1,185 matches
-
reluat munca la spital, luptându-se în continuare să ne asigure hrana zilnică prin bunăvoința domnului doctor Gomoiu, om cu suflet excepțional căruia i se făcuse milă de o femeie vădană cu șase copii. Adio, regimul alimentar "dintele calului"! Eram salvați. Cum a fost copilăria noastră? "Alungă necazul din inima ta și depărtează suferințele de trupul tău, căci copilăria și tinerețea sunt deșertăciuni." (Ecclesiastul, 11:9) " Căci tinerețea e-o poveste Pe care noi o știm c-a fost Dar niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Aritmetica mi-a fost administrată ca o doză de ulei de ricin printr-o intervenție severă a tatei care m-a încuiat într-o vacanță, două zile, până am învățat cele patru operații elementare și tabla înmulțirii. * M-am simțit salvat, pentru o primă etapă. Într-adevăr, fără nici o pasiune, dar cu note bune, mi se părea o viață suportabilă, apropiindu-mă chiar de unii colegi, mai ales de cei foarte săraci, cu care am încropit o mulțime de mici aventuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
excelente: "Ce-a văzut Ilie Pânișoară", de inepuizabilul nostru idol, Teodoreanu. În timp ce eu mă prefăceam foarte interesat de o "Introducere în astronomie", o popularizare a lui Flamarion, mi-a făcut semn să-l urmez, pentru că problema era rezolvată. Situația părea salvată. Un volum "romantic", cu un aspect superb, era o soluție. "S-ar putea să i se potrivească mai bine cartea, decât Cocăi elefantul", zicea prietenul meu (Coca era iubita lui). Când am examinat mai atent obiectul, am constatat că era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Am traversat cu dânsul orașul cât era încă noapte... Mă durea capul și aș fi avut nevoie de un antinevralgic, dar asistenta de la unica farmacie lipsea ("se ține cu un doctor, noaptea pleacă amândoi la Ploiești", mi-a raportat motanul salvat), așa că am apelat la serviciul de gardă al spitalului. Acolo însă era un chef mare, mare de tot, se auzeau chiote și romanțe, și nimeni nu era dispus să se uite la un vizitator întârziat. Îmi era somn, singurul loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
eternului și universalului sentiment matern călcat brutal în picioare naște încă o dată, resuscită pe unul din căței (pe cel mai îndrăgit probabil) cu ajutorul unei geniale metafore. Dar luna începe să apună și dispare din raza privirii ei deznădăjduit-înnădăjduite. Unicul pui salvat (unitatea cosmosului nu e aici o vorbă goală) piere încă o dată. După cruzimea omului - cruzimea naturii. Batjocorirea dintotdeauna a celui (a celei) care urcă Golgota. Ca și cum, la o pomană, prea puțin creștinească, cineva i-ar fi azvârlit, în derâdere, în loc de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să știe și să cunoască altceva în afara lucrurilor materiale; nu știe nimic, nu vrea să știe nimic despre lucrurile spirituale. Ignoră frumusețile credinței, refuză mărețiile religiei, respinge speranța vieții viitoare, îl neagă chiar pe Dumnezeu... Spuneți oamenilor acestei lumi: - Trebuie salvate sufletele care se pierd, e necesară instruirea celor care nu cunosc principiile religiei și, abia după aceea, să facem pomană de dragul acelui Dumnezeu, Care, într-o zi, Îi va răsplăti cu îmbelșugare pe cei generoși; - dar oamenii acestei lumi nu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
încredere. În schimb, am auzit multe povești despre războiul din RĂsărit, în care luptase bunicul meu, evadări, lamentații după țara pierdută... Ei au scăpat... fetele au traversat Prutul doar cu cutia lor de bijuterii. Asta-i tot ! Dar cu bijuteriile salvate au putut să cum‑ pere în Iași casa lui Constantin Stere, care era plecat definitiv, casa fiind la un intermediar. V.A. : El avea un conac lângă Ploiești, aici, în Prahova, la Bucov. A.M.P. : Înainte de asta avusese casa din
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
organizațiile politice constituite. Din cauza cerinței de a obține un număr mare de voturi, propaganda făcută la alegeri au adus o adâncă neliniște și tulburare în viața și sufletul poporului meu aceasta fiind adânc dăunătoare săpând chiar ființa neamului. România trebuie salvată. Voi schimba această stare primejdioasă pentru a aduce la îndeplinire acest imperativ național am alcătuit sub președinția patriarhului României un guvern de oameni de răspundere care mânați de patriotism descătușați de activitatea de partid vor avea tot răgazul să-și
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
