1,391 matches
-
într-un fel sau altul, făceau în continuare parte din viața ei, insistând, deci, ca prizonierul să fie supus la un supliciu mai rapid, cu mai puțină cruzime, dar vehemența ei îi arăta că era absolut de neclintit, iar în sarcasmul ei citi o indignare care - nu putea să nu recunoască - era bine motivată. Astfel că își îndreptă privirea în altă parte și tăcu. Prizonierul, acum cu cea mai mare parte a corpului jupuită de piele, fu iute castrat și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
neapărat la Aureliana și să-l opresc pe Eudoxiu, de aceea ție îți revine să rămâi cu ei și să-i organizezi cum poți și să-i duci pe urmă la Etius. — Oh! Floare la ureche, crede-mă! comentă cu sarcasm Metronius, nicidecum entuziasmat de sarcina primită. — într-adevăr, nu știu ce anume se așteaptă Magister să obțină de la bandiții ăștia: tocmai ai avut un exemplu al capacității lor militare. Oricum, o să putem să mai vorbim de spre asta. Deocamdată, te întreb iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Hippolitei: — Dacă ieșiți de acolo, rămâneți toți în viață. Prăbușirea, cu un zgomot ca de tunet, a unui alt zid al villa-ei înteți furia Hippolitei. Când și ultimele resturi calcinate căzură, putu să-i răspundă, și o făcu cu un sarcasm temerar: Nu ești mulțumit de prada ta, barbarule? Nu ești decât un tâlhar și un asasin, iar cuvântul tău nu valorează nimic înaintea mea. Clemantius, alarmat se apropie de ea: — Nu e înțelept să-l provoci, domina. Hippolita nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se joace cu pumnalul pe care îl folosise pentru a concentra privirile generalilor către diversele puncte ale hărții, Etius îi adresă un zâmbet ironic și totodată compătimitor. — Batalionul... așa-i spui? „Legiunea Mâța Moartă“! Cu însemnul acel ridicol! Rănit de sarcasmul său, Metronius păru să se tulbure pentru o clipă, dar își reveni repede. Stând nemișcat în poziție de drepți, preciză: — Cu siguranță, însemnul lor e destul de neobișnuit, Magister, și trebuie să spun că am încercat în mai multe rânduri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se explice. Uiți că jumătate din cavaleria mea se găsea în spatele alanior, ca să-i împiedice să abandoneze câmpul de luptă. Chiar tatăl tău ceruse asta. Deși, desigur, puțin convins de acele obiecții, Thorismund nu mai insistă, ci observă cu vădit sarcasm: — Un asediu, spui. Ăsta e războiul care vă prinde pe voi romanilor, nu și pe goți. Etius, perfect conștient că succesul, chiar dacă nu deplin, din ziua precedentă era în mare parte meritul vizigoților, se făcu că nu înțelege. — La urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
toată știința ei, cu toată arta ei, cu toată diplomația și cu toate armatele ei. Unii se înduioșează când cugetă la pitecantrop, strămoșul omului. Alții își stăpânesc dezgustul când cugetă la om, strănepotul pitecantropului. În pădurile primitive - ciomagul; în societate - sarcasmul. Expresia fizică a sentimentului, aceeași: arătarea caninilor. Pesimistul mizantrop spune oamenilor: "Gorile, cât sunteți de stupide!" Pesimistul idealist le spune: "Fraților, cât suntem de nenorociți!" Natura își urmează cursul cu aceeași fatalitate și nepăsare în piatră, în arbore, în om
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
toată lumea, a continuat Sheba. Chiar și cu Richard. Când nu vrea bani de la el. Cu mine, e nepoliticoasă agresiv - mă tratează de parcă aș fi o mătușă fată bătrână de care te rușinezi. Ultimele ei expresii sunt „super“, emisă cu mult sarcasm, când cineva îndrăznește să se supere pe ea, și „marfă“. Sheba a făcut o pauză, căutând alte dovezi ale răutății fiicei ei. — Oh, și acum fumează jointuri la ea în cameră, noaptea. Am dat din cap compătimitor. — I-am interzis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
încercai să-i iei sticla de parfum (pe care îl bea ori de câte ori îi găseau celelalte sticle de alcool și i le vărsau în chiuvetă), nu le-ai fi confundat niciodată cu bunicuța din descrierea Mornei. Morna m-a privit, sesizând sarcasmul: — Și cu cine vrei să vorbești de fapt? Am deschis gura, am tras adânc aer în piept, cu un tremur care a dat într-un hohot de plâns. Cu soțul meu. Soțul meu a murit. Deodată lacrimile îmi șiroiau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
