1,131 matches
-
și, dacă își găsesc un lider... Lucrurile, eu le-am văzut atunci cum s-au petrecut, adică au făcut, mi-amintesc că au plecat de la uzină, că era primul secretar nu știu pe unde, ținându-se de braț, așa, în salopetele alea murdare de lucru, erau așa o coloană, care mergea, pe timp de iarnă, știu că s-a întâmplat, că s-a aruncat și cu zăpadă după niște [...] și au venit tot înapoi, tot așa. M-a impresionat, cum să
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
o fost să fie... Era foarte bun prieten și cu membri de partid și cu șeful cel mare, da’, uite, că n-o fost să fie, să fie membru de partid. S. P.: - Ce facilități aveau angajații Nicolinei ? A.M.: - Multe: salopete gratuite, echipament, într-un cuvânt, ni se dădea lapte, antidot. Chiar, într-un timp o bucățică de slănină sau de salam ni se dădea și o jumate de pâine. Dădeau spor toxic, spor de noapte. Oricum și la cantină puteai
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Nicolinei ? D. G.: - Nu știu dac-aveau facilități. Nu știu. Nu cred, eu nu-mi amintesc să-mi fi dat ceva, deci, ca inginer la ei. Doar singura treabă care-o dădea la un număr de ani le dădea niște salopete. S. P.: - Am înțeles. D. G.: - Dar altceva, nimic. Era o mizerie de nedescris ! Partea asta, sanitară, era groaznică ! Nu mai spun că trebuia să umbli, neapărat, cu săpunul într-o pungă, în ceva ca să..., de cele mai multi ori
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
și, dacă își găsesc un lider... Lucrurile, eu le-am văzut atunci cum s-au petrecut, adică au făcut..., mi-amintesc că au plecat de la uzină, că era primul secretar nu știu pe unde, ținându-se de braț, așa, în salopetele alea murdare de lucru, erau așa, o coloană, care mergea, pe timp de iarnă, știu că s-a întâmplat, că s-a aruncat și cu zăpadă după niște... S. P.: - După cele mai multe mărturii, în februarie s-a întâmplat. C. G.
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Întotdeauna că se uită cu privirea aia rea cînd te-ntorci cu spatele. Norton era un hoț sîrguincios și nu se simțea bine dacă nu fura cîte ceva-n fiecare zi de pe șantierul unde lucra. O unealtă, niște conserve, o salopetă, orice. Într-o zi m-a sunat și mi-a zis că a furat un pistol-mitralieră. Aș putea să-i găsesc un cumpărător? „Poate. Adu-l Încoace”, i-am răspuns. Criza de locuințe Începea să se facă simțită. Plăteam cinșpe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și mine, din regimentul de țărani ilfoveni cojani, În care nu știu cum nimerise un papugiu de bucureștean ca mine. și am participat, așa-și-așa, la două războaie: În 1913, la par tea sedentară a regimentului meu de militari deghizați În salopete de măturători de stradă, ca să salveze, chipurile, Bu cureștii de holeră; și În 1916-1917, sub ordinea unui colonel de stat-major cu eghileți la umăr, care mă tot Îndemna să ne pre dăm amândoi inamicului. A murit, cu toate astea, moartea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Spre fetele cu sâni băieții se repezeau câte zece deodată, iar spre cele care râdeau tot timpul, sugerând o disponibilitate imediată, câte douăzeci. Fiind mărunt și interiorizat, dansam numai cu fete urâțele și interiorizate, mirosind intens a școală profesională, a salopete și a dormitor comun, cu câte două moldovence în pat. Ceea ce construia imaginația mea erotică în momentul strânsului în brațe stricau pe loc mirosurile. De la aceste baluri anuale, sortite a răsplăti - ca porția de țuică la masa festivă de 23
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
PÎnă la un punct, fuseserăm niște cavaleri ai șoselelor; aparținuserăm acelei durabile „aristocrații a hoinarilor“ și avuseserăm chiar și cărți de vizită cu titlurile noastre impresionante și ireproșabile. PÎnă acum. Acum eram doar doi autostopiști cu rucsacuri În spate, cu salopetele noastre În care se Îmbibase tot jegul străzilor - eram doar umbrele aristocraților care fuseserăm. Camionul ne lăsase la marginea de sus a orașului, la intrare, și, cu pași stinși, ne-am tîrÎt bagajele pe străzi, pe sub privirile amuzate sau indiferente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
