KorAP: Find »[drukola/base=samurai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...28 29 30 ...59 >

1,472 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

uitau la flacăra lumânării ce se zbătea ca și cum și-ar fi dat ultima suflare. Se zbuciuma întocmai ca o molie ce se stinge după ce și-a isprăvit forțele. — Nu ne mai rămâne decât se ne întoarcem în Japonia. În mintea samuraiului răsuna încă în surdină cântecul răsădirii orezului pe care-l fredonaseră mai devreme supușii săi. Cântaseră melodia aceasta îmbătați de bucuria întoarcerii acasă. A întoarcerii în vale. Însă acum totul se schimbase din temelii. Japonia oprise propovăduirea credinței creștine. Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
semăna cu un geamăt. Iar călătoria până aici în Spania am îndurat-o... doar din dorința de a-mi îndeplini îndatorirea. N-am să mă întorc în Japonia cu mâna goală. Sunt gata să merg... chiar și până la capătul pământului. Samuraiul era de-a dreptul uluit. Știa foarte bine ce rădăcini adânci avea în inima acestui om dorința de a-și primi înapoi pământurile de odinioară și că primise această însărcinare, ca să împlinească așteptările familiei. Dar își dădea seama că abia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
dintr-o bucată n-o să-i dea voie să se gândească la altceva. O să-și ia viața cerându-și astfel iertare pentru că strădaniile sale nu vor fi fost de ajuns. O să-și spintece pântecul. Rămas cu ochii ațintiți la Tanaka, samuraiul încercă să-și alunge repede această imagine sumbră. — Dumneavoastră ce veți face, senior Hasekura? Dacă senior Tanaka merge... răspunse samuraiul, o să merg și eu cu el. În acel moment pe chipul lui Velasco apăru pentru prima oară un surâs firav

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
iertare pentru că strădaniile sale nu vor fi fost de ajuns. O să-și spintece pântecul. Rămas cu ochii ațintiți la Tanaka, samuraiul încercă să-și alunge repede această imagine sumbră. — Dumneavoastră ce veți face, senior Hasekura? Dacă senior Tanaka merge... răspunse samuraiul, o să merg și eu cu el. În acel moment pe chipul lui Velasco apăru pentru prima oară un surâs firav. — Ce ciudat mi se pare! Înainte de călătorie și în timpul călătoriei, am avut mereu sentimentul că eu merg pe o cale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
că suntem cu toții legați prin același fir. De acum încolo vom merge toți patru umăr la umăr pe același drum, loviți de aceleași ploi și bătuți de aceleași vânturi. Flacăra lumânării pâlpâi și clopotul bătu ultimul ceas al acelei zile. Samuraiul își închise ochii și se gândi cum să le spună însoțitorilor săi, care încă nu știau nimic, că vor trebui să o pornească iarăși la drum. Samuraiul nu putea îndura chipurile întunecate cu privirile ațintite în pământ ale celor doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
aceleași vânturi. Flacăra lumânării pâlpâi și clopotul bătu ultimul ceas al acelei zile. Samuraiul își închise ochii și se gândi cum să le spună însoțitorilor săi, care încă nu știau nimic, că vor trebui să o pornească iarăși la drum. Samuraiul nu putea îndura chipurile întunecate cu privirile ațintite în pământ ale celor doi însoțitori ai săi, fără să-l mai pună la socoteală și pe Yozō. Îi era dor de priveliștea văii sale, de mirosul vetrei, de chipurile soției și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
mirosul vetrei, de chipurile soției și ale copiilor. Toate se îndepărtau de el ca un val la reflux. „Mâine trebuie să le spun. Dar în seara asta am să uit totul și am să dorm. Sunt frânt.” În noaptea aceea, samuraiul visă din nou valea. Se făcea că două lebede albe zburau pe cerul de iarnă înnourat. Cele două păsări se lăsau în jos spre vale plutind lin în voia curenților. Yozō își pregăti pe neașteptate pușca. Samuraiul nici n-avu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
În noaptea aceea, samuraiul visă din nou valea. Se făcea că două lebede albe zburau pe cerul de iarnă înnourat. Cele două păsări se lăsau în jos spre vale plutind lin în voia curenților. Yozō își pregăti pe neașteptate pușca. Samuraiul nici n-avu vreme să-l oprească. Pocnetul asurzitor al puștii răsună îndelung în crângul veșted. Păsările călătoare își pierdură dintr-o dată echilibrul și desenând vârtejuri negre în aer căzură în vale ca niște pietricele. Prin fumul pușcii, samuraiul îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pușca. Samuraiul nici n-avu vreme să-l oprească. Pocnetul asurzitor al puștii răsună îndelung în crângul veșted. Păsările călătoare își pierdură dintr-o dată echilibrul și desenând vârtejuri negre în aer căzură în vale ca niște pietricele. Prin fumul pușcii, samuraiul îl țintuia cu privirea pe Yozō, parcă oarecum mânios. „Le-ai omorât degeaba!” dădu să spună, dar își înghiți cuvintele. „De ce ai tras? Păsările acelea trebuiau să se întoarcă înapoi într-un ținut îndepărtat, la fel ca noi...” Eu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
