1,125 matches
-
Ca să cunosc părțile opuse ale științei care se bat cap în cap ca doi berbeci am început să studiez filozofia. Până acum am citit tratate de Cicero, Leucip, Lucrețiu, Heraclit, iar acum studiez o carte de filozofie tradusă din limba sanscrită de eminentul meu profesor de limba latină, Theofil Simenschy. Acesta este unicul om pe care l-am întâlnit în viața mea, cu o cultură atât de mare. Cunoaște la perfecție filozofia greacă, franceză, latină, germană. Mulți cunosc filozofie, dar e
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
la perfecție filozofia greacă, franceză, latină, germană. Mulți cunosc filozofie, dar e în zadar dacă n-o aplici în viață. Profesorul meu în orice moment o aplică. Dar aceasta nu-i cultura lui toată. Cunoaște ca și limba română limbile: sanscrită, latină, greacă, italiană, franceză, spaniolă, engleză și germană. E autorul multor gramatici latine și grecești, a diferite tratate dintre care am citit și eu și a multor traduceri din sanscrită și elină. Un alt profesor care se bucură de un
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
-i cultura lui toată. Cunoaște ca și limba română limbile: sanscrită, latină, greacă, italiană, franceză, spaniolă, engleză și germană. E autorul multor gramatici latine și grecești, a diferite tratate dintre care am citit și eu și a multor traduceri din sanscrită și elină. Un alt profesor care se bucură de un frumos nume e Al. Dima. Ceea ce a fost Dl. Protopopescu pentru mine în liceu, este el aici la Universitate. Autor al unor lucrări critice pe care le voi citi cât
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
termenii unui grup sintactic stabil se pot suda, dând naștere unor cuvinte compuse" (idem, p. 9). Proporția cuvintelor compuse în raport cu aceea a grupurilor sintactice diferă de la o limbă concretă la alta: unele limbi, cum sunt cele germanice, iraniene, turcice, maghiara, sanscrita, greaca veche etc., sunt mai înclinate spre compunere decât altele, așa încât unui cuvânt compus din germană, engleză, turcă sau maghiară, de exemplu, îi corespund, de multe ori, sintagme în alte limbi, ca de pildă în cele romanice 66. Acest lucru
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
Băutura nemuririi" nu era un vin obținut din viță de vie ci mai degrabă un suc dintr-o plantă sacrificială (Asclepias Acida) care avea probabil proprietăți psihotropice, chiar psihedelice. Elixirul zeului Sôma purta numele de Vêna. Din Vêna (iubit în sanscrită) se desprind substantivele care denumesc vinul în marea majoritate a limbilor popoarelor caucaziene ale Europei: astfel s-a întâmplat în rusă (vino), în greacă (woinos apoi oinos), în latină (vinum), în italiană și spaniolă (vino), în portugheză (vinho), în germană
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
în care zeii trăiau pe pământ și în care vinul însuși era considerat ca un mit viu. II. La originea civilizațiilor Specialiștii în mitologie și filologii cad de acord când afirmă că vinul se află la originea civilizațiilor. Pe lângă rădăcina sanscrită vêna (iubit), prezentă în etimologia cuvântului "vin" în diferite limbi de origine indo-europeană, societățile antice considerau fructul viței de vie ca fiind o băutură civilizatoare. Asemenea religiilor păgâne din jur, tradiția biblică a sacralizat vinul și a făcut din el
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Pater și Bachus latini, precum și cu Noe din Biblie. Moștenirea vedică apare, de asemeni, odată cu ceea ce Georges Dumézil numea ideologia tripartită a indo-europenilor. Ideologia tripartită se întâlnește la Roma cuvânt care, citit invers, e amor în latină (adică vêna în sanscrită) în mitul fondator al fraților gemeni Remus și Romulus. Acesta din urmă ar reprezenta zeul vedic Varuna, iar regele Numa, succesor al lui Romulus, ar fi o imagine nouă a lui Mithra. Cele trei triburi primitive ale Romei ar simboliza
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
exemplarități idiomatice față de alte exemplarități posibile. Și, plecînd de la planul limbii comune, activitatea politică se dezvoltă de asemenea - și mai ales - în planul metalingvistic al planificării idiomatice"44. În perioada "romantică" a clasificărilor tipologice, tipul flexionar, specific limbilor indo-europene vechi (sanscrita, greacă, latină) și limbilor mai noi provenite din acestea, a fost considerat multă vreme cel mai complex și cel mai evoluat dintre tipurile lingvistice, si aceasta din cauza unui fel de inegalitate, de discriminare, de "rasism" linvistic, inacceptabile deja pentru omul
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
ce au comun limbi precum basca, germană, greacă, georgiana, chineză?; 2. Care sînt trăsăturile care diferențiază limbile între ele? Problemă tipologiei, după cum bine se știe, își are originea în dezvoltarea lingvisticii comparativ-istorice, de la începutul secolului al XIX-lea. Îndeosebi descoperirea sanscritei și compararea ei cu limbile europene mai vechi (greacă, latină) și mai noi (germană, islandeza, franceza, engleza etc.) au dus la descoperirea unor relații de înrudire între limbi și, deci, la o clasificare genealogica (genetică) a limbilor. Apare astfel necesitatea
