2,488 matches
-
când ne agățam din zbor de câte o sanie trasă de cai. Nimeni nu se supăra de îndrăzneala noastră. Trebuia însă să fim atenți, să nu cădem sub sanie, sau sub roți, să nu fim accidentați. De aceea, gospodarii încetineau sania sau căruța când vedeau vreun copil alergând din urmă. Erau însă și unii care, dimpotrivă, dădeau bice cailor, să scape de copiii care alergau să se agațe. Alte ocazii de mers pe „blat” erau atunci când te primea cineva pe bicicletă
DISTRACŢIE PE ROŢI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349284_a_350613]
-
își dau mâna. Deabia acum realizez ce aproape e Asia de America în partea cea mai de Nord. Indienii americani, mulți de origine asiatică, probabil că pe acolo au și venit în America, pe jos, sau trași de câini, în sănii, pe zăpada perpetuă dintre continente, peste strâmtoarea Bering. Urmează să trecem pe deasupra Siberiei, și a peninsului Kamchatcka, asta dacă amintirile mele de geografie nu mă înșeală prea tare. Survolăm Rusia, să ajungem în Japonia! Asta în condițiile în care eu
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]
-
am pentru tine zece cai Și piciorul șchiop de la un plai. Poți să-l călărești pe care vrei!” Fără nicio bază ori temei, S-a uitat năluca lung, la lună, Apoi a-nceput și ea să spună: „Poate ai vreo sanie prin pod” (Mă uitai la dânsa, cam nărod) „Păi atunci să vii tocmai la vară! Iarna îmi fac car, nu sănioară.” Ridicai din umeri, amuțit. Mintea lor, pesemne,-a asfințit; Poate astea toate-au fost un vis. Mă dezic și
VIS URÂT de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350016_a_351345]
-
Dar am pentru tine zece caiși piciorul șchiop de la un plai.Poți să-l călărești pe care vrei!” Fără nicio bază ori temei,S-a uitat năluca lung, la lună, Apoi a-nceput și ea să spună:„Poate ai vreo sanie prin pod”(Mă uitai la dânsa, cam nărod)„Păi atunci să vii tocmai la vară!Iarna îmi fac car, nu sănioară.” Ridicai din umeri, amuțit.Mintea lor, pesemne,-a asfințit;Poate astea toate-au fost un vis.Mă dezic și
VIS URÂT de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350016_a_351345]
-
se distreze, totul se desfășura la lumina lămpii, stăteau până dimineața. Se cântau și cântece de jale: „Rău îi pare codrului”, „Crești pădure și te-ndeasă”, „Vară, vară, primăvară”, „Măicuță, norocul meu”. Se spuneau ghicitori, a doua zi se dădeau cu sania. Gazda îi aștepta cu preparate culinare specifice acelui timp: boabe de cucurz fierte, uscățele, cocriș (floricele de porumb), jin ars. Ibăneștencele și-au arătat și priceperea culinară și pentru acest festival au pregătit: coce cu ceapă, coce cu prune, coce
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
proaspăt, cu caimacul deasupra, și mâncam cu poftă. Eram buni de culcare, altă masă nu ne mai trebuia! Iarna, uncheșul Iacob, împreună cu câte un cărăuș de la el din sat, veneau să încarce fânul din clăi, și să-l ducă pe sănii la el acasă, în satul Putna. Tata îl mai ajuta la încărcat și la coborât fânul cu grapa până în pârâu. Odată, au încărcat o grapă cam mare, era greu de ajuns până devale, la pârâu, unde aștepta sania. Chiar deasupra
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
ducă pe sănii la el acasă, în satul Putna. Tata îl mai ajuta la încărcat și la coborât fânul cu grapa până în pârâu. Odată, au încărcat o grapă cam mare, era greu de ajuns până devale, la pârâu, unde aștepta sania. Chiar deasupra pârâului, fiind pantă mare, uncheșul Iacob a înfipt furca în fânul de pe grapă, să țină contra, să nu se răstoarne grapa. Era alunecuș. Deasupra pârâului, grapa se înclină, se răsturnă pe o parte, apoi se răsturnă încă odată
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
doar cadru, ca la romantici. Ea este pretext pentru etalarea sentimentelor, a intimităților, a stărilor de euforie erotică. În decorul hibernal, același lait motiv al chemării ființei dragi care rănește cu privirea: „De-atunci te chem în fiecare iarnă // În sanie-i un loc neocupat” (Poem de iarnă) Prima ninsoare are darul de a reîmprospăta și forța de creație, pierdută chipurile, temporal și accidental. Un număr apreciabil de poeme valorifică motivul visului: „Voi sta la umbra albă // A mărului de april
BALANSOARUL CU VISE, POEME DE TEODOR BARBU-CRONICĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348141_a_349470]
-
zeu Ai fost cel născut Ca să fii ce devine Rupe tăcerea prin cântec, Doliul nins pe curcubeu! Poezia e altceva Altcineva. 6. Rugina e un genial pirogravor Precum și acizii și în ape moluștele. Musca zboară, tu nu. Memoria vine pe sănii pe frig sidefiu Pe lanțuri pe iezii mormintelor memoria În toate acest efort această sforțare De a ucide să nască Memoria de sine gravidă Ciclic din distrugeri sporind Uroburos delir în deriva spre roșu Zvârcolind anatema-n cunoașteri. Plurilume-tu, ochi