japonezilor ieși din castelul pătat de murdărie de porumbei, de furtuni și de ploi de la Santa Severa. Coborau agale prin luncă înconjurându-l ocrotitor pe Nishi care tocmai se ridicase după boală. Mergând în frunte alături de Tanaka și de Velasco, samuraiul se întorcea din când în când îngrijorat înspre tovarășul său mai tânăr și aștepta răbdător până când ceilalți îi ajungeau din urmă. Cât au mers prin Nueva España, pașii lor au fost plini de speranță și putere, cu tot soarele nemilos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cu părul strâns la spate, țăranul socoti că sunt veniți de prin vreo țară caldă. Își aruncă sapa pe ogor și o porni la fugă înapoi spre casă. Florile albe ale merilor și ciripitul păsărilor nu-l mișcau deloc pe samurai. Acum nici nu-i venea să se mai lase cuprins de dorul după primăvara din valea sa. Pur și simplu se lăsa în voia calului mergând în urma lui Velasco. Se întreba de câte ori fusese trădat de omul acesta. Velasco îi dăduse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
îi dăduse speranță și speranța se năruise. Apoi, îi fluturase prin fața ochilor altă nălucă și el o urmase călătorind până în țara asta îndepărtată. Cu toate acestea, în inima lui istovită nici ura față de misionar nu mai avea putere să încolțească. Samuraiul avea sentimentul că Velasco era un om la fel de vrednic de plâns ca și el. De câte ori treceau printr-un sat, oamenii de pe marginea drumului îi priveau cu ochi temători sau îi strigau câteodată cu glasuri voioase, dar japonezii mergeau neclintiți înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
slujba de Înviere pe care o așteptau credincioșii din întreaga lume. N-avea cum să lase de izbeliște întreaga turmă de oi din cauza unui singur miel. În șoaptă le porunci acelora care-i purtau palanchinul să înainteze. — Vă rugăm... Tanaka, samuraiul și Nishi îl implorară pentru ultima oară. Fără să-i bage în seamă, palanchinul se puse iarăși în mișcare. Papa zâmbi din nou și îi binecuvântă pe nobilii și pe oamenii bisericii din dreapta și din stânga făcând semnul crucii. Mulțimea își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
auzi această veste, repetă Velasco înspre cardinalul care îl privea cu îndoială, nu le va rămâne nimic altceva de făcut. — Cum așa? zise cardinalul cu un glas plin mai degrabă de mânie decât de uimire. Cum să facă așa ceva? — Sunt samurai japonezi. Iar samuraii japonezi sunt învățați să renunțe la viață atunci când onoarea lor are de suferit. — Dar și-au făcut datoria. Și apoi sunt creștini, nu-i așa? Credința creștină nu le îngăduie să-și ia viața! Velasco nu simțea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
repetă Velasco înspre cardinalul care îl privea cu îndoială, nu le va rămâne nimic altceva de făcut. — Cum așa? zise cardinalul cu un glas plin mai degrabă de mânie decât de uimire. Cum să facă așa ceva? — Sunt samurai japonezi. Iar samuraii japonezi sunt învățați să renunțe la viață atunci când onoarea lor are de suferit. — Dar și-au făcut datoria. Și apoi sunt creștini, nu-i așa? Credința creștină nu le îngăduie să-și ia viața! Velasco nu simțea decât ură față de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
deja la poarta mănăstirii. Întrucât nu era o întrevedere oficială, nu-i însoțea nici un străjer, doar trei vizitii îmbrăcați în uniforme așteptau lângă trăsura neagră ca abanosul, împodobită cu insemne de aur. Stând în trăsură împreună cu Tanaka, Nishi și Velasco, samuraiul se uită afară și, printre călugării și supușii ieșiți să-i petreacă, îl zări pe Yozō uitându-se la ei cu mâinile împreunate ca și cum s-ar fi rugat către zei. Yozō părea să-l încurajeze pe samurai să-și păstreze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Nishi și Velasco, samuraiul se uită afară și, printre călugării și supușii ieșiți să-i petreacă, îl zări pe Yozō uitându-se la ei cu mâinile împreunate ca și cum s-ar fi rugat către zei. Yozō părea să-l încurajeze pe samurai să-și păstreze speranța până la capăt. Părea să-i spună că orice s-ar întâmpla avea să-l urmeze oriunde. Dar samuraiul nu mai avea ce să spere de la o întrevedere care era doar de fațadă. Nu era nimic mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
