KorAP: Find »[drukola/base=sas & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...28 29 30 ...133 >

3,304 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

P. Panaitescu, op. cit, p. 235-236; G. Bako, Evoluția socială și economică a secuilor în sec. XIII-XIV, în Studii și articole de istorie, 1957, p. 143-160. 45. Istoria Românilor, vol. III, p. 415-418. 46. Ibidem, p. 418-421; Th. Nagler, Așezarea sașilor în Transilvania, studii, București, 1981. 47. Ibidem, p. 421-423. 48. Ș. Papacostea, op. cit., p. 150-158; P. P. Panaitescu, op. cit., p. 234-235; C. Göllner, Studii de istorie a naționalităților. Naționalitatea germană, București, 1976; Th. Nägler, Studii de istorie a naționalităților. Naționalitatea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
au îndreptat spre vest, în Panonia, și au intrat în armatele regilor arpadieni ca mercenari.4 Pecenegii au fost semnalați și în Transilvania, în prima jumătate a secolului al XIII-lea -un act din 1250, îi amintește pe pecenegi alături de sași, români și secui în oastea comitelui Ioachim de Sibiu venită în sprijinul țarului Asan Borilă de la Vidin. În "bula de aur" a sașilor (Andreanum) din 1224, între privilegiile acordate coloniștilor germani se afla și dreptul de a folosi "pădurea românilor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în prima jumătate a secolului al XIII-lea -un act din 1250, îi amintește pe pecenegi alături de sași, români și secui în oastea comitelui Ioachim de Sibiu venită în sprijinul țarului Asan Borilă de la Vidin. În "bula de aur" a sașilor (Andreanum) din 1224, între privilegiile acordate coloniștilor germani se afla și dreptul de a folosi "pădurea românilor și pecenegilor" (silva Blacorum et Bissenorum)-toponimele ce amintesc pe pecenegi sunt numeroase în Transilvania. Dar alte triburi turanice (pecenege), rămase mai departe

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
În nordul Bucovinei s-au descoperit urme de distrugeri și incendieri în unele așezări întărite, provenite din invazia mongolilor. După ce au traversat Carpații Răsăriteni, Kadan și Buri au înaintat în Transilvania, pe valea Someșului Mare până la Rodna, oraș locuit de sași care exploatau minele de argint din zonă. Întâmpinați de sașii înarmați, mongolii au simulat mai întâi o retragere, apoi au revenit în forță și orașul Rodna a fost ocupat. După cucerirea orașului, Kadan i-a obligat pe sași să-i

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
incendieri în unele așezări întărite, provenite din invazia mongolilor. După ce au traversat Carpații Răsăriteni, Kadan și Buri au înaintat în Transilvania, pe valea Someșului Mare până la Rodna, oraș locuit de sași care exploatau minele de argint din zonă. Întâmpinați de sașii înarmați, mongolii au simulat mai întâi o retragere, apoi au revenit în forță și orașul Rodna a fost ocupat. După cucerirea orașului, Kadan i-a obligat pe sași să-i pună la dispoziție 600 de oameni, conduși de comitele Aristald

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
locuit de sași care exploatau minele de argint din zonă. Întâmpinați de sașii înarmați, mongolii au simulat mai întâi o retragere, apoi au revenit în forță și orașul Rodna a fost ocupat. După cucerirea orașului, Kadan i-a obligat pe sași să-i pună la dispoziție 600 de oameni, conduși de comitele Aristald (cf. Rogerius, op. cit., p. 33, 72). Următoarea țintă a mongolilor, după Rodna, a fost Oradea, orașul (civitas) a fost ocupat și jefuit, dar cetatea (castrum) era bine întărită

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
presiunea Ungariei asupra statului de la Târnovo a sporit considerabil, iar slăbirea și apoi subordonarea Cumaniei apusene, adică a Munteniei și sud-vestului Moldovei, regatului ungar, a accentuat și mai mult această presiune. Între 1211-1213, o oaste a regatului ungar alcătuită din sași, români, secui și pecenegi a înaintat în direcția Vidinului, în sprijinul lui Asan Borilă, convertit la alianța cu puterile catolice. În urma presiunii și schimbării orientării politice, țarul bulgar încheia pacea și alianța cu statul latin. Și urmașul său, Ioan Asan

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Ungaria, în 1247, 1254, 1261, 1263. De fapt este vorba despre distrugeri mai vechi ale campaniei lui Batu, doar în 1285, tătarii năvălesc "a doua oară" în regiunile ungare. Trebuie spus că pădurile ce acopereau Carpații răsăriteni și lupta românilor, sașilor, secuilor, care apărau trecătorile munților, îi descurajau pe mongoli, oameni ai stepei, să năvălească în Ungaria. Prima acțiune militară amplă spre Europa centrală, după marea invazie din 1241-1242, a avut loc în 1259, când armata emirului Burundai a invadat Polonia