strîngă 100 de soli, care, pentru ei, În situația financiară În care se găsesc, Înseamnă o adevărată avere. Unii aveau ochii În lacrimi cînd ne-au spus la revedere. Aprecierea lor se datora faptului că noi nu am purtat niciodată salopete sau mănuși, că am dat mîna cu ei așa cum am da-o cu oricine, că am stat cu ei și am vorbit despre tot felul de lucruri, că am jucat fotbal cu ei. Poate să pară o bravadă fără sens
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
libertatea, frăția, dreptatea După revoluție, profesor la Universitatea „Spiru Haret“ din București. și egalitatea, idealurile scumpe celor mai buni fii ai acestui popor au devenit realitate: Partidul Comunist Român.“ (România liberă, 22 august 1973) „L-am văzut cu casca minerului, salopeta muncitorului, halatul medicului. L-am întâlnit în lanul de grâu cu secera în mână și la volanul tractorului. L-am urmărit suind pe schele și coborând în adâncul minei. L-am văzut sub soarele dogorâtor al verii și sub rafalele
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
definitorie a noului umanism rezidă în orientarea sa decisă spre transformarea societății și a omului în consens cu tabla de valori a societății noastre.“ („Omul și umanismul revoluționar în concepția tovarășului Nicolae Ceaușescu“, Familia, ianuarie 1989) PLEȘA Ion Trif „De salopetă atârnă ziua de muncă, pleoapele istoriei în jos nu se lasă. Dunării nimeni de pe hartă nu-i poate da brâncă, unde-i partidul suntem acasă.“ („Partid“, Scînteia, 21 august 1982) POP Grigore Traian, publicist „Realismul - iată noua dimensiune pe care
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
redacție împrumut sau primesc în dar mai tot ce apare remarcabil sau cumpăr pe nimica toată cărți furate din tipografia de la Casa Scânteii, inclusiv reviste de benzi desenate pentru Tomi. Periodic, un personaj numit cu simpatie Hoțulică, îmbrăcat într-o salopetă largă, face turul birourilor și scoate din pantaloni cărți tipărite aici pentru „afară“. Am luat de la el cu 25 de lei The Complete Works of William Shakespeare, un volum cartonat de peste o mie de pagini pe două coloane, și i-
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
steril devin tot mai dese. În sfârșit, oprim în fața unei bariere metalice, dincolo de care se merge doar pe jos. Ne iau în primire reprezentanți ai societății ,,Cuprumin Deva”, ce ne-au însoțit de la Abrud în mașini puternice de teren. Poartă salopete noi cu însemnele societății, pe cap au căști de protecție, viu colorate. După un scurt instructaj de comportare în perimetrul exploatării, pornim după călăuzele noastre. Se face tot mai frig și nori amenințători se îngrămădesc spre apus. Peste tot vezi
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Ca să se încălzească, fetele se duceau la mine în instalație, lîngă cuptoarele de coacere a filamentelor. Frumoase zile! Dintre care, totuși, cea mai frumoasă rămîne ziua aceea de decembrie, în 1972, cînd am venit mai de dimineață, mi-am îmbrăcat salopeta, am smuls din cuier casca de protecție și m-am dus în instalație, unde se defectase peste noapte unul din cuptoarele de coacere a filamentelor. Pe la zece, cuptorul a fost aprins din nou, iar eu, lac de transpirație și murdar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ori eram obosit și mă întorceam să stau un timp pe un colț de birou ori pe vreun scaun liber. Intru, arunc în sus casca în semn de salut, o las să cadă pe un dulap, îmi dezbrac bluza de salopetă, îmi scot cravata, îmi ridic mînecile cămășii și încep să mă spăl. Ascultă, Mihai, îmi spune Cezara, care știa că mă preocupă literatura, tu ai vreo piesă la Televiziune? Nu, îi răspund, știind că de obicei trimiteam textele pieselor doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spus, Cezara! Cel cu premiul doi sînt eu... A fost prima mea mare bucurie legată de literatură. "Dar dacă e alt Vlădeanu!", m-a fulgerat un gînd. M-am șters în fugă de apă, am îmbrăcat din nou bluza de salopetă și m-am așezat pe colțul mesei, lîngă telefon. Am obținut legătura cu Televiziunea, am cerut secția de teatru, de unde mi s-au confirmat cele aflate. Dealtfel, peste o zi, mi-a sosit o telegramă, prin care eram invitat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pînă la Bacău; odată închisă Bistrița cu barajul de la Bicaz, a plecat un timp prin țară, muncind la săpat șanțuri, apoi s-a angajat la Valea Brândușelor. Cu căldura ce facem? mă întreabă Pintilaș, care umblă tot timpul cu bluza salopetei descheiată și cu prosopul după gît. Ventilatorul