73,712 matches
-
Moore, film oscarizat în 2003 și al cărui autor tocmai s-a ales cu Palme d"Or-ul pentru Fahrenheit 9/11). Și de aici tot felul de tineri cu carnețele, cu programe cu notații în câte un colț de sală, încercuind, bifând, făcându-și planuri spre "a nu pierde", pe cât posibil, prea multe. Trebuia să mă bucur sau să mă sperii când recepționera de la hotel a alergat după mine, fluturând în mână un AperiTIFF (ziarul festivalului, o altă inovație a
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
Eugenia Vodă Jean-Luc Godard e ceea ce se înțelege printr-un clasic în viață; un nume și o operă intrate în istoria filmului. La Cannes, cîteva dimineți la rînd, înaintea filmului din competiție, sala plină cu critici, din Grand Théâtre Lumičre, putea urmări o secvență dintr-un vechi Godard, "ŕ bout de souffle", ca o probă a prospețimii nealterate a Nouvelle Vague-ului. Acum, la ediția 2004 a festivalului, Jean-Luc Godard a fost prezent, în afara
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
experiență care nu s-a mai repetat de atunci). Intermitenții care au tulburat cu protestele lor recentul Cannes au făcut din "mitul Godard" un fel de spirit tutelar al mișcării lor. (Nu Godard a fost acela care, spînzurat de cortina sălii de proiecție, în mai '68, a cerut oprirea festivalului?) Dar maestrul nu se lasă revendicat de nimeni. Cel mult, la conferința lui de presă, îl lasă pe un intermitent să-și povestească viața și necazurile în zece minute! Altfel, nu
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
are țeavă ghintuită, serie și număr. Tinerii militari au nostalgii, gânduri sinucigașe și colete. Comandanții au de furcă. Bufetul are marfă ieftină și infectă. Serviciul de gardă are trei schimburi și mulți păduchi. Spălătorul are cinci chiuvete funcționale din doișpe. Sala de mese are bucătărese care așteaptă dragoste și de la noile promoții. Noaptea are trei plantoane. În general, armata are o gramatică ușoară, dar, ca să o înveți, trebuie întâi să taci. Să privești și, mai ales, să asculți totul. ș...ț
Povestiri pe 16 mm by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12771_a_14096]
-
din Carcaliu mărturiseau parcă rușinate, că ar dori să cumpere din când în când câte o publicație, dar "s-a desființat chioșcul Rodipetului". Pentru un abonament, nu au atât de mulți bani la un loc, lună de lună. Într-o sală de clasă a Școlii generale nr. 1 din Măcin, o elevă de liceu - venise în mod special la întâlnirea cu "domnul scriitor" - îmi mărturisește că vrea "să se facă" ziaristă. "Dar pot reuși, dacă nu-s tupeistă?". Un băietan mă
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
a unei existențe precare tocmai se consumă acum prin părăsirea parțială a consacratelor forme simbolice în beneficiul experiențelor și al practicilor neconvenționale. Activ ca prezență socială și responsabil din punct de vedere moral, artistul plastic iese decis din atelier, abandonează sala de expoziții sau, în cel mai bun caz, îi schimbă fizionomia obișnuită, și vine în stradă, recuperează spații uitate sau compromise, polemizează direct sau indirect cu muzeul și cu spiritul academic. Aceste mutații importante, care vizează deopotrivă oferta și consumul
Artă tradițională / Artă alternativă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12800_a_14125]
-
unui calcul pe care și-l făcuse cîndva în minte, petrecuse aproximativ nouăzeci și cinci la sută din orele vieții sale profesionale, care însuma douăzeci și trei de ani de serviciu, în aeroporturi, în avioane, în trenuri și gări, taxiuri, săli de așteptare, camere de hotel, holuri de hotel, cazinouri, la colțuri de stradă, restaurante, în întunericul cinematografelor, în cafenele, cluburi de noapte, biblioteci publice, clădiri de poștă. în afară de ebraică, vorbea franceza și engleza, puțin românește și idiș. La nevoie, o
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
dinamice. Dar, din păcate, ritmul lent cu care se derulează primele două acte (poate și unele lungimi ale textului) le-a văduvit de vitalitatea spumoasă necesară. Abia în ultimul act, odată cu izbucnirea unui frenetic french-cancan, ritmul spectacolului s-a înviorat, sala a reacționat și totul s-a terminat într-o explozie de veselie, dar cam târziu. Și pentru că am pomenit de french-cancan, trebuie menționate excelentele prestații ale baletului (coregrafia lui Mihai Babușka) și ca întotdeauna ale corului, pregătit de maestrul Stelian
Văduva putea fi mai veselă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12816_a_14141]
-
de o Palme d' Or pentru asta? Michael Moore e un nume de rezonanță și un caz. Un nume premiat la Cannes, acum doi ani, pentru "Bowling for Columbine". Un cineast care - lucru neobișnuit în lumea documentarului - atrage lumea în săli și aduce încasări de milioane; un regizor pamfletar, gustat de marele public, dar detestat deopotrivă de conservatori (care îl consideră un impostor) și de intelighenția de stînga, alergică la populismul lui. Michael Moore, se vede cu ochiul liber, se simte
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
aceea, mi se pare extraordinar cînd pătrund în locuri în care se întîmplă ceva, în care artiștii se întîlnesc, firesc, ca să lucreze și nu ca să dea tunuri. După ceva vreme de absență, Mihai Dinvale a reintrodus în circuitul teatral bucureștean sala Teatrului Foarte Mic, pe care o gestionează tot direcția Teatrului Mic. Fără investiții astronomice, ba dimpotrivă, cu discreție, perseverență și cu ajutorul extraordinar al scenografei Irina Solomon, directorul Mihai Dinvale a dăruit colegilor actori încă un spațiu de joc. Si nu
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
Solomon, directorul Mihai Dinvale a dăruit colegilor actori încă un spațiu de joc. Si nu e deloc puțin lucru, pentru că aici se pot contura, în alt fel, noi direcții ale trupei, care pot fi preluate și duse mai departe în sala de la Mic, vedem profiluri de actori exploatate pe texte mai noi, sau nu, oricum, nu neapărat bătătorite. Aici, actorii trupei pot lucra cu un soi de dezinhibiție, de eliberare de sub presiunea succesului cu orice preț. Este un spațiu elegant, chic
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
cats ar fi fost un frumos și proaspăt exercițiu de actorie, cu o amprentă regizorală nu de trecut cu vederea. Tot în atmosfera unui studio nou, refăcut într-un stil modern și funcțional, am văzut o reprezentație-exercițiu. Este vorba despre Sala cea mică a Teatrului de Comedie, și ea pusă în circuit nu de mult, o sală intimă, în care actorul joacă în imediata apropiere a spectatorului. Repet, o formulă aproape obligatoriu de traversat de fiecare actor. Și alta decît cea
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
de trecut cu vederea. Tot în atmosfera unui studio nou, refăcut într-un stil modern și funcțional, am văzut o reprezentație-exercițiu. Este vorba despre Sala cea mică a Teatrului de Comedie, și ea pusă în circuit nu de mult, o sală intimă, în care actorul joacă în imediata apropiere a spectatorului. Repet, o formulă aproape obligatoriu de traversat de fiecare actor. Și alta decît cea din ce numim, supralicitînd, spații neconvenționale. Aici am văzut un spectacol al Andreei Vulpe, pe un
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
pentru Țuculescu "binecuvântarea" unei expoziții, inițial antume apoi chiar postume; - fiind decedat, artistul nu mai prezenta riscul de a face declarații sau de a lua atitudini incomode. Rezultatul acestei, trebuie recunoscut, subtile manipulări, a debutat cu marea expoziție retrospectivă de la Sala Dalles, din 1965, urmată fiind de o serie lungă de expoziții în țară, articole, albume, apoi participarea României cu opera sa la Bienala de la Veneția (1967), urmată de un întreg program expozițional realizat la muzee și galerii din Europa și
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
va fi adăpostită într-un nou înființat Muzeu al colecțiilor care, la rândul lui, își va închide porțile după alți câțiva ani de funcționare, iar puține dintre lucrările sale își vor găsi locul, chinuit, în una dintre cele mai mici săli ale Muzeului de artă din Craiova. Marea majoritate a lucrărilor zace și astăzi în depozite, fiind din când în când șterse de colb în grabă, când cineva își mai aduce aminte de vreo cifră rotundă. Interese extraculturale au determinat, pe
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
pe un text fără greșeală, scris pentru performanță actoricească. Spectacolul era impecabil, m-a marcat ori de cîte ori l-am văzut, la Teatrul Maghiar din Cluj, în celebrul turneu de la București, unde a fost găzduit de Bulandra, dar la Sala "Izvor", la Budapesta. Vlad Mugur nu le prea oferea actorilor lui formidabili momente de respiro. Chiar și la masă sau după reprezentații, în fața berilor tentante și reci, în discursul său plin de parabole, tot despre Scaunele vorbea, despre ce ar
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
ne intrase în oase, după atîtea ore, zile, nopți, săptămîni" În ploaie. Ne clănțăneau urechile, picioarele, genunchii, nasul, dinții"au trecut optzeci de ani de-atunci." A cui e vocea asta? Cine spune toate astea? Bătrînul, Eu, El? Intru în Sala "Toma Caragiu". Caut un program. Nu găsesc. Mă așez confortabil. Se aude ploaia. Și vîntul de afară. Oana Pellea-Bătrîna și Răzvan Vasilescu-Bătrînul. Cățărați fiecare, dreapta-stînga, pe cîte un scăunel de bucătărie, așa cum spune autorul. În mijlocul scenei îi așteaptă două scaune
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
nimeni. Era ora două și optușpe minute și îți jur: televizorul a pornit singur, cu sonor și imagine total lipsite de execrabilități. De groază, nu? Marcela Feraru, corespondenta României 1, absolut pentru toți, transmitea din Dublin un reportaj-simbol: într-o sală mare - de fapt, cred că era un patinoar - se desfășura spectacolul de balet "Lacul lebedelor". Moment de infarct - ar zice un crainic sportiv tv: 25 de perechi alunecau grațios pe gheață în timp ce, într-un colț, aproape blocați la mantinelă, la
Haralampy și "Lacul Lebedelor" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12864_a_14189]
-
oameni de teatru, de litere) în favoarea spectacolului, decât am regăsit aici; poate că memoria mă înșeală și reacția a fost chiar unanim negativă, dar... Aș mai adăuga că dintre reluările concertante ale partiturii cred că merită menționat și concertul de la Sala Palatului, sub bagheta lui Lawrence Foster, cu Monte Pederson în rolul principal . Oricum, acest terțet de lucrări informaționale constituie o sumă monumentală de informație crudă, de materie primă, fără de care nici un viitor studiu nu va putea exista. în fiecare lună
Totul despre George Enescu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12838_a_14163]
-
de un straniu elan (neo)proletcultist, de ce i-ar interesa pe tineri literatura, de ce i-ar interesa Război și pace? Nici nu e nevoie de așa ceva! |n cuvântul său, care a stârnit o oarecare rumoare într-o anumită parte a sălii, Nicolae Breban a spus că în literatură unii tineri de azi cred că este ca la armată, înaintezi în grad și apoi treci în rezervă sau în retragere. Lucrurile nu stau așa. Se vorbește mult despre public, a spus Breban
Confruntarea între generații by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12882_a_14207]
-
și acum, cînd scriu. S-a înserat repede și tot întunericul căuta să intre în mine. Ca atunci, în '89, cînd eu căutam cu disperare să ies din el. Îmbrac copilul și o iau spre Teatrul Foarte Mic. Intru în sală, mă așez și începe șirul gesturilor precipitate, cărora le pune capăt, de fiecare dată, doar gongul: dezbracă copilul, pe mine, pune hainele și umbrela undeva, în traistă, pe cel de-al doilea loc, cad, adună-le...Copilul mi-o arată
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
germane. în toamna aceluiași an era așteptată apariția sa în cadrul celei de a treia ediții a festivalului enescian al muzicii. Nu a fost să fie așa! Câteva zile mai târziu, cu prilejul primei sale apariții bucureștene în compania Filarmonicii, la Sala Radio, tânărul pe atunci dirijor Zubin Mehta închina Adagio-ul Simfoniei a VII-a de Anton Bruckner, memoriei marelui dispărut. Peste patru decenii, tot Mehta ne-a amintit acest moment cu prilejul recentei ediții a Festivalului Artelor. Filarmonica bucureșteană, directorul
... Au mai trecut patru decenii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12313_a_13638]
-
rîndul meu despre actualitatea editorială franceză. Sigur, există Internetul și îl folosesc, dar nu-i același lucru. Plăcerea cu care citești pe îndelete un text sau altul, privind pozele pe hîrtie, faptul că poți lua revista cu tine în metrou, săli de așteptare, în bucătărie și în pat nu se compară cu lecturile înțepenite, de lucru, de pe ecran. Cu textele de pe Internet, relația e obligată, restrictivă și interesată, pe cînd obiectul revistă îți aparține și lectura e de plăcere în primul
"Le Magazine littéraire" by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12383_a_13708]
-
Este o femeie fără trecut; mai bine zis, nu vrea să-l mărturisească. Dar în subiectiva punere în scenă, această nimfă nu se află în pădure, însă întinsă pe masa salonului, acoperită de un cearceaf ca un cadavru într-o sală de disecție. Va trăi printre oameni, se va căsători cu Golaud, se va îndrăgosti de fratele mai tînăr al acestuia, Pelléas, iar la sfârșit, după o scurtă suferință, se va întoarce la punctul de plecare, deci pe masă - sugerând astfel
Pelleas et Mélisande la festivalul din Glyndebourne by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/12413_a_13738]
-
Oscar Wilde, de lumea lor, regizorul Dragoș Galgoțiu nu poate reduce tendința stufoasă a abordării exhaustive. Spectacolul pierde, cred, din această pricină, în special în partea a doua, redundantă, obositoare. P.S. Rar am văzut în ultimul timp un program de sală atît de rafinat, o prelungire elegantă a ideii de tablou, oglindă, oglindire.
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]