1,130 matches
-
ales ca subiect al acestui capitol interferențele semiotice în dialectica ritului și mitului, aplicând metodologia semiotică. Din punct de vedere etimologic, conceptul de rit / ritual are originea în latinescul ritus (obicei, datină, ceremonie). Dacă căutăm la originea acestuia, în limba sanscrită descoperim conceptul de rita (rta) purtând semnificația de ordine cosmică. Rta apare ca un reflex al legii cosmice „prin care starea de dezordine se poate restabili într-o stare de ordine, act care conduce la conservarea și la apărarea temeiurilor
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
N. Iorga). Se publică și poezii semnate de I. N. Pârvulescu, C. Rădulescu-Codin, D. Nanu, hrisoave descoperite la Biblioteca Academiei Române de același C. Rădulescu-Codin, traduceri și prelucrări după Lev Tolstoi și Rabindranath Tagore, fragmente din transpunerile lui G. Coșbuc din sanscrită ș.a. Apar și numere închinate unui oraș (Câmpulung) sau unei personalități (Spiru Haret), discursuri rostite de rege cu diverse ocazii, iar la „Partea științifică” se găsesc sfaturi practice pentru locuitorii de la sate. În numărul din 15-30 ianuarie 1912 redacția își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289024_a_290353]
-
puțin două traduceri făcute din slavonă. S-a presupus că originalul oriental al cărții ar descinde din celebra scriere Qalila și Dimna, dar în realitate este vorba de o lucrare independentă, cu o circulație de sine stătătoare, a aceluiași original sanscrit, după care a fost prelucrată și povestea învățatului Katayairun din culegerea Qalila și Dimna. Versiunea românească oferă o primă mărturisire scrisă despre circulația în cultura noastră a motivului „lumea pe dos”: „Într-aceia vreame sorele no-ș va da lomina în locul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286159_a_287488]
-
asupra limbii și culturii populare vechi intitulată "Cuvente den bătrâni" au apărut doar două volume și introducerea la cel de-al treilea. În aceeași lucrare amintită, B.P. Hașdeu studiază folclorul din perspectiva comparatista, extinzandu-și cercetările până în spațiul iranian și sanscrit. Dealtfel, se pare ca Hașdeu este primul care folosește termenul de "folclor" în cultura română, și îl definește că totalitatea culturii populare, în strânsă legătură cu etnografia. Tot el este cel care a scris "Arhiva istorică a României" ce cuprinde
Tipologia personajelor din opera lui Bogdan Petriceicu Hasdeu by Diana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/83577_a_84902]
-
un chip încifrat. Brahmanii, convocați de Suddhodanah spre tâlcuire, anunță că viitorul moștenitor este destinat să stăpânească lumea, dar, dacă va renunța la puterea lumească, va deveni Buddha, aducătorul salvării întregii omeniri. Deși în înregistrarea prezicerilor făcute după naștere versiunile sanscrite se despart, încheierea secvenței este unică: regele nu intenționează ca fiul său să renunțe la domnie - în perspectiva stăpânirii întregii lumi - și va depune toate stăruințele spre a-l feri pe tânăr de cunoașterea fețelor neplăcute ale existenței. Va zidi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290432_a_291761]
-
poate că, de pildă, cuvântul soare nu derivă din latinescul sole, ci din forma sanscritică surya. Nimic nu ne împiedică să acceptăm că este posibil ca idiomurile traco ilire să fi avut o forma similară, mai ales că proveneau, asemenea sanscritei, din categoria lingvistică satem. Așadar, dacă ar fi să urmăm firul logicii enunțate, latina nu a făcut decât să modifice forma cuvântului soare într-una cât mai apropiată ca pronunțare de sole. Formarea limbii noastre ar fi putut cunoaște un
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
fiecare împărțita în paragrafe, structurate într-o sumă de reguli ("sutra"). În total, gramatica aceasta numără 3996 de reguli, foarte concentrate, exprimate simbolic in genul unor formule algebrice. Ele expun, într-o ordine riguroasă, componența fonetică și morfologică a limbii sanscrite, indică tipurile de sunete și diferitele lor combinări în morfeme, construcția cuvântului din morfeme și a propoziției din lexeme. Asemeni orientărilor moderne, gramatica lui Panini prezintă cuvântul, sintagma și propoziția ca succesiune liniară de morfeme, a căror îmbinare e guvernată
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
datează de la începutul secolului al XIX-lea și este strâns legată de crearea metodei comparativ-istorice, aceasta rămânând, până azi, principala metodă de cercetare lingvistică, deoarece numai grație aplicării ei lingvistica a devenit o știință. Această metoda pornește de la ideea ca sanscrita este înrudită cu principalele limbi europene și încearcă să ducă la luminarea trecutului lor. Ea este, deci „un ansamblu de procedee au ajutorul cărora se studiază evoluția limbilor înrudite, adică provenite dintr-un izvor comun și scopul ei este să
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