ROCADE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348167_a_349496]
-
Elefterie, Corul Dominus, Vasile Șeicaru, Delia și Direcția 5. Focuri de artificii deasupra parcului Cișmigiu au încununat ziua de saărbătoare! Bătrinul parc va continua, pe toată perioada sărtătorilor, să-și primească vizitatorii la Târgul de Crăciun, întimpinându-i pe copii cu sania lui Moș Crăciun, “Fabrică de Îngeri” și târgul 500.000 de luminițe au fost aprinse sâmbătă, 4 Decembrie 2009, îmbrăcând Bucureștiul în mantia sclipitoare de Sărbătoare! Primăria Bucureștiului a marcat acest eveniment și prin organizarea unor concerte suținute de Regimentul
BUCURESTIUL ESTE GATA DE SABATOARE! de MĂDĂLINA CORINA DIACONU în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348212_a_349541]
-
Elefterie, Corul Dominus, Vasile Șeicaru, Delia și Direcția 5. Focuri de artificii deasupra parcului Cișmigiu au încununat ziua de saărbătoare! Bătrinul parc va continua, pe toată perioada sărtătorilor, să-și primească vizitatorii la Târgul de Crăciun, întimpinându-i pe copii cu sania lui Moș Crăciun, “Fabrică de Îngeri” și târgul “ Cred în Moș Crăciun” până la data de 23 Decembrie, unde scenograful Dragoș Buhagiar a realizat un decor cu personaje de basm, invitându-i pe cei mici în tainele poveștilor din fața sobei. Vor
BUCURESTIUL ESTE GATA DE SABATOARE! de MĂDĂLINA CORINA DIACONU în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348212_a_349541]
-
-i smulgi. Lumină și-ntuneric deopotrivă... Cu cearcănele pe sub ochi albaștri, Sunt gânduri de călugări isihaștri Ce-mi surpă visul nopții în derivă. Toți Moș Crăciunii, în grabă, pleacă-n sud. În turlele din somn, copiii-i aud Înhămând la sănii renii de la pol. Și brazii-ncărunțiți, de-atâta nins, În vârfuri poartă o stea de necuprins, Rotind pe drumuri culori de rostopol. Referință Bibliografică: Ajun / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1096, Anul III, 31 decembrie 2013
AJUN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347612_a_348941]
-
așteptărilor îndelungă așteptare a punctului când zborul a uitat să-și întregească aripa stângă cea dreaptă aleargă încă prin logica unui bulgăre de pământ strâns în pânzele uriașe ale necunoașterii mai stai o clipă mai stai urcă urcă prietene în sania Crăciunului zeul zeilor te va apăra de ispita întoarcerii Doamne ce distanță ne desparte metafora vieții metafora copilăriei mingea albă pe care unic punct albastru își așeaptă alunecarea cascada ne așteaptă prietene urcă urcă prietene în carul de foc al
DRUM BUN PRIETENE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347698_a_349027]
-
aventură anevoioasă, peste puterile chiar și a unui om trăit pe munte. Când se văzu pe creasta dinspre pădure, se porni un vânt năprasnic, ce începu să spulbere în trâmbă zăpezile bogate, acoperind orice urme de pași de om, ori sanie, urme făcute doar cu câteva clipe mai înainte. Merse așa, cu mare trudă, până răzbi înspre pădure. Aici era mai bine, viscolul era mai blând. Doar, când și când, cădeau de pe brazi bucăți mari de zăpadă stârnite de furiile vântului
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
Soarta, însă, a fost îndurătoare cu el. Providența a făcut ca tocmai atunci pe plaiul de pădure unde zăcea nefericitul Mihai fără cunoștință din cauza înghețului, să treacă un om din sat, care urca ducând de căpăstru un cal trăgând o sanie goală, venind dintr-un cătun vecin, unde a fost să care niște fân la cumnatul său. Nu-i veni a crede când văzu un om căzut nemișcat de-a lungul plaiului. Se apropie de el, îl întoarse într-o parte
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
al lui Macovei. Doară erau vecini de cătun. Văzu că trupul celui căzut încă mai era cald. Nu stătu mult pe gânduri, dezbrăcă cojocul său cel gros și cald, înveli cu el pe cel înghețat, puse repede niște crengi pe sanie, așternu multă cetină de brad, apoi mână calul să urce cât putea de repede peste deal, spre casă. Nu trecu mult, și-au ajuns la casa lui Macovei. S-au speriat ai casei, adică nevasta lui Macovei și firava Măriuca
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
din garduri să se mai vadă doar parii. Nicăieri să nu se mai zărească nici urmă de cărări! Nimeni să nu cuteze să părăsească focul sobei din vatră; doar niște copiii să-și pună căciulile pe cap și să scoată săniile în mormanele de nămeți. Zgomotoși, ei să atace munții de zăpadă, croind galerii spre derdeluș, sau spre gardurile de uluci unde, când și când, să răsară iepuri și veverițe. Joaca să-i încălzească și să-i potolescă doar când noaptea
