1,621 matches
-
fie mirul din urmă. Ilariu! știi tu ce ai să taci?... Vezi tu Moldova?... Un Domn desfrânat, vânzător de țară... iată Moldova!... în sufletul acelui nimic, acelui om beat de omor, e sufletul Moldovei... numele lui e numele Moldovei... O, Satana n-a făcut neciodată un aliagiu mai monstruos, prostituțiunea rînjîndă n-a îmbrățoșat neciodată cu mai mult foc pe-o vergină, nimicul n-a sorbit neciodată cu [mai] multă lăcomie ființa unui ceva cum nimicul acestui Vodă a sorbit în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Fii tăcut, prudent. Buzele tale să nu-ți repete scopul nostru neci pentru tine. Purtarea ta să pară stearpă, fără de neci un înțeles... vorba ta seacă ca [a] unui idiot... când vei simți pe Dumnezeu în suflet strîmbă-ți fața ca Satana. Învaț-a te preface, căci ce e Adevărul (Dumnezeu) decât o eternă prefacere din minciună-n adevăr? Inima ta fie înger, fața ta fie demon. Nopțile tale - realitatea virtuții, lumina zilelor tale - oglindă de crime... dar numai oglindă; ființa ta - mormântul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
muntele vorbei tale ca strigoiul gonit de un blăstăm?... Nu... Te lauzi că m-ai scos din pulbere, că m-ai pus alături cu Domnul Moldovei... M-ai scos din pulbere moartă... căci sufletul meu unde este?... Nu e la Satana, care și-a luat demult proprietatea sa?... Nu sunt eu o stafie vie a cărei inimă a rămas în marmura trecutului?... Încet mă târăște viitorul meu... viitorul meu - făptura ta... care mă trece din păcat în păcat pe mine, vânduta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tu alergi. Întrebi de ce ordon... Întreabă îngerii lui Dumnezeu ce trâmbiță renvierea morților și viața vecilor... De ce? Întreabă ființa care zvârcolește cu pri- virea o lume, care aruncă o lume în norii unde aruncă privirea sa... // Întreabă de ce a scuipat Satana veninul său cel mai amar când ai ieșit tu în lume, de ce, înainte d-a fi, te cugetase infernul întreg, te pusese să figurezi în toate țesăturile sale infernale. Creatură a Iadului - femeie fățarnică! Demonul - poet te-a visat în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de acea femeie, de acea minciună sfântă, cum sângele unui șarpe pătează o cruce de aur, cum Mesalina desfrânată pune, beată de vinul crimei, pe fruntea ei coroana unei martire. Și, din rugăciunea înecată în blăstăm, din sărutările ce dă Satana unui înger... ieși un copil... Îngerul muri... Satana rămase... Satana-i etern... Sufletul ieșit din crimă și virtute, din moarte și viață... ești tu... * 2258 Dracu-și trage pielița de sărbătoare. * 2254 Frineea beată de vin și vânătă de desfrânare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sângele unui șarpe pătează o cruce de aur, cum Mesalina desfrânată pune, beată de vinul crimei, pe fruntea ei coroana unei martire. Și, din rugăciunea înecată în blăstăm, din sărutările ce dă Satana unui înger... ieși un copil... Îngerul muri... Satana rămase... Satana-i etern... Sufletul ieșit din crimă și virtute, din moarte și viață... ești tu... * 2258 Dracu-și trage pielița de sărbătoare. * 2254 Frineea beată de vin și vânătă de desfrânare și-a pus cununa unei sânte pe fruntea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
șarpe pătează o cruce de aur, cum Mesalina desfrânată pune, beată de vinul crimei, pe fruntea ei coroana unei martire. Și, din rugăciunea înecată în blăstăm, din sărutările ce dă Satana unui înger... ieși un copil... Îngerul muri... Satana rămase... Satana-i etern... Sufletul ieșit din crimă și virtute, din moarte și viață... ești tu... * 2258 Dracu-și trage pielița de sărbătoare. * 2254 Frineea beată de vin și vânătă de desfrânare și-a pus cununa unei sânte pe fruntea pătată, cununa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
moarte și viață... ești tu... * 2258 Dracu-și trage pielița de sărbătoare. * 2254 Frineea beată de vin și vânătă de desfrânare și-a pus cununa unei sânte pe fruntea pătată, cununa virtuții murinde - și la astă nuntă - la care și Satana trebuie să se-mpielițe din nou - a ieșit masca iadului: fățărnicia - și fățărnicia întrupată ești tu. Diamantele ce strălucesc pe fruntea desfrânări încoronate sunt luminile de mormânt a virtuții murinde. 2258 [MIRON-ȘTEFAN] Învi-o, învi-o! De ești Satana îți dau sufletul meu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nuntă - la care și Satana trebuie să se-mpielițe din nou - a ieșit masca iadului: fățărnicia - și fățărnicia întrupată ești tu. Diamantele ce strălucesc pe fruntea desfrânări încoronate sunt luminile de mormânt a virtuții murinde. 2258 [MIRON-ȘTEFAN] Învi-o, învi-o! De ești Satana îți dau sufletul meu, de ești Dumnezeu îți permit să stingi ființa mea, să nu mai fie. {EminescuOpVIII 241} [TOMA NOUR] Nu-ți cer neci sufletul tău, neci ființa ta, cer jurământul tău - și-o înviez. 2255 [TOMA NOUR] [(apart