armele pentru execuții eu am sărit șanțul fugind spre câmp. Fuga mea nu a fost de lungă durată pentru că locotenentul a trimis o patrulă care să mă execute. S-au tras după mine zeci de gloanțe și când mă credeam salvat a ieșit înaintea mea un grănicer care numai la o distanță de șase metri a descărcat trei focuri din care unul m-a lovit în mâna stângă provocându-mi fractura unui os de la antebraț”. 333 Anexa 2. Dare de seamă
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Sub presiunea halucinantei oferte a timpului nostru, cultura se subțiază văzând cu ochii, iar Galaxiei Gutenberg îi dispar pe rând planetă după planetă. Doar edificiile culturii și artei au mai rămas de pază pentru ca spiritul uman să fie măcar parțial salvat. Prin cultura scrisă, cum se știe, poți comunica cu Platon, Homer și Aristotel, cu Heraclit și presocraticii, dar și cu Dante, Petrarca, Goethe, Hugo, Eminescu, Blaga, cu Esenin, Huxley, Stănescu și Ivănescu. O spaimă de neant ne-ar cuprinde, vânturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
fugit! Ca niciodată în viața mea. După vreo zece minute am întâlnit un soldat italian. Ne-a arătat direcția corectă și într-o jumătate de oră un camion a venit și ne-a dus la lagărul anglo-american de refugiați. Eram salvați. Trebuia doar să găsim o țară care să ne primească. Ne-am dus la bibliotecă. Care țară avea loc? Care accepta emigranți? Australia? Canada? Noua Zeelandă? Brazilia? Am obținut viza franceză de refugiat politic, ceea ce însemna că puteam să merg în
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
și protejează nu numai „personajele”, dar și „ideea” de personaj: acea „monadă”, unitate umană, care se „izbește” de altele, mai mult sau mai puțin asemănătoare, aflate Într-un viu și dur proces de atracție-respingere, dar și „izbit”, frământat, chinuit și salvat, uneori, de propriile sale contradicții și pulsiuni interne, un real și adeseori vast „teatru de operațiuni” și, aproape Întotdeauna, personajul este un luptător, uneori victorios, adeseori Învins, și apropierea romancierului de demiurgul Hefaistos nu este Întâmplătoare!... Când vorbim de „soarta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lucrurile special aduse de acasă, am început să ne simțim bine. Ne-a preluat de la aeroport un tânăr coleg, atașat de presă, cu care în noua noastră locuință am închinat de bun sosit un păhărel de tărie, din unica sticlă salvată. Ne-a comunicat din partea ambasadorului că pentru "acomodare" după-amiaza respectivă suntem liberi, urmând ca a doua zi să fim preluați de o mașină și "prezentați" la ambasadă. Cum era cam vremea prânzului și ne era foame și eram și curioși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a ajuns să urască pe toată lumea. Nici semnificativele sale acte de caritate, nici frumoasa sa expoziție de acuarele și nici chiar faptul că a salvat un copil de la înec nu l-au putut integra în societate. (Ba, despre povestea cu salvatul copilului de la înec, se spunea că V.I. O'Glup însuși l-ar fi aruncat inițial în apă pe pruncul acela nevinovat.) Așa că da! nu este de mirare că micuțul domn cunoscut drept "Mogâldeața" a ajuns să urască pe toată lumea: degeaba
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
bănuț din partea investită în angajarea lui Ludovic L. (deși n-a știut niciodată cum îl cheamă de fapt pe Ludovic L.); simpatica doamnă, cu banii astfel obținuți, a plecat pe Titanic și, deocamdată, nu s-a regăsit pe lista persoanelor salvate. Deci: Procesele pe care le-a pierdut de fiecare dată maestrul Ludovic L. au avut, au și vor avea un deznodământ fericit, dar dacă genialul avocat nu mai este solicitat, soarta își arată și cealaltă față, fața hâdă. (Noroc doar
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
plus, ușa de la dormitor ce mi s-a părut a avea o vechime de jumătate de secol scârțâia de te dureau timpanele urechilor. Pelerinajul înseamnă și resemnare și - acceptare voluntară a tot felul de contradicții. Le-am acceptat și eu, salvat fiind ca de obicei de dopurile din urechi. Dimineața, soneria unui telefon a dat deșteptarea înainte de ora 6 așa că toți din dormitor au fost cât se poate de matinali. A urmat același „ritual” ca în fiecare zi, unii fiind mai
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
națiunilor. Nu se poate ca acum, când martirajul atâtor copii rămâne o rușine a vremurilor noastre, să nu se găsească mijlocul unei legiuiri consimțită de toate statele, care să asigure ocrotirea nevinovaților, în special a copiilor, comoară neprețuită ce trebuie salvată. Un congres în aceste clipe când femei, mame, se întrunesc copleșite de răspunderile lor ca străjere de căminuri, de familie, ca îngeri păzitori de suflete ce trebuie să pună pe primul plan de preocupare datoriile de mame către prunci, dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