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
atacat Rusia haliciană și l-a silit pe cneazul Lev Danilovici să-i părăsească pe mongoli și să se întoarcă în Halici. Mongolii au suferit pierderi mari la retragerea din Transilvania, în zona trecătorilor carpatice, unde au fost loviți de sași și secui-un document din 1289 arată că secuii din Arieș au distrus un corp de armată mongol. Expediția mongolă din 1285 a fost de mai mică amploare, iar victimele și distrugerile au fost mai mici decât în 1241, iar

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
elemente militare sau meșteșugărești, și alte grupuri etnice s-au stabilit aici. Pe lângă o colonizare spontană, a existat și una dirijată, din inițiativa vârfurilor societății locale. Odată cu elementele românești din Transilvania (Maramureș), în Moldova s-au stabilit, în grupuri mici, sași, unguri, secui, eventual. Cele mai vechi informații datează din 1234 și se referă la așezarea populației germane (Theutonici) și ungare (Ungari) în sud-vestul Moldovei și nord-estul Munteniei. Anterior, după 1211, au avut loc infiltrări ale cavalerilor teutoni dincolo de curbura Carpaților

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
perioada tulbure ce-a urmat ocupării teritoriilor de la nordul gurilor Dunării de către mongoli au dus la exodul coloniștilor din Transilvania, ce-au părăsit regatul, dar au revenit după 1300, când formațiunile est-carpatice urmăreau stabilitatea prin dezvoltarea meșteșugurilor și comerțului. Coloniștii sași s-au stabilit pe valea Moldovei-concret, la Baia, începutul așezării sașilor în nord-vestul Moldovei a premers data emiterii documentului referitor la întemeierea orașului. Astfel, un act halician din 1334 face referire la un Alexandru Moldaowicz (adică din Molde-Mulda), cum se

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de către mongoli au dus la exodul coloniștilor din Transilvania, ce-au părăsit regatul, dar au revenit după 1300, când formațiunile est-carpatice urmăreau stabilitatea prin dezvoltarea meșteșugurilor și comerțului. Coloniștii sași s-au stabilit pe valea Moldovei-concret, la Baia, începutul așezării sașilor în nord-vestul Moldovei a premers data emiterii documentului referitor la întemeierea orașului. Astfel, un act halician din 1334 face referire la un Alexandru Moldaowicz (adică din Molde-Mulda), cum se numea pe atunci orașul, actul fiind emis cu ani sau decenii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
act halician din 1334 face referire la un Alexandru Moldaowicz (adică din Molde-Mulda), cum se numea pe atunci orașul, actul fiind emis cu ani sau decenii după fundarea lui. Conform tradiției istorice locale, târgul Baia a fost întemeiat de "niște sași ce au fost olari". Susținută de mai mulți istorici, această tradiție nu poate fi acceptată deoarece grupuri etnice alogene din Moldova n-au fondat centre urbane proprii, ci s-au așezat în localități mai vechi ale autohtonilor, dar au contribuit

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
mulți istorici, această tradiție nu poate fi acceptată deoarece grupuri etnice alogene din Moldova n-au fondat centre urbane proprii, ci s-au așezat în localități mai vechi ale autohtonilor, dar au contribuit la dezvoltarea lor. Dar principala îndeletnicire a sașilor din zona Baia era mineritul, nu olăritul-numele Baia derivă de la maghiarul Banya, adică mină. La începutul existenței sale, ca așezare minieră, localitatea se numea Bania, nume dat de minerii veniți din Transilvania. Coloniștilor străini le-au fost atribuite întemeierea, încă

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
adică mină. La începutul existenței sale, ca așezare minieră, localitatea se numea Bania, nume dat de minerii veniți din Transilvania. Coloniștilor străini le-au fost atribuite întemeierea, încă înainte de 1359, a mai multor cetăți și orașe de la est de Carpați sașii ar fi construit Cetatea Neamțului și fortificația de la Siret, dar cercetările arheologice au infirmat aceste susțineri. Coloniștii germani stabiliți în nordul Moldovei, la începutul secolului al XIV-lea, proveneau mai ales din Transilvania. Originea lor transilvană este probată de toponime

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Coloniștii germani stabiliți în nordul Moldovei, la începutul secolului al XIV-lea, proveneau mai ales din Transilvania. Originea lor transilvană este probată de toponime moldave ca Sasca, Săsciori, Săsani, Săsești. Cei stabiliți în Moldova veneau din Rodna și Bistrița, unde sașii erau mai numeroși, dar o parte din coloniștii germani puteau să provină și din Rusia haliciană. Toponimele și hidronimele maghiare din partea de vest a Moldovei indică faptul că aici se stabiliseră și comunități ungurești la Bacău, Bârgău, Cuejd, Cracău, Hindău

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Concret, prima înregistrare în izvoarele scrise a românilor nord-dunăreni este legată de participarea unei formații militare românești, alături de cumani, la luptele dintre vlahi (Asănești) și bizantini (după Nicetas Choniates, FHDR, III). Nu mult după aceasta, românii din sudul Transilvaniei, alături de sași, secui și pecenegi, participau la expediția comitelui Ioachim de Sibiu în regiunea Vidinului din 1215. Formațiunile politice românești din Cumania și din teritoriile Episcopiei cumanilor erau prevăzute cu structuri militare și au înfruntat pe năvălitorii mongoli, la 1241, iar ulterior

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
părțile Olteniei) este mai veche decât instalarea cavalerilor teutoni; la 1210, după revolta dela Vidin, în Bulgaria apuseană, țarul Asan Borilă cere ajutor regatului ungar, iar în sprijinul său este trimis comitele Ioachim de Sibiu cu o oaste alcătiută din sași, români, secui și pecenegi. Diploma regală ce menționează această expediție precizează: " Când a ajuns la râul Ogost (Olt), i-au ieșit în cale trei căpetenii (duces) din Cumania și a dat lupta cu ei, doi au fost uciși, iar al

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
XIII-lea, înainte de întemeierea statelor? Răspunsul nu poate fi decât afirmativ. Putem conchide că, din două părți, în același timp, viața orășenească atinge și pătrunde în ținuturile noastre, de la nord la sud de Carpați, de o parte, din Transilvania cu sașii și orașele întemeiate de ei, de altă parte, cu italienii de la Dunăre și Mare. Prin urmare, nu se poate exagera însemnătatea istorică (economică) a comerțului genovez de la Dunăre și Mare, dar nu poate fi nici minimalizată. Negustorii italieni au contribuit

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în narațiunea "descălecatului" constau în venirea lui Dragoș și a însoțitorilor săi din Maramureș în Moldova, preluarea puterii și organizarea noului stat Moldova. Dim. Onciul aprecia că "nici un mit în istorie nu este fără miez istoric". Ipoteza că Dragoș și Sas au fost simpli căpitani regali în slujba Angevinilor și excluderea lor din rândurile voievozilor Moldovei este inacceptabilă. Iorga accentuează că țara (autoritatea) întemeiată la est de Carpați nu este, la început, decât o "marcă", ținut de graniță și de strajă

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
domniei sale, tradiția populară (folclorul) a păstrat mai multe date (necontrolabile) despre ctitoriile sale și amănuntul că soția sa era de "lege sască" (săsoaică) și ar fi construit o biserică pentru catolici, dar o altă legendă bucovineană afirmă că fiul său, Sas, ar fi avut soție o săsoaică și ar fi construit o biserică (mănăstire) la Siret. Oricum ar fi fost, Dragoș și marca condusă de el erau creația politică a regelui Ungariei. Dependența lui Dragoș, perceput ca un simplu "căpitan regal

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
o săsoaică și ar fi construit o biserică (mănăstire) la Siret. Oricum ar fi fost, Dragoș și marca condusă de el erau creația politică a regelui Ungariei. Dependența lui Dragoș, perceput ca un simplu "căpitan regal", și a urmașilor săi, Sas și Balc, fiul și nepotul lui, de coroana ungară, contravenea în fond aspirațiilor românilor de la est de Carpați la o construcție statală proprie. De aceea, suzeranitatea ungară, impusă la 1359, asupra Moldovei de nord-vest n-a durat mult. Această situație

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Angevini, la est de Carpați, după intervenția în Moldova. Pentru a învinge în această luptă, Bogdan a apelat la maramureșenii săi, dar și la forțele locale din zonă. Lupta cu Bogdan a fost purtată de Balc, fiul și urmașul lui Sas. Deși letopisețele interne moldovenești nu-l menționează pe Balc în șirul domnilor țării, unii istorici îl consideră succesorul lui Sas. Nici din documentele cancelariei ungare nu rezultă că Balc ar fi ocupat tronul țării se pare că intervenția (pătrunderea) lui

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
săi, dar și la forțele locale din zonă. Lupta cu Bogdan a fost purtată de Balc, fiul și urmașul lui Sas. Deși letopisețele interne moldovenești nu-l menționează pe Balc în șirul domnilor țării, unii istorici îl consideră succesorul lui Sas. Nici din documentele cancelariei ungare nu rezultă că Balc ar fi ocupat tronul țării se pare că intervenția (pătrunderea) lui Bogdan și a fiilor săi s-a produs imediat după moartea lui Sas, înainte ca Balc să-și consolideze domnia

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
țării, unii istorici îl consideră succesorul lui Sas. Nici din documentele cancelariei ungare nu rezultă că Balc ar fi ocupat tronul țării se pare că intervenția (pătrunderea) lui Bogdan și a fiilor săi s-a produs imediat după moartea lui Sas, înainte ca Balc să-și consolideze domnia. În orice caz, acesta (Balc) a luptat efectiv cu oștile lui Bogdan, căci s-a ales cu răni grave. Regele Ludovic a încercat de mai multe ori să readucă la ascultare pe "valahii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]