Union of Anthropological and Ethnological Sciences. A organizat Academia Internațională „Mihai Eminescu” în New Delhi (1981) și Grupul Român pentru Pugwash. A editat cărți și reviste în România și India, precum și cursuri universitare. Scrisă în patru limbi (română, engleză, hindi, sanscrită), opera literară (și general-culturală) a lui A. se remarcă printr-o neobișnuită diversitate tematică și stilistică, în care se experimentează formule („viziuni”) și limbaje menite să surprindă cu orice preț. Privită în ansamblu, ea țintește întrucâtva modelul Mircea Eliade. Poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285345_a_286674]
-
care va evolua până la stadiul de „doine în dodii”, trecând prin „indodii”). Ea se dezvoltă însă într-o poetică proprie, originală, româno-indoeuropeană, cu note suprarealiste, interiorizându-și, prin transcenderea sunetelor „dhvani”, exprimări supralingvistice, mantrice sau nirvanice și echivalând nu o dată sunete sanscrite cu înțelesuri românești. În cele mai realizate poeme, de la prima carte, Invocații (1968), până la ultima, versul se pune în mișcare ca după un sunet universal, semnalizat mereu prin rimă: „Războiu-i foarte animal/ Mai cade unul de pe cal/ Cade pământul de pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285345_a_286674]
-
plăcute”. Ca director, Mihail Pricopie se străduiește să publice materiale variate, care să confere publicației un aspect cât mai atrăgător (ghicitori, anecdote, „frângurele”, „isopii”, întâmplări din toată lumea), dar și literatură originală, semnată de Mihail Straje, Lucian Costin, George Coșbuc (Înțelepciuni sanscrite), Al. Gherghel. Pe parcurs, preocupat el însuși de traduceri, Mihail Pricopie le acordă un spațiu mai larg, începând cu celebrul sonet al lui Arvers, Taina sufletului, urmat de versiunile semnate tot de el din lirica germană (Eichendorff, Uhland, Goethe, Lessing
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286962_a_288291]
-
face, desigur, o foarte dificilă alegere. Dar ea urmărește să îl elibereze tocmai de pluralitate, să-l facă să devină strîns în sine și în Unitate, să atingă starea de unificat. Grecescul monakhos, ebraicul yahșd și siriacul șhșd‡y‡4, sanscritul kaivalya 5 desemnează ființa care a ales Unitatea, care tinde să asume întregul real și să îl reconducă spre Principiul său. Dacă acceptăm concluziile la care ajunge Peter Brown studiind concepția asupra corpului în creștinătatea timpurie, o anumită linie de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
indianistică, a coordonat cu pasiune cenaclul de studii indiene organizat - neoficial - în rândul studenților. A prefațat, tradus și adnotat importante texte ale culturii indiene în volumul Filosofia indiană în texte (1971), cu versiuni din Bhagavad-gita, Shamkhya-karika, Tarka-sangraha, traduse din limba sanscrită. A fost prezent cu un text (Temps, histoire, destin) în numărul 33, din 1977, al publicației franceze „Cahiers de l’Herne”, dedicat lui Mircea Eliade. Debutează editorial cu Limbă și gândire în cultura indiană (1976). Volumul de eseuri culturologice care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285209_a_286538]
-
aflat Mihai Eminescu, urmat de George Coșbuc; poezia lirică și filozofică a acestuia demonstrează o profundă informație asupra culturii indiene. George Coșbuc a continuat tradiția prin traduceri ale unor capodopere indiene, ca Sakuntala a marelui poet Kalidasa, precum și o antologie sanscrită, prefațată de poet, publicată la Craiova în anul 1912. De o deosebită popularitate s-a bucurat, încă din trecut, poetul, filozoful și umanistul Rabindranath Tagore, în special poezia sa lirică, în traducerea românească, care a apărut în anul 1913, precum și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
facă armele să tacă, după un război civil care a costat viața a peste 70.000 de persoane; tamilii au mai declarat încetări ale focului și în alte momente, după 1983, fără a le respecta ulterior. Sri Lanka înseamnă în limba sanscrită "locul unde se poate dobândi fericirea". Chinezii i-au spus "Insula comorilor"', iar grecii "Insula rubinelor". Primul acord comercial româno-sri lankez a fost semnat la 26 martie 1956; lista mărfurilor de export cuprindea: scânduri pentru ambalaje, mașini-unelte, mașini pentru construcții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
cele bune, Mihai Drăgan P.S. Am comunicat ce mi-ai spus lui Traian Diaconescu. Am uitat să-ți spun că T[raian] D[iaconescu] ar putea da revistei maxime inedite ale profesorului nostru Teofil Simenschy , precum și traduceri inedite (maxime) din sanscrită. </citation> (131) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”12 noiembrie 1980”> Dragă Costică, Luni ți-am expediat ceea ce trebuia, împreună cu o scrisoare. Cred că ai primit. Acum îți trimit articolul magistrului. Cred că tableta ta trebuie să aibă ca
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
gramatică indo-europeană comparată. Cu coatele cârpite, profesorul avea o ținută mai mult modestă decât severă. Curând cursul deveni best seller studențesc. Nu era un simplu curs de lingvistică, ci o ilustrare a filozofiei limbii, cu exemple din limbile indo-europene, de la sanscrită, elină toharică sau vechea gotă, până la limbile moderne. Pe atunci Simenschy făcea parte din grupul privilegiat al celor cinci specialiști din lume în limba hitită (descifrată de cehul Hrózny). Totodată era singurul nostru specialist în sanscrită, latină și elină (pe
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
din limbile indo-europene, de la sanscrită, elină toharică sau vechea gotă, până la limbile moderne. Pe atunci Simenschy făcea parte din grupul privilegiat al celor cinci specialiști din lume în limba hitită (descifrată de cehul Hrózny). Totodată era singurul nostru specialist în sanscrită, latină și elină (pe care o cunoștea în toate cele douăsprezece dialecte ale ei). Pentru fiecare limbă a publicat câte o gramatică. Ca să pricepi diferențele de vorbire dintre Moldova, Oltenia, Banat, Crișana, Maramureș sau Ardeal nu-ți trebuie decât ureche
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
parte minoră a bagajului său lingvistic. Ceea ce uimea la profesor era profunzimea cu care aprofunda fenomenul limbii. Deși pentru studenții săi Theofil Simenschy era un nec plus ultra, savantul avea propriile lui venerații: era plin de reverența în fața gramerianului antichității sanscrite, Pănini, pe care profesorul îl considera un Homer al gramaticii. Acesta comprimase legile unei limbi complexe precum sanscrita în formule de o lapidaritate algebrică. Apropo de limbi, graiuri și dialecte: ele reprezintă familia rostirii omenești, cu o subordonare strictă între
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
pentru studenții săi Theofil Simenschy era un nec plus ultra, savantul avea propriile lui venerații: era plin de reverența în fața gramerianului antichității sanscrite, Pănini, pe care profesorul îl considera un Homer al gramaticii. Acesta comprimase legile unei limbi complexe precum sanscrita în formule de o lapidaritate algebrică. Apropo de limbi, graiuri și dialecte: ele reprezintă familia rostirii omenești, cu o subordonare strictă între ele. Cei ce susțin existența unei limbi moldovenești ridică în grad un grai al dialectului dacoromân. Ignoranța e
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
s-a urcat în tren și s-a dus la București. Acolo, la minister, a completat formularul în baza căruia urma să fie examinat de adevărații specialiști în domeniu. La rubrica "limba pentru care se solicită certificat", profesorul a scris: sanscrita, persana, spaniola, neogreaca, greaca veche, latina, italiana, germana, franceza, engleza, daneza. Babiloniana, chineza și egipteana, pe care le stăpânea doar "mulțumitor" nici nu le-a mai trecut. La Minister a urmat un moment de derută și spaimă generală, după care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mod de a ne Împiedica să avem o vedere globală asupra viitorului nostru. Nu am fi putut să gândim lumea În termeni globali atâta timp cât Zidul Berlinului era acolo. Nu puteam să considerăm lumea un Întreg“. Există o poveste minunată În sanscrită, a mai adăugat Sen, despre o broască ce s-a născut Într-o fântână, rămânând acolo pentru tot restul vieții. „Viziunea ei despre lume era reprezentată de fântână“, a spus el. „Iată cum era lumea pentru mulți oameni ai planetei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
proză și poezie de I. L. Caragiale, M. Sebastian, M. Sadoveanu, Zaharia Stancu, M. Eminescu, Marin Sorescu ș.a. În 1965 obține licența în limbile engleză și bengali la Universitatea din Calcutta. Predă, cu începere din 1972, limba bengali, apoi și limba sanscrită, la Universitatea din București, unde își susține în 1975 doctoratul, sub conducerea profesoarei Zoe Dumitrescu-Bușulenga, cu o teză despre Eminescu și cultura indiană. În 1977 se stabilește definitiv în România. Este distinsă în 1972 cu un Premiu al Uniunii Scriitorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285717_a_287046]
-
unor manuale și dicționare de limbă bengali și a mai multor volume de traduceri în limba română din folclorul și literatura bengaleză. În cadrul ediției operelor lui M. Eminescu (vol. XIV, 1985), a adnotat textul manuscriselor ce cuprind excerpte în limba sanscrită, iar în colecția „Eminesciana” a Editurii Junimea din Iași i s-a publicat, în 1978, o versiune a lucrării de doctorat, axată pe raporturile poetului național cu mitologia și cu filosofia indiană. Articolele și studiile de comparatistică publicate în reviste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285717_a_287046]
-
cu Elena Sfetea și i se naște unicul fiu, Alexandru. În 1896, publică al doilea volum de versuri, Fire de tort, traducerea Eneidei lui Vergiliu (pentru care primește Premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei) și poemul byronian Mazepa, iar în 1897, Antologia sanscrită și, din Kalidasa, Sacontala. Colaborează la „Vieața”, „Epoca literară”, „Povestea vorbei”, conduce „Foaia interesantă” și „Albina”. Solicitat pentru o istorie de popularizare a Războiului de Independență, scrie Războiul nostru pentru neatârnare și Povestea unei coroane de oțel (1899). Este ales
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]