1,002 matches
-
exegetul e interesat în special de pamfletul anticlerical și de înțelegerea spiritului iconoclast. Intră așadar în sfera preocupărilor sale critice textele în care raportarea la real/actual se diluează într-atât în ficțiune încât "satira trece din pamflet în viziune sarcastică și grotesc enorm"97. După departajarea pripită care, în fond, opune polemica intelectualistă, motivată și susținută de un ideal, cu o prezență justificată în spațiul publicistic (pamfletul de idei), discursului expresiv prin violență și trivial, demarat de instinct sau capriciu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dezambiguizată, îl transmite nu este antipatia și nici revolta care, de obicei, se ascund sub surâsul perfid, ci mai degrabă putem vorbi, la Caragiale, de un joc gratuit de atitudine, generat de gândul unei critici binevoitoare. Ironia sa nu e sarcastică și nici șfichiuitoare, ea nu exprimă tragismul unei lumi în derivă, ci o atitudine ludic-intelectuală în fața degringoladei valorice. Un articol întreg 253 reprezintă, de pildă, o ironică descriere a "intelectualilor". E o combinație savuroasă între modul parodic, prin analogia cu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Când replică, bunăoară, unui adversar "Ziarele vă publică proza. E drept că la rubrica morților"264, aluzia malițioasă trimite la o creație anostă, care nu poate suscita interesul editorilor sau al publicului. Modul în care o spune denotă un râs sarcastic, anihilant, care nu admite replică. La fel și calificativul "cadavru", antepus numelui unui alt adversar în viață, evident, reduce la zero personalitatea ființei umane, o desconsideră total prin echivalența cu obiectul inert, privit cu indiferența rutinată a legistului sau procurorului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
receptorului. În discursul antiiorghist, disimularea argheziană este, de cele mai multe ori, sursa unui umor de o intensitate variabilă: de la surâsul persiflant sau malițios, la caraghioslâcul savant al unui simplu gest, până la comicăria generalizată a situației și râsul necenzurat sau până la deriziunea sarcastică, frizând umorul negru sau tragi-comicul, așadar, gama afectelor în registrul comic este extrem de flexibilă. Atunci când își propune să denunțe atitudinea megalomană a adversarului, începe discret prin intermediul detaliului sugestiv -, stârnind ilaritate prin trimitere discretă la narcisismul aulic: "Domnul Iorga admite un
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
stânga: nu-l costă o extremitate mai mult decât cealaltă. Domnul Léon Blum afirmă pe franțuzește că "les extremes se touchent". Observați că de-a-ndărătelea, cum și-a semnat manifestul, Nicolae Iorga, se citește Ealocin Agroi", Și aici persiflarea capătă accente sarcastice, fără ca atacul ad personam să degenereze în insultă trivială. Faptul că adversarul a atașat textului său o fotografie "de june", și nu una recentă, "ca dansatoarele la pensie, solicitate să acorde un autograf pentru o pastă de dinți", i se
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
axiologică", în direcția minimalizării, ori a supralicitării valorice a insignifiantului. Asociat cu reiterarea ridicolului, instinctul comic exprimă distanțare, răceală afectivă, atitudine critică, spirit justițiar. Râsul lui Caragiale este corectiv, exprimat diferențiat în funcție de dimensiunile intrinsec specifice, cu bonomă înțelegere, cu răbufniri sarcastice, cu malițiozitate sau cruzime. Coroborând opiniile formulate de Șerban Cioculescu, Șt. Cazimir ș.a., Loredana Ilie dezvoltă ipoteza unei disponibilități "socratice" în structura psihică a scriitorului. Prin "reducerea la absurd constata Al. Paleologu -, prin maieutică și dialectică, el tinde să aducă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
diagramă mai mult sau mai puțin edificatoare în privința locului pe care îl ocupă fiecare aspect major, a subdiviziunilor derivate din acestea sau a vecinătăților cu care poate interfera. De exemplu, în cadrul modului satiric se precizează poziția și disocierea față de comicul sarcastic, modul parodic presupune delimitarea parodiei de pastișă și antrenează convergențe cu burlescul și cu eroi-comicul, modul ironic implică zeflemeaua și autoironia ca subspecii, grotescul se bazează pe comicul caricaturii și marchează incidențe atât cu umorul negru cât și cu cel
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
asociat cu cel critic, de respingere, de neaderență și dispreț. Dacă râsul mecanic este superficial și distractiv, cel critic se vrea a fi un corectiv, aplicat diferențiat, în funcție de gravitatea malformației detectate, cu bonomie, înțelegere sau, dimpotrivă, în răbufniri satirice, violent sarcastice, cu malițiozitate și cruzime. În conturarea portretului robot al comediografului tipic, abilitatea de a surprinde ridicolul ar fi informația de bază de la care ar deriva ramificații noționale multiple între care importante ar fi inteligența, insensibilitatea, răceala afectivă, spirit justițiar acuzator