CUM SĂ FIE ZĂPADA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347697_a_349026]
-
munții de zăpadă, croind galerii spre derdeluș, sau spre gardurile de uluci unde, când și când, să răsară iepuri și veverițe. Joaca să-i încălzească și să-i potolescă doar când noaptea va veni, târziu. Apoi, spășiți, să-și ia săniile de sfoară și să apară pe la geamuri cerșind intrarea în casă. Acolo, sub geamuri, să ticluiască, chicotind, năstrușnice urături. Să li se dea voie să intre în casă, să se așeze cuminți pe laviță, în rând, băieți și fete, iepuri
CUM SĂ FIE ZĂPADA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347697_a_349026]
-
Nu mai întreba pe nimeni! Întreabă-ți inima, un copac desfrunzit, uitat de toamne pe marginea unui râu unde locuiesc păsările iernii. Ninsorile care vor veni ne vor găsi la margine de solstițiu, purtând colinde de crăciun în glas, în săniile trase de caii vântului. Noaptea ne vor căuta stelele prin vise, cum vom traversa anotimpurile împreună și unde ne vom pune casa de sticlă, departe de furtunile capricornului. Referință Bibliografică: Ninsorile care vor veni / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN
NINSORILE CARE VOR VENI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361870_a_363199]
-
e teamă de nevăzute pericole... de inimi schimonosite de ură ce te-ar putea atinge pe cerul vieții. Îmi cer iertare pentru că porumbelul inimii mele... se zbate în colivia gândurilor. Ai grijă de tine, dragul meu. AȘTEPTARE am urcat în sania Timpului să îmi văd viața de sus. Undeva, pe cărarea șerpuită a destinului am întâlnit un zâmbet larg izvorât dintr-un suflet minunat. chem îngerul din cer și-l întreb dacă pot să îți ating puțin sufletul cu pana iubirii
MESAJE POETICE (1) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365989_a_367318]
-
scris ? ... Bine! Dar să știți că mi-au trebuit vreo 40 de ani de lecturi că să ajung la concluzia că acestea ar fi principalele capodopere ale beletristicii universale. Iar, mie știți ce-mi place cel mai mult !?!”, „Ah, voi sănii, sănii! Și voi cai, voi cai !...” am izbucnit cu toții, ca la Cenaclul Flacăra, ce abia se născuse sub bagheta viguroasă a autorului Istoriei unei secunde! De la ce până la ce,/ de la râu până la râu ?!/ Amintirea dusă mi-e/ în vagoanele cu
TABLETA DE WEEKEND (47): CAPODOPERELE BELETRISTICEI MONDIALE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364933_a_366262]
-
Bine! Dar să știți că mi-au trebuit vreo 40 de ani de lecturi că să ajung la concluzia că acestea ar fi principalele capodopere ale beletristicii universale. Iar, mie știți ce-mi place cel mai mult !?!”, „Ah, voi sănii, sănii! Și voi cai, voi cai !...” am izbucnit cu toții, ca la Cenaclul Flacăra, ce abia se născuse sub bagheta viguroasă a autorului Istoriei unei secunde! De la ce până la ce,/ de la râu până la râu ?!/ Amintirea dusă mi-e/ în vagoanele cu grâu
TABLETA DE WEEKEND (47): CAPODOPERELE BELETRISTICEI MONDIALE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364933_a_366262]
-
un număr suficient de măgari pentru a căra târhatul, adică toate cele necesare mese¬riei și traiului zilnic, fiindcă azi erau într-un loc, mâine în altul... După ce moșu’ Hobza a căzut bolnav, l-au coborât din Râncurele cu o sanie trasă de boi, înțepenise bietul de el... Cât a zăcut la pat, picioarele i se umflaseră ca butucul, sufla tare greu și tușea îngrozitor, trebuie să fi avut ceva și pe la plămâni. În acea perioadă, toată ziua n-ar fi
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
desfac, putrezind sub noi pânze, cele vorbite, auzite. Conjurații, conspirații, scenarii de thrillere adulmecă, mușcă și mestecă, se-nțepenesc vertebre cervicale ca-n uitătura de lup, se rup alianțe, turte de dat la grinzi ascut dinți de șoarece, dispar clopoțeii săniilor, ciucurii călușeilor, din graba dositului ori nesațului. Feriți casele de iama hoților, podurile de dinții guzganilor, feriți tot ce-i deasupra și ce-i dedesubt, un crunt balaur cu o mie de capete ne va lua poama și gazul, lemnul
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]
-
de unde le coborâseră după prima ninsoare în toamna care trecuse, și unde le țineau până ce venea vre¬mea să le urce la munte, adică până la 1 iunie. După ce moșu’ Hobza a căzut bolnav, l-au coborât din Râncurele cu o sanie trasă de boi, înțepenise bietul de el... Cât a zăcut la pat, picioarele i se umflaseră ca butucul, sufla tare greu și tușea îngrozitor, trebuie să fi avut ceva și pe la plămâni. În acea perioadă, toată ziua n-ar fi
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]