884 matches
-
un socialism cu față umană. Comunismul nu are și nu poate să aibă, doamnă, o față umană. Cum-necum, el trebuie înlocuit și să se predea ștafeta, și să nu mai fie. Fiindcă nu este bun, nu e sănătos. Comunismu e sadic și mai sadic ca la noi n-a fost în nici o țară". Recunoaște că le-a făcut numai rău la deținuții politici nu le-a făcut bine niciodată. Explică cîteva dintre tehnicile de torturare, mai toate diabolice: Cînd ați fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
față umană. Comunismul nu are și nu poate să aibă, doamnă, o față umană. Cum-necum, el trebuie înlocuit și să se predea ștafeta, și să nu mai fie. Fiindcă nu este bun, nu e sănătos. Comunismu e sadic și mai sadic ca la noi n-a fost în nici o țară". Recunoaște că le-a făcut numai rău la deținuții politici nu le-a făcut bine niciodată. Explică cîteva dintre tehnicile de torturare, mai toate diabolice: Cînd ați fost folosit la Ministerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Ce o să fac eu acum, ce bine o duceam aici! Adică nu stăteam veșnic într-un loc, dar era casa mea, de care mă îndrăgostisem eu acolo..." Îi vine foarte greu să-și mărturisească sadismul de necuprins: "Am fost foarte sadic. Așa trebuia să spună și colonelul Crăciun că a fost sadic. Că n-a dat el cu mîna. N-a dat cu mîna, da' a dat cu cizma, de găsea dracii. El nu dădea cu mîna, el cu cizma. Sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu stăteam veșnic într-un loc, dar era casa mea, de care mă îndrăgostisem eu acolo..." Îi vine foarte greu să-și mărturisească sadismul de necuprins: "Am fost foarte sadic. Așa trebuia să spună și colonelul Crăciun că a fost sadic. Că n-a dat el cu mîna. N-a dat cu mîna, da' a dat cu cizma, de găsea dracii. El nu dădea cu mîna, el cu cizma. Sau Drăghici ăsta. Păi, ce, Drăghici avea nevoie să mă ia pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cînd s-a fărîmițat, s-a făcut bucățele. Era un fel de legitimație, erau pe el mai multe semnături de oameni mari. Acum, să știți, eu nu cred că Parhon a știut că ăsta o să fie un partid de oameni sadici, sau răzbunători. Cînd a văzut Sadoveanu "oameni sărmani, mamă analfabetă", a semnat... Știu că Sadoveanu a semnat și invers. Condamnări la moarte de țărani care refuzau să se colectivizeze... A semnat că nu e de acord cu grațierea lor. Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pată murdară, din care nu mă puteam smulge. Nu-mi venea să cred că îmi era atîta frică de libertate". Crunte, nesfîrșite și permanente erau bătăile administrate de personalul lagărelor, cu motive reale sau imaginare, fără motive, toate din plăcerea sadică de a lovi în dușmanii poporului care oricum nu aveau șansa nici să riposteze, nici să le evite. Erau, cu mare ușurință și evidentă încîntare pentru torționari, pe rînd, transformați într-o masă de carne sîngerîndă încă pîlpîind de viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
jos spre hotel. A început să plouă din nou, deși parcă se mai calmase puțin. Perspectiva să traversez podul lung spre hotel, pe o vreme ca asta, mă îngrozește. Urc, până la urmă, cu francezii într-unul din taxiurile care așteaptă, sadic, să ne hotărâm să plătim în valută. VITALIE CIOBANU: La hotel, Nelly Möller - una din fetele din stafful german - mi-a povestit aventurile ei în Moldova, Transnistria și Ucraina: stații auto părăsite, hărțuială cu poliția etc. - o disponibilitate enormă pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o întâlnea în holul de marmură al facultății, intra în febre, pălea și roșea în același timp, bâiguia câteva vorbe și o ștergea imediat, pretextând că era așteptat de cineva, că întârziase nu știu unde. Câțiva îi știam secretul și-l persecutam sadic: „Îi spunem noi c-o iubești, îi ziceam, dacă nu ai curaj, îți facem acest serviciu.“ Ne implora să nu ne amestecăm, îi va spune el când va fi momentul, îi va spune cu siguranță, la urma urmei, ce ne
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
lumină și o mulțime de panouri cu reclame și fotografii enorme, colorate, frumos executate. Ajunși în Germania, impresia noastră a fost copleșitoare, curățenie, ordine, lumină, străzi și șosele (autostrăzi) minunate, polițiști civilizați, corecți, dornici să ne ajute, nu ca milițienii sadici și agresivi din România. Conform planului nostru, fiind ultima mașină în coloană, la o intersecție de autostrăzi cu forma de trifoi, i-am lăsat pe toți să meargă înainte, iar noi am virat brusc pe bucla trifoi spre altă autostradă