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
satiră și umor", cu sensul de "text combativ provocând un râs combativ"1. Comicul a fost astfel disociat de gratuitate, pretinzându-i-se eficiență în noua pragmatică politică. S-a impus oficial abandonarea ironiei sau a zeflemelei ușoare în favoarea modului sarcastic, pentru optima expresie de respingere și nimicire a vechilor și noilor "dușmani ai poporului" "burghezo-moșierimea", chiaburii și "imperialiștii" prin utilizarea imperativă a invectivei, apostrofei, polemicii incisive. Ca urmare, au fost recomandate forme și specii literare precum pamfletul în versuri sau
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tonalități diferite, de la cea aparent involuntară din comedii, decurgând din simpla selectare semnificativă a situațiilor care se incriminează parcă de la sine, până la diatriba din mult invocatul 1907. Din primavară până-n toamnă și din unele 8 texte publicistice în care descătușările sarcastice desființează prin numire și învinuire directă. Foarte apropiat de indignarea care genera causticitatea Scrisorilor eminesciene și construit pe aceeași antiteză subliniată în Epigonii, între trecutul glorios al jertfei dezinteresate și prezentul decadenței și al căpătuielii nemeritorii, textul Toxin și toxice
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
subordonează la Caragiale verva satirică, și nu invers, așa cum se va observa la mulți dintre scriitorii satirici postcaragialieni. 3.3. La vremuri noi, măști comice noi Dintre toate modurile comicului se poate constata că cel satiric, îndeaprope înrudit cu cel sarcastic, este foarte bine reprezentat în literatura română, cel puțin din punct de vedere cantitativ. O anumită predispoziție națională 31, o reminiscență genetică de la străvechii latini care-și revendicau paternitatea asupra acestui genus comoediae prin formularea apodictică "satura tota nostra est
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bilete de papagal". Pe linia inaugurată de "Moftul român" și uzând de aproximativ aceleași dimensiuni care subliniază o comună repulsie pentru "spanacografie", Arghezi trece de la simpla "înghimpare" a viciilor nației, la folosirea cu predilecție a registrului "putrefact-excremențial"46 în efuziuni sarcastice pentru sancționarea acelorași vicii. Constatăm, de pildă, aceeași atitudine critică necruțătoare față de parazitismul și impostura literară în De vorbă cu mine însumi de I. Minulescu și aceeași repulsie față de poezia modernă și simbolistă "a căreia supremă originalitate rezidă în răscăcărarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
opera lui Caragiale, fapt explicabil, dacă avem în vedere predilecția pentru ironie, remarcată și comentată de majoritatea cercetătorilor. Plecând de la unele mărturii biografice caracterizatoare, suntem însă ispitiți să aplecăm balanța predispozițiilor temperamentale caragialiene nu înspre latura cinismului și a malițiozității sarcastice intransingente, ci înspre cea a bunăvoinței conciliante. Acea memorabilă exclamație "nu te mai saturi să-i vezi și să-ți faci haz de ei"202, atribuită de I. Slavici lui Caragiale, denotă mai degrabă tendința de ingenuă delectare umoristică pe seama
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
atunci când nu se reiterează "scepticul", "satiricul", "necruțătorul" și "ironistul lucid", ori de-a dreptul "canalia"[...]; Cel mai comunicativ dintre marii noștri scriitori", cum nota Vlahuță, apare succesiv în amintirile contemporanilor într-o varietate de ipostaze contradictorii, pur și simplu amețitoare: sarcastic și sentimental; sensibil și poltron; generos și avar, lesne de înduioșat (cu "naturelul simțitor"), dar și violent; sociabil și mizantrop; melancolic și perfid; arghirofil, dar și ultracheltuitor, epicureu și anxios; ateu și superstițios; seducător și misogin; cu fobie la vegetal
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
obscură), și cele destinate băieților, care insistă pe sport, SF, lupte, fantezie. Există de asemenea bandă desenată adresată lucrătorilor din birouri, Sarariman Manga, în care este prezentată lumea marilor companii, cu frustrările, eșecurile și umilințele aferente, exprimate pe un ton sarcastic, deși nu realmente critic. O însemnată parte a benzii desenate nipone prezintă viața elevilor și a studenților într-un mod care ironizează presiunea sistemului japonez de învățământ, constituind principalul canal de escapadă pentru aceștia. În fine, multe titluri sunt editate
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
toaletă. — Gunther, detectivul? — Exact, am răspuns eu, iar dumneata trebuie să fii - m-am prefăcut că mă uit pe cartea lui de vizită - Dr. Fritz Schemm, avocat german. Am rostit În mod intenționat cuvântul „german“ pe un ton de emfază sarcastică. Întotdeauna am urât mențiunea asta pe cărțile de vizită și pe plăcuțe, din cauza subînțelesului de respectabilitate rasială; iar acum cu atât mai mult, când - cel puțin În ceea ce-i privește pe avocați - asta e o informație redundantă, de vreme ce evreilor le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