weekendul, invocând sarcini de serviciu. Și acum chiar trebuia să lucrez - fetița care a strigat că lucrează ore suplimentare. —Vă supărați dacă dau un telefon scurt? Doar ca să-mi anulez întâlnirea cu sora mea? Vocea îmi era așa încărcată de sarcasm încât a urmat un schimb de priviri tulburate. Când și când simțeam cum mă străbat izbucniri neașteptate de nervi, atât de intense încât aproape că mă ardeau, stârnindu-mi pe buze cuvinte saturate de furie. —Eh, nu, dă-i drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să vând diverse daruri primite de Khâli în cursul călătoriei, îndeosebi cei doi sclavi oferiți de seniorul din Uarzazat, care mi-au adus vreo patruzeci de dinari. Pentru a o putea păstra pe Hiba fără să-mi atrag mustrări și sarcasme, am făcut să circule zvonul că rămăsese însărcinată cu mine, lucru despre care nu știam mai nimic; am fost însă nevoit să-i vând calul, podoabă inutilă și împovărătoare la traversarea deșertului. A doua recomandare a diatei, unchiul mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
decât la ultima noastră întâlnire, și palidă ca un cadavru. Am privit-o atent. — Dar tu, cum te simți? — Mult mai bine decât majoritatea vecinilor mei. — Nădăjduiam că la întoarcere te voi găsi acasă. Aveam prea multe de făcut aici. Sarcasmul amar care mă adusese la exasperare cu doi ani în urmă sporise parcă. — Îți aduci aminte ce mi-ai jurat? — Dacă tu îți ții jurământul, dacă nu te măriți, nu voi avea nici copii, nici nepoți. Harun stătea în spatele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fi vrut doar să pricep, vrei să lupți împotriva portughezilor, dar nu împotriva lor îți asmuți trupele: oamenii ăștia, care ți-au auzit chemarea la războiul sfânt, îți sunt trebuincioși ca să cucerești Fès-ul, Meknès-ul și Marrakech-ul! Fără să dea atenție sarcasmelor mele, Ahmed mă cuprinse pe după umeri: — Pentru Dumnezeu, Hassan, tu nu pari să înțelegi ce se peterece! Tot Maghrebul se clatină. Vor dispărea dinastii, vor fi devastate provincii, orașe vor fi rase de pe suprafața pământului. Uită-te atent la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
neîmblânzita mea Hiba, care se comporta tot mai ciudat, îngrămădind pietre pentru a îngusta intrarea, curățind cu grijă locul, înfășurând burduful și curmalele în lână spre a le feri de ger, în vreme ce eu însumi, trândav și batjocoritor, îi tot trânteam sarcasme și dojeni, fără să izbutesc s-o descrețesc, s-o enervez și încă și mai puțin s-o îndepărtez de la febrila ei activitate de furnică. Am tăcut în cele din urmă. Nu că aș fi obosit, ci din pricina vântului. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
știutor în ce privește mișcarea astrelor, și că el a prevăzut și Potopul; de aceea ar fi clădit aceste piramide, pe care a înfățișat toate meșteșugurile și toate științele, spre a le feri de distrugere și de uitare. Temându-mă de alte sarcasme, m-am grăbit să adaug: — Oricum, Ibn-Battuta precizează că astea sunt doar presupuneri și că nimeni nu știe cu adevărat la ce erau sortite aceste ciudate construcții. — Pentru mine, piramidele n-au fost înălțate decât pentru a fi frumoase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
femeilor de pe pământ, îndeosebi la adresa blondelor circaziene, ceea ce interlocutorul meu, spre marea mea uluire, încuviință cu zel, ca și cum asta era explicația evidentă a nenorocirilor viitoare. De-a lungul întregului drum până la Cairo, Nur a fost nevoită să suporte reproșuri și sarcasme. Dar, încă din a treia zi de la sosirea noastră în capitală, a trebuit să recunosc că nu greșise prea tare când o pornise în primejdiosul ei demers. Zvonurile care circulau erau atât de contradictorii, încât confuzia totală stăpânea toate mințile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-și miște un mușchi. Am lucrat și eu într-o galerie o vreme și întotdeauna trebuia să schițez fizic ceva pentru a exprima dezaprobarea. — Am venit să vorbesc cu Duggie, am spus. Trăsăturile au rămas în aceeași poziție și totuși sarcasmul s-a intensificat. Mă aflam în fața unui maestru Zen în plină acțiune. —Sunteți așteptată? a întrebat, adăugând o tentă de politețe pe care știu că a afișat-o doar ca să o înlăture dacă aș fi pus capul în pământ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cinste, dar mă gândeam că poate ai vrea să vii la mine. Vrei să spui că ai să gătești tu cina? — Ei bine, nu te invit pe la mine să mâncăm mâncare indiană la pachet, spuse el cu și mai mult sarcasm decât m-aș fi așteptat. Mi-a dat adresa lui. —Ei, am spus, ar putea fi și mai rău. Mi-era frică să nu fie Battersea. Cineva care locuiește într-un loc insalubru precum un depozit dezafectat n-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
furios la mine. De mai multe ori, eu și Hawkins ne-am certat în legătură cu Poliția; rar ar fi admis că ei pot fi conduși de oameni cu influență. —Ai terminat cu discursul politic de partid? a spus el plin de sarcasm. — Ce naiba, Hawkins! Era sculptura mea! M-ai văzut făcând-o, știi cât mi-a luat! Spune-mi odată ce dracu’ s-a întâmplat cu ea. A respirat adânc. —Ai avut cumva dreptate, a spus. Nu instalația l-a omorât. — Știam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de a se cuminți prin căsătorie, ca și Crăcănel. Ridicol e și „nihilistul”, pesimistul Sbliț. Având caracterul și psihologia ratatului și a omului de prisos, Sbliț semnifică un protest împotriva unei lumi rău alcătuite, asupra căreia reflectează cu amar și sarcasm, dar și cu umor. Comedia tragică Dezertorul aduce pe scenă lumea mahalalei, din care Caragiale luase situațiile comice. Mihail Sorbul prezintă drama „mahalagiului” Silvestru Trandafir, bucureștean de la periferie, cu suflet mare. La această trăsătură Sorbul adaugă expresiile, vulgarizările și accentul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
i se ierta orice) Încă persistau să mă strige pe numele Întreg. —Doar alergătura obișnuită după taxiuri, George, oftai eu, ciupindu-l de obraz. Cum ți-a mers azi? — O, grozav, ca de obicei, răspunse el, fără vreo urmă de sarcasm. Am văzut soarele timp de câteva minute azi-dimineață și de-atunci sunt fericit. Grețos. —Bette! l-am auzit pe Simon strigând din holișorul destinat cutiilor poștale, plasate discret. Tu ești acolo, Bettie? Ieși din hol În echipament alb de tenis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
don’șoară, cum e cu noua slujbă? —Păi, mda, sunt cam de o săptămână cred și până acum e destul de mișto. Nu sunt sigură dacă e chiar la apogeul lumii relațiilor publice, dar Îmi place. Nu simți nici un fel de sarcasm sau Îl ignoră. —E așa o firmă tare; mai nou au cei mai buni clienți. Mamă, ador cămașa asta a ta - e categoric cea mai bună alegere dacă vrei să-ți ascunzi burtica, știi? Și eu am una pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Penelope, dragă, normal că Îmi amintesc. Am ieșit cu toții la cină și l-ai adus pe băiatul ăla drăguț. Cum Îl chema? Adam? Andrew? Îmi aduc aminte că era foarte deștept și articulat“, turuise el, fără vreo undă sesizabilă de sarcasm. Ăsta era modul subtil al tatei de a glumi doar cu mine. Avery fusese atât de drogat la cină Încât avusese dificultăți să răspundă la Întrebări simple, cum ar fi ce studia și unde se născuse. Deși nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
spuse doar: —Sunt Sammy, Elisa. Ne-am Întâlnit de zeci de ori la Bungalow 8 și am fost Împreună la Istanbul. Eu răspund de pază În seara asta. Vocea lui era puternică și egală, fără vreo urmă de condescendență sau sarcasm. —Mmm, foarte interesant. Deci tu vrei să-mi spui că, pentru că lucrezi la intrare la Bungalow câteva nopți pe săpămână și ești pe post de băiețel de jucărie pentru Isabelle Vandemark, te crezi brusc Îndreptățit să-l tratezi pe unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cu un pahar de apă în mână, ajunse primul la el. Lesnick înghiți, tuși, înghiți iar. Dudley Smith se duse în alcovul din sufragerie și bătu darabana pe dosare și pe mașinile de scris - gesturi inutile și deloc caracteristice pentru sarcasmul său irlandez. Se auzi un claxon. Mal se ridică în picioare, ca să-i mulțumească lui Lesnick și să-i strângă mâna. Bătrânul se uită în altă parte și se chinui să se ridice, gata-gata să eșueze. Se auzi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sau germană aproximative. Rețeaua verilor Heisteke i-a opus rezistență. A fost amenințat în două rânduri cu pistoale și cuțite, fiind nevoit să dea bir cu fugiții, la fel de înfricoșat ca și atunci când patrula pe străzile ghetoului negrilor, suportând jignirile și sarcasmul polițiștilor veterani - un căcăcios absolvent de facultate speriat de negrotei, un laș oarecare. În ultima sa escapadă l-a localizat pe Stefan Heisteke, un copil palid și brunet, cu burta umflată, care dormea noaptea în gangul ocupat în timpul zilei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]