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
limbile se diferențiază între ele? și care sînt trăsăturile comune tuturor limbilor lumii? Încercarea de a răspunde la aceste întrebări a dus la apariția lingvisticii științifice la începutul secolului al XIX-lea. Friedrich Schlegel consideră că există limbi cu flexiune (sanscrita, greacă, latină și alte limbi indo-europene vechi), superioare prin structura și complexitate celor fără flexiune (chineză, malaeza, limbile amerindiene). Limbile semito-hamitice (arabă, ebraica) erau plasate în apropierea vîrfului ierarhiei, ocupat de limbile indo-europene, pe treaptă cea mai de jos fiind
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
că unele limbi indo-europene moderne, precum franceză sau engleză, și-au redus flexiunea propriu-zisă, în locul ei utilizînd o serie de morfeme libere precum auxiliarele, articolele, prepozițiile etc. Prin urmare, el împarte limbile flexionare în sintetice (limbi cu flexiune bogată, ca sanscrita, greacă veche, latină etc.) și analitice (limbi care utilizează și morfemele libere, ca franceză, engleză, germană etc.). În sfîrșit, a fost introdus și un al patrulea tip, numit incorporant, specific limbilor amerindiene și care constă în adăugarea la un lexem
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de simbolism) polisintetic nootka 95 c, (d) b fuzionantă-aglutinantă ușor polisintetic chinook 96 c, (d) c, (d) (b) fuzionantă polisintetic algonquin 97 c c, d a fuzionantă analitic engleză c, d c, d fuzionantă (atrasă de simbolism) sintetic latină, greacă, sanscrita c, b, d c, d (a) fuzionantă (puternic simbolizantă) sintetic takelma 98 d, c c, d (a) simbolică-fuzionantă sintetic semitica (arabă, ebraica) NOTĂ: Parantezele indică o formă atenuata a procesului. O variantă, intitulată Caracterizarea tipologica a limbilor (după Ed. Sapir
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în germană decît în engleză etc. În general se considera că slăbirea dusă pînă la dispariție a flexiunii (evidență, în cazul limbilor romanice, la franceză) marchează o trecere de la tipul flexionar către tipul izolant. Limbile flexionare sintetice (limbile indo-europene vechi: sanscrita, greacă, latină, slavă comună etc.) exprimă raporturile gramaticale în interiorul cuvîntului, cu ajutorul unor morfeme care fuzionează (adică nu se adaugă în succesiune, ca în cazul limbilor aglutinante). Limbile flexionare analitice (majoritatea limbilor indo-europene actuale) folosesc mijloace sintactice de exprimare a raporturilor
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
sursă de elemente de formare (prefixe/prefixoide, rădăcini, sufixe) a unor neologisme, de obicei noi termeni științifici, cu circulație internațională. Astfel de limbi sînt greacă veche și latină (pentru Europa ultimilor 2500 de ani), arabă clasică (pentru întreaga lume musulmană), sanscrita (pentru subcontinentul indian și Asia de Sud-Est), chineză clasică (pentru estul Asiei). În vechime acest rol l-au avut și alte limbi precum sumeriana, egipteană clasică, maya clasică etc. Limba vehiculara (de comunicare interetnică, lingua franca 207) este o limbă care înlesnește
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
o limbă care înlesnește comunicarea dintre diverse comunități sociolingvistice. Rolul de lingua franca l-au jucat în decursul timpului, în diverse zone ale lumii, numeroase limbi: akkadiana (sec. XX-XV i.C. în Orientul Mijlociu), apoi sumeriana și arameica în aceeași zonă, sanscrita și chineză clasică în Orientul Îndepărtat, nahuatl în America Centrală, quechua în America de Sud etc. Limba (de circulație) internațională este o limbă vehiculara de nivel planetar și poate fi o limbă naturală (de pildă, engleza) sau o limbă artificială, special construită în
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
alături de engleză și italiană sînt de facto limbile folosite în documentele oficiale. Și SUA au doar de facto o limbă oficială: engleză americană. India are 22 de limbi oficiale, dar doar hindi are statut transnațional, alături de engleză (statut asociat) și sanscrita (limba de cult și cultură), celelalte fiind limbi oficiale și naționale statale. De obicei, limba națională este considerată de locuitorii unei țări drept limba proprie națiunii sau țării respective, cea care asigură coeziunea și unitatea națională. Statutul său este în
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
a întemeiat religia respectivă sau atunci cînd limba liturgica e cea vorbită în epoca îndepărtată cînd s-a întemeiat respectivă religie. Arabă clasică e folosită în islamism, avestica în mazdeism/ zoroastrism (religie iraniană a cărei carte sacra e numită "Avesta"), sanscrita în hinduism, pali (limba în care e redactat canonul budist), chineză clasică și tibetana clasică în budism; liturghia iudaica folosește ebraica biblică și iudeo-aramaica; în creștinism, Vechiul Testament e redactat în ebraică și arameica, iar Noul Testament în greacă koine. Creștinismul este