Nicolaescu Teodor, pe lt.av. Limburg Nicolae din Escadrila 62 Vânătoare, comandantul patrulei a cincea, și pe adj.av. Tari Mihai, coechipierul lt.av. Limburg Nicolae. Formația americană a pierdut în această luptă 24 avioane P-38 Lightning, cu o parte din piloți salvați, inclusiv comandantul". Mărturiile piloților se completează una pe alta, fiecare venind cu subiectivitatea propriilor impresii și emoții, însă cu toții întregind, ca pe un mozaic, istoria acestei zile memorabile. Adj.av. Ilie Dumitru (Escadrila 61): "Fără să știu cum, mă găsesc cu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Negru, unde poți decripta multe alte personalități importante ale acelei lumi pe cale de dispariție... Alisica așa îi spuneam noi -, o persoană veselă, tonică, optimistă, avea să moară în primavara lui '89. În pivnița casei unde a locuit ea am găsit, salvate miraculos, documentele și brevetele tatii". De altfel, și Dan Vizanty personal era în legături de prietenie cu profesorul George Călinescu. O fotografie din 1959 îi înfățișează împreună, la mare, într-o ipostază amuzantă. "Sebastian Vizanty (fratele său) era cu vreo
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
infantile și materne dinspre apus spre răsărit. Cota celor care mor din totalul acestor două categorii este, în aria țărilor apusene, mică, ceea ce arată că mamele și copiii nou-născuți care se confruntă cu pericolul morții sunt, în cele din urmă, salvați, fiind astfel atestată intervenția unei forțe salvatoare din afară (serviciile de asistență sanitară sunt prompte și eficiente). În spațiul răsăritean, însă, o mamă ori un copil ajunși pe pragul căderii nu se mai pot salva, căci acea forță salvatoare din
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
deoarece din aceasta s-ar vedea clar că o prăpastie separă cele două spiritualități: a lui Origen este guvernată de omniprezenta posibilitate a ispitei și a păcatului, în timp ce Sfântul Grigorie se ocupă aproape exclusiv cu viața fără de păcat a celor salvați și binecuvântați. Unul înțelege să trateze ideea de progres, iar celălalt manifestă conștiința puterii păcatului; Chișcari Ilie, „ Concepția despre epectază la Sfântul Grigorie de Nyssa - o teologie a dorinței, în Anuarul Facultății de Teologie Ortodoxă «Patriarhul Justinian». footnote>. În epectază
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
ghimpată pe care le-am putut număra din centrul Kotelului nu sunt decât strălucitoarea epifanie a unei fatalități manifestate de îndată ce ne grupăm, la alegere, în cortegiu, eterie, biserică, școală, club, lojă, partid, etnie, națiune sau comunitate. Marea bucurie a celor salvați presupune și existența unor damnați, termenii in și out pot fi permutați, importantă e linia care nu trebuie trecută: să fii, adică, sau nu pe partea fastă. Acolo unde există un ales, există și un exclus. Și dacă se poate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și aflat într-o inversiune ce conferă ritmicitate baladei, nu are doar marca apropierii afective a instanței epice, ci, mai ales, circumscrie acțiunile protagonistului destinului general al ființei umane în Lume. Eroul regenerează, prin gesturile lui, întreaga existență în cosmosul salvat și de această dată de revărsarea haosului. Mistricean s-a născut și a crescut pentru fiecare locuitor al profanului. Sintagmă frecventă în folclor, „nici departe, nici aproape” numește linia de frontieră între nivelurile ontologice, e un hiatus spațial, „dincoace de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
felul acesta vânătoarea rituală devine „alegorie a unui scenariu erotic” care în absența legăturii totemice ciută - fecioară nu poate fi înțeles. Această observație o face Mihai Coman, care explică prin asociere cu imaginea fetei, salvarea ciutei proroace din colindă. „Căprioara salvată, neatinsă de vânător este echivalentul poetic al purității și neîntinării fecioarei pețite. Și în orație mirele vânător nu reușește să se apropie de ciuta năzdrăvană”. E nevoie de proba colăcăritului și de ajutorul nașului, maestru inițiator, ca mireasa să fie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
că au existat antecedente greco- latine, medievale etc.) și-a făcut intrarea pe scena literaturii. Prima parte din Don Quijote a apărut în 1605. Din diverse considerente biografice, am citit în gimnaziu, pe lângă cărți de bună calitate apărute înainte de război și salvate cumva, tot ce apărea mai valoros sub comuniști, dar și maculatura propagandistică publicată în anii '50 de autori ca Valeriu Emil Galan, Alecu Ivan Ghilia și alții din aceeași categorie. În liceu, când i-am recitit cu o curiozitate nouă
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]