acela se tot montează de trei ani, zice altul. Vorbesc din nou cu tovarășul inginer Marinescu, îi asigur eu. Mai bine cu Don Șef, zice Pintilaș. Lui tov Marinescu i-am spus și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dumneavoastră, îmi zice, întinzîndu-mi tabla. Mulțumesc, Ghiță! îi spun. Pun tabla în buzunar și intru în birou. E frig, ca de obicei, așa că nu-mi mai dezbrac scurta îmblănită. În alte zile, prima grijă era să-mi trag pantalonii de salopetă peste pantalonii cu care eram îmbrăcat, iar în locul scurtei îmblănite să iau pufoaica. Azi nu mă mai îmbrac în salopetă că nu am de umblat prin instalație. Mă gîndesc să-mi fac o cafea, dar cafeaua mi s-a terminat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de obicei, așa că nu-mi mai dezbrac scurta îmblănită. În alte zile, prima grijă era să-mi trag pantalonii de salopetă peste pantalonii cu care eram îmbrăcat, iar în locul scurtei îmblănite să iau pufoaica. Azi nu mă mai îmbrac în salopetă că nu am de umblat prin instalație. Mă gîndesc să-mi fac o cafea, dar cafeaua mi s-a terminat de cîteva zile și alta n-am mai adus din oraș. Ceva cald tot trebuie să beau. Caut în sertarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
coeficienții de compresie ai gazelor din studiul ce l-ați făcut. Îi vrei acum? Trebuie să răscolesc toate sertarele... Vin mîine. Cineva bate la ușă, apoi intră. Sărut mîinile, bună ziua! zice. Mă întorc și-l privesc: e Vlad. Are o salopetă făcută de comandă, în care pare și mai înalt și mai bine legat. Își scoate casca de protecție de pe cap și face un semn către mine: Salut, scriitorule! De dimineață și pînă acum m-am tot gîndit și am ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
discuția. Dumneata nu trebuia să dai socoteală tovarășului Marinescu... Mergi cu mine la secretarul de partid al combinatului și-i spui cum s-a întîmplat. To...to...to...varășe inginer, începe maistrul. Puiule, îi zic luîndu-l cu două degete de salopetă, dacă nu mergi, mă duc singur și-am să trimit portarul după dumneata, să te aducă. Dom' Vlădeanu, intervine șeful, ia lasă-l. Fumezi, tovarășe Stanciu? îl întreabă șeful. Nu, răspunde maistrul, dar dacă doriți... Nu-i nevoie să scoateți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
după dumneata, să te aducă. Dom' Vlădeanu, intervine șeful, ia lasă-l. Fumezi, tovarășe Stanciu? îl întreabă șeful. Nu, răspunde maistrul, dar dacă doriți... Nu-i nevoie să scoateți pachetul, zice Don Șef. L-am zărit și eu în buzunarul salopetei. Tot "Snagov" fumez și eu, ca și tovarășul Marinescu... Pentru el l-ați cumpărat, nu? Da... Adică, știți, în pauza de masă m-am obișnuit să... Rău, tovarășe maistru! exclamă șeful. Ca să vă dezobișnuiți de fumat, lucru recomandat de toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Sînt vesel pentru că am început să fiu al dracului, îi spun, dar de ce crezi că-s conformist? Casca de protecție, amigos! exclamă Graur. Asta e ceea ce voiam să-ți spun mai de mult: cînd vii prin pavilionul administrativ, vino în salopetă murdară și cu casca de protecție pe cap. Nimeni n-o să mai zică atunci: Vlădeanu scrie. Toți vor exclama: Vlădeanu muncește! Ia exemplu de la unii tovarăși: merg cu casca pe cap chiar și la veceu... Măi Petre, îi zic, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de ea. Mai știi, surîd eu, lăsîndu-mi capul pe umăr, ca sfinții din picturile naive, s-ar putea ca soțul tău să cadă, și-atunci... o să ai tu nevoie de Brîndușa, să nu ajungi să lucrezi în secție. Munca în salopetă nu-i pentru "doamne", chiar dacă ar fi o salopetă de șef de secție. "Doamnele" stau în birouri, ca tine. Acasă își permit să țină servitoare, iar cumpărăturile și le fac la punctul alimentar special amenajat pentru ele, să nu obosească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
umăr, ca sfinții din picturile naive, s-ar putea ca soțul tău să cadă, și-atunci... o să ai tu nevoie de Brîndușa, să nu ajungi să lucrezi în secție. Munca în salopetă nu-i pentru "doamne", chiar dacă ar fi o salopetă de șef de secție. "Doamnele" stau în birouri, ca tine. Acasă își permit să țină servitoare, iar cumpărăturile și le fac la punctul alimentar special amenajat pentru ele, să nu obosească stînd la coadă, alături de clasa muncitoare... Ai să regreți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]