1,540 matches
-
sat se lucrează parțial mecanizat (aratul, semănatul), existând zece tractoare: două rămase de la fostul CAP și opt cumpărate de curând. Costurile folosirii unui tractor al vecinului sunt mari în raport cu venitul rezultat din recolta acelui teren cultivat, așa că se folosește încă sapa. Din punct de vedere al mecanizării, comuna este privită de către câțiva dintre liderii informali ai satului ca fiind în urma altor comune: „Este subdezvoltată față de alte comune, unde sunt 40 de tractoare... Aici nu prea avem combine, tractoare...”. Cauzele percepute sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
Țăranii discută despre lipsa unei agriculturi bazată în totalitate pe utilaje, despre devastarea fostului CAP sau despre lipsa subvenționării agriculturii. Caseta SEQ Caseta \* ARABIC 2. Câteva exemple de costuri și de profituri obținute în și din agricultură „Plata muncii la sapă? 200-250.000 pe zi, plus mâncarea la amiază, țigările” (sătean). „Dacă raportezi prețurile cerealelor la prețul motorinei, benzinei, sămânței, erbicidelor - foarte mare diferență... Motorina e 32.000 litrul” (sătean). „Lucrările te costă 1.680.000 pentru un hectar de porumb
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
și nu o să trăim nici peste 20 de ani (...) copiii din satul nostru nu își permit să meargă mai departe la școală... Nu avem venituri ca ale lor” (fermier, 57 de ani). „Păi, acolo nu sapă cum săpăm noi cu sapa, acolo sunt asociații; noi avem pământul fiecare separat, ori acolo e asociație, au tractoare și lucrează mecanizat, nu ca la noi... Fiecare mere cum poate; ori animale, au mai multe animale, ferme, nu ca la noi, unu o vaca, altul
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
ca la noi, unu o vaca, altul un porc. E mai organizat! La noi, fiecare cum poate!” (femeie, 40 de ani, agricultoare). „La ei satele sunt aproape ca la orașe. La ei sunt alte condiții. Ei nu mai sapă cu sapa. Numai noi, românii... Ei fac totul mecanizat” (femeie, 26 de ani, absolventă de gimnaziu). „Departe de noi... Se zice că acolo au faianță, gresie unde țin animalele; aici, la noi, în România nu au oamenii în casă...” (grup de femei
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
La șanțuri și la drumuri am experiențe plăcute... Am încercat să ajutăm oamenii pentru că am luat niște tuburi din astea pentru scurgerea apei... Am trimis oamenilor o rugăminte fiecăruia. Și am văzut că oamenii s-au mișcat, au luat hârlețul, sapa și s-au pus să curețe” (primarul, 40 de ani); „De exemplu, la pietruirea drumului ajută toate strada” (bărbat, directorul Pro Zerind, 50 de ani); „Ajută - e sat unguresc, e altă concepție” (bărbat, 41 de ani, medicul satului, venit din
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
noi pe bucățele” (bărbat, 35 de ani). Toți au declarat că inexistența unei asociații agricole în sat face ca producția să fie slabă. Diferența majoră între agricultura de dincolo și cea de aici este că „acolo nu se dă cu sapa, totul e mecanizat și se erbicidează foarte mult” (femeie, 38 de ani). Pentru a ajunge la nivelul satelor europene „ar trebui o asociație agricolă pentru a cultiva pământul și ar trebui un inginer agronom care să se ocupe, nu așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
atitudine, tematică și limbaj, poetul refuză totuși bucolicul sau spiritualizarea în manieră gândiristă. Natura, satul, oamenii, cu ritualurile, dar mai ales cu suferințele lor de chinuiți ai pământului - toate au o frumusețe frustă și aspră, colțuroasă: brazdele „fierb în gura sapei”, boii au „sângerat în jug”, solul e „mușcat” de unelte, pastelistul are „aripile înecate-n sânge”, lumina lunii cade-n „țăndări”, satul doarme „somn de metal”, în noaptea cu „păr de smoală” tăcerea dă un „chiot de spaimă”, spărgând „luna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
din străinătate, prefigura încă din start "un venit însemnat și sigur", care ar fi sporit considerabil după înființarea unei fabrici de cuie și a alteia de unelte. Diversificarea producției, proces menit să asigure piața internă cu instrumentarul agricol strict necesar (sape, cazmale, hârlețe, pluguri, fierărie pentru mori, osii pentru trăsuri etc.), era concepută prin valorificarea mijloacelor hidraulice, a apei și ciocanelor, sporind astfel rentabilitatea întreprinderii, cu economii consistente de timp și de forță de muncă. Pornind de la premisa existenței capitalului fundamental
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
sfătuiesc a se face sămănăturile crinului numai în bucăți și părți mici de loc. Sămănarea în straturi se face așa ca ei să aibă o lungime de mai mulți stânjeni, după cum ar <i>erta locul. Aceste straturi se sapă cu sapa în lățime de 8-14 palmace, care trebuie să fie de 6-10 palmace depărtare unul de altul. Între altele, la șes trebuie să se sape aceste straturi de loc de la apus spre răsărit, iar la poalele munților, în direcție orizontală și
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
aduci venit însămnat și sigur, dar încă mai mult să poati aștepta în viitorimi, după înființarea unei fabrice de cuie, cum și a unei atelii de unelte (lucrate prin puterea apii și a ciocanelor) spre producerea instrumentilor de agricultură, precum: sape, cazmale hârlețe, feră de plug, feră de mori, osii de trăsuri și multi alte unelti trebuitoare în toati zilele, de asemine, cuie di tot feliul, care într-o fabrică de fer, prin agiutoriul puterii de apă și a<l> mașinilor
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
trezea mămica și se apuca de treabă. Cred că în toată viața ei, mămica n-a dormit mai mult de patru ore, din 24. Era foarte îndemânoasă la treabă. Mânuia acul și mașina de cusut, andrelele și „inglița”, dar și sapa, coasa sau grebla, la muncile câmpului. Singură, croia cămăși, bluze sau rochițe pentru frații și surorile mai mici. Avea o mașină de cusut „Singer” pe care o primise ca zestre când s-a căsătorit, și pe care a dat-o
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
de la Vaslui nu mai comunică deloc, lăsând a 12-a parte a presei să-i difuzeze spoturile. Să-i mai iei în tărbacă? Pe circa o căruță de oameni gata să și sufle nasul și s-o șteargă ? Că "la sapă" n-au de ce să dea-n gât. De câțiva dintre ei îmi pare rău că-s așa de rătăciți. De fapt, nu vorbim de înnoirea clasei politice ? Dar, cu ceva simpatie acum, care-i ăla, noul, pricăjiților ? La procente înainte
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
referire la proprietarul curăturii). Mai multe curături erau menționate în anul 1653 în satele Benești pe Dobrota, Țigănești și Lazu la noi în zonă. Pământurile în pantă sau pe terenuri ce nu fuseseră bine curățate de rădăcini se lucrau cu sapa, fiind consemnate în documente sub denumirea de „săpături”. Tot cu sapa lucrau și cei ce nu dispuneau de vite de muncă, iar însămânțarea, în acest fel, se numea „înțărnare”. După mai mulți ani de folosire pentru fânaț, curătura se desțelenea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
1653 în satele Benești pe Dobrota, Țigănești și Lazu la noi în zonă. Pământurile în pantă sau pe terenuri ce nu fuseseră bine curățate de rădăcini se lucrau cu sapa, fiind consemnate în documente sub denumirea de „săpături”. Tot cu sapa lucrau și cei ce nu dispuneau de vite de muncă, iar însămânțarea, în acest fel, se numea „înțărnare”. După mai mulți ani de folosire pentru fânaț, curătura se desțelenea cu plugul de lemn tras de mai multe perechi de boi
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
sau din lemn) sau a tăvălugului confecționat dintr-un trunchi de copac. Soiurile de porumb tradiționale care se semănau pe ogoarele comunei noastre erau: moldovenesc, hângănesc, dinte de cal, nemțesc. Întreținerea culturilor se realiza prin aplicarea a două prașile cu sapa. Toamna, după coacere, popușoii erau tăiați, transportați acasă cu căruța și depozitați pe arie. În serile de toamnă, aceștia se dezghiocau în cadrul clăcilor. Când se auzeau cântece și chiuituri, era semn că începuse claca la cineva în sat, seara
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
sau cânepă, trebuia să fie îngrășat din timp cu gunoi de grajd din toamna trecută. Se efectua arătura în primăvară, când gunoiul era bine putrezit, pământul deja zvântat, iar brazdele sau bulgării care mai persistau erau sfărâmați bine cu muchia sapei. Apoi se semăna și se netezea pământul cu sapa și grebla. Din loc în loc, pentru a ocroti sămânța împotriva păsărilor, prin cânepiști se plantau sperietoare, momâi, mătăuze sau brezăi, adică niște bețe îmbrăcate în veșminte vechi, astfel poziționate încât să
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
gunoi de grajd din toamna trecută. Se efectua arătura în primăvară, când gunoiul era bine putrezit, pământul deja zvântat, iar brazdele sau bulgării care mai persistau erau sfărâmați bine cu muchia sapei. Apoi se semăna și se netezea pământul cu sapa și grebla. Din loc în loc, pentru a ocroti sămânța împotriva păsărilor, prin cânepiști se plantau sperietoare, momâi, mătăuze sau brezăi, adică niște bețe îmbrăcate în veșminte vechi, astfel poziționate încât să pară a fi oameni. Prin luna iulie, se culegea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cană cu vin, o bucată de pânză de doi metri, o pâine și o ceapă. Pentru descântecul „de ursită”, din două bucăți de fier, după topire se confecționau nouă unelte în miniatură: cosor, suprag, lance, topor, sfredel, săpăligă, coasă și sapă, toate prinse într-o verigă. La fel ca și alte meșteșuguri, fierăria tradițională se practică din ce în ce mai rar. Printre urmașii făurarilor tradiționali putem să-i numim astăzi doar pe Ion Bucătaru și Vasile Ciofu. Meșteșugurile prelucrării lemnului și al fierului, obiceiuri
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
necalificați, tăietori de lemne, spoitori de cazane, albii și tingiri, reperatori de pingele și opinci, meșteri lăcătuși care dregeau lacăte și diferite încuietori, cei care reparau și făceau lighene și cazane din tablă, lemnari care făceau cozi pentru coase, topoare, sape și alte unelte și împletitori de nuiele. Țiganii spoitori atrăgeau atenția prin îmbrăcămintea viu colorată. Se puteau întâlni, de asemenea, negustori ambulanți de origine turcă sau bulgară, care vindeau bragă, alviță, dulciuri, acadele, înghețată, evrei cumpărători de haine vechi și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
care dacă se spărgea, plugul se strica. Alexiile - 17 martie - constituie momentul în care pământul se dezgheață și se deschide pentru arătură și toate gângăniile învie și ies de sub pământ. În această zi nu se lucrează cu acul, foarfecele, pieptenul, sapa, coasa, furca și nu se pune mâna pe obiecte rotunde sau alungite, pentru a nu te întâlni cu șerpi și este interzisă rostirea cuvântului „șarpe”, pentru a nu fi mușcat de șarpe. Dacă din greșeală ai rostit acest cuvânt, trebuie
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
bătuți printre pari. Locul pentru construirea casei trebuia să fie curat, adică să nu fi avut loc acolo vreo crimă sau alte fapte necurate. Mai întâi locul era nivelat, după care era trasat planul cu o sfoară, fiind marcat cu sapa. În vechime, planul caselor cuprindea o cameră și o tindă, iar de la sfârșitul secolului al XIX-lea s-au construit și case cu două camere și tindă centrală, care au definit, din secolul al XX- lea, tipul predominant de locuință
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și lege alternează cu tentativa de a descifra și alte sensuri existențiale. SCRIERI: Zestre, pref. Grigore Vieru, Chișinău, 1974; Poveste neterminată, pref. Eugen Lungu, Chișinău, 1988. Repere bibliografice: Ion Vatamanu, Viața cuvântului, Chișinău, 1980, 169-170; V. Romanciuc, „Pecetea tăcerii o sapă...”, LA, 1987, 12 martie; Iulian Filip, Când poetul tace, LA, 1987, 12 martie; Andrei Țurcanu, Bunul simț, Chișinău, 1996, 99-113; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 227. M.Dg.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285696_a_287025]
-
dragostei și ale vieții așa cum e. O simplă mențiune merită și Povestea lui Coco (fragment), schiță de moravuri în genul lui Caragiale în care prozatorul încearcă să aproximeze portretul unui băiat de bani gata (din familia lui Goe) ajuns la sapă de lemn din cauza pretențiilor de a trăi mereu pe picior mare. Lovinescu trasează sumar evoluția psihologică a personajului, devenit un escroc cinic și nerecunoscător, fără a relua mai apoi "subiectul" (ca un Thomas Mann, bunăoară), cel mai probabil din lipsă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
verbului, persoana a II-a, singular sau plural: „Ia-mă-n brațe și ascunde-mă bine.” (T. Arghezi) Concretizarea planului semantico-ontologic este transferată, în mod frecvent, unui vocativ (substantiv, pronume, propoziție), cu care intră într-o relație sintactică de incidență: „Sapă, frate, sapă, sapă / până când vei da de apă.” (L. Blaga) „Hyperion, ce din genuni / Răsai c-o-ntreagă lume, Nu cere semne și minuni / Care n-au chip și nume;” (M. Eminescu) Spre deosebire de imperativ, care nu poate constitui predicatul unei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a II-a, singular sau plural: „Ia-mă-n brațe și ascunde-mă bine.” (T. Arghezi) Concretizarea planului semantico-ontologic este transferată, în mod frecvent, unui vocativ (substantiv, pronume, propoziție), cu care intră într-o relație sintactică de incidență: „Sapă, frate, sapă, sapă / până când vei da de apă.” (L. Blaga) „Hyperion, ce din genuni / Răsai c-o-ntreagă lume, Nu cere semne și minuni / Care n-au chip și nume;” (M. Eminescu) Spre deosebire de imperativ, care nu poate constitui predicatul unei propoziții subordonate
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]