la ei cu mâinile împreunate ca și cum s-ar fi rugat către zei. Yozō părea să-l încurajeze pe samurai să-și păstreze speranța până la capăt. Părea să-i spună că orice s-ar întâmpla avea să-l urmeze oriunde. Dar samuraiul nu mai avea ce să spere de la o întrevedere care era doar de fațadă. Nu era nimic mai mult decât o ceremonie care avea să pecetluiască sfârșitul îndelungatei lor călătorii. Dar gestul lui Yozō îi pătrunsese atât de adânc în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
nimic mai mult decât o ceremonie care avea să pecetluiască sfârșitul îndelungatei lor călătorii. Dar gestul lui Yozō îi pătrunsese atât de adânc în suflet încât aproape că îi venea să plângă. Copleșit de deznădejde, părăsit și trădat de toți, samuraiul avea sentimentul că acest supus care îi fusese credincios încă din copilărie era singurul om în care se putea încrede. Clipind din ochi, își plecă adânc capul către Yozō. Trăsura se puse în mișcare. Pe caldarâm, copitele cailor răsunau ascuțit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
care îi fusese credincios încă din copilărie era singurul om în care se putea încrede. Clipind din ochi, își plecă adânc capul către Yozō. Trăsura se puse în mișcare. Pe caldarâm, copitele cailor răsunau ascuțit și ritmic. Și Tanaka, și samuraiul, și Nishi stăteau tăcuți. Cu două luni înainte, o întâlnire cu regele sau o întrevedere cu Papa ar fi însemnat pentru ei o onoare la care nici nu visau. Pentru niște samurai de țară ca ei care nu-l văzuseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cailor răsunau ascuțit și ritmic. Și Tanaka, și samuraiul, și Nishi stăteau tăcuți. Cu două luni înainte, o întâlnire cu regele sau o întrevedere cu Papa ar fi însemnat pentru ei o onoare la care nici nu visau. Pentru niște samurai de țară ca ei care nu-l văzuseră niciodată nici măcar pe Stăpân, toate acestea ar fi fost niște evenimente nemaipomenite și neînchipuite. Însă, acum nici o urmă de bucurie nu le lumina chipurile. Nu simțeau nici un avânt, cât de mic. Solii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
intre în sala de întrevederi. — Eu o să merg înainte, repetă Velasco atent. Vă rog să mă urmați unul după altul în șir indian: senior Tanaka, senior Hasekura și senior Nishi. Li se păru că trecuse multă, multă vreme. Tanaka și samuraiul stăteau pe scaune cu ochii închiși, iar Nishi își așeza mai bine acoperământul de pe cap. După o așteptare ce parcă nu se mai sfârșea sunetul clopotului se auzi în sfârșit în depărtare, iar ușile se deschiseră. Liniște-te, Nishi! îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
așteptai să se ridice de pe scaun și să se apropie de tine. Velasco se opri și își puse pe podea genunchiul drept. Cei trei japonezi erau pe punctul de a face la fel, când Nishi se clătină ușor. Văzându-l, samuraiul îl sprijini repede. Cardinalul Borghese care stătea în picioare lângă Papă se aplecă și îi spuse ceva. Tanaka stătea ca o momâie. Citiți... scrisoarea Stăpânului... îl împinse Velasco în grabă. Tanaka scoase scrisoarea de la Stăpân și o despături cu amândouă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
scrisoarea Stăpânului... îl împinse Velasco în grabă. Tanaka scoase scrisoarea de la Stăpân și o despături cu amândouă mâinile. — Cu smerenie ne înfățișăm Sfinției Sale, Papa Paul al V-lea al Romei, stăpânul tuturor creștinilor. Glasul lui Tanaka era pierit. Chiar și samuraiul își dădea seama că îi tremurau mâinile. — Venind în țara noastră călugărul franciscan Velasco și răspândind el învățătura creștină, a ajuns și pe pământurile noastre și ne-a arătat tainele credinței creștine. Astfel, am priceput pentru întâia oară înțelesurile învățăturilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pentru întâia oară înțelesurile învățăturilor și ne-am hotărât să ne supunem fără preget acestei credințe... Însă, acum împrejurările sunt neobișnuite. Și ne împiedică... să ne îndeplinim această hotărâre... Glasul lui Tanaka pieri din nou. Ori de câte ori se poticnea Tanaka, sufletul samuraiului era copleșit de sentimentul unei nespuse zădărnicii. Toți acești oameni ai bisericii adunați acum în această sală de întruniri n-aveau cum să înțeleagă nici limba și nici cuprinsul scrisorii căreia solii japonezi îi dădeau citire. — Așa încât, în numele dragostei și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]