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
pro adspiratione ponentes (s) litteram, ut idem űλας dicunt, et nos silvas; item έξ sex, et έπτά septem 234. Filippo Sassetti, un negustor florentin ajuns în India, a fost printre primii care a observat, în 1585, unele asemănări între cuvinte sanscrite și italiene că deva/dio "zeu", sarpa/șerpe "șarpe", sapta/sette "șapte", ashta/otto "opt", nava/nove "noua". Savantul și lingvistul olandez Marcus Zuerius van Boxhorn a observat în 1647 unele similitudini între limbile indo-europene și a presupus existența unei
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
pune cu adevarat bazele metodei comparativ-istorice este celebră conferință ținută de Șir William Jones în 1786 la Asiatic Society din Calcutta în care acesta afirmă că asemănările dintre greacă, latină, gotica, celtica și vechea persana, pe de o parte, si sanscrita, pe de altă parte, nu au altă explicație decît originea lor comună, într-o limbă neatestata. William Jones afirmă: "The Sanskrit language, whatever be its antiquity, is of a wonderful structure; more perfect than the Greek, more copious than the
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Celtic, though blended with a very different idiom, had the same origin with the Sanskrit; and the old Persian might be added to the same family"235. Maurice Olender avea să afirme, la sfîrșitul sec. al XX-lea, că descoperirea sanscritei a reprezentat o răsturnare lingvistică ce avea să se propage însă și asupra altor științe: "toate științele omenirii, de la istorie la mitologie, trecînd, nu peste mult timp, prin rasiologie, sînt atinse de revelația indo-europeană, numită și ariana"236. El amintea
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
trecînd, nu peste mult timp, prin rasiologie, sînt atinse de revelația indo-europeană, numită și ariana"236. El amintea cuvintele lui F. Max Müller (1823-1900) care scria în 1863 în Noi lecții despre știința limbajului: "Mulțumită descoperirii străvechii limbi a Indiei, sanscrita, cum este ea numită [...], dar și a strînsei legături de rudenie ce unește această limbă cu idiomurile principalelor rase ale Europei, legătura stabilită de geniul lui Schlegel, Humboldt, Bopp și al altora de asemenea, s-a produs o schimbare completă
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
legătura stabilită de geniul lui Schlegel, Humboldt, Bopp și al altora de asemenea, s-a produs o schimbare completă în modul de a studia istoria primitivă a lumii"237. Primii comparatiști au observat că există unele corespondențe fonetice sistematice între sanscrita și diverse limbi europene vechi. De pildă în 1822, în ediția a II-a a Gramaticii germane (Deutsche Grammatik), lingvistul german Jacob Grimm, continuîndu-l pe danezul Rasmus Rask, formulează o lege a mutației consonantice (legea lui Grimm), care se referă
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
nume propus pentru prima dată de Thomas Young în 1913) este marele lingvist comparatist Franz Bopp, mai întîi în lucrarea Über das Conjugationssystem der Sanskritsprache în Vergleichung mit jenem der griechischen, lateinischen, persischen und germanischen Sprache (Despre sistemul conjugării în sanscrita în comparație cu cel din greacă, latină, persana și germană, Frankfurt am Main, 1816), adevărat act de naștere al metodei comparativ-istorice și apoi în celebra să Vergleichende Grammatik des Sanskrit, Zend, Griechischen, Lateinischen, Litthauischen, Altslawischen, Gotischen und Deutschen (Gramatică comparată a limbilor
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în comparație cu cel din greacă, latină, persana și germană, Frankfurt am Main, 1816), adevărat act de naștere al metodei comparativ-istorice și apoi în celebra să Vergleichende Grammatik des Sanskrit, Zend, Griechischen, Lateinischen, Litthauischen, Altslawischen, Gotischen und Deutschen (Gramatică comparată a limbilor sanscrita, persana (zenda Avesta), greacă, latină, lituaniana, slavă veche, gotica și germană, Berlin, 1833-1852). La început s-a folosit termenul de limbi indo-germanice, înlocuit ulterior cu cel de limbi indo-europene (cu exceptia lingviștilor germani) sau ario-europene. Th. Simenschy și Gh. Ivănescu considerau
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
mai numeroase decît cele inflexibile; desinențele pot cumulă mai multe valori gramaticale; ordinea morfo-sintactică este de tip nominativ-acuzativ; flectivul apare la sfîrșitul cuvîntului; categoria gramaticala a numărului se bazează în majoritatea limbilor pe opoziția singular-plural, desi păstrează opoziția inițială singular-dual-trial (sanscrita, greacă veche, slavă veche, limbile slave moderne etc.); în limbile indo-europene clasice existau trei genuri gramaticale: masculin, feminin și neutru; cele mai multe dintre limbile indo-europene (de exemplu limbile romanice - cu excepția limbii române și a cîtorva dialecte italiene centrale -, limbile celtice moderne
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]