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
prea beat de vinul mișeliei ca să las să te înșele spuma ce-a mai rămas în cupa vieței mele! Află și fă-te piatră... Pe Mira... o iubesc eu, o iubesc cât te urăsc pe tine. O iubesc cum iubește Satana nelegiuirea. De pe tronul acela pe care încă azi te poți sui, mâni ba, ai putea să vezi capul meu rânjind în vârful țepei dispreț vânăt pentru tot ce-ai avut mai scump, peutru inima ta, pentru capul tău, pentru tine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ceea ce-ai zis... Spune, te cred... minte, te cred... Este așa... tu spune că nu-i așa... Voi fugi apoi, voi duce pustiurile sufletului în pustiurile pământului... voi muri... dar fă-mă să nu mor crezând că Dumnezeu este Satana și că Satan e Dumnezeu... Tu taci, hienă... cadavrul unui suflet disperat este dulce, nu-i așa? [SCENĂ] [MAGDALINA-]ADINA Da, am omorît-o, fiindcă te iubeam... te iubesc... Mă voi atârna de poalele tale, mă voi tîrî peste pietrele înfiorate
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Împopuleaz-o cu nemărginirile întunericului, cu sufletele rupte de blesteme ce s-agață scîrșnind din dinți de stâncile disperărilor lor. Pune inima acestui caos, Crima cu șerpii remuș- cărei pe cap, cu dinții mei în gură, cu aripele disperărei // pe umere, Satana - și iată iadul. Vezi dar că Eul împopulează cer, pământ, infern - Eu, acest Dumnezeu al Dumnezeului său, căci Eu, este ideea unei forme, este sufletul lumei - forma fără ideea de Eu nu are esistință, cadavrul fără suflet nu are esistință
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Astfel frumosul plan Un an de îl descarcă, l-încarcă iar alt an Spre vecinică-mplinire... Și în urechi-mi bate Că sâmburele lumii e-eterna răutate!! Cîntați-o dar popoară! În glasu-adînc al stranei Voi mesteca legenda cea veche a Satanei. O, Satan! geniu mândru, etern, al desperării, Cu gemetul tău aspru ca murmurele mării... Pricep acum zâmbirea ta tristă, vorb-amară: Că tot ce e în lume e vrednic ca să piară... Tu ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele, Cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
puțini soartea ne desparte, soartea ne impune a-i uita, a-i blestema chiar, pentru că ne-a făcut a crede ca suntem ceva. Numai mari să nu cutezăm a ne crede, căci, ah, atuncea, și tocmai atuncea, ne lovește palma Satanei, disprețul, batjocura și, odată uitați, din noianul uitării neci un Dumnezeu nu ne mai scapă. Valoarea internă rămâne averea noastră, unica, și dacă ne-a luat lumea gloria și strălucirea; însă ceea ce-am fost ducem cu noi în mormânt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Astfel în anul 1365 Ludovic cel Mare îl declară pe răposatul voievod Bogdan Dragos, împreună cu toată dinastia, de haini și lepădați de datorie, de înrăutățiți și plini de veninul vicleniei, de instrumente oarbe a acelei neastâmpărate ambiții care, îmboldită de satana, i-a putut amăgi să fugă pe furiș din Ungaria și să ia de sine și arbitrariu în stăpânire o provincie laterală a Ungariei. În urmarea acestora regele confiscă moșiile ce le avea Bogdan Dragoș și coborâtorii lui cei haini
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
zăvoare și lanțuri ce nu se dezleagă (Hesiod, Theogonia). Sau pe îngerul apocaliptic „pogorându-se din cer, având cheia genunei și un lanț mare în mâna lui” : „Și a prins pe balaur, pe șarpele cel vechi, care este diavolul și Satana, și l-a legat pe o mie de ani. Și l-a aruncat în adânc și l-a închis și a pecetluit deasupra lui” (Apocalipsa, XX, 2-3). În acest sens, vezi și motivul nr. G 303.8.4.1, Diavol
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
54, p. 86). 6. Paltinul psihopomp Rândurile care urmează se referă la felul în care a fost valorizat paltinul în legenda Sfântului Sisinie (Sisoe). Un sfânt care, în mentalitatea populară, apără lehuzele și pruncii de demonul feminin Avestița (Samca, Aripa Satanei etc.). Cercetătoarea Mihaela Timuș, colega mea de la Institutul de Istorie a Religiilor, a publicat recent un studiu în care Avestița (cu două imagini inedite) este privită în comparație cu alte demonițe similare din mitologia orientală (135). Cea mai veche atestare documentară privind
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în acest caz, Liber Mundi apare într-o ipostază dendrologică : „Și a poruncit Domnul Dumnezeu lui Adam, zicând : «Din toți pomii grădinii vei mânca, dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci»” (Geneza, II, 16-17). Ispitiți de șarpe (Satana), Adam și Eva au gustat totuși „din rodul pomului care este în mijlocul grădinii [Edenului]” și „li s-au deschis ochii la amândoi” (Geneza, III, 3- 7). Încălcarea interdicției („păcatul originar”, motiv central și esențial în mitologia iudeo-creștină) este urmată de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
uscat o mână și/sau un picior. Dacă Sf. Ilie ar fi fost întreg, „de mult ar fi prăpădit lumea” (14, p. 296). „Tăierea picioarelor” furtunii din descântecul infantil românesc, uscarea piciorului (și mâinii) Sfântului Ilie - daimonul furtunii, tăierea aripilor Satanei care „întunecă” Soarele, „ruperea aripii” vântului devastator din legenda asiro-babiloniană și, respectiv, din cea românească sunt toate imagini alegorice similare, având aceeași semnificație mito-simbolică : „mutilarea” stihiei, cu scopul de a zăgăzui sau de a diminua forțele dezlănțuite ale Haosului. Comentariile
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
am puteri de mac Ș-amețesc simțirea ca un tiriac, Ei mă veninează cu spirtosul duh, Și pe loc m-apucă tusea cu năduh (Povestea vorbii, 1852) (174, p. 89). Sau la scriitori moldoveni contemporani cu Anton Pann : Costache Stamati („Satana intră în sală tiriachiu și mormăie sudălmi”) și Dimitrie Ralet („Afionul cu care se îmbată teriachii”). Și un per- sonaj al lui B.P. Hasdeu, din nuvela Duduca Mamuca (1863), este drogat de un doctor cu „afion” (175). „Cuvântul tiriachiu - scrie
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
biblică a „păcatului originar” nu este decât formal diferită. După ce dobândesc cunoașterea, Adam și Eva sunt alungați din Paradis, interdicția fiind încălcată nu de un demon, ci la ispita unui demon („șarpele cel de demult, care se cheamă Diavol și Satana”) (29), iar în locul Cărții înțelepciunii lui Dumnezeu este Copacul cunoașterii. Acesta din urmă nu este altceva decât ipostaza dendrologică a cărții. în pofida interdicției lui Dumnezeu și într-un moment de neatenție a acestuia, Adam și Eva gustă din „rodul pomului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a numit-o Hawah. Pomul Cunoașterii păstra secretul lucrurilor bune și rele. Interzicerea consumului roadelor domnea sub pedeapsa cu moartea. Unul dintre mere a căzut la pământ. Inițiativa gustării aparține lui Adam (și nu Evei, incitată de șarpe, personificarea Răului, Satana). Astfel, au aflat că femeia și bărbatul sunt părțile aceleași lucrări, au aflat că nu e rău ca bărbatul să se bucure de femeie și nici ca femeia să se desfete cu bărbatul. S-au iubit și au văzut că
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
pe dracu’, Întotdeauna Îl găsește. (Cel care caută pricină Își provoacă singur o mulțime de necazuri, de neplăceri: „Cine se joacă cu dracu’, dă și peste tat-său”; „Ce-și face omul singur nici dracu’ nu-i desface”.) „De Îndată ce faci Satanei concesiunea de-a discuta cu el, poți fi sigur că te bate În dialectică și te Înduplecă.” (L. Blaga) E greu să sprijini cu o bârnă castelul care e gata să se prăbușească. (După ce ai comis, de exemplu, o mare
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de simplă” (Amédée, Megglé, 1997, p. 154), asupra se manifestându-se „o paradoxală neînțelegere: gândirea Bisericii, care este pentru femeie, mediatic apare împotriva ei” (Amédée, Megglé, 1997, p. 165). Apologeții sexualității au făcut ca aceasta să devină „izvorul iadului”, „coada satanei” „veninul șarpelui”, „căderea în păcat”, „arma satanei” (David, 1987, p. 65), „simplă afacere de glande” (Amédée, Megglé, 1997, p. 164). Înțelepții gândirii religioase susțin faptul că „celula vie a neamului omenesc... s-a legat prin afecțiune și responsabilitate pentru urmași
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
asupra se manifestându-se „o paradoxală neînțelegere: gândirea Bisericii, care este pentru femeie, mediatic apare împotriva ei” (Amédée, Megglé, 1997, p. 165). Apologeții sexualității au făcut ca aceasta să devină „izvorul iadului”, „coada satanei” „veninul șarpelui”, „căderea în păcat”, „arma satanei” (David, 1987, p. 65), „simplă afacere de glande” (Amédée, Megglé, 1997, p. 164). Înțelepții gândirii religioase susțin faptul că „celula vie a neamului omenesc... s-a legat prin afecțiune și responsabilitate pentru urmași”, „creatorul a zidit pe om și pe
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]