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ne lingeam buzele. Le umezeam. Era frig, undeva prin februarie, iar buzele noastre erau aspre de ger. Trebuiau umezite, mai ales că, din cauza emoției, ți se usca repede gura. Gestul era aproape insesizabil pe derularea firească a imaginii, doar, oprind sadic firul acțiunii pe un singur cadru, gestul apărea dintr-o dată oribil. Ca o fotografie instantaneu, în care prezentatorii care ar fi trebuit noi să fim se strâmbau ca inconștienții la public, îi arătau limba, îl disprețuiau. Gesturi minore și firești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și râdea cu inconștiență la trecători, dintre care prea puțini se Încumetau să meargă cu vreuna din ele spre odăile chioare și Înăbușitoare de pe Strada Regală, cu un trafic amoros de un sfert de oră; clienți de o calitate dubioasă, sadici, anormali sau numai bolnavi de curiozitate și amatori de prospecțiuni psi hologice, cum eram eu - dar pe potriva calității tot atât de du bi oase a acestor fete, la care groaznicele maladii venerice se Încuibă, se manifestă și se propagă mai departe cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
un albastrul plumburiu al golfului. Ca și cînd am fi disecat totul cu răbdare, cercetam scările murdare și firidele Întunecate, conversînd cu mulțimea de cerșetori; sondam adîncimile orașului, atrași de miasme. Nările noastre dilatate inhalau mirosul sărăciei cu o intensitate sadică. Am dat o tură și printre vasele acostate la țărm, ca să vedem dacă pleca vreuna spre Insula Paștelui, dar veștile erau descurajante: nici un vas nu mai mergea Într-acolo În următoarele șase luni. Am adunat și cîteva informații vagi despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ridică enigmatice, indiferente la stricăciunile vremii. Trupele de culoare albă deja prădaseră orașul Învins, atacînd templele incașe cu o furie de nestăpînit. Și-au satisfăcut lăcomia după aurul ce acoperea pereții, În reprezentări perfecte ale lui Inti, Zeul-Soare, prin plăcerea sadică de a preschimba simbolul voios și dătător de viață al unui popor aflat În suferință cu simbolul Îndurerat al unui popor vesel. Temple lui Inti au fost rase pînă la fundație sau pereții lor au fost folosiți pentru a servi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
au ridicat deasupra suferinței, au rămas solidari întru Hristos și și-au învins torționarii prin puterea miraculoasă a Credinței. În bolgiile Securității din Bacău (unde erau aduși de oriunde s-ar fi aflat), în iadul Penitenciarului Galați (unde dădeau de sadicul criminal Goiciu), pe șantierele Canalului Dunăre-Marea Neagră (la Peninsula mai ales, unde fioroasa „brigadă disciplinară”, formată exclusiv din preoți, îi trecea prin caznele muncii silnice), mai târziu în minele de plumb din Maramureș, sau în Zarca de la Aiud și Gherla
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
am sperat noi. Îndrăznesc să spun că și azi ne aflăm încă tot în persecuție, într-un anumit fel mai primejdioasă decât cea de dinainte; aceasta nu pentru soarta persoanelor, ci pentru instituția Bisericii. Înainte am fost brutalizați de către niște sadici inculți. Azi răul se țese de către persoane mai inteligente; iar răul este mai primejdios căci este subtil și mai greu de parat. Se adeverește că de multe ori „fiii întunericului sunt mai inteligenți decât fiii luminii”... dar nu decât Spiritul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
etajul al patrulea și intro dus într-o cameră. După intrarea în temă, unul din cei doi milițieni care veniseră să mă aresteze și care era, după cum am aflat mai târziu, însuși Radu Marin - șeful Serviciului de Moravuri, un bădăran sadic și viclean, dar prost în fond - mă lăsă cu câteva foi de hârtie albă în față și ieși, lăsându-mă singur, să scriu o declarație... Am scris-o destul de repede, după principiul înțelept al lui Giglio: il faut toujours nier
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Szek, iobagii celor două Cârțișoare, i-au cântat atunci în zorii zilei când se cântă Cocoșdaiul, prohodul lor de adio: Te du! Te du! Adio! Și fără revedere! Departe, tu departe te du din țara mea! Demonii te primească cu sadică plăcere. Și iadul să te-nghită și naiba să te ia! așa cum cândva scriitorul român Grigore Alexandrescu își va lua rămas bun în anul 1854 dela consulul rus care părăsea definitiv Bucureștiul. E oare cazul să ne mai întrebăm dece
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
bea o cantitate mare de lichid. Într-o zi Carlina observă ceva deosebit pe obrăjorii lui Alin. Îl văzuse sfios, înghețându-i parcă sufletul pe loc. Nu bănuise nici o clipă că Nicky avea o latură ascunsă în comportament, atât de sadică și la o vârstă așa de fragedă, avea aproape zece ani. Era ca o oglindă cu două fețe. Prima măsură care trebuia să o ia Carlina era să îl ducă la un medic. Îl internă într-un spital iar diagnosticul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
bibelou delicat, și nu de gargui ? Aici, mai delicat pare Depp, cu pomeții lui feminini, deși, la rîndul lui, acesta poartă favoriți și o claie supărată de păr negru, cu o meșă albă, iar pe unele porțiuni din cîntece mîrîie sadic ; pare copilul vîrcolacului mutant Wolverine cu mireasa lui Frankenstein. Pe scurt, Burton i-a reinventat pe bărbier și pe plăcintăreasă, făcînd din ei doi ciudați chic din familia celui mai frumos personaj al său, Edward Mîini-de-foarfece. Asta se poate constata
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
dea tradiționala satisfacție morală : cei răi să-și primească pedeapsa. Tradiționala satisfacție morală acoperă, desigur, adevăratele satisfacții ale acestui tip de spectacol : faptul că pînă la urmă își vor primi pedeapsa îi autorizează pe cei răi să fie cît de sadici vor (și pe spectatori să se semiexcite fără procese de conștiință la unele dintre sadismele lor), iar faptul că ei sînt atît de sadici îi autorizează pe cei buni să fie și mai sadici (și pe spectatori să juiseze nedisimulat
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pînă la urmă își vor primi pedeapsa îi autorizează pe cei răi să fie cît de sadici vor (și pe spectatori să se semiexcite fără procese de conștiință la unele dintre sadismele lor), iar faptul că ei sînt atît de sadici îi autorizează pe cei buni să fie și mai sadici (și pe spectatori să juiseze nedisimulat la fiecare detaliu oribil al răfuielii finale). Adevăratele satisfacții ale acestui tip de spectacol sînt sadice și voyeuristice, dar existența unui cadru moral de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cei răi să fie cît de sadici vor (și pe spectatori să se semiexcite fără procese de conștiință la unele dintre sadismele lor), iar faptul că ei sînt atît de sadici îi autorizează pe cei buni să fie și mai sadici (și pe spectatori să juiseze nedisimulat la fiecare detaliu oribil al răfuielii finale). Adevăratele satisfacții ale acestui tip de spectacol sînt sadice și voyeuristice, dar existența unui cadru moral de tip după faptă și răsplată rămîne importantă pentru marele public
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
lor), iar faptul că ei sînt atît de sadici îi autorizează pe cei buni să fie și mai sadici (și pe spectatori să juiseze nedisimulat la fiecare detaliu oribil al răfuielii finale). Adevăratele satisfacții ale acestui tip de spectacol sînt sadice și voyeuristice, dar existența unui cadru moral de tip după faptă și răsplată rămîne importantă pentru marele public, care contează pe realizatori să-i creeze condițiile necesare pentru a se bucura de ultraviolența asta în siguranță și în legitimitate cu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
adevăr, fără un cuvânt, cu pași hotărâți, dar pe măsură ce se îndepărtează și se pierde în pusta imensă, fără repere, din care nu pare să fie nici o ieșire, începem să bănuim că totul nu este decât o înscenare perfidă, o comedie sadică. „Celălalt” rămâne cu spatele la noi, înveșmântat într-o mantie amplă care-i maschează mișcările mâinilor. Va trage sau nu? Secundele se preling cu o infernală încetineală, într-un suspans sufocant: încă puțin și prizonierul va ieși din bătaia presupusei arme... Împușcătura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
poate citi și azi cu plăcere, mai puțin pentru „exotismul” ei totuși superficial, cât pentru senzualitatea ei scăldată de o tinerească poezie. Dar nu depășește, găsesc, nivelul lecturilor de vacanță. Domnișoara Christina, poveste cvasi fantastică, de vampirism și de nimfomanie sadică infantilă, falsă ca erotism, e pur și simplu scabroasă, fără a avea nimic impudic sau măcar senzual. De Lumina ce se stinge știu că autorul însuși nici nu mai vroia să audă. Întoarcerea din rai și Huliganii sunt false, implauzibile
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]