERMAIN DROOGENBROODT - ITHACA, de Gabriela Căluțiu Sonnenberg , publicat în Ediția nr. 1588 din 07 mai 2015. Pluralul Itacăi? Ităci
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
care soțul înjura, spărgea tot și lovea pe toți din casă. Trebuia să ajungă acasă, să dea mâncare la copii, apoi să aștepte-n liniște întoarcerea lui. Cu planul pus la punct, a cumpărat tot ce a trebuit și cu sacoșa plină a plecat spre casă. A dat copiiilor să mănânce, apoi a pus 4 pulpe de pui pe un pat de cartofi condimentați cu sare și piper, peste care a presărat puțin rozmarin. A băgat tava la cuptor, a pornit
DRACU* NU E AȘA DE NEGRU III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375535_a_376864]
-
steguleț tricolor. Simțidu-l pe vânzător patriot ca și mine, mi-am spus, “am să cumpăr de aici , măcar ăsta știe ce zi e astăzi". Cu dexteritate de profesionist, acesta umple tasul cu mere cât ai zice “măr” și-mi cere sacoșa între două reprize de tuse tabagică dobândită cu prețul a o treime din leafa de tarabagiu calificat. După ce am coborât sacoșa grea de pe taraba înaltă, mai înainte de a scoate banii, m-am uitat, ca orice gospodină interesată de cheltuirea eficientă
CUM MI-AM PETRECUT ZIUA NAȚIONALĂ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371947_a_373276]
-
zi e astăzi". Cu dexteritate de profesionist, acesta umple tasul cu mere cât ai zice “măr” și-mi cere sacoșa între două reprize de tuse tabagică dobândită cu prețul a o treime din leafa de tarabagiu calificat. După ce am coborât sacoșa grea de pe taraba înaltă, mai înainte de a scoate banii, m-am uitat, ca orice gospodină interesată de cheltuirea eficientă a bugetului familiei, să văd ce mi-a pus tânărul comerciant în ea. Când am văzut merele mici cât nucile, strâmbe
CUM MI-AM PETRECUT ZIUA NAȚIONALĂ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371947_a_373276]
-
n-o mânca și se simțea bine după ce se ungea. După multă așteptare, în broasca ușii se auzi din nou răsucindu-se cheia. Jandarmul gradat pătrunse înăuntru, având agățat la brâu, pe centură, pistolul în toc și în mână o sacoșă bine burdușită. Se uită la fata care-l aștepta, îi zâmbi și simți în nas mirosul discret de apă de colonie. - Cum a fost? Cred că te-ai plictisit singură! Că am stat destul. Îi scandal mare cu țiganii, îi
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” DEPORTAREA ȚIGANILOR ÎN TRANSNISTRIA, ANUL 1942 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372292_a_373621]
-
face excepție. Vitrina plină de bunătăți, ușa larg deschisă te-nștiințează de prezența covrigului în dimineața de față. Dar...Tresar și-mi frec ochii pe rând, cu precauție, pe sub lentilele ochelarilor... Nu cred ce văd... În dreptul covrigăriei, Bunul Samaritean, având sacoșa plină, cu mâinile înmănușate în două pungi de plastic împarte cui vrea câte un inel cu sare sau mac... Iar miluiții sunt de-a valma și surtucari, și necăjiți... Și, minune! Figura-i veșnic împietrită, este iluminată de rostul său
BUNUL SAMARITEAN de ANGELA DINA în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372485_a_373814]
-
uiți așa la mine? Pune mâna pe rigla asta, că o să faci ceva mișcare cu ea! O așezi vertical unde îți spun eu, ca să facem triangulația. --Ce anume? --Lasă, nu te pricepi! Măsurători de teren, domnule! Da’...ce ai în sacoșa aia? Că pe arșița ... --Exact! Ceva de răcorit, domnu specialist, plus întăritura. --Taci, că simt cum mă sufoc de căldură și nu mă pot apuca de treabă, dacă nu mă răcoresc. Mărășteanu desfundă o sticlă cu votculița preferată a „domnului
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
larg deschisă de căldură s-au învârtit în jurul siropoasei fericiri (etalată ziua-n amiaza mare fără vreo frică de tâlhari) una-n tăcere și-alta bâzâind contemporană umbra lui sisif trecea cu un icnet grăbit târându-și cu buzele strânse sacoșele pline și-n scocul nevăzutei mori râul de bitum topit pașii îmi purta și ca un câine în lesă durerea mă urma opintindu-se din când în când cu încăpățânare pentru a amușina cu nesaț golul fierbinte al văzduhului prea
POTAIA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371112_a_372441]
-
sunteți domnul George Călin. M-am apropiat, am dat mâna și, cu gentilețe, mi-a prezentat soția, Viorica, și pe fiica dumnealor, Anca Elena Călin. A fost un moment de mândrie pentru mine. Au deschis portbagajul și au scos trei sacoșe pline și o ladă cu bere. Erau buni și vechi priereni cu Puiu Răducan. Se cunoșteau de mult. I-am ajutat să ducă bagajele. Puiu cu Valentina i-au primit cu îmbrățișări și urări de „Bun venit”! Sărbătoritul a primit
CUM L-AM CUNOSCUT PE DOMNUL GEORGE CĂLIN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371052_a_372381]