public, este la fel de tocită precum un creion bont. 6 În seara aia, părea că tot Berlinul se Îndrepta spre Neukölln pentru a fi martor la felul În care Goebbels va dirija orchestra de viori suave, convingătoare, și de trompete stridente, sarcastice, care alcătuiau vocea lui. Pentru cei care aveau nenorocul de a nu-l vedea pe Iluminatorul Popular, existau câteva locuri În Berlin special amenajate pentru a li se pune la dispoziție măcar posibilitatea de a-l auzi. Așa cum În restaurante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
înfricoșător tuturor celor prezenți. Poate că ar trebui să îmi spuneți mie și lui Jack ce ați făcut pe parcursul acestor două săptămâni. Ashling? —Eu am trimis comunicate de presă către toate casele de modă și... —Comunicate de presă? întrebă Lisa sarcastic. Oare talentele tale nu cunosc limită? Trix, Gerry și Bernard au început să chicotească, mai mult de complezență. — Crezi că oamenii vor plăti două lire și jumătate ca să citească comunicatele de presă emise de Colleen? Feature-uri, Ashling, la asta mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
arătăm ca niște ajutoare de băgători În seamă. — Ce drăguț, spuse Logan. Ce zice profilul? — Aceleași porcării ca-ntotdeauna. Insch răsfoi hârtiile. — Bla, bla, bla, „indicatorii de la locul crimei“, bla, bla, „patologia victimei“, bla, bla. Se opri cu un zâmbet sarcastic pe față. — Uite-aici: „cel mai probabil, atacatorul este un bărbat caucazian, Între douăzeci și treizeci de ani, care locuiește singur sau cu mama sa. Cel mai probabil este inteligent, dar fără studii. Prin urmare, are o slujbă măruntă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În uniforme, detectivii, sergenții, Își goliră cu toții buzunarele și-și puseră banii la bătaie. Până să termine, o sumă frumușică se adunase pe birou. Nu era uriașă, precum recompensele, dar era din inimă. Foarte drăguț, spuse Insch cu un zâmbet sarcastic, dar tot nu știm cine a ciripit. Se strecutrară la locurile lor În timp ce inspectorul Îi privea cu o expresie semănând a mândrie pe față. Expresia lui Napier era mai puțin definită: cu ochii Îi scana pe cei care ocupau Încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
public, împreună cu prietenii ei cei veseli, chiar acolo. În acuzații se amestecaseră abil desfrânarea cu profanarea locului sacru, încât Roma se indignase, fără să-și dea seama de ridicol. La gândul acela, buzele tânărului Împărat se arcuiră într-un surâs sarcastic, pe care, neștiind la ce se gândea, toți îl luară drept emoția tinereții. Între timp, înaintând într-o sincronizare perfectă - în spatele disciplinei se simțea mâna puternică a lui Sertorius Macro -, cohortele pretoriene se aliniau în fața acelor rostra. Iar când Împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
picături din sângele lui Augustus, vanitosul Lepidus credea că va găsi complici. „Școala lui Sertorius Macro: orice patrician care are un străbun istoric este convins că imperiul reprezintă o pradă pentru care trebuie să pornești la vânătoare“, își spuse Împăratul sarcastic. Simțea însă că-i vine să verse. Apoi își puse gândurile în ordine: în Roma controlată de pretorieni și de gărzile germanice, nimeni nu putea face vreo mișcare; singurul risc, un război civil care putea izbucni numai acolo, printre soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe masă, aproape de Rhyme. La rândul său, acesta privi obiectul ca și cum ar fi avut în față un șarpe. - Acum, luă tot ea cuvântul. Fă-ne o descriere. - I-am spus deja lui Lon. - Atunci spune-mi și mie. O privire sarcastică a lui Rhyme către tavan. - Statură medie, vârsta între 50 și 55 de ani, îmbrăcat în uniformă de polițist. Nu purta barbă, de această dată. Avea o cicatrice pe gât și pe piept, iar în jurul acesteia, pielea era depigmentată. - Bluza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
îl știam eu pe al lui? Poate că discutaseră despre mine la ceai, în cantina personalului, râzând de încercările mele jalnice de a o face pe Stacey să vorbească). Voiam doar să spun - iar expresia i-a devenit și mai sarcastică atunci când s-a aplecat ușor spre mine și mi-a vorbit ca de la bărbat la bărbat - că trupul lui Stacey nu e clădit tocmai pentru a fi sănătos. Nu prea o văd pe banda de alergare, dumneavoastră o vedeți, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
s-o ducă acasă cu mașina sau de ce îi trimisese o felicitare sau se prezentase atât de des la casa ei de marcat. Iar ușoara schimbare de expresie- care până atunci fusese fie nervoasă, fie ternă - într-una de complicitate sarcastică mi-a oferit imaginea unei ființe cu mult mai egoiste decât cea pe care crezusem că o cunosc până atunci. Am pornit motorul și apoi am privit-o din nou. Încă se mai uita la mine, cu obrajii